UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ȘTIINȚĂ ȘI

TEHNOLOGIE POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI MECATRONICĂ
DEPARTAMENTUL ECHIPAMENTE PENTRU PROCESE INDUSTRIALE
MASTER – EVALUAREA RISCULUI SIGURANȚEI ȘI INTEGRITĂȚII
ECHIPAMENTELOR SUB PRESIUNE

LUCRARE DE C E R C E T A R E ȘTIINȚIFICĂ
Nr. 1

STUDIU TEORETIC (1) „STUDIU STĂRILOR DE

TENSIUNI ȘI DEFORMAȚII LA ASAMBLĂRILE
CU FLANȘE.”

Conducător științific: Student:

Ș.l. dr. ing. Georgeta ROMAN Nicolae MAREȘ

Anul universitar 2023-2024

Semestrul 1
Rezumat: Lucrarea prezintă un studiu cu privire la tensiunile și deformațiile la o
asamblare cu flanșe cu gât care face parte din cadrul echipamentului condensator
cilindric orizontal cu țevi netede și cap flotant utilizat în industria petrolieră în cadrul
unei instalații de cracare catalitică.
Cuvinte cheie: asamblare cu flanșă cu gât, șurub, Solidworks, tensiuni, deformații.

CUPRINS
1. INTRODUCERE.............................................................................3
2. STADIUL ACTUAL AL ASAMBLĂRILOR CU FLANȘE............4
2.1. Tipuri constructive de flanșe........................................................4
2.1.1. Forme constructive ale flanșelor..................................................4
2.1.2. Flanșe pentru recipiente solicitate la presiuni mici sau medii......5
2.1.3. Organe de asamblare pentru flanșe..............................................7
3. STUDIU CU PRIVIRE LA TENSIUNI ȘI DEFORMAȚII LA
ASAMBLĂRILE CU FLANȘE............................................................................8
3.1. Studiul forțelor și tensiunilor pentru o asamblare cu flanșe cu gât
cu ajutorul EF...................................................................................................10
4. CONCLUZII.....................................................................................12
Bibliografie...............................................................................................13

pg. 2
 1. INTRODUCERE

În toate industriile de proces asamblarea demontabilă între unele

componente ale utilajelor, între utilaje și conducte sau între tronsoane de
conducte se efectuează cu ajutorul flanșelor [1 - 5].
Asamblarea cu flanșe trebuie să asigure strângerea subansamblelor
componente ale flanșei și etanșeitatea acesteia. Sub acțiunea forței de strângere
este necesar ca flanșa să reziste iar garnitura de etanșare să nu fie distrusă.
Etanșeitatea este condiționată de precizia fabricării flanșelor și de calitatea
garniturii.
Strângerea garniturii între flanșe este asigurată de șuruburi sau de
prezoane.
Asamblările cu flanșe sunt standardizate; de asemenea sunt standardizate
dimensiunile principale de legătură ale acestora.
Etanșeitatea, alături de rezistență și rigiditate, contribuie la menținere
siguranței în funcționare a numeroase mașini și aparate din industria chimică.
Din unele cercetări a rezultat că pierderea etanșeității a produs aproximați 20%
din avariile instalațiilor chimice soldate cu pierderi de substanțe utile urmate
uneori de explozii sau incendii.
Etanșările sunt constituite din ansambluri de organe de mașini având
următoarele scopuri:
- menținerea unei anumite presiuni într-o incintă conținând un mediu de
lucru ;
- separarea a două sau mai multe spații conținând medii aflate la presiuni
diferite;
- protecția unor spații conținând lubrifianți împotriva pierderii acestor
sau împotriva pătrunderii unor corpuri străine.
Etanșările ocupă un loc important în cele mai variate domenii de
activitate, buna lor funcționare constituind un factor esențial pentru fiabilitate
utilajelor proiectate.
Alte surse arată că 53% din probabilitatea de avarie a asamblărilor cu
flanșe se datorează distrugerii garniturii de etanșare la montaj. De aici și ideea
de a studia corelația dintre strângerea garniturii la montaj și presiune interioară
la care lucrează asamblarea cu flanșe. Cu cât produsul p⋅D dintre presiunea de
etanșare p și diametrul D este mai mare , cu atât flanșa trebuie să fie mai rigidă.
Flanșele pentru conducte, armături, recipiente sub presiune sunt
elemente standardizate în lume de aproximativ 100 de ani și sunt utilizate în
cele mai diferite condiții de mediu, presiune și temperatură.
Metodele tradiționale de calcul pentru asamblările cu flanșe țin seama
de solicitările care apar datorită presiunii interioare și forței de etanșare
verificând astfel rezistența elementelor asamblărilor în mod uzual : solicitarea
existentă să fie mai mică decât solicitarea admisă. Deficiența acestei metode
pg. 3
este aceea de a considera forța de etanșare calculată, suficientă pentru asigura
etanșeitatea [1 - 5].
Metodele moderne, țin seama și de elasticitatea elementelor ce compun
asamblarea și de modificările forței de prestrângere la montaj. Sunt incluse
limitări, în special pentru rotația talerului flanșei.
Problema etanșeității asamblărilor cu flanșe se pune, în special la diametre
foarte mari, unde sunt necesare flanșe grele, numeroase șuruburi și o strângere
uniformă a garniturii.
În funcție de destinația etanșărilor, materialele folosite la construcția lor
trebuie să prezinte o serie de caracteristici cum ar fi : o bună rezistență
mecanică, compatibilitate cu mediul etanșat, impermeabilitate și durabilitate
ridicată. Soluțiile constructive adoptate trebuie să asigure necesitatea unei
întrețineri cât mai reduse în timpul funcționării, precum și posibilitatea de acces
rapid pentru montare și demontare.
Etanșarea este un fenomen complex influențat de foarte mulți factori [1 -
5].

pg. 4
 2. STADIUL ACTUAL AL ASAMBLĂRILOR CU FLANȘE
2.1. Tipuri constructive de flanșe
2.1.1. Forme constructive ale flanșelor.
În prezent există o mare varietate de forme constructive de flanșe, iar
acestea pot fi grupate după mai multe criterii [1;2]:
a. după forma talerului: rotunde, ovale, pătrate, triunghiulare (Fig. 1).

Fig. 1. Flanșe de formă [1;2]: a – rotundă; b – pătrată; c – ovală;

d – triunghiulară; e – flanșă oarbă cu suprafața de etanșare plană cu umăr.

Aceste forme constructive sunt prezentate în detaliu în lucrările [3 - 7];

b. după forma secțiunii flanșei : plată, cu gât (Fig. 2).

Fig. 2. Flanșă [1;2; 7]: a – plată; b – plată cu nervuri; c – cu gât.

c. după procedeul de fabricare: turnare, forjare dintr-o bucată sau asamblate

din două sau mai multe bucăți.
pg. 5
 d. după modul de asamblare prin: sudare, filetare, mandrinare, nituire (rar)
sau flanșe libere.
e. după mediul de lucru etanșat (flanșe normale, flanșe speciale protejate
anticoroziv).
f. după forma suprafeței de etanșare:
 plană: lisă, cu rizuri inelare, cu adâncitură sau cu prag inelar, cu
canal și pană,
 tronconice.
Flanșele sunt standardizate iar dimensiunile flanșelor și formele
suprafețelor trebuie sa fie conforme cu normativele în vigoare.

2.1.2. Flanșe pentru recipiente solicitate la presiuni mici sau medii

Flanșele pentru recipiente sunt împărțite în trei grupe [9]:
 flanșa și învelișul se deformează împreună, la fel (tip integral), Fig. 3, a.
În această categorie intră flanșele care fac corp comun cu corpul
aparatului (turnate, forjate), flanșele cu gât sudate cap la cap cu virola,
flanșele plate cu sudură adâncă;
 flanșa care se deformează parțial față de înveliș (tip opțional), Fig. 3, b;
 flanșa care se deformează independent de înveliș (tip liber), Fig. 3, c.

Fig. 3. Flanșe cu garnitură de etanșare în interiorul cercului de amplasare a

găurilor pentru șuruburi: a – flanșa cu gât, de tip integral; b – flanșă plată, de tip
opțional; c – flanșa plată, de tip liber [9].

pg. 6
Flanșele pot avea :
 garnitura de etanșare dispusă în interiorul diametrului de amplasare
al șuruburilor (dg,ext<D2 ), (Fig. 4);

Fig. 4. Flanșă cu garnitura în interiorul cercului de amplasare a găurilor pentru

șuruburi: 1, 2 – flanșe; 3 – șurub; 4 – șaibă; 5 – piuliță; 6 – garnitură de etanșare.

 garnitura de etanșare dispusă și în exteriorul diametrului de

amplasare al șuruburilor (dg,ext>D2 ), Fig. 5;

Fig. 5. Flanșa cu garnitura în exteriorul cercului de amplasare a găurilor pentru

șuruburi.

 fără garnitură de etanșare (metal pe metal) Fig. 6.

Fig. 6. Asamblare cu flanșe (1; 2) fără garnitură de etanșare [6].

La alegerea materialelor pentru construcția flanșelor trebuie să se țină

seama în primul rând de condițiile de lucru [2]: temperatură, presiune,
agresivitatea agenților chimici etc. Condițiile ce se impun acestor materiale sunt:
pg. 7
  rezistență mecanică mare și mai ales menținerea acesteia la
temperatura de lucru;
 rezistență la fluaj atunci când este cazul;
 rezistență chimică la coroziune;
 prelucrare ușoară;
 preț cât mai scăzut.
Toate materialele prezintă avantaje și dezavantaje, legate de proprietățile
lor sau de prețul de cost; de aceea alegerea trebuie să fie rezultatul unui calcul de
optimizare.
Flanșele se realizează în general din oțel carbon, sau în cazul corpurilor
turnate din același material cu acestea, iar la nevoie se plachează cu material
anticoroziv. Nu este economica realizarea flanșelor din oțel înalt aliat.
Flanșele standardizate pentru conducte se pot utiliza, fără calcul, dacă
sunt îndeplinite următoarele condiții [7]:
a) pentru situații normale de funcționare presiunea de calcul este sub cea
indicată în standardul corespunzător, pentru flanșa și materialul respective, la
temperatura de calcul;
b) pentru situații de încercare sau situații excepționale, presiunea de calcul
nu trebuie să fie mai mare de 1,5 ori presiunea nominală indicată în tabele, la
temperatura corespunzătoare;
c) garnitura se alege conform cu normativele în vigoare.
d) prezoanele fac parte dintr-o categorie de rezistență (Tabel 1) cel puțin
egală cu categoria minimă cerută, în funcție de tipul de garnitura utilizată;
e) recipientul este supus unor solicitări predominant neciclice;
f) diferența de temperatură medie între prezoane și flanșe nu trebuie să
depășească 50oC, în orice moment al funcționării recipientului;
g) materialele flanșei și prezoanelor au coeficienți de dilatare termică mici.

Tabel 1. Categorii de rezistență ale organelor de asamblare [2]

Rezistență Rezistență Rezistență
mică medie mare
R p , prezon
1 1,4 2,5
R p, flansa
Rp este egal cu Rp0,2 pentru oțeluri neaustenitice și Rp0,1
pentru oțeluri austenitice.

R p – este limită de curgere convențională, ca fiind tensiunea la care

alungirea specifică neproporțională (de natură plastică, notată ε p) atinge o
valoare prescrisă.
R p0,2 – este limita de curgere convențională determinată pentru o alungire
procentuală neproporțională, εp = 0,2 %.

pg. 8
 R p0.1 – este limita de curgere convențională determinată pentru o alungire
procentuală neproporțională, εp = 0,1 %.

2.1.3. Organe de asamblare pentru flanșe.

Elementele de strângere pentru flanșe sunt alcătuite din șuruburi,
prezoane și piulițe. Găurile pentru șuruburi sunt în multiplu de patru, iar ele nu
se prevăd pe axele principale ale echipamentelor sub presiune. Diametrele
găurilor se iau, orientativ, cu 2÷5mm mai mare decât diametrul șurubului [2].
Distanța sau pasul dintre axele găurilor se ia în mod obișnuit:
t=( 3 , 5 … 4 ) d
unde d este diametrul filetului șurubului.
Între șuruburi strângerea garniturii se micșorează, și este minimă la
jumătatea distanței dintre ele, datorită încovoierii talerului flanșei cu săgeata w
(vezi fig. 1.1). Din acest motiv se recomandă ca t < 5d.
Pasul minim se alege astfel încât pe piuliță să se poată aplica cheia pentru
strângere.
Pentru presiuni mici se recomandă ca t=( 4 … 5 ) d , iar la presiuni medii (de ordinul
a 10 MPa) se recomandă ca t=( 2 , 1… 2 , 4 ) d . La presiuni mari se poate recurge la
piulițe octogonale, care necesită o deschidere pentru cheie mai mică decât
piulițele hexagonale și pot fi amplasate mai aproape și în număr mai mare decât
acestea din urmă [2].
Valoarea pasului se alege astfel încât raportul dintre lungimea cercului de
așezare a șuruburilor și pasul t să fie un număr întreg, multiplu de 4.
π D2 /t=4 z

unde z este un număr întreg.

pg. 9
 3. STUDIU CU PRIVIRE LA TENSIUNI ȘI DEFORMAȚII
LA ASAMBLĂRILE CU FLANȘE.
Asamblările cu flanșe sunt printre cele mai utilizate asamblări
demontabile întâlnite în industriile de proces. Asamblările cu flanșe pentru
recipientele sub presiune trebuie să reziste solicitărilor mecanice și termice, să
fie suficient de rigide pentru ca deformarea lor să nu afecteze etanșeitatea și să
asigure etanșarea fără pierderi de fluid, pe toată durata de funcționare.
Rezistența flanșei este asigurată din condițiile de calcul și de execuție, iar
etanșeitatea este asigurată prin soluția constructivă, precizia fabricării flanșelor
(planeitatea și rugozitatea suprafețelor de etanșare) și calitatea garniturii.
Strângerea garniturii între flanșe este asigurată de șuruburi sau de
prezoane [1 - 4]. Asamblările cu flanșe sunt standardizate; de asemenea sunt
standardizate dimensiunile principale de legătură ale acestora. Dimensiunile
alese pentru flanșe trebuie verificate din punct de vedere al asigurării rezistenței,
etanșeității și rigidității.
Rezistența asamblărilor cu flanșe este rezolvată relativ ușor, în timp ce
etanșeitatea acestora depinde în principal de calitatea execuției și montării
elementelor asamblării cu flanșe [1 - 4].
Flansele cu gât (Fig. 7) sunt un tip comun de flanșe utilizate în general la
asamblări demontabile care necesită o etanșare mai bună, deoarece pot fi
utilizate mai multe șuruburi de fixare decât la alte tipuri de flanșe.

Fig. 7. Flanșa cu gât.

Flanșele cu gât sunt mai complexe, din punct de vedere constructiv, decât
cele plate, dar oferă o asamblare mai sigură și implicit o etanșeitate mai bună.
Solicitările la care sunt supuse asamblările cu flanșe pot varia în funcție
de utilizarea și metoda de asamblare a acestora. Cele mai comune solicitări la
care sunt supuse asamblări cu flanșe cu șuruburi sunt solicitări date de presiunea
interioară, forțele de etanșare, greutatea componentelor conectate, fluidele care
curg prin conducte, mișcările și vibrațiile produse de echipamentele din
apropiere etc., iar acestea sunt solicitări de întindere, compresiune, momente de
torsiune și momente încovoiere.
Zonele sensibile ale flanșelor sunt cele care sunt expuse la forțe și
tensiuni ridicate. Aceste zone includ găurile pentru șuruburile de fixare,
marginile și zona de contact între flanșă și componentele conectate. În timp,
pg. 10
aceste zone pot deveni fragile și pot duce la apariția de fisuri, crăpături sau alte
forme de uzură mecanică. Pentru a preveni aceste probleme, flanșele trebuie să
fie proiectate și fabricate pentru a rezista la solicitările specifice aplicației lor.
Zona de îmbinare cu conducta și zona de fixare cu șuruburi sau nituri
sunt zonele sensibile ale flanșelor plate și cu gât, unde solicitările sunt cele mai
mari.
În timpul asamblării sau funcționării, flanșele pot fi supuse la diferite
tipuri de solicitări care poate duce la deformarea sau chiar distrugerea lor.

Pentru presiuni mici și mijlocii rigiditatea insuficientă a flanșelor are

următoarele efecte [2]:
‒ rigiditatea circumferențială insuficientă poate determina deformarea
acestora între două șuruburi cu săgeata w (Fig. 8,a). În acest caz rezolvarea
problemei se poate face prin îngroșarea flanșelor;
‒ rigiditatea meridională insuficientă (îndeosebi datorită învelișului de
care se asamblează) determină rotirea flanșei cu unghiul θ (Fig. 8,b). În acest
caz mărirea rigidității asamblării cu flanșe se poate face prin recurgerea la
flanșe cu gât (Fig. 7), iar în cazul flanșelor inelare plate se îngroașă capătul
învelișului la s2 > s 1 (Fig. 8,c), sau se prevăd nervuri meridionale,2, între două
șuruburi succesive (Fig. 8,d).

Fig. 8. Deformarea părților componente ale unei asamblări cu flanșă pentru

presiuni mici și medii datorită: a – încovoierii, cu săgetă w a fiecăreia dintre
flanșele 3 și 4, între două șuruburi alăturate, 5 și 6; b – rigidității insuficiente a
virolelor 1 și 2.

pg. 11
 Metode de mărire a rigidității asamblării cu flanșe: c – prin îngroșarea
tronsonului de capăt, 4, ( s 2 > s1 ) ; d – utilizarea unor nervuri, 2, sudate de flanșa
plată 1 și de învelișul 3 [2].

O asamblare cu flanșe foarte rigidă circumferențial se consideră că nu se

deformează meridional între două șuruburi de strângere. De asemenea, dacă
flanșa și componenta de care se asamblează au rigidități meridionale peste o
anumită valoare, atunci se acceptă că acestea nu se rotesc. Așa se consideră
asamblările cu flanșe în normativele oficiale. Aceasta însemnă că ele au o
rigiditate relativ mare și deci și o greutate mare.

Lucrarea de față prezintă ca metoda de verificare a rezistenței a unei

asamblări cu flanșe cu gât pe care sunt amplasate șuruburile de strângere, cu
ajutorul EF din cadrul programului Solidworks. Această asamblare cu flanșe
care face parte din condensatorului orizontal cu țevi netede și cap flotant utilizat
în industria petrolieră în cadrul unei instalații de cracare catalitică.

3.1. Studiul forțelor și tensiunilor pentru o asamblare cu flanșe cu gât cu

ajutorul EF.
Ca urmare a strângerii șuruburilor unei asamblării cu flanșe, aceasta se
rotește și duce la comprimarea mai puternică a garniturii pe parte exterioară față
de partea interioară (Fig. 8,b), astfel încât etanșarea nu este asigurată pe întreaga
lățime a garniturii.
Studiul a fost efectuat cu ajutorul programului Solidworks pentru o
asamblare cu flanșe cu gât care face parte din cadrul echipamentului
condensator cilindric orizontal cu țevi netede și cap flotant utilizat în industria
petrolieră în cadrul unei instalații de cracare catalitică

Fig. 9. Condensator cilindric orizontal cu țevi netede și cap flotant:

1 - corp; 2 – cameră de capăt; 3 – capac fix cameră întoarcere; 4 – capac plan; 5
– suport rezemare tip șa; 6 – racord evacuare; 7 – racord intrare apă; 8 – racord

pg. 12
 ieșire apă; 9 – racord alimentare; 10 – racord aerisire; 11 – racord scurgere;
placă mobilă; 13 – capac sferic; 14, 15, 17 – șicane; 16 – fascicul tubular.

Flanșa are următoarea geometrie:

Fig. 10. Geometria flanșei cu gât analizată

Modelul analizat a fost modelat 3D cu ajutorul softului de programare

Solidworks.
Rezultatele studiului sunt prezentate în Tabel 2.
Tabel 2. Rezultatele finale ale reacțiunilor obținute conform cu ajutorul
programului Soliworks
Shear Force 12949,00 (N)
Axial Force 3313400,00 (N)
Bending moment 4556,10 (Nm)
Torque 0,00 (Nm)
Shear Force 11434,00 (N)
Axial Force 3313400,00 (N)
Bending moment 4587,90 (Nm)
Torque 0,00 (Nm)
Shear Force 14317,00 (N)
Axial Force 3313500,00 (N)
Bending moment 4559,20 (Nm)
Torque 0,00 (Nm)
Shear Force 13451,00 (N)
Axial Force 3313400,00 (N)
Bending moment 4548,40 (Nm)
Torque 0,00 (Nm)
Shear Force 14870,00 (N)
Axial Force 3313500,00 (N)
Bending moment 4622,00 (Nm)

pg. 13
 Torque 0,00 (Nm)
Shear Force 13040,00 (N)
Axial Force 3313400,00 (N)
Bending moment 4609,20 (Nm)
Torque 0,00 (Nm)
Shear Force 12272,00 (N)
Axial Force 3313500,00 (N)
Bending moment 4600,30 (Nm)
Torque 0,00 (Nm)
Shear Force 12296,00 (N)
Axial Force 3313600,00 (N)
Bending moment 4599,90 (Nm)
Torque 0,00 (Nm)

Tabel 3. Caracteristicile materialului ales pentru flanșa cu gât analizată.

Pentru a pune în evidență zonele cu deformație maximă și daca este rigidă

suficientă, flanșa analizată a fost solicitată la o presiune interioară de 0,5 MPa și
o forță de strângere a șuruburilor de 5000 de Nm.
Rezultatele obținute sunt prezentate în Fig. 11. Această analiză a pus în
evidență zonele maxime solicitate ale asamblării cu flanșe ca urmare a
deformării talerului între două șuruburi de strângere și rotirii flanșei.

pg. 14
 Fig. 11. Asamblare cu flanșe cu gât solicitată la torsiune și presiune interioară.

4. CONCLUZII

Calculele de analiză, cu ajutorul softului de Solidworks, a asamblării cu flanșe cu gât,

solicitate la presiunii interioare și forță de strângere a șuruburilor, au pus în
evidență tensiunile și deformațiile care apar și anume: tensiuni axiale, momente încovoietoare,
momente de torsiune. În urma rezultatelor obținute a rezultat că asamblarea cu flanșe a fost
corect proiectată/dimensionată, iar solicitarea este mai mică decât solicitarea
admisă.

pg. 15
 Bibliografie
1. JINESCU V.V., TEODORESCU N. - Construcția și calculul îmbinărilor cu
flanșe (I), Revista de Chimie, 32, nr.3, 1981, pag. 286-292.
2. JINESCU V.V., – Utilaj tehnologic pentru industrii de proces, Vol. 3, Ed.
Tehnică, București, 1988.
3. JINESCU V.V., TEODORESCU N. – Construcția și calculul îmbinărilor cu
flanșe (II), Revista de Chimie, 32, nr. 4, 1981, p 385 – 393.
4. MANEA Gh. - Organe de mașini, Editura Tehnică, București, 1970.
5. JINESCU V.V., PĂUNESCU M., TACĂ D.C., ȘTEFĂNESCU M.F. –
Calculul asamblărilor cu flanșe dreptunghiulare. I Metoda de calcul, Revista
de Chimie, 42, nr. 4-5, 1991, p 241- 247.
6. ABID M., NASHA D. H. - A parametric study of metal-to-metal contact
flanges with optimized geometry for safe stress and no-leak conditions,
International Journal of Pressure Vessels and Piping, Vol. 81, 2004, p. 67-
74.
7. C4 – 90 - Prescripții tehnice pentru proiectare, execuție, exploatare,
reparare și verificare de recipiente metalice stabile sub presiune, E.T. ,
București, 1990.
8. European Standard, Unfired pressure vessels – Part 3: Design – EN 13445 –
3, 2009.
9. ASME Boiler and Pressure Vessel Code. Section VIII, Division 2, Rules for
construction of pressure vessels, 2010.
10.https://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Asamblari-cu-
flanse2112232017.php
11.https://ro.scribd.com/document/52059776/Flanse
12.Petersen, C.: Stahlbau (Steel Construction), 3. Edition: Vieweg-Verlag.
Braunschweig 1997 (in German)

pg. 16