1.

Aspecte generale
Încă de la începutul revoluţiei industriale a existat necesitatea de a conecta conductele
între ele şi de a li se garanta atât o demontare uşoară, precum şi o întreţinere necomplicată.
Astfel, au fost inventate asamblările filetate prin flanşe care au devenit imediat foarte populare în
domeniul conducerii lichidelor în instalaţiile industriale.
Începând de la procesul de forjare, a cărei caracteristică specială este o mai bună
omogenizare a materialului faţă de cel obţinut prin turnarea de precizie şi, prin urmare,
beneficiind de cele mai bune caracteristici mecanice, se produc flanşe plate prin prelucrearea
materialelor brute obţinute anterior la maşini-unelte: strunjire pentru realizarea suprafeţelor
drepte de contact şi a formării canelurilor, care facilitează etanşeitatea garniturilor, maşini de
găurit cu comandă numerică pentru efectuarea găurilor pentru şuruburi.
http://www.intertubi.ro/blog-ro/Scurt-istoric-al-flan%C5%9Felor-plate-67.html
Flanşele sunt elemente de maşini care permit asamblarea demontabilă a două tronsoane de
conducte sau două piese ale unei maşini, instalaţii (robineţi, pompe, rezervoare, cazane,etc.).
Construcţia flanşelor trebuie să aibă o suprafaţă plană pentru aşezarea garniturii de etanşare
precum şi posibilitatea obţinerii unei strângeri perfecte, cu ajutorul unor şuruburi, prezoane sau
alte elemente de strângere, demontarea lor realizându-se prin distrugere. Flanşele sunt prevăzute
cu o gaură centrală, comună cu piesa din care face parte, precum şi cu găuri de prindere.
http://www.nuclearvacuum.ro/12.1.flanse_din_otel_si_otel_inox.php
Clasificarea flanşelor se realizează pe baza mai multor criterii:
 după forma talerului:
 flanşe cilindrice;
 flanşe pătrate;
 flanşe ovale;
 flanşe triunghiulare.
 după forma secţiunii flanşei:
 flanşe plate;
 flanşe cu gât.
 după procedeul de fabricare:
 flanşe turnate;
 flanşe forjate;
 flanşe sudate;
 după modul de asamblare:
 flanşe asamblate prin sudare;
 flanşe asamblate prin mandrinare sau filetare;
 flanşe libere;
 după natura mediului tehnologic:
 flanşe normale;
 flanşe căptuşite anticoroziv.
 după forma suprafeţei de etanşare:
  flanşă cu suprafaţa plană;
 flanşă cu suprafaţa înclinată-tronconică;

Flanşele plate sunt flanşele cele mai simple, uşor realizabile şi cu un consum relativ mic
de material. Sunt limitate însă ca domeniu de utilizare, din punctul de vedere al presiunii maxime
de utilizare. Uzual, se construiesc flanşe plate cu diametru nominal cuprins în intervalul: Dmax =
1000-2100 mm, pentru presiune maximă de utilizare în intervalul pmax = 2,5-1 MPa.
Flanşele plate cu nervuri sunt flanşe care permit extinderea domeniului de utilizare a
flanselor plate la diametre şi presiuni mai mari; domeniul de utilizare fiind caracterizat prin: Dmax
≥ 2100 mm pentru pmax ≥ 1,6 MPa. Prin prezenţa nervurilor, creşte rigiditatea flanşei şi scade
săgeată de încovoiere dintre şuruburile de strângere, asigurându-se şi etanşeitatea
corespunzătoare.
Pentru diametre şi presiuni mai mari decât cele prezentate, ambele tipuri de flanşe plate
necesită grosimi foarte mari, devin neeconomice şi greu de utilizat. Din acest motiv se
recomanda utilizarea altor tipuri de flanşe, spre exemplu flanşe cu gât.
http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Asamblari-cu-flanse2112232017.php
Flanșa plată are ca principal rol în angrenajul unei instalații industriale, fixarea etanșă
între două componente cum ar fi țeava rotundă de oțel și o armătură, de ex. Robinet închidere cu
ventil.
Flanșa plată permite cu ușurință îmbinarea prin sudură cu un ștuț filetat din oțel sau
îmbinarea cu o flanșa filetată pentru trecerea la alt tip de instalație.
Îmbinarea mecanică prin organe de asamblare între flanșa plată și alte tipuri de flanșă, se
execută clasic prin setul ce cuprinde garnitură, șuruburi, piulițe și șaibe.
http://www.constal.ro/cumpara/flansa-plata-01b1-pn-16-dn-350-355-6-mm-2377
Flanşele cu gât sunt flanşe cu rezistenţă şi rigiditate mare. Datorită gâtului care măreşte
atât rezistenţa cât şi rigiditatea flanşei, în aceleaşi condiţii de exploatare, grosimea talerului
flanşei este mai mică decât la flanşele plate. Un dezavantaj major al acestor flanşe, este
consumul relativ ridicat de material. De aceea în cazul executării acestor flanşe din oţeluri înalt
aliate inoxidabile, care sunt scumpe, se recomanda realizarea lor în construcţie placată conform
STAS 8815/6-82 şi nu în construcţie masivă monobloc.
http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Asamblari-cu-flanse2112232017.php
Montajul într-o instalaţie se face exclusiv prin sudură, o îmbinare nedemontabilă.
Procedeul are avantajul unui cost redus şi conferă siguranţă prin folosirea integrală a suprafeţei
de îmbinare a două piese componente, putând fi folosit material de sudură identic sau diferit.
Flanşa cu gât sau guler are ca principal rol în angrenajul unei instalaţii industriale, fixarea
etanşă între două componente cum ar fi ţeava rotundă de oţel şi o armătură, de ex. Robinet
închidere cu ventil.
Flanşa cu gât este recomandată a fi utilizată în instalaţiile industriale şi termice de înaltă
presiune deoarece prin prelungirea locaşului de îmbinare numit gât sau guler, oferă tehnic o
suprafaţa sensibil mărită de contact între flanşă şi ţeavă, acest aspect tehnic conferind siguranţă
superioară în exploatare.
Flanşa cu gât permite cu uşurinţă îmbinarea prin sudură cu un ştuţ filetat din oţel sau
îmbinarea cu o flanşa filetată pentru trecerea la alt tip de instalaţie.
http://www.constal.ro/cumpara/flansa-cu-gat-11b1-pn-16-dn-15-21-3-mm-2428
Flanşele libere sunt utilizate în situaţiile când este necesară o economie de material înalt
aliat sau se realizează asamblări între elemente constructive din materiale fragile (sticlă, material
ceramic, etc.), sau materiale neferoase (aluminiu, cupru, etc.). Aceste flanşe sunt în general
demontabile. Flansele libere nu sunt asamblate în mod unitar cu racordul, deci acesta nu preia
sarcinile rezultate din strângerea asamblării. Din acest motiv flanşele libere sunt mult mai
solicitate şi în aceleaşi condiţii de utilizare au grosimi mai mari decât celelalte flanşe. Domeniul
de utilizare al acestor flanşe este inferior domeniului de utilizarea al celorlalte flanşe.
Flanşele speciale. Pentru utilajele emailate este foarte important ca flanşele să fie rigide
iar solicitarea de încovoiere a talerului, realizată la strângerea asamblării, să fie cât mai mică. În
acest mod este protejat de la distrugerea prin fisurare, stratul de email care este casant şi se evită
atacul chimic al mediului coroziv asupra materialului de bază. Din acest motiv flanşele pentru
utilaje emailate au lăţime mică, în comparaţie cu celelalte tipuri de flanşe, iar strângerea lor se
realizează cu un sistem special de agrafe de fixare .
http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Asamblari-cu-flanse2112232017.php
Flanşa filetată sudabilă este o piesă din oţel ce face parte din categoria fitingurilor
sudabile, utilizată în instalaţii industriale pentru transportul fluidelor termice, petroliere şi al
gazelor. Flanşa filetată este fabricată din oţel iar montajul într-o instalaţie se face exclusiv prin
sudură, o îmbinare nedemontabilă. Procedeul are avantajul unui cost redus şi sigur, prin folosirea
integrală a suprafeţei de îmbinare a două piese componente, putând fi folosit material de sudura
identic sau diferit.
Diferenţa tehnică între alte tipuri de flanşe de oţel sudabile şi flanşa filetată constă în
prezenţa filetului în orificiul de trecere a fluidelor, acest lucru uşurând manoperă şi eliminând din
necesarul de materiale ştuţurile filetate, asigurând prin filet un montaj facil,sigur şi perfect etanş
între un fiting sau armătura cu filet exterior şi flanşa filetată şi implicit întregii instalaţii.
Îmbinarea mecanică prin organe de asamblare între flanşa filetată şi alte tipuri de flanşă
se execută clasic prin setul ce cuprinde garnitură, şuruburi, piuliţe şi şaibe.
http://www.constal.ro/cumpara/flansa-filetata-13b1-pn-16-dn-25-1-toli-2402

Asamblările cu flanşe, sunt printre cele mai utilizate asamblări demontabile întâlnite în
industriile de proces. Asamblarea cu flanşe trebuie să asigure strângerea subansamblurilor
componente şi etanşeitatea asamblării. Sub acţiunea forţei de strângere este necesar ca flanşa să
reziste iar elementele de etanşare (garnitura) să nu fie distruse.
Rezistenţa flanşei este asigurată din condiţiile de calcul şi de execuţie iar etanşeitatea prin
soluţia constructivă, precizia fabricării flanselor (planeitatea şi rugozitatea suprafeţelor de
etanşare) şi calitatea garniturii.
 Cu cât produsul p * D, dintre presiunea de etanşat p şi diametrul nominal al asamblării D,
este mai mare cu atât flanşa trebuie să fie mai rigidă şi în consecinţă, masă acesteia mai mare.
Din acest motiv, ori de câte ori este posibil, diametrul capacului demontabil D0 se realizează mai
mic decât diametrul nominal D al recipientului, sau se prevăd guri de vizitare laterale care să
permită efectuarea lucrărilor de montare şi întreţinere în interiorul recipientului.
Strângerea asamblării este asigurată în condiţii normale prin şuruburi. În condiţii grele de
funcţionare, presiuni mai mari de 4 MPa şi temperaturi superioare valorii de 3000C, strângerea se
va realiza prin prezoane.
Dimensiunile principale şi de legătură ale flanselor sunt standardizate: STAS 9801/1-76,
STAS 9801/10-90. Se întâlnesc însă multe cazuri, justificate tehnic, în care trebuie să se utilizeze
flanşe cu dimensiuni nestandardizate.
Dimensiunile flanselor trebuie verificate din punct de vedere al asigurării rezistenţei,
rigidităţii şi etanşeităţii. Rezistenţa asamblărilor cu flanşe se rezovă relativ uşor, în schimb
rigiditatea şi implicit etanşeitatea acestora este dependentă strâns de valoarea dimensiunilor
flanselor. În general flanşele pentru presiuni mari nu pun probleme din acest punct de vedere;
flanşele pentru presiuni mici şi medii au nevoie de condiţii suplimentare de execuţie şi montaj
pentru a satisface cerinţele de rigiditatea şi etanşeitate. http://www.grosmetal.ro/flanse

2. Reprezentarea şi cotarea flanşelor

Aceste tipuri de plăci au o gaură centrală comună cu cea a piesei din care face parte şi
sunt prevăzute cu găuri de prindere prin intermediul cărora se realizează fixarea pieselor cu
ajutorul şuruburilor sau prezoanelor.
În general, flanşele se reprezintă în două proiecţii:
 secţiune longitudinală, prin care se definesc grosimea flanşei, natura găurilor de prindere
(străpunse sau înfundate, netede sau filetate) şi modul de asamblare cu piesa ;
 vedere frontală (laterală) prin care se definesc forma flanşei, numărul şi dispunerea
găurilor de prindere.
O dimensiune constructivă importantă la flanşele circulare, pătrate şi triunghiulare o
reprezintă diametrul cercului purtător al centrelor găurilor de prindere (centrele găurilor de
prindere sunt dispuse pe acest cerc), cerc cu centrul în centrul geometric al flanşei, care se
trasează cu linie punct subţire.
La flanşele pătrate, triunghiulare, romboidale, dreptunghiulare, raza de rotunjire a
colţurilor este egală cu diametrul găurii de prindere, centrul de racordare fiind comun cu centrul
găurii de prindere.
Din condiţii de rezistenţă, grosimea materialului cuprins între gaura de trecere şi
marginea flanşei trebuie să fie cel puţin egală cu raza găurii de prindere.
Când planul de secţiune nu trece prin găurile de prindere, acestea se rabat pe planul de
secţiune şi se reprezintă cu linie punct subţire peste haşură.
 Când planul de secţiune nu trece prin găurile de prindere, numai la flanşele triunghiulare
şi pătrate, se rabat pe planul de secţiune atât găurile cât şi colţurile flanşei, şi se reprezintă cu
linie punct subţire.
Dacă în vederea laterală (frontală) există o acoperire a flanşelor de către alte forme
geometrice ale piesei, sau pentru reducerea numărului de proiecţii, atunci ele se pot reprezenta
simplificat.
Pe desenul unei flanşe se înscriu următoarele cote:
 diametrul cercului purtător al centrelor găurilor de prindere;
 diametrul găurilor de prindere;
 diametrul exterior al flanşei;
 diametrul găurii centrale comune cu corpul;
 grosimea flanşei;
 raza de rotunjire a colţurilor flanşei;
 distanţa dintre găuri (la flanşele ovale, romboidale, oarecare);
 raza şi centrul arcului de racordare (la flanşa ovală);
 diametrul de racordare (la flanşa romboidală).
https://books.google.ro/books?id=5knwBQAAQBAJ&pg=PA79&lpg=PA79&dq=cum+se+obtin
e+o+flansa&source=bl&ots=RKlZSMx2rl&sig=z9ddFMoSWftAw2DmXQ0Ky3scdtc&hl=ro&s
a=X&ved=0ahUKEwj69LbhvoDaAhXFKCwKHVuUDdAQ6AEITjAE#v=onepage&q&f=false

Flanşele cilindrice (rotunde sau circulare) sunt prevăzute cu un număr par sau impar de
găuri de prindere, dispuse pe cercul purtător al centrelor. Reprezentarea şi cotarea flanşelor
cilindrice cu găuri de prindere, dispuse în planul de secţionare, sunt indicate în figura alăturată.
Când găurile de prindere nu sunt dispuse în planul de secţionare, acestea se rabat în planul de
secţionare şi se reprezintă în secţiune, peste haşuri, cu linie punct subţire.

Fig. 1. Flanşă cilindrică

Flanşele pătrate au patru găuri de prindere, dispuse în colţuri şi pe cercul purtător al

centrelor. Când planul de secţionare trece prin găurile de prindere ale flanşei, reprezentarea şi
cotarea sa se face obişnuit, iar când axa găurilor face un unghi de 45o cu planul de secţionare
(figura alăturată), poziţia găurilor de prindere se reprezintă rabătută în planul de secţionare,
împreună cu colţul flanşei.

Fig. 2. Flanşă pătrată

Flanşele triunghiulare se obţin prin trasarea conturului unui triunghi echilateral, şi sunt
prevăzute cu trei găuri de prindere dispuse la 120°, pe cercul purtător al centrelor. Când planul de
secţiune trece prin una din găurile de prindere, flanşa se reprezintă şi se cotează ca în figura
alăturată.

Fig. 3. Flanşă triunghiulară

Flanşele ovale au forma unui elipse deformate şi sunt prevăzute cu două găuri de prindere
dispuse pe axa mare a ovalului. Conturul exterior al flanşelor ovale se poate obţine prin trasarea
tangenţelor exterioare la cercul mare, al cărui diametru este egal cu axa mică a ovalului, şi la
cercurile trasate la capetele axei mari a ovalului, care au raza egală cu diametrul găurilor de
prindere. http://www.lectiionline.home.ro/flanse.htm
 Fig. 4. Flanşă ovală

3. Proiectarea în CATIA a unei flanşe cilindrice

În general, pentru reprezentarea flanşelor, în desenul de execuţie se folosesc două
proiecţii: o secţiune longitudinală, în care apare grosimea flanşei, forma găurilor de prindere
(netede, filetate, străpunse, înfundate), modul de îmbinare al flanşei cu piesa, şi o vedere laterală
(frontală), din care rezultă forma flanşei, numărul şi dispunerea găurilor de prindere.
La flanşele cilindrice, pătrate şi triunghiulare, centrele găurilor de prindere sunt situate pe
un cerc, denumit cerc purtător, cu originea în centrul geometric al flanşelor. Flanşele cilindrice
pot avea un număr impar de găuri, dispuse unghiular echidistant, cu centrele pe un cerc purtător.
În această aplicaţie se prezintă etapele obţinerii flanşei al cărei desen de execuţie este în
figura 5. Două dintre găurile de prindere sunt situate în planul de secţionare. Dacă găurile de
prindere nu sunt situate în planul respectiv, acestea se rabat în planul de secţionare şi se
reprezintă cu linie punct subţire peste haşuri. http://www.catia.ro/?page_id=3921
Reprezentarea flanşei cilindrice din exemplul analizat se realizează utilizând
instrumentele de modelare Pad, Circular Pattern, Hole, Pocket, Chamfer şi Edge Fillet.
 Fig. 5.

Pentru reprezentarea flanşei, în modulul CATIA Sketcher, în planul XY se trasează un

cerc, având centrul în originea sistemului de coordonate şi, prin constrângere, diametrul de 102
mm (figura 6).

Fig. 6.

Utilizând instrumentul de modelare Pad din modulul CATIA Part Design se extrudează
cercul, cu o valoare de 15 mm, obţinându-se un cilindru (Pad.1). Se selectează suprafaţa plană
superioară a acestuia, apoi, în modulul CATIA Sketcher se trasează un nou cerc (Sketch.2),
concentric cu primul (Sketch.1), de diametru 50 mm. Cu ajutorul instrumentului de
modelare Pad se extrudează şi acest cerc cu o valoare de 40 mm, în acelaşi sens cu prima
extrudare (figura 7). Rezultă, astfel, un al doilea cilindru (Pad.2), poziţionat deasupra primului.
 Fig. 7.

În continuare, în corpul flanşei se execută o gaură centrală, coaxială cu cei doi cilindri
(Pad.1 şi Pad.2). Astfel, se selectează suprafaţa plană superioară a corpului flanşei şi se apasă
pictograma "Hole". În fereastra de dialog "Hole Definition" se stabileşte tipul găurii ca fiind "Up
To Next", cu diametrul de 30 mm (figura 8). http://www.catia.ro/?page_id=3921

Fig. 8.

Pentru a executa găurile de prindere ale flanşei, se selectează suprafaţa plană superioară a
primului cilindru (Pad.1), apoi în modulul CATIA Sketcher se trasează un cerc (Sketch.4), cu
diametrul de 12 mm, cu centrul poziţionat la 39 mm (raza cercului purtător) faţă de axa
orizontală de simetrie a corpului flanşei (figura 9). De asemenea, există o constrângere de
coincidenţă între centrul cercului şi axa verticală V.
 Fig. 9.

Utilizând instrumentul de modelare Pocket din modulul CATIA Part Design, se extrage
din corpul flanşei, pe toată grosimea, o gaură având ca profil cercul desenat anterior (Sketch.4).
Pentru a simplifica modul de creare a celorlalte trei găuri de prindere se selectează această primă
gaură şi se copiază circular (Circular Pattern), echidistant cu opţiunea "Complete Crown", în
patru exemplare (Instances) pe aceeaşi suprafaţă plană superioară a cilindrului Pad.1 (figura 10).
Centrele acestora se situează pe cercul purtător cu diametrul de 78 mm.

Fig. 10.
 Fig. 11.

Asupra corpului flanşei se mai execută două operaţii: una de teşire (Chamfer 2 x 450) a
muchiei găurii centrale şi una de racordare (EdgeFillet R5) a cilindrului (Pad.2) la cilindrul
(Pad.1). Modelul final al corpului rezultat, în reprezentare tridimensională, este cel din figura 11.
Cotele care se înscriu pe desenul de execuţie al unei flanşe sunt: diametrul cercului purtător al
centrelor, diametrul găurilor de prindere, diametrul exterior al flanşei, diametrul găurii centrale,
grosimea flanşei, raza de rotunjire a colţurilor flanşei etc.
Pentru proiectarea corectă a flanşelor sunt importante următoarele recomandări: raza de
rotunjire a colţurilor flanşelor (pătrate, triunghiulare, romboidale, dreptunghiulare etc.) să fie
egală cu diametrul găurii de prindere, centrul de racordare fiind comun cu centrul găurii de
prindere.
La flanşele de orice formă, pentru asigurarea condiţiilor de rezistenţă, grosimea
materialului cuprins între gaură şi marginea flanşei trebuie să fie cel puţin egală cu raza găurilor
de prindere.
http://www.catia.ro/tutoriale/catia/flansa/flansa.htm