Reprezentarea Asamblărilor

REPREZENTAREA ASAMBLĂRILOR 243
10. REPREZENTAREA ASAMBLĂRILOR

Asamblarea reprezintă îmbinarea de piese, organe de maşini, utilizând diferite pro-
cedee tehnologice, cu scopul de a realiza un produs finit (maşină, mecanism, dispozitiv).
Clasificarea asamblărilor :
1) Asamblări nedemontabile, pentru care piesele asamblate nu pot fi separate decât
prin distrugerea elementelor de asamblare (asamblări prin nituire, prin sudare, prin lipire,
prin încleiere, prin coasere);
2) Asamblări demontabile, pentru care piesele asamblate pot fi montate şi
demontate repetat, fără a se distruge elementul de asamblare (asamblări prin filet, prin
pene, prin caneluri, asamblări elastice sau cu arcuri).
10.1 Asamblări nedemontabile

10.1.1 Asamblări prin nituire
Asamblările prin nituire se aplică pieselor care au una din dimensiuni (grosimea)
redusă în raport cu celelalte, folosind ca organe de legătură niturile.
Nitul este un organ de asamblare nedemontabil, standardizat, alcătuit dintr-o tijă
cilindrică terminată la una din extremităţi cu un cap de formă diferită, cu următoarele
dimensiuni: diametrul tijei d, diametrul capului D, lungimea tijei l şi înălţimea capului h.
Pentru fabricarea niturilor se foloseşte oţel, alamă, aluminiu, cupru, etc.
Nituirea este operaţia tehnologică prin care niturile, de diametre d, sunt introduse în
găurile de diametre d1 (d1 = d + 0,1  1 mm), executate în table şi deformate prin batere,
pe porţiunea ld, formându-se capul de închidere al nitului (fig.10.1).
Notarea niturilor pe desenele de execuţie sau în tabelul de componenţă al desenului
de ansamblu se face prin cuvântul nit urmat de diametrul tijei d x lungimea tijei l şi de
simbolizarea materialului nitului dacă acesta nu este oţel ( Nit 8 x 12 STAS 797 – 80).
Clasificarea niturilor (fig.10.2):
a) după forma geometrică a capului:
- nit cu cap semirotund;
- nit cu cap tronconic; d
d1 D
- nit cu cap semiînecat;
ld
- nit cu cap tronconic înecat;

s
- nit cu cap înecat; d1 d1

l
- nit cu cap plat.

s
k s
k s
b) după forma tijei: D

- nit cu tija plină; a b c
- nit cu tija tubulară;
- nit cu tija găurită. Fig.10.1 Realizarea asamblării prin nituire
c) după destinaţie:
- nit de rezistenţă;
- nit de rezistenţă-etanşare;
- nit de rezistenţă şi de rezistenţă-etanşare.
Asamblările prin nituire se reprezintă fie obişnuit, fie simplificat, în două proiecţii:
- o proiecţie principală, dată de o secţiune verticală, considerând planul de
secţionare (plan de front) trecând prin axa nitului ; nitul se reprezintă în vedere (nehaşurat),
fiind corp plin, secţionat longitudinal;
- o vedere orizontală de sus, considerând capul nitului îndepărtat prin secţionarea
transversală făcută prin tijă, cu un plan de nivel.
244 REPREZENTĂRI GRAFICE INGINEREŞTI
r r r
d2
d
d1
D
SR
D

D
d
SR
d
d
d
D
k h
k l k l h1 l
w l
a b c d
r r
r r
d4
d4
D
d
d
D
D
d

k l k l
k l k l
e f g h
r r r
SR
d4
D
d4
D
d

d
d4
d
t t t
k l k l k l
i k l
Fig.10.2 Nituri de uz general

A-A Clasificarea asamblărilor
A-A
prin nituire:
a) în funcţie de numărul
s s
s s
de rânduri de nituri:
- asamblări prin nituire
cu un singur rând de nituri
e e1 (fig.10.3, a);
t

d d
cu două rânduri de nituri
A AA A dispuse în paralel (fig.10.3, b);
e
a b cu două rânduri de nituri
dispuse în zig-zag (fig.10.4, a);
Fig.10.3 Asamblări prin nituire cu suprapunerea tablelor
A-A 150 -180 A-A 150 -180
s1
s1
s
s
s2
s2
e
e2 e2
e
t
A e1 A A e1 A
d d
a b
Fig.10.4 Asamblări prin nituire cap la cap cu eclise

cu mai multe rânduri de nituri dispuse după necesităţi (fig.10.4, b);

b) după modul de montaj (dat de poziţia reciprocă a tablelor) :
- asamblări prin nituire cu suprapunerea tablelor (fig.10.3);
- asamblări prin nituire cap la cap cu eclise (fig.10.4).
Notaţiile din figurile 10.3 şi 10.4 reprezintă e – distanţa de la marginea tablei la
axul nitului, e1 – distanţa dintre şirurile de nituri, e2 – distanţa de la marginea eclisei la axa
nitului, t - pasul nituirii, s – grosimea tablei, s1 – grosimea eclisei, d – diametrul iniţial al
tijei nitului şi pot fi luate empiric astfel: e = 1,5d ; e1 = 3d, pentru nituri dispuse pe două
rânduri şi e1 = (0,5 ÷ 0,6) t, pentru nituri dispuse în zig-zag, e2 = 1,35 d; t = (2 ÷ 3,5)d + (8
÷ 15) mm, s1 = 0,8s.
Reprezentarea simplificată a niturilor în cadrul asamblărilor prin nituire se face
conform STAS 187 -60, prin simboluri şi este redată în tabelul 10.1.
Tabelul 10.1
Denumire Reprezentarea Reprezentarea Denumire Reprezentarea Reprezentarea
nit obisnuita simplificata nit obisnuita simplificata
Nit
Nit cu cap cu capete
semirotund semiinecate
Nit
Nit cu cap cu capul
tronconic de sus
inecat
Nit Nit
cu capul cu capul
de sus de jos
semiinecat inecat
Nit Nit
cu capul cu capete
de jos inecate
semiinecat
Dacă nituirea se execută pe şantier,

capul nitului se marchează cu un steguleţ
simplu, iar dacă atât gaura cât şi nituirea se
execută pe şantier, capul nitului se marchează
cu un steguleţ dublu. Această notare se aplică
atât la reprezentarea obişnuită cât şi la
reprezentarea prin simboluri (fig.10.5). Fig.10.5 Simboluri utilizate la nituire
10.1.2 Asamblări prin sudare
Sudarea este operaţia tehnologică prin care se realizează îmbinarea a două piese
metalice cu compoziţii apropiate, utilizând încălzirea locală, presiunea sau ambele, cu sau
fără adaos de material, similar cu metalul pieselor de îmbinat.
Pentru a executa sudarea, piesele de sudat se prelucrează în zona de lucru, rezultând
rosturile. Sudura (cordonul de sudură) sau cusătura reprezintă zona de îmbinare rezultată
prin combinarea şi solidificarea materialului pieselor de asamblat sau a acestora şi a
materialului de adaos din zona rosturilor, în urma procedeului de sudare. Cordonul de
sudură poate să fie continuu sau intermitent.
Clasificarea sudurilor
l l a) după poziţia pieselor de sudat:
- sudura cap la cap (fig.10.6, a, b);
g
g - sudura în colţ (fig.10.6, c);

s
a b - sudura cu margini suprapuse (fig.10.6, d);

l - sudura în T (fig.10.6, e);
l - sudura cu margini răsfrânte (fig.10.6, f);
z
b) după continuitatea cordonului de sudură:

a
- sudură continuă – pe toată lungimea l a
g
g
c d piesei (fig.10.7, a);

l - sudură intermitentă – sudura este alcătuită
din n elemente de sudură de lungime l, situate
l
la o distanţă e unul de altul (fig.10.7, b).
c) după forma exterioară a cordonului de
sudură:
g
g
- sudură plană (fig.10.8, a);

e f
- sudură convexă (fig.10.8, b);
Fig.10.6 Tipuri de suduri după poziţia - sudură concavă (fig.10.8, c).
pieselor de sudat d) după forma geometrică a rostului în
secţiune transversală : sudură în I, V, Y, U, X,
l
K, puncte, găuri alungite sau rotunde, etc.
l (tabelul10.2 şi tabelul 10.3).
e Reprezentarea asamblărilor prin sudare
l
e Pentru ca o asamblare prin sudare să fie
definită, aceasta se reprezintă în două proiecţii :
s
g b vedere frontală şi vedere sau secţiune transversală,
a
respectând recomandările generale care se aplică în
Fig.10.7 Tipuri de suduri după desenul tehnic.
continuitatea cordonului de sudură Se utilizează două moduri de reprezentare:
reprezentarea detaliată în plan şi reprezentarea
simbolică, descrisă în standardul SR EN 22553 :
1995.
În reprezentarea detaliată, cordonul de
sudură se trasează, în vedere, cu linii curbe subţiri,
paralele şi echidistante între ele. În secţiune,
cordonul de sudură nu se haşurează, se reprezintă
a b c înnegrit sau rămâne transparent, în cazul desenelor
care au ca scop redarea formei şi dimensiunilor
Fig.10.8 Tipuri de suduri după
rostului, înainte de sudare (fig.10.9, a).
forma exterioară a sudurii
În reprezentarea simbolică, cordonul de sudură se reprezintă, atât în vedere cât şi în

secţiune, convenţional printr-o linie continuă groasă, sau după caz, prin axele găurilor sau
punctelor. Reprezentarea simbolică trebuie să ofere toate indicaţiile utile asupra îmbinării
care trebuie obţinută, evitând supraîncărcarea desenului sau reprezentarea de vederi
suplimentare.
s s
Notarea s l s l 2
4
simplificată a sudu-
rilor reprezentate 1 3
simbolic, se face
conform figurii g g l cordonul sudurii
10.9, b, folosind: a b c
- o linie de
indicaţie 1, a cărei Fig.10.9 Reprezentarea asamblărilor prin sudare
săgeată se sprijină
pe cordonul de sudură; când una din piese este prelucrată, săgeata trebuie orientată
obligatoriu spre aceasta;
- o linie de referinţă continuă subţire 2, trasată în continuarea liniei de indicaţie;
- o linie de referinţă întreruptă subţire 3, trasată sub linia de referinţă continuă;
- simbolul sudurii 4, desenat pe una dintre liniile de referinţă (fig.10.9, c).
Liniile de referinţă se trasează paralel cu cordonul de sudură sau cu chenarul
formatului. Linia de referinţă întreruptă se omite în cazul sudurilor simetrice (tabelul 10.6,
sudura în X, în K, în Y sau U din ambele părţi) sau în cazul sudurilor între table (tabelul
10.5, sudura în linie sau în puncte).
Reprezentarea simbolică cuprinde un sistem elementar (simbol elementar) care
poate fi însoţit de un simbol suplimentar, o opţiune convenţională şi de indicaţii
complementare. Pentru simplificarea reprezentării asamblărilor prin sudare, precizările
asupra pregătirii marginilor se pot face prin instrucţiuni sau specificaţii particulare anexate
desenelor pieselor sudate. În lipsa acestora cotele referitoare la pregătirea marginilor se pot
menţiona în vecinătatea simbolului.
Simboluri elementare
Simbolurile elementare utilizate în reprezentarea simbolică nu depind de procedeul
de sudare utilizat şi reflectă forma sudurii realizate. Simbolurile elementare folosite în
practică sunt indicate în tabelul 10.2.
Simboluri combinate
În cazul utilizării sudării din ambele părţi, cu realizarea a două cordoane de sudură
simetrice, la reprezentarea simbolică, simbolurile elementare sunt combinate şi se dispun
simetric faţă de linia de referinţă (tabelul 10.3).
Simboluri suplimentare
Pentru caracterizarea formei exterioare a sudurii, simbolurile elementare se
completează cu simboluri suplimentare (tabelul 10.4).
Indicaţii complementare
Indicaţiile complementare se folosesc pentru a se preciza alte caracteristici ale
sudurilor, după cum urmează :
a) sudură pe contur – când sudura se efectuează pe tot conturul piesei, la îmbinarea
dintre linia de indicaţie şi linia de referinţă continuă se desenează un cerc (fig.10.10, a);
b) suduri efectuate la montaj – pe desenul de ansamblu, dacă sudurile se efectuează
la montaj, pe notarea simplificată a sudurilor se adaugă un steguleţ (fig. 10.10, b);
c) indicarea procedeului de sudare – pentru operaţia de sudare care necesită
indicarea procedeului de sudare, linia de referinţă continuă se termină cu o bifurcaţie la
900, în dreptul căreia se scrie o cifră.
Tabelul 10.2 – Simboluri elementare

Reprezentare Reprezentare Simb.
Denumire Simb. Denumire
axonometrica axonometrica
1. Sudura 11. Sudura in
cu margini gauri alungite
rasfrante (sau rotunde)
2. Sudura cu
margini rasfrante
incomplet 12. Sudura in
patrunse linie continua
cu suprapunere
3. Sudura
in I
13. Sudura in
4. Sudura puncte
in V
14. Sudura in V
5. Sudura in
in rost ingust
jumatate V
6. Sudura 15. Sudura

in Y frontala in J
7. Sudura in
jumatate Y 16. Sudura
prin incarcare
8. Sudura
in U 17. Imbinare de
suprafata
9. Sudura in
18. Imbinare
jumatate U
oblica
19. Imbinare
10. Sudura in prin
colt rebordurare
111/ISO 5817-D/
23 ISO 6947-PA/
ISO 2560 E 51 2 RR 22
cordonul de cordonul de
cordonul de sudura sudura
sudura
a b c d
Fig.10.10 Notarea indicaţiilor complementare la reprezentarea simbolică a sudurilor
Corespondenţa între aceste numere şi procedeele de sudare este dată în standardul
ISO 4063 (fig.10.10, c);

d) alte indicaţii asupra sudurii (completate alături de procedeul de sudare):
Tabelul 10.3 – Simboluri combinate
Reprezentare Reprezentare Simb.
Denumire Simb. Denumire
axonometrica axonometrica
5. Sudura in U
1. Sudura in X din ambele parti
6. Sudura in
2. Sudura in K jumatate U
din ambele parti
3. Sudura in Y 7. Sudura in V
din ambele parti si sudura in U
4. Sudura in 8. Sudura in
jumatate Y colt si sudura
din ambele parti in colt
- nivel de acceptare (ISO 5817 şi Tabelul 10.4 – Simboluri suplimentare

ISO 10042); Forma suprafetei sudurii
Simbol
- poziţie de lucru (ISO 6947); sau a sudurii
- metal de adaos (ISO 544, ISO 2560, 1. plana
ISO 3581).
Poziţia simbolurilor 2. concava
Simbolul sudurii se aşează pe linia de 3. convexa
referinţă continuă sau întreruptă, conform 4. marginile sudurii
următoarelor reguli : netezite prin retopire
1) simbolul se aşează pe partea liniei de superficiala
referinţă continue, dacă suprafaţa exterioară a 5. suport la radacina
sudurii este de partea liniei de indicaţie M
permanent
(fig.10.11, a);
6. suport la radacina
2) simbolul se aşează pe partea liniei de MR
referinţă întrerupte, dacă suprafaţa exterioară a detasabil
sudurii este pe partea opusă liniei de indicaţie
(fig.10.11, b);
3) simbolul se aşează simetric faţă de linia de referinţă continuă, dacă sudura este
simetrică sau se află în planul îmbinării (fig.10.11, c).
partea opusa partea opusa
liniei de indicatie liniei de indicatie
partea liniei partea liniei

de indicatie de indicatie
a b c
Fig.10.11 Poziţia simbolului faţă de linia de referinţă la reprezentarea simbolică a sudurilor

Tabelul 10.5 – Exemple de asamblări prin sudare, cu utilizarea simbolurilor elementare

Denumire Reprezentare Reprezentare Reprezentare
simbol axonometrica detaliata in plan simbolica
1. Sudura
s
l
cu margini
rasfrante
l
s
2. Sudura cu
s
margini rasfrante
l
g
incomplet
s
patrunse s
g
s
s
3. Sudura in I
4. Sudura in V
s
l
s
5. Sudura in
s
jumatate V l
s
s
6. Sudura in Y
s
g
s
s
l
g
s s
7. Sudura in
s
l
g
jumatate Y
s s
s
g
l
Tabelul 10.5 – continuare

s
8. Sudura in U
s
g
s
s
g
l
s s
9. Sudura in
s
l
g
jumatate U
s s
s
g
l
a
l
z
10. Sudura in a
colt a
g
z
g
z n x l(e)
l e l e le l
11. Sudura in l
a a n x l(e)
colt discontinua e
l
e
l
z
12. Sudura in a n x l (e)

l e l e le l a n x l (e)
z n x l (e)
z n x l (e)
l
colt intermitenta a
cu elemente e
l
alternante e
l
l
e l e le l z
l
n x l(e)
c
13. Sudura in c n x l(e)

c
l e l
c
gauri alungite
l
e
d
d n(e)
14. Sudura in
d
gauri rotunde
e e e d n(e)
e
Tabelul 10.6 –Exemple de asamblări prin sudare, cu utilizarea simbolurilor combinate

1. Sudura in I l
s
ef ectuata din
ambele parti
l
2. Sudura in V
s
si completata la l
radacina
s
3. Sudura in V l l
g
din ambele parti
(sudura in X)
g
4. Sudura in
jumatate V l g
din ambele parti
(sudura in K)
g
s
5. Sudura in Y
s
g
din ambele parti

s
s
g
s s
6. Sudura in l
s
jumatate Y
g
din ambele parti

s
g
s s
l
s
7. Sudura in U
s
din ambele parti

g
s
s
g
l
Tabelul 10.6 – continuare

s s
8. Sudura in
l
jumatate U
s
g
din ambele parti
s
g
s s
l
9. Sudura in V l
si sudura in U
g
g
l
10. Sudura in l a
z
colt si sudura a
in colt
g
z
g
z
a
Cotarea sudurilor
La reprezentarea simbolică, simbolul sudurii poate fi însoţit de un număr de cote,

înscrierea acestora făcându-se astfel:
- în stânga simbolului (în faţa simbolului) se înscriu cotele principale referitoare la
secţiunea transversală a cordonului de sudură;
- în dreapta simbolului (în urma simbolului) se înscriu cotele principale referitoare
la secţiunea longitudinală a cordonului de sudură;
Indicarea acestor cote principale se face în mod specific pentru fiecare tip de
sudură, conform tabelului 10.5, notaţiile fiind următoarele:
- pentru sudură cap la cap în Y, în U, ş. a.: s – distanţa minimă de la suprafaţa piesei
la rădăcina îmbinării sudate;
- pentru sudura în colţ: a – înălţimea celui mai mare triunghi isoscel înscris în
secţiune, z – cateta celui mai mare triunghi isoscel înscris în secţiune;
- pentru sudura în colţ discontinuă sau intermitentă, pentru sudura în găuri alungite
sau rotunde, pentru sudura în linie şi pentru sudura în puncte: l – lungimea sudurii, e –
distanţa dintre două elemente de sudură vecine şi distanţa dintre axele găurilor rotunde sau
a punctelor, n – numărul elementelor de sudură, c – lăţimea găurilor alungite şi lăţimea
sudurii în linie, d – diametrul găurii şi diametrul punctului.
În cazul sudurii de colţ cifra din faţa simbolului trebuie să fie însoţită de litera a sau
z, având în vedere cele două metode de indicare a cotelor (fig.10.12, b, c). Dacă este
necesară indicarea adâncimii de pătrundere, grosimea sudurii va fi s, conform figurii 10.12,
a şi se va indica valoarea acesteia, precedată de litera s (fig.10.12, d).
La notarea simbolică a sudurii în găuri rotunde sau în puncte valoarea numerică a
diametrului este însoţită de simbolul ø.
60
g l
l
l
s8a6
z l a l
a
a
z
z
as
a b c d
Fig.10.12 Cotarea sudurii de colţ
În afara cotelor principale înscrise în cazul sudurilor din tabelul 10.5, se mai pot
indica şi alte cote auxiliare.
Poziţionarea cordonului de sudură în raport cu marginile piesei nu se notează pe
simbolizare, înscriindu-se direct pe desen.
Tabelul 10.7 – Exemple de asamblări prin sudare, cu utilizarea de combinaţii de simboluri

elementare şi simboluri suplimentare
1. Sudura in V
s
plana
l
2. Sudura in X
l
convexa
g
g
3. Sudura in
l
a
colt concava
a
g
z
g
l
4. Sudura in V
l
cu suport la rada-
cina detasabil
MR
MR
s
MR
s
5. Sudura in
a
z
l
colt cu marginile a
netezite prin reto-
a
g
z
pire superficiala
g
z
10.2 Asamblări demontabile

10.2.1 Asamblări prin filet
La asamblarea prin filet a două piese se deosebeşte piesa filetată la exterior, numită
generic şurub, sau piesă pătrunzătoare (fig.10.14, a – surub
piesa 1 şi 3) şi piesa filetată interior, denumită piuliţă, sau
piesă cuprinzătoare (fig.10.14, a – piesa 2). La realizarea piulita
filetului pe cele două piese trebuie să se ţină seama de
caracteristicile tehnice necesare unei înşurubări normale.
Reprezentarea detaliată a asamblării prin filet,
exemplificată în figura 10.13, este greoaie şi nu se Fig.10.13 Asamblare prin filet
recomandă să se utilizeze în realizarea desenelor tehnice. (detaliat)
1 2 3
la la
a b
Fig.10.14 Reprezentarea convenţională a asamblării prin filet
Reprezentarea asamblărilor filetate se face convenţional, respectând regulile de la
reprezentarea filetelor, cu următoarele precizări:
- diametrul cilindrului care înfăşoară vârfurile filetului exterior este egal cu
diametrul cilindrului care înfăşoară fundurile filetului interior;
- regula de reprezentare a asamblărilor prin filet (în secţiune longitudinală) este
stabilită în SR ISO 6410-1 : 1995 şi prevede că filetul exterior acoperă filetul interior şi nu
trebuie să fie acoperit de acesta; adică filetul şurubului se reprezintă întotdeauna ca fiind
singur pe lungimea asamblării, la, iar filetul piuliţei se reprezintă numai pe porţiunea
rămasă liberă (fig.13.2, b);
- piesele filetate pline, secţionate longitudinal, nu se haşurează; se reprezintă în
vedere (fig.10.14 – piesa 3).
Reprezentarea asamblărilor prin şuruburi şi a elementelor acestora
Asamblările prin şuruburi se realizează, în general, prin intermediul a trei elemente

distincte:
- un element pătrunzător (şurub), cu filet exterior;
- un element pătruns (piuliţa sau una din piesele asamblate), cu filet interior;
- un element intermediar (şaibă), care poate să lipsească la unele tipuri de asamblări.
În funcţie de precizia de execuţie şi calitatea suprafeţelor, elementele asamblării
prin şuruburi sunt uzuale, semiprecise şi precise.
Şurubul este un organ de maşină utilizat ca element de fixare sau mişcare. El este
alcătuit din (fig.10.15, a):
- tija şurubului (1), de formă cilindrică sau conică, filetată pe toată lungimea sau
numai pe o porţiune;
- capul şurubului (2), care reprezintă o porţiune îngroşată, de formă prismatică,

situată la extremitatea opusă filetului;
- vârful şurubului (3), reprezintă capătul filetat al tijei (teşit), de formă tronconică,
având diametrul terminal mai mic decât diametrul piuliţei pentru o înşurubare uşoară.
e b
TPd2 B c x x c
k l
dh11
b b
d
A B 3
r d
1 l
d1
D
TPs TPc
d
da
2 c
45 0
2,5d
n
 TPc2 S
TPc1 B c
d5
d

TPd1 A c1 c7
a t
l
Fig.10.15 Reprezentarea şi cotarea şuruburilor, prezoanelor şi ştifturilor filetate

Când şurubul nu are cap şi este prevăzut pe capetele tijei cu filet, se numeşte prezon
(fig.10.15, b), iar când nu are cap iar tija este filetată la un capăt şi la celălalt are un locaş
interior pentru strângere, se numeşte ştift filetat (fig.10.15, c). Prezonul are rol de fixare, iar
ştifturile filetate au scopul de a împiedica deplasarea reciprocă a pieselor.
Cotarea şuruburilor, prezoanelor şi ştifturilor

Conform STAS 1450/2 – 89, dimensiunile principale sunt:
- d – diametrul nominal al filetului
- d1 – diametrul părţii nefiletate a tijei
- da – diametrul cercului de trecere
- l – lungimea tijei, b – lungimea filetului
- k – înălţimea capului, r – raza sub cap
- S – deschiderea cheii
- D – diametrul peste vârfuri (diametrul cercului circumscris)
- α – unghiul teşiturii capului
- c, c1, c7 – înălţimea teşiturii (bombării)
- e – lungimea filetului prizonier (pentru prezoane)
- x – ieşirea filetului
- d5 – diametrul conului interior, γ – unghiul conului interior
- c2 – înălţimea vârfului tronconic
- t – adâncimea crestăturii, n – lăţimea crestăturii
Notarea elementelor de asamblare filetate cuprinde:

- denumirea prescurtată, inclusiv simbolul tipului, dacă este cazul;
- simbolul filetului, conform STAS 139 – 79;
- lungimea l (la şuruburi), sau lungimile l/e (pentru prezoane);
- numărul standardului de dimensiuni;
- simbolul grupei de caracteristici mecanice, conform STAS 2700/3,4,7,9 (se omite
la organele de asamblare la care nu se impun caracteristici mecanice şi care sunt executate
din oţel);
Exemplu: Şurub M10x35 STAS 4272-89,
Prezon M10x40/10T- STAS 4551-80 Zn5Sl (prezon cu capete teşite zincuit)
Clasificarea şuruburilor:
a) din punct de vedere al rolului în cadrul asamblării:
- şuruburi de fixare – asigură asamblarea rigidă a pieselor (filetul este metric);
- şuruburi de mişcare – asigură transmiterea şi transformarea mişcării de rotaţie în
mişcare de translaţie; filetul şuruburilor este rotund, trapezoidal, pătrat, cu pas mare,
corespunzător scopului;
- şuruburi de reglare – asigură reglarea distanţelor şi jocurilor mici; filetul
şuruburilor este metric;
- şuruburi de măsurare – se folosesc la diferite aparate de măsură (micrometre);
filetul şuruburilor este metric precis (rectificat);
- şuruburi de închidere – joacă rolul dopurilor pentru închiderea unor orificii; filetul
şuruburilor este metric.
b) după precizia de prelucrare a filetului:
- şuruburi uzuale – şuruburi care au abateri mari de formă a suprafeţei, fără
prelucrări ulterioare, cu excepţia filetului;
- şuruburi semiprecise – şuruburi care au abateri mijlocii de formă şi de poziţie,
suprafeţa de reazem a capului şi vârfului prelucrându-se ulterior;
- şuruburi precise – şuruburi prelucrate prin aşchiere din bare profilate, toate
dimensiunile lor fiind la cote precise.
c) după forma capului şurubului (tabelul 10.8):
Tabelul 10.8 Tipuri de şuruburi, după forma capului
Nr. Standarde
Denumire Reprezentare si cotare
crt. dimensionale
k l S
r b
surub cu cap STAS 920 - 69
1. hexagonal 300 STAS 4272 - 89
D
d
x
k l S
r b
2. surub cu cap D STAS 1470 - 80
patrat 300 1
d
k k1 l D
r b
surub cu cap
3. STAS 8868 - 80
triunghiular
S
D1
2
D
d
k l D
rx b
n
4. bombat crestat
d
t
50
r
5.
D
n
cilindric crestat STAS 7517 - 73

t b
k l
Tabelul 10.8 Tipuri de şuruburi, după forma capului (continuare)

Nr. Standarde
crt. dimensionale
t
f
surub cu cap D STAS 2571 - 90
6. STAS 7517 - 71
900
inecat, crestat
d
b
k
l
D l
surub cu cap x b
7.
inecat si gat patrat STAS 1477 - 80
900
d2
d
k
v
t
f
D
surub cu cap R STAS 3167 - 90
900
8.
n
d
semiinecat crestat STAS 7520 - 71
b
r k
l
f x 450

9.
D
striat
k l
2 30'
0
surub cu cap r
10. cilindric bombat si R
STAS 10295 - 80
d2
D
locas cruciform
k1 b
k l
m
t
d3
surub cu cap r
cilindric, bombat,
n
11. R
STAS 4812 - 80
d1
crestat si gaurit
D
in cruce b
v 45 0
k l
t
r
surub cu cap
1200
12. STAS 5144 - 80

D
cilindric si locas
d1
hexagonal b
k l S
Tabelul 10.8 Tipuri de şuruburi, după forma capului (continuare)

Nr. Standarde
crt. dimensionale
surub cu cap
STAS 1470 - 80
D
13. semirotund si nas
d1
d
R
45 0
b
g k l
14. surub cu cap STAS 2568 - 85
d1
H
d
ciocan si gat patrat 45 0
k1 b
= =
B
k l
e b
c x x c
15. prezon dh11 STAS 4551 - 80

d
d
l
45
stif t f iletat
0
n
16. cu crestatura, STAS 4770 - 79

d
cu varf tesit c
t
l
stif t f iletat
n
17. cu crestatura, STAS 4771 - 69

d
cu varf conic c1 c2
d3
t 450 c2
l
45 0
n
stif t f iletat
1200
18. STAS 4846 - 69

d5
cu crestatura,
d
cu con interior c1 c7
t
l
r r r
stif t f iletat
n
STAS 4867/4847
900
19.
d4
d
cu crestatura,
c1 - 69
cu cep/cu cep conic c3 c4
d4
t 600 600
l c3
r r1
1:50
20. stif t conic, f iletat,
d1
STAS 4851 - 80
d4
d
cu cep c6
l1 b c5
l
d) după forma vârfului şurubului : (tabelul 10.9)

Tabelul 10.9 Tipuri de şuruburi, după forma vârfului
Nr. Denumire / simbol Reprezentare Nr. Denumire / simbol Reprezentare
crt. crt.
6. varf cu con
1. varf plat (P) interior (CI)
varf cu cep
2. varf tesit (T) cilindric (CC)
varf cu cep
3. varf plat tesit (PT) 7.
bombat
varf cu cep
4. varf bombat (B) tronconic
8. varf cu cep
varf conic (C) cilindric mic (CM)
5.
varf conic tesit 9. varf
autof iletant (A)
e) după forma tijei : (tabelul 10.10)

Tabelul 10.10 Tipuri de şuruburi, după forma tijei
Nr. Denumire Reprezentare Nr. Denumire Reprezentare
crt. crt.
1. tija normala 3. tija subtiata
2. tija redusa 4. tija ajustabila
Observaţii :
1. Există şi alte variante de şuruburi a căror cap se încadrează în una din categoriile
de mai sus şi care au dimensiuni standardizate, după cum urmează:
- pentru şuruburi cu cap hexagonal: şurub cu cap hexagonal filetat până sub cap
(STAS 2117 – 85, STAS 4845 - 80), şurub de păsuire cu cap hexagonal (STAS 5930 - 89),
şurub cu cap hexagonal mic (STAS 6403 - 88), şurub cu cap hexagonal mic, filetat până
sub cap (STAS 6404 - 88), şurub cu cap hexagonal mic şi cep cilindric (STAS 5259 - 69),
şurub cu cap hexagonal mic şi cep tronconic (STAS 4922 - 77), ş. a.;
- pentru şuruburi cu cap pătrat : şurub cu cap pătrat şi guler (STAS 4376 - 87),
şurub cu cap pătrat şi cep (STAS 4461 - 87), şurub cu cap pătrat, guler şi cep bombat
(STAS 4923 - 87);
- pentru şuruburi cu cap înecat : şurub cu cap înecat şi nas (STAS 1474 - 80) ;
- pentru şuruburi cu cap striat : şurub cu cap striat şi guler (STAS 5303 - 80) ;
- pentru şuruburi cu cap cilindric şi locaş hexagonal: şurub cu cap cilindric scund,
cu locaş hexagonal cu ghidaj pentru cheie (SR 9224 : 1993), şurub cu cap cilindric mic, cu
locaş hexagonal (SR 9225 : 1993);
- pentru şuruburi cu cap ciocan: şurub cu cap ciocan, cu nas (STAS 2569 - 87),
şurub cu cap ciocan, cu nas, filetat până sub nas (STAS 6999 - 87), şurub cu cap ciocan şi
gât pătrat filetat până sub gât (STAS 7000 - 87).
2. La reprezentările din tabelul 10.8 la cotarea şuruburilor s-au omis abaterile
geometrice corespunzătoare.
3. În proiecţie verticală, şurubul cu cap hexagonal (respectiv piuliţa hexagonală) se
reprezintă în poziţia de prelucrare, având trei feţe, iar în vedere laterală se reprezintă cu
două feţe, corespunzător deschiderii cheii, fără teşitură (S = 0,7 d).
4. La şuruburile cu cap crestat, în proiecţia frontală a capului, forma crestăturii se
reprezintă convenţional, prin două linii paralele înclinate spre dreapta la 450 faţă de axa
reprezentării.
5. În tabelul 10.8 sunt prezentate şi standardele pentru prezoane şi câteva tipuri de
ştifturi. În cazul prezoanelor, se admite ca filetele de la cele două capete ale acestora să fie
diferite între ele, caz în care la notarea prezoanelor se trece mai întâi filetul prizonier şi
apoi filetul de piuliţă.
Piuliţa este o piesă filetată la interior, care are rolul de a închide o asamblare cu
filet, prin înşurubarea în tija filetată a şurubului sau a prezonului.
Reprezentarea piuliţelor se face în vedere şi secţiune longitudinală, scoţând în
evidenţă detaliile interioare.
Cotarea piuliţelor trebuie să cuprindă,
300
conform STAS 1450/2 – 89, următoarele
TPl A
dimensiuni principale:
- diametrul nominal al filetului d,
- diametrul peste vârfuri D,
120 0
TPc A
d
- deschiderea cheii S,
- înălţimea piuliţei m,
A
m TPd A
S cât şi alte dimensiuni specifice fiecărei forme
în parte. În figura 10.16 este reprezentată o
Fig. 10.16 Piuliţă grosolană hexagonală, piuliţă grosolană hexagonală, forma A,
forma A conform STAS 922 – 76.
Notarea piuliţelor standardizate cuprinde, în general, următoarele elemente:

- denumirea prescurtată, inclusiv forma (A sau B), dacă este cazul;
- simbolul filetului, conform STAS 139 – 79;
- numărul standardului de dimensiuni;
- simbolul grupei de caracteristici mecanice, conform STAS 2700/3,4,7,9;
Exemplu de notare: Piulţă hexagonală forma B, cu filet metric 20 şi cu caracteristici
mecanice conform grupei 5:
Piuliţă B - M20 STAS 922 – 75 grupa 5.
Clasificarea piuliţelor:
a) după precizia de execuţie:
- piuliţe grosolane
- piuliţe semiprecise
- piuliţe precise
b) după înălţime:
- piuliţe obişnuite
- piuliţe înalte
- piuliţe joase
Piuliţele înalte se folosesc la asamblări care necesită înşurubări şi deşurubări
frecvente, fiind supuse şi la forţe de strângere mari.
c) după forma exterioară (tabelul 10.11):
Tabelul 10.11 Tipuri de piuliţe, după forma exterioară
Nr. Denumire, Nr. Denumire,
Reprezentare si cotare Reprezentare si cotare
crt. standard dim. crt. standard dim.
300 300
= n =
piulita
1. hexagonala
1200
Sr
1200
STAS 922-76
d
d
STAS 4071-80
m = S m m2 =
piulita m S
forma A forma B forma A
6. infundata
150...300 joasa 300
piulita =
hexagonala STAS 4374-90
2. joasa Sr
M5
1200
1200
d
STAS 3773-72 d
STAS 4373-89
m S m2 =
m S
forma B
300
piulita 300 e
3. hexagonala
piulita
1200
inalta
1200
7. patrata
d
STAS 4372-89
d
STAS 926-90
S
m S
m
300 a S
piulita D k1 k
hexagonala piulita
4.
a
0
D
120
cu guler 8. triunghiulara
d
1200
S
D1
2
D
STAS 4412-80 STAS 9478-80

m
piulita 300 m
t m1 D
hexagonala piulita
Sr
cu o supraf ata rotunda

1200
9. cu crestatura
1200
5. de asezare
d
sf erica STAS 5332-80

c x 450
STAS 7903-92 m S
Tabelul 10.11 Tipuri de piuliţe, după forma exterioară (continuare)
Nr. Denumire, Nr. Denumire,

Reprezentare si cotare Reprezentare si cotare
m
300 t
piulita
piulita rotunda cu D1 D
13.
1200
1200
crenelata gauri f rontale
n
d
d
STAS 4073-90 STAS 5331-80
d1
m1 S
10. m c x 450
forma A
m
300 m1 D
d1
piulita piulita striata
crenelata joasa 14. STAS 5436-80
1200
1200
STAS 4074-90
d
n
m1 S c x 450
m m
forma B m2
m1
m =
300 b piulita striata
piulita h 15.
cu guler
d2
11. rotunda D
D
STAS 5437-80
1200
d1
d
1200
cu caneluri
D1
d
STAS 5012-90 c x 450 =

c x 45 0 g2
m r1
r2
= =
piulita piulita f luture
16. SR 3923 : 1993 d 1200
D1
D2
rotunda cu D
B2
12.
1200
gauri radiale r2
d
STAS 5330-80
g1 m
c x 450 d1
H
t
În practică, cele mai utilizate elemente de

S = 1,7d
asamblare, şuruburi şi piuliţe, au forma exterioară a
capului, respectiv a corpului piuliţei, hexagonale. Forma r
geometrică a acestora rezultă din intersecţia unei prisme
D = 2d
d
0
hexagonale drepte cu un con circular drept, coaxial cu

120
R1
prisma, generatoarea lui de contur aparent făcând un
unghi de 1200.
Curbele rezultate, conform teoremei lui Dandelin
sunt hiperbole. În reprezentările tehnice (fig.10.17),
2
R
acestea se înlocuiesc, în mod convenţional, cu arce de

cerc, a căror raze sunt în corelaţie cu diametrul nominal
al filetului, exterior sau interior, d: R1 = 1,5d; Fig.10.17 Construcţia grafică
R2 = d; a formelor hexagonale pentru
r = d/2. capul şurubului şi piuliţă
Şaiba (rondeaua) se montează între piesa asamblată şi piuliţă, îndeplinind

următoarele funcţii:
- realizează o suprafaţă de sprijin mai mare a organului de strângere şi implicit o reparti-
zare uniformă a presiunilor de la şurub la piesă, evitând strivirea materialului în contact;
- protejează suprafeţele în contact împotriva uzurii, în cazul montării şi demontării repetate.
Şplintul, şaiba de siguranţă, cuiul spintecat şi contrapiuliţa se utilizează pentru a
împiedica autodeşurubarea elementelor asamblate.
Reprezentarea şi cotarea şaibelor şi a organelor de siguranţă contra autodesfacerii
asamblării sunt date în tabelul 10.12.
Clasificarea şaibelor după forma, execuţia şi destinaţia lor, conform
STAS 3005 – 80, se face în: şaibe plate (obişnuite), şaibe de siguranţă, şaibe pentru profile,
şaibe Grower.
Tabelul 10.12 Reprezentarea şi cotarea şaibelor şi a organelor de siguranţă
Nr. Denumire, Denumire,
Reprezentare si cotare Nr. Reprezentare si cotare
saibe plate
1. pentru metale
s
STAS 1388-72 d
forma A
r
g
D
STAS 5200-91
d
b
saibe de inalta
45 0
45 0
c1
c2
2. rezistenta l
g
STAS d
10616-72 D
forma B
r
g
g g
D1
saibe Grower 75 0 75 0 d
b
3. SR 7666/2:94 saibe
d1
- varianta N - cu 5. de siguranta
l1
r1
d2
capete netede l
m
STAS b
- varianta R - cu
capete rasfrante h h1 2241/2-72
l2
0,25b
e
g
forma C
b
r
forma U
8:100 d
b1
r = 0,8b
d
a2
saibe pentru l2
forma D
g1
4. prof ile U si I a1
STAS 2242-80 d
0,25b
e
b1
D2
b
r
14:100
forma I
r = 0,8b
b l a
d 5. splinturi
a2
d
c
STAS 1991-80
a
a1
Notarea şaibelor se face prin indicarea tipului, a diametrului nominal şi a

standardului dimensiunal.
Exemplu de notare: şaibă plată, din seria fină A, pentru un şurub cu cap hexagonal,
cu deschidere de cheie normală, cu filet M8: Şaibă A8 STAS 5200 - 91
Şaibele plate se execută din oţel laminat, şaibele Grower din oţel de arc, şaibele de
siguranţă din tablă prin ştanţare la rece, iar şplinturile din sârmă de oţel trasă, cu secţiune
semirotundă.
Pentru elementele de asamblare standardizate nu se întocmesc desene de execuţie,
acestea îndicându-se în tabelul de componenţă al desenului de ansamblu, cu modul de
notare indicat mai sus pentru fiecare element.
Reprezentarea asamblărilor prin şurub şi piuliţă
Reprezentarea unei asamblări a două piese de grosimi oarecare, cu ajutorul unui

şurub cu cap hexagonal, a unei şaibe plate şi a unei piuliţe hexagonale se face ca în figura
10.18, în trei proiecţii, o vedere şi două secţiuni. Această reprezentare trebuie să respecte
următoarele reguli:
- şurubul, şaiba şi piuliţa se desenează nesecţionate (în vedere), în cazul secţiunilor
longitudinale prin ansamblu;
- haşurarea pieselor asamblate se face în direcţii diferite pentru două piese, iar
pentru mai multe piese în contact, haşurarea se face şi cu echidistanţe diferite;
- piuliţa se reprezintă în contact cu piesa de asamblat, direct sau prin intermediul
şaibei;
- piesele de asamblat au practicate găuri, numite găuri de trecere, al căror diametru
d1 este mai mare decât diametrul nominal al şurubului d, pentru protecţia părţii filetate a
şurubului. Diametrul găurilor de trecere
A-A B-B
se recomandă să fie aproximativ:
d1 = 1,1d, sau conform dimensiunilor
date în SR ISO 273 : 1994, în funcţie de
d d1 diametrul filetului şi precizia de execuţie
a elementelor asamblării (tabelul 10.13).
Rezultă că între gaura de trecere şi şurub
nu se realizează un ajustaj, ci există joc
B
şi prin urmare liniile tijei şurubului şi ale
găurii de trecere se desenează distincte.
- tija filetată a şurubului trebuie
să depăşească piuliţa, în poziţie strânsă,
cu aproximativ 0,2 d.
A A Asamblarea din figura 10.18 se
poate realiza şi cu alte tipuri de şuruburi,
B şaibe şi piuliţe, în funcţie de necesităţile
impuse de ansamblul respectiv.
Fig.10.18 Asamblare prin şurub, şaibă şi piuliţă
Tabelul 10.13 Găuri de trecere pentru şuruburi (SR ISO 273 : 1994)
Diametrul şurubului d 3 4 5 6 8 10 12 16 20 24 30
Diametrul precise 3,2 4,3 5,3 6,4 8,4 10,5 13 17 21 25 31
găurii de semiprecise 3,4 4,5 5,5 6,6 9 11 14 18 22 26 33
trecere d1 grosolane 3,6 4,8 5,8 7 10 12 15 19 24 28 35
Reprezentarea asamblărilor prin şurub fără piuliţă
Asamblarea a două piese prin intermediul şuruburilor, fără piuliţă, se face prin
înşurubarea acestora în gaura filetată a uneia dintre piese, aceasta jucând rolul piuliţei.
Şurubul trece prin gaura de trecere din cealaltă piesă, de diametrul d1 şi realizează
strângerea cu ajutorul capului şurubului. Reprezentarea se face în două proiecţii, vedere şi
secţiune longitudinală.
La acest tip de asamblare se folosesc şuruburi cu cap hexagonal (fig.10.19, a),
şuruburi cu cap cilindric (fig.10.19, b), şuruburi cu cap înecat (fig.10.19, c), sau alte tipuri
de şuruburi.
Gaura filetată în care se înşurubează tija filetată a şurubului poate să fie străpunsă
în piesa de asamblat, ca în figura 10.19, a, sau înfundată, ca în figura 10.19, b şi c. În cazul
găurilor înfundate filetul nu este executat pe toată lungimea găurii, lungimea găurii fiind
egală cu 1,25 din lungimea filetului (fig.7.65). Deasemenea, şurubul nu se asamblează în
gaura filetată pe toată lungimea filetului, rămânând o porţiune din filetul găurii neacoperit
A-A A-A A-A
d1 d1 d1
d
d d
A A A A
A A
a b c
Fig.10.19 Asamblări prin şurub fără piuliţă
A-A B-B de şurub. Filetul şurubului se termină
deasupra planului de separaţie a celor două
piese.
d1 Dacă asamblarea se realizează cu
şuruburi cu cap cilindric sau cu cap înecat, în
d
piesa prevăzută cu gaura de trecere se
execută şi un locaş care urmăreşte forma
capului şurubului. În acest caz, reprezentarea
capului şurubului se face puţin sub nivelul
B
piesei, acesta fiind prevăzut cu o crestătură,
în scopul antrenării acestuia cu şurubelniţa,
sau cu locaş hexagonal, pentru cheie.
A A Reprezentarea asamblărilor prin

prezon şi piuliţă
B Asamblarea cu prezoane se foloseşte

la montarea capacelor de cilindru, a cutiilor
Fig.10.20 Asamblare prin prezon cu piuliţă de etanşare, a ghidajelor diferiţilor robineţi,
etc. Reprezentarea acestor asamblări, în cazul utilizării de piuliţe hexagonale, se face în trei
proiecţii, o vedere şi două secţiuni longitudinale, ca în figura 10.20.
În secţiune longitudinală, prezonul se reprezintă nesecţionat, ca şi în vedere.
Deasemenea, acesta se înşurubează pe toată lungimea utilă a filetului prizonier (e) în gaura
filetată din piesa de asamblat. Gaura de trecere din cea de a doua piesă este de diametru d1,
mai mare decât diametrul prezonului, existând joc între acesta şi piesa nefiletată.
Reprezentarea asamblărilor prin şuruburi, asigurate contra autodeşurubării
La asamblările prin şuruburi supuse la sarcini variabile sau la vibraţii, în timp apare
fenomenul autodeşurubării, care duce la slăbirea asamblării şi implicit la defecţiuni sau
accidente. Asigurarea contra deşurubării a asamblărilor se face prin utilizarea de elemente
de asigurare, cum ar fi : contrapiuliţe, şaibe Grower, şplinturi, şaibe de siguranţă, etc.
A-A A-A
A AA A
a b c d
Fig.10.21 Asamblări prin şuruburi asigurate contra autodeşurubării
Contrapiuliţa se dispune prin înşurubare deasupra piuliţei normale, conform figurii

10.21, a, împiedicând desfacerea acesteia şi având rolul de dispozitiv de siguranţă.
În figura 10.21, b este reprezentată o asamblare cu prezon asigurată contra
deşurubării cu o şaibă Grower.
Autodeşurubarea poate fi împiedicată folosind o piuliţă crenelată şi un şplint
(fig.10.21, c). În acest scop tija şurubului este găurită la o distanţă oarecare de capul
şurubului, perpendicular pe axa acestuia. Şplintul se introduce în gaura din tija şurubului,
după strângerea piuliţei şi i se răsfrâng ramurile, care trec printr-un canal al piuliţei, în
jurul acesteia.
Şaiba de siguranţă, folosită în montajul din figura 10.21, d, este de forma B (vezi
tab.10.12). Ea este îndoită pe una din feţele de front ale capului şurubului, iar umărul şaibei
este îndoit pe faţa laterală a uneia din piesele asamblate, împiedicând rotirea şurubului.
Reprezentarea ştifturilor filetate în asamblări
Reprezentarea ştifturilor filetate în secţiune 1

1
longitudinală printr-un ansamblu se face ca în
vedere, nehaşurate.
Ştiftul din ansamblul din figura 10.22, a 2 2
ajută la desprinderea uşoară a piesei 1 de piesa 2, în
cazul demontării acestora, iar în figura 10.22, b a b
ştiftul cu vârf conic împiedică deplasarea reciprocă a
pieselor 1 şi 2 din cadrul ansamblului. Fig.10.22 Ştifturi filetate, asamblate
Pentru asamblările din figurile 10.18 ÷ 10.22, dimensiunile constructive ale

elementelor asamblate sunt date în tabelele 10.14 ÷ 10.20, care reprezintă extrase din
standardele dimensionale în vigoare.
Tabelul 10.14 Şurub cu cap hexagonal STAS 920 - 69 (şurub grosolan)

d M6 M8 M10 M12 M16 M20 M24 M30 M36 M42 M48
S 10 13 17 19 24 30 36 46 55 65 75
D 10,9 14,2 18,7 20,9 26,2 33,0 39,6 50,9 60,8 72,1 83,4
k 4,0 5,5 7,0 8,0 10 13 15 19 23 26 30
b 18 22 26÷32 30÷49 38÷57 46÷65 54÷73 68÷85 78÷97 90÷106 102÷121
l 25÷75 30÷80 35÷200 40÷260 50÷260 60÷260 70÷260 80÷260 100÷260 110÷260 120÷260
Tabelul 10.15 Şurub cu cap cilindric crestat STAS 3954 – 87 (şurub semiprecis)
d M2,5 M3 M4 M5 M6 M8 M10 M12 M16 M20
D 4,5 5,5 7,0 8,5 10,0 13,0 16,0 18,0 24,0 30,0
k 1,6 2,0 2,6 3,3 3,9 5,0 6,0 7,0 9,0 11,0
n 0,6 0,8 1,0 1,2 1,6 2,0 2,5 3,0 4,0 5,0
t 0,7 0,9 1,2 1,5 1,8 2,3 2,7 3,2 4,0 5,0
b 18 19 22 25 28 34 40 46 58 70
l 5÷25 6÷30 8÷35 10÷45 10÷50 14÷55 20÷60 20÷70 30÷90 40÷120
Tabelul 10.16 Şurub cu cap înecat crestat STAS 2571 – 90 (şurub semiprecis)
d M2,5 M3 M4 M5 M6 M8 M10 M12 M16 M20
D 4,45 5,25 7,04 8,64 10,37 13,97 17,57 21,08 28,28 35,38
min 1,38 1,50 2,00 2,25 2,70 3,60 4,50 5,40 7,20 9,00
k
max 1,50 1,65 2,20 2,50 3,00 4,00 5,00 6,00 8,00 10,00
f - - 0,3 0,3 0,3 0,4 0,5 0,5 0,5 0,5
n 0,6 0,8 1,0 1,2 1,6 2,0 2,5 3,0 4,0 5,0
t 0,5 0,6 0,8 1,0 1,2 1,6 2,0 2,4 3,2 4,0
b 18 19 22 25 28 34 40 46 58 70
l 5÷25 6÷30 8÷35 10÷45 10÷50 14÷55 20÷60 20÷70 30÷90 40÷120
Tabelul 10.17 a Prezon STAS 4551 - 80 (pentru înşurubat în oţel)

d M3 M4 M5 M6 M8 M10 M12 M16 M20 M24 M30 M36
1
b 12 11 16 18 22 26 30 38 46 54 66 78
2
b 18 20 22 24 28 32 36 44 52 60 72 84
b3 - - - - - 45 49 57 65 73 85 97
e 3 4 5 6 8 10 12 16 20 24 30 35
l 20÷30 20÷40 25÷50 25÷60 30÷80 35÷100 40÷120 50÷160 60÷200 70÷200 80÷300 100÷360
b1 = b pentru lungimi de cel mult 125mm; b2 = b pentru lungimi peste 125mm, până la cel
mult 200mm; b3 = b pentru lungimi peste 200mm.
Tabelul 10.18 Piuliţă hexagonală STAS 922 - 76 (piuliţă grosolană)

d M6 M8 M10 M12 M16 M20 M24 M30 M36 M42 M48
S 10 13 17 19 24 30 36 46 55 65 75
D 10,9 14,2 18,7 20,9 26,2 33,0 39,6 50,9 60,8 72,1 83,4
m 5,0 6,5 8,0 10,0 13,0 16,0 19,0 24,0 29,0 34,0 38,0
Tabelul 10.19 Şaibă plată pentru metal STAS 1388 - 72 (şaibă grosolană)
M6 M8 M10 M12 M16 M20 M24 M30 M36 M42 M45 M48
d 7 10 12 15 19 24 28 35 42 48 52 56
D 12,5 17 21 21 30 37 44 56 66 78 85 92
s 1,6 1,6 2 2,5 3 3 4 4 5 7 7 8
Tabelul 10.20 Şaibă Grower SR 7666/2 : 94 (şaibă grosolană)

M6 M8 M10 M12 M16 M20 M24 M30 M36 M42 M45 M48
d1 6,1 8,2 10,2 12,2 16,3 20,5 24,5 30,5 36,5 42,5 45,5 48,5
d2 8,9 12,2 15,2 18,2 23,3 29,5 35,5 43,5 52,5 60,5 64,5 68,5
g 1,6 2,0 2,5 3,0 3,5 4,5 5,5 6,5 8,0 9 9,5 10,0
Reprezentarea simplificată şi prin simboluri a asamblărilor prin şuruburi
Reprezentarea simplificată a asamblărilor prin şuruburi se face pentru şuruburile a

căror diametre sunt mai mici de 10 mm, conform STAS 187 – 80. Deasemenea dacă la
scara de execuţie a desenului liniile de trasare a asamblărilor se aglomerează, desenul
devenind neclar, elementele de asamblare se pot înlocui cu simbolurile acestora. Exemple
de astfel de reprezentări sunt date în tabelul 10.21.
Tabelul 10.21 Reprezentarea simplificată şi prin simboluri a asamblărilor prin şuruburi

Nr.
Denumire Reprezentare simplif icata Reprezentare prin simboluri
crt.
asamblare cu surub
1. cu cap hexagonal,
piulita hexagonala,
saiba si splint
asamblare cu prezon,
2. piulita crenelata,
si splint
asamblare cu surub
3. cu cap hexagonal
si saiba de siguranta
10.2.2 Asamblări prin pene
Asamblările prin pene se utilizează des în construcţia de maşini şi servesc pentru

transmiterea momentelor şi a mişcării de rotaţie între două piese, care au axa geometrică
longitudinală comună. Elementul de asamblare îl reprezintă pana, care se montează în
canalele de pană din arbore şi respectiv, butuc (fig.10.23). Canalele de pană sunt nişte
locaşuri (şanţuri) executate în piesele (arbore, butuc) care se asamblează.
Penele sunt, în general, piese de
canal de pana
formă paralelipipedică sau prismatică
in butuc
având muchiile teşite sau rotunjite, canal de pana
pentru a fi montate uşor în canalele de in arbore pana
pană. Dimensiunile constructive ale arbore
penelor sunt lungimea l, lăţimea b, butuc
înălţimea h şi înclinarea 1 : k, în cazul
penelor înclinate. Pe direcţie longitu-
dinală, penele au dimensiunea l mult
mai mare decât dimensiunile secţiunii
transversale, b şi h. Fig.10.23 Asamblare prin pană
Penele sunt elemente standardi-
zate şi dimensiunile lor se aleg în funcţie de diametrul arborelui, în urma unor calcule de
rezistenţă. Nu necesită desene de execuţie şi notarea lor în tabelul de componenţă al unui
desen de ansamblu se face, indicând: denumirea nearticulată (pană), simbolul formei (dacă
este cazul) şi numărul standardului dimensional.
Asamblările prin pene au avantajul unor asamblări simple, uşor de montat/demontat
şi dezavantajul introducerii de concentratori de tensiuni, prin canalele de pană practicate în
organele asamblate. Canalul de pană din arbore se realizează, în general, prin frezare, cu
freză disc sau freză deget, iar cel din butuc prin mortezare, broşare sau rabotare.
După modul de transmitere a momentului de torsiune între arbore şi butuc, penele
realizează:
a) asamblări fără strângere (pene paralele, pene disc);
b) asamblări cu strângere (pene înclinate, pene tangenţiale).
Reprezentarea şi cotarea penelor

Există mai multe tipuri de pene. După poziţia de montare a penelor faţă de axa
longitudinală comună a organelor care se asamblează, acestea se împart în două categorii:
1) pene longitudinale;
2) pene transversale.
Penele longitudinale se utilizează pentru montarea pe arbori a unor roţi dinţate, roţi
de curea, roţi de transmisie, volante, etc.
După forma lor, penele longitudinale se împart în:
a) pene paralele;
b) pene disc;
c) pene înclinate;
d) pene tangenţiale.
În cadrul fiecărei categorii, penele pot avea forme diferite, după cum urmează:
Pene paralele
Penele paralele au formă paralelipipedică, deci feţele longitudinale opuse paralele şi
se montează cu joc radial. Ele sunt definite prin următoarele dimensiuni: înălţimea h,
lăţimea b şi lungimea l (fig.10.24).
Penele paralele sunt standardizate în patru variante constructive:

- pene paralele înalte (STAS 12933 - 91);
- pene paralele obişnuite (STAS 1004 - 81);
- pene paralele subţiri (STAS 9501 - 81);
- pene paralele cu găuri de fixare, figura 10.25 (STAS 1006 - 90).
Pentru fiecare din aceste pene sunt prevăzute trei forme diferite:
- forma A : cu capete rotunjite (fig.10.24, a);
- forma B : cu capete drepte (fig.10.24, b);
- forma C : cu un capăt rotunjit (fig.10.24, c),
mai puţin pentru penele paralele înalte, care nu există decât în forma A şi B.
A A A A-A
l l l
h
h
A A A c x 450
sau r
b
b
b/2 b/2
a b c
Fig.10.24 Reprezentarea şi cotarea penelor paralele

c2x450
Penele paralele înalte se A A-A

d2
folosesc pentru asamblări în care t
butucii sunt executaţi din fontă sau
h
din alte materiale cu rezistenţă mai A d0 d1 c1 x 450

mică decât materialul arborilor. /2 sau r
Penele paralele cu găuri de R=b
b
fixare (fig.10.25) se utilizează în

cazul unor solicitări mari, care ar l3 l2
duce la smulgerea penei din canal. l1
l
Cele două găuri de la capetele
penei servesc pentru fixarea penei pe
arbori, iar în gaura filetată de la
mijloc se înşurubează un ştift pentru
extragerea penei din canal.
Fig.10.25 Reprezentarea şi cotarea penelor
Pene disc paralele cu găuri de fixare (forma A)
Penele disc au forma unui segment

de disc, fiind definite de diametrul discului
D
2D, înălţimea h şi lăţimea penei b, aşa cum

h
se observă în figura 10.26. l b

Dimensiunile penelor disc şi a
canalelor de pană din arbore şi butuc sunt s x 450
standardizate în STAS 1012 – 77.
Fig.10.26 Reprezentarea şi cotarea penei disc
Pene înclinate
Penele înclinate au o formă prismatică, cu faţa superioară înclinată (1 : 100), astfel

încât să creeze o strângere radială pe feţele inferioară şi superioară, prin apăsarea pe fundul
canalului din butuc şi din arbore. Ele sunt definite dimensional prin înălţimea maximă h,
lăţimea b şi lungimea l.
Penele înclinate sunt standardizate în trei variante constructive:
- pene înclinate (STAS 1007 - 81);
- pene înclinate subţiri (STAS 431 - 81);
- pene înclinate concave (STAS 433 – 73, STAS 9234 – 73, STAS 434 - 73).
A A A A-A
1:100 1:100 1:100
h
h
A A A c x 450
l l l
b
b
b/2 b/2
a b c
Fig.10.27 Reprezentarea şi cotarea penelor înclinate
300 Pentru fiecare din aceste pene
A sunt prevăzute patru forme diferite :
A-A
1:100 - forma A: cu capete rotunjite
h1
h
(fig.10.27, a, 10.29, a);

h
h c x 450 - forma B: cu capete drepte

A
(fig.10.27, b, 10.29, b);
- forma C: cu un capăt rotunjit
(fig.10.27, c, 10.29, c);
b
- cu nas (fig.10.28, 10.29, d).

b l
Penele înclinate cu nas (călcâi)
Fig.10.28 Reprezentarea şi cotarea penelor au la extremitatea mai înaltă a penei o
înclinate cu nas proeminenţă, numită nas sau călcâi.
Pana concavă este caracterizată
de faţa inferioară concavă după raza arborelui r1 cu care se asamblează.
A A A A-A A 300
f x 45 0
h
1:100 1:100 1:100
h
1:100
h1
h
h
A A A A b
r1
b/2 b/2
b
l l l l
a b c d
Fig.10.29 Reprezentarea şi cotarea penelor înclinate concave
Pene tangenţiale 1:100 c x 450
Pana tangenţială este formată dintr-o pereche de
b
piese complementare, pană şi contrapană, de formă
l t
prismatică, având una din feţe înclinată (1 : 100). Ele se
montează perechi, cu suprafeţele înclinate în contact şi
realizează transmiterea de momente de răsucire mari
(fig.10.30). Dimensiunile caracteristice ale penei tangen-
ţiale sunt lăţimea b şi înălţimea t. Lungimea l este Fig.10.30 Pene tangenţiale
dependentă de construcţia asamblării şi se h1 h1
recomandă să fie cu 10 ÷ 15% mai mare
t x 450
t x 450
decât lungimea butucului.
  
Pene transversale A A A A
l
b b
Penele transversale sunt întâlnite
în două variante: cu ambele feţe înclinate h2 t x 450 h2 t x 450
(fig.10.31, a) şi numai cu o faţă înclinată
(fig.10.31, b). Acestea au o formă A-A A-A
prismatică, cu muchiile rotunjite. b
a
Dimensiunile caracteristice ale penelor
transversale sunt: lungimea l, înălţimile Fig.10.31 Reprezentarea penelor transversale
h1 şi h2, lăţimea b şi unghiul de înclinare
α. Înclinarea dată de acest unghi este cuprinsă între 1 : 20 şi 1 : 100, în funcţie de condiţiile
de lucru ale asamblării.
După scopul lor în cadrul montajului, penele transversale au rolul de elemente de
fixare, de reglare sau de siguranţă. Penele transversale nu sunt standardizate, ele necesitând
desene de execuţie.
Reprezentarea asamblărilor prin pene
Reguli generale de reprezentare:

- în secţiune longitudinală penele se reprezintă ca şi în vedere, nehaşurate; în
secţiune transversală se haşurează;
- arborii, secţionaţi longitudinal, nu se haşurează; pentru a scoate în evidenţă
montarea penei în canalul de pană din arbore, se fac rupturi în acele zone.
A
Asamblare prin pană paralelă A-A
b
t2
Pana paralelă se montează para-

lelă cu axa longitudinală a pieselor de B
asamblat (fig.10.32), realizând un
t1
d
d-t1
montaj cu joc radial în butuc.

d+t2
Penele paralele pot fi utilizate în

montaje în care butucul roţilor este fix,
B 2 :1
sau se deplasează axial pe arbore (roţile r A
dinţate de la cutiile de viteză).
Transmiterea forţelor se face pe feţele
r
laterale ale penei, prin presiunea
exercitată de butuc şi arbore pe acestea. Fig.10.32 Asamblare prin pană paralelă
Lăţimea canalelor de pană în arbore şi butuc, în cazul penelor paralele obişnuite şi

subţiri se execută la dimensiunea b, a penei, astfel încât să realizeze cu aceasta un ajustaj
liber, normal sau presat.
Adâncimea canalului de pană în arbore, t1
A şi în butuc, t2, este notată pe asamblarea prin pană
A-A din figura 10.32. Aceste dimensiuni se cotează şi
b b/2 se măsoară indirect pe desenele de execuţie
(fig.10.33) prin cotele d - t1 şi d + t2, d fiind
l diametrul arborelui. Valoarea jocului existent
d-t1
între pană şi butuc, la fundul canalului din butuc,

este dată de diferenţa dintre suma dimensiunilor
t1 + t2 şi înălţimea penei h.
A
Pentru o uşoară montare, penele sunt
a
teşite. Deasemenea, canalele de pană au o mică
b rază de racordare r, între feţele acestora, aşa cum
se remarcă în detaliul B din figura 10.32. În
l1 reprezentările obişnuite acestea nu se desenează,
având valori mici.
d+t2
Montajul din figura 10.32 este realizat cu

o pană paralelă obişnuită de forma A (tabelul 10.22).
Observaţie: La realizarea desenelor de
b execuţie, abaterile limită la dimensiunile penei şi
Fig.10.33 Desen de execuţie : ale canalelor de pană se prevăd conform
a) arbore cu canal pentru pană paralelă standardului. În funcţie de acestea între pană şi
b) butuc cu canal pentru pană paralelă arbore, respectiv butuc se realizează un ajustaj
liber, normal sau presat.
Asamblare prin pană paralelă cu găuri de fixare
În figura 10.34 este reprezentată o asamblare prin pană cu găuri de fixare de forma
B, cu capete drepte, cu dimensiunile conform STAS 1006 – 90.
Pentru montarea penei cu găuri de fixare pe arbore se folosesc şuruburi cu cap
cilindric crestat (STAS 3954 – 87 şi STAS 7517 - 73) pentru d3  M5 şi şuruburi cu cap
cilindric crestat (STAS 3954 – 87 şi SR 9225 : 1993) pentru d3 > M5.
A
A-A
b
l4
d
d+t2
d3
d-t1
Fig.10.34 Asamblare prin pană paralelă cu găuri de fixare

Tabel 10.22 Dimensiunile penelor paralele şi ale canalelor de pană (STAS 1004 – 81)
Pană A b x h x l STAS 1004 - 81 Canalul de pană
d
b h l b t1 t2
6÷8 2 2 6 ÷ 20 2 1,2 1
8 ÷ 10 3 3 6 ÷ 36 3 1,8 1,4
10 ÷ 12 4 4 8 ÷ 45 4 2,5 1,8
12 ÷ 17 5 5 10 ÷ 56 5 3 2,3
17 ÷ 22 6 6 14 ÷ 70 6 3,5 2,8
22 ÷ 30 8 7 18 ÷ 90 8 4 3,3
30 ÷ 38 10 8 22 ÷ 110 10 5 3,3
38 ÷ 44 12 8 28 ÷ 140 12 5 3,3
44 ÷ 50 14 9 36 ÷ 160 14 5,5 3,8
50 ÷ 58 16 10 45 ÷ 180 16 6 4,3
58 ÷ 65 18 11 50 ÷ 200 18 7 4,4
65 ÷75 20 12 56 ÷ 220 20 7,5 4,9
75 ÷ 85 22 14 63 ÷ 250 22 9 5,4
85 ÷ 95 25 14 70 ÷ 280 25 9 5,4
95 ÷ 110 28 16 80 ÷ 320 28 10 6,4
110 ÷ 130 32 18 90 ÷ 360 32 11 7,4
130 ÷ 150 36 20 100 ÷ 400 36 12 8,4
150 ÷ 170 40 22 100 ÷ 400 40 13 9,4
170 ÷ 200 45 25 110 ÷ 450 45 15 10,4
200 ÷ 230 50 28 125 ÷ 500 50 17 11,4
230 ÷ 260 56 32 140 ÷ 500 56 20 12,4
260 ÷ 290 63 32 160 ÷ 500 63 20 12,4
290 ÷ 330 70 36 180 ÷ 500 70 22 14,4
330 ÷ 380 80 40 200 ÷ 500 80 25 15,4
380 ÷ 440 90 45 220 ÷ 500 90 28 17,4
Asamblare prin pană disc

A-A A
La asamblarea prin pană disc, b
t2
canalul de pană din arbore are aceeaşi

D
rază de curbură ca şi pana, iar lăţimea B

egală cu lăţimea penei. Penele disc au
d+t2
t1
d
avantajul că se autocentrează în canalul
d-t1
din arbore, după eventuala înclinare a

B 2 :1
butucului. Aceasta se poate realiza r
deoarece există joc între pană şi fundul
canalului din butuc. r
A
Reprezentarea unei asamblări cu
Fig.10.35 Asamblare prin pană disc
pană disc se face ca şi în desenul din
figura 10.35, utilizând dimensiunile penelor şi a canalelor pentru pene prevăzute în
STAS 1012 – 77, din care dimensiunile caracteristice sunt trecute în tabelul 10.23.
Standardul prevede abateri limită pentru dimensiunile penelor şi canalelor de pană, funcţie
de care se obţin ajustaje intermediare sau cu strângere.
Notarea penei disc se face astfel:
Pană disc b x h STAS 1012 - 77
Tabel 10.23 Dimensiunile penelor şi canalelor pentru pene disc (STAS 1004 – 81)
d Pană Canalul de pană
pana ca element de pana ca
transmitere a element de
b h D b t1 t2
momentelor de fixare a
torsiune poziţiei
3÷4 1 1,4 4 1 1 0,6
4÷5 4÷6 1,5 2,6 7 1,5 2 0,8
5÷6 6÷8 2 2,6 7 2 1,8 1
6÷7 8 ÷ 10 2 3,7 10 2 2,9 1
7÷8 10 ÷ 12 2,5 3,7 10 2,5 2,7 1,2
8 ÷ 10 12 ÷ 15 3 5 13 3 3,8 1,4
10 ÷ 12 15 ÷ 18 3 6,5 16 3 5,3 1,5
12 ÷ 14 18 ÷ 20 4 6,5 16 4 5 1,8
14 ÷ 16 20 ÷ 22 4 7,5 19 4 6 1,8
16 ÷ 18 22 ÷ 25 5 6,5 16 5 4,5 2,3
18 ÷ 20 25 ÷ 28 5 7,5 19 5 5,5 2,3
20 ÷ 22 28 ÷ 32 5 9 22 5 7 2,3
22 ÷ 25 32 ÷ 36 6 9 22 6 6,5 2,8
25 ÷ 28 36 ÷ 40 6 10 25 6 7 3,3
28 ÷ 32 > 40 8 11 28 8 8 3,3
32 ÷ 38 - 10 13 32 10 10 3,3
Asamblare prin pană înclinată
Asamblarea prin pană înclinată este o un montaj rigid. Astfel, butucului îi este
suspendată atât rotirea cât şi deplasarea longitudinală pe arbore. Aceasta se realizează
datorită înclinării feţei superioare a penei, care prin montarea între arbore şi butuc produce
o strângere radială. Între feţele laterale ale penei şi pereţii canalului de pană există joc.
Montarea penelor înclinate se face prin baterea penei din direcţia longitudinală x,
până la crearea strângerii între elementele asamblate, iar demontarea, prin baterea penei din
direcţia y, tot longitudinal.
În cazul penelor înclinate de forma A (fig.10.36, a), canalul de pană are forma şi
dimensiunile penei şi adâncimea t1. Pana se montează fix în canal, după care butucul se
montează peste pană prin baterea pe butuc, din direcţia x. Demontarea ansamblului are loc
prin baterea tot pe butuc, din direcţia y.
A A
A-A
y x b
t2
1:100 x 1:100 y
B
t1
d
d-t1
d+t2
B 2 :1
r
A A
a r b
Fig.10.36 Asamblare prin pană înclinată forma A (a) şi forma B (b)

Pentru pana cu nas, nasul A

A-A
ajută la montarea şi demontarea
penei, mai ales când nu se poate z b
t2
x 1:100 y
acţiona pentru demontare la
extremitatea fără nas, din direcţia
t1
d
y şi se acţionează din direcţia z
d-t1
d+t2
(fig.10.37).
Dimensiunile penelor
înclinate şi a canalelor de pană
corespunzătoare sunt date în A
tabelul 10.24, conform STAS
1007 – 81. Fig.10.37 Asamblare prin pană înclinată cu nas
Tabel 10.24 Dimensiunile penelor şi canalelor pentru pene înclinate (STAS 1007 – 81)
Pană A b x h x l STAS 1007 - 81 Canalul de pană
d
b h h1 l c b t1 t2 r
6÷8 2 2 - 6 ÷ 20 0,25 2 1,2 0,5 0,16
8 ÷ 10 3 3 - 6 ÷ 36 0,25 3 1,8 0,9 0,16
10 ÷ 12 4 4 7 8 ÷ 45 0,25 4 2,5 1,2 0,16
12 ÷ 17 5 5 8 10 ÷ 56 0,40 5 3,0 1,7 0,25
17 ÷ 22 6 6 10 14 ÷ 70 0,40 6 3,5 2,2 0,25
22 ÷ 30 8 7 11 18 ÷ 90 0,40 8 4,0 2,4 0,25
30 ÷ 38 10 8 12 22 ÷ 110 0,60 10 5,0 2,4 0,40
38 ÷ 44 12 8 12 28 ÷ 140 0,60 12 5,0 2,4 0,40
44 ÷ 50 14 9 14 36 ÷ 160 0,60 14 5,5 2,9 0,40
50 ÷ 58 16 10 16 45 ÷ 180 0,60 16 6,0 3,4 0,40
58 ÷ 65 18 11 18 50 ÷ 200 0,60 18 7,0 3,4 0,40
65 ÷ 75 20 12 20 56 ÷ 220 0,80 20 7,5 3,9 1,00
75 ÷ 85 22 14 22 63 ÷ 250 0,80 22 9,0 4,4 1,00
85 ÷ 95 25 14 22 70 ÷ 280 0,80 25 9,0 4,4 1,00
95 ÷ 110 28 16 25 80 ÷ 320 0,80 28 10,0 5,4 1,00
110 ÷ 130 32 18 28 90 ÷ 360 0,80 32 11,0 6,4 1,00
130 ÷ 150 36 20 32 100 ÷ 400 1,20 36 12,0 7,1 1,00
150 ÷ 170 40 22 36 100 ÷ 400 1,20 40 13,0 8,1 1,00
170 ÷ 200 45 25 40 110 ÷ 450 1,20 45 15,0 9,1 1,00
230 ÷ 260 55 32 50 140 ÷ 500 2,00 55 20,0 11,1 1,60
La asamblarea prin pană A B 2 :1

r A-A
înclinată subţire, canalul de pană
b
din arbore se înlocuieşte cu o
t2
x 1:100 y
suprafaţă plană a arborelui,
executată la o distanţă t1 de B
d-t1 t1
circumferinţa arborelui. Pana se d

d+t2
aşează pe această suprafaţă cu faţa

inferioară, iar faţa superioară se
introduce în canalul de pană din
butuc, de adâncime t2. Montarea şi A
demontarea se face similar cu
penele înclinate (fig.10.38). Fig.10.38 Asamblare prin pană înclinată subţire
A La asamblarea cu pană
A-A înclinată concavă, pana se aşază cu faţa
b inferioară, concavă după raza arborelui,
t2
x 1:100 y
pe arbore, faţa superioară fiind
îngropată în canalul practicat în butuc,
d la o adâncime t2 (fig.10.39). Aceste
d+t2
asamblări au avantajul că nu se slăbesc
secţiunea arborelui în dreptul penei, dar
ele nu pot transmite momente de
A răsucire mari. Calarea butucului pe
arbore se face prin frecare şi se pot
Fig.10.39 Asamblare prin pană înclinată concavă utiliza până la diametre de 150 mm.
Asamblări prin pene tangenţiale
Asamblările prin pene tangenţiale se utilizează des pentru asamblarea pe arbori a

organelor circulare de dimensiuni mari, realizate din două părţi (prin turnare) şi asamblate
prin diferite elemente (şuruburi, prezoane).
Pentru ca arborele să se poată roti în orice sens, la realizarea asamblării se folosesc,
în general, două perechi de pene tangenţiale decalate între ele cu 1200 (fig.10.40).
Canalul de pană tangenţială în butuc şi în arbore se realizează pentru câte două feţe
ale cuplului pană contrapană, la dimensiunile t1, b1 şi respectiv t2, b2, cu o rază de racordare
R între ele (fig.10.40, b). Penele tangenţiale se folosesc pentru arbori cu diametre de până
la 630 mm, dimensiunile penelor şi a canalelor pentru acestea fiind date în
STAS 1010 – 80.
Notarea penei tangenţiale se face astfel :
Pană tangenţială t x b x l STAS 1010 – 80
A 5:1
t1
A d
b2
b1
l
R
t2
a b
Fig.10.40 Asamblare prin pană tangenţială
Asamblarea prin pană transversală
Asamblarea prin pană transversală este caracterizată prin faptul că pana se

montează perpendicular pe axa geometrică comună a pieselor de asamblat, preluând
eforturi a căror direcţie este perpendiculară pe axa longitudinală a acestora.
În figura 10.41 este exemplificată asamblarea prin pană transversală a unui tirant
(a) şi a unei manivele (b).
Această asamblare se foloseşte pentru a împiedica alunecarea sau rotirea pieselor

una faţă de alta, fenomenul realizându-se prin contactul strâns între feţele celor trei piese în
contact (piesele de asamblat şi pana).
A A A-A
A-A
A A
a b
Fig.10.41 Asamblare prin pană transversală
10.2.3 Asamblări prin caneluri
Asamblarea prin caneluri reprezintă o îmbinare de elemente coaxiale care transmite

un moment de torsiune prin angajarea simultană a proeminenţelor (caneluri) egal distanţate
pe circumferinţa unui element exterior cilindric (arbore) în golurile corespunzătoare,
dispuse în mod identic pe suprafaţa interioară a elementului cilindric asociat (butuc)
(fig.10.42, a). Se folosesc pentru transmiterea momentelor de răsucire mari, sarcina
repartizându-se uniform pe mai multe „pene” simultan, reducând astfel adâncimea
canalelor în arbore şi butuc, şi implicit slăbirea secţiunii acestora.
Elementele asamblării prin caneluri se numesc arbori canelaţi şi butuci canelaţi.
Canelurile sunt nervurile prismatice executate pe exteriorul arborelui, respectiv pe
interiorul alezajului butucului. Suprafeţele laterale ale canelurilor se numesc flancuri.
B-B A-A
A B
butuc canelat
b
D
d
arbore canelat A B
a b
Fig.10.42 Asamblare prin caneluri
Dimensiunile caracteristice ale asamblărilor prin caneluri sunt (fig.10.42, b):
- d – diametrul interior;
- D – diametrul exterior;
- b – lăţimea plinului pentru arbore, respectiv a golului pentru butuc;
- z – numărul de caneluri.
Condiţia de funcţionare a unei asamblări prin caneluri este ca arborele şi butucul să
aibă caracteristicile canelurilor şi orientarea acestora identice. Deasemenea, coaxialitatea
între arbore şi butuc trebuie să fie corespunzătoare. Realizarea canelurilor pe arbore se face
prin frezare sau prin rulare, iar pe alezajul butucului, prin mortezare sau broşare.
Clasificarea asamblărilor prin caneluri se face după mai multe criterii:

1) în funcţie de scopul montajului realizat:
a) asamblări prin caneluri fixe: la care butucul este fix pe arbore;
b) asamblări prin caneluri mobile: la care pe arbore se montează elemente
care se rotesc şi se deplasează axial (roţile baladoare din cutiile de viteză ale
autovehiculelor şi ale maşinilor unelte, cuplaje, etc.).
2) în funcţie de profilul canelurii (secţiunea transversală):
a) asamblări prin caneluri cu flancuri paralele (cu profil dreptunghiular):
la care flancurile sunt paralele şi cu planul diametral median al plinului (fig.10.43, a);
b) asamblări prin caneluri cu flancuri în evolventă (cu profil în evolventă):
la care flancurile sunt arce de evolventă (fig.10.43, b);
c) asamblări prin caneluri cu flancuri neparalele (cu profil triunghiular sau
trapezoidal): la care flancurile sunt dispuse sub un unghi de presiune de 600 (fig.10.43, c).
Canelurile dreptunghiulare sunt standardizate în trei categorii:
- seria uşoară (STAS 1768 - 86) – se utilizează pentru asamblări fixe;
- seria mijlocie (STAS 1769 – 86) - se utilizează pentru asamblări fixe sau mobile
fără sarcini;
- seria grea (STAS 1770 -
86) - se utilizează pentru
asamblări mobile, sub sarcină.
Canelurile în evolventă
(STAS 6858 - 85) sunt
standardizate în două variante: a b c
- cu centrare pe flancuri, Fig.10.43 Forme ale profilului canelurii
simbolizate CEF;
- cu centrare pe diametrul b
maxim, simbolizate CED.
Canelurile CED au
avantajul unei capacităţi portante
mai mari, se autocentrează sub
D
sarcină şi introduc concentratori

d
a b c
de tensiune mai mici.
3) după modul de centrare Fig.10.44 Centrarea asamblărilor prin caneluri
a butucului pe arbore:
a) asamblare prin caneluri cu centrare interioară – când contactul de
centraj se realizează pe diametrul interior d; este cea mai precisă, dar necesită costuri mari
de fabricaţie (fig.10.44, a);
b) asamblare prin caneluri cu centrare exterioară - când contactul de
centraj se realizează pe diametrul exterior D (fig.10.44, b);
c) asamblare prin caneluri cu centrare laterală - când contactul de centraj
se realizează pe flancurile canelurilor (fig.10.44, c).
Reprezentarea şi cotarea arborilor şi butucilor canelaţi este specificată în

SR EN ISO 6413 : 1997. Există două metode de reprezentare :
a) reprezentare completă;
b) reprezentare simplificată.
Reprezentarea completă a arborilor şi butucilor canelaţi, cât şi a asamblărilor prin
caneluri nu este necesară, în general. Aceasta se evită pe cât posibil. Dacă totuşi este
necesară, ea se face ca în figura 10.42, b, conform regulilor generale de reprezentare.
Reprezentare simplificată a arborilor canelaţi (fig.10.45) se face astfel:
- în vedere longitudinală arborele canelat se reprezintă ca un arbore necanelat

(cilindrul vârfurilor cu linie continuă groasă), la care se adaugă o linie continuă subţire,
care marchează cilindrul fundurilor (suprafaţa de picior), pe lungimea utilă. Lungimea utilă
se reprezintă printr-o linie continuă groasă trasată perpendicular pe linia de axă;
- în secţiune longitudinală arborele canelat se reprezintă ca un arbore cu două
caneluri diametral opuse (reprezentate nesecţionate), oricare ar fi numărul canelurilor şi
spaţiul dintre acestea; Atât în vedere cât şi în secţiune, dacă este necesar, degajarea pentru
sculă se poate reprezenta printr-o linie oblică (fig.10.45, c), sau o rază de rotunjire
(fig.10.45, d), folosind linie continuă subţire, pentru vedere şi linie continuă groasă, pentru
secţiune.
- în vedere frontală arborele canelat se reprezintă prin cercul vârfurilor (suprafaţa
de cap), trasat cu linie continuă groasă şi concentric cu acesta cercul fundurilor, trasată cu
linie continuă subţire.
A A A A
A-A A-A c R
a b d
Fig.10.45 Reprezentarea simplificată a arborilor canelaţi
a – caneluri cu flancuri paralele, b – caneluri cu flancuri în evolventă şi neparalele
Reprezentare simplificată a butucilor canelaţi (fig.10.46) se face astfel:
- pe vederea longitudinală a butucului canelat se reprezintă cilindrul vârfurilor
(suprafaţa de cap) şi cilindrul fundurilor (suprafaţa de picior) cu linie întreruptă subţire;
- în secţiune longitudinală butucul canelat se reprezintă ca un butuc cu două
caneluri diametral opuse (reprezentate nesecţionate), oricare ar fi numărul canelurilor şi
spaţiul dintre acestea;
- în vedere frontală
butucul canelat se
reprezintă prin cercul
vârfurilor (suprafaţa
de cap), trasat cu
linie continuă groasă
a b şi concentric cu
acesta cercul fundu-
Fig.10.46 Reprezentarea simplificată a butucilor canelaţi
rilor, trasată cu linie
a – caneluri cu flancuri paralele,
continuă subţire.
b – caneluri cu flancuri în evolventă şi neparalele
Observaţie : - dacă este necesar să se indice
poziţia canelurilor faţă de un plan axial dat, se pot
reprezenta pe vederea frontală, una sau două caneluri,
cu linie continuă groasă (fig.10.47, a – pentru arbore şi
fig.10.47, b – pentru butuc).
- în cazul canelurilor în evolventă şi neparalele, se a b
trasează şi suprafaţa primitivă, cu linie punct subţire pe
toate reprezentările (fig. 10.45, b, fig.10.46, b). Fig.10.47 Poziţia canelurilor
Cotarea arborilor şi butucilor canelaţi se face în mod obişnuit, ca orice piesă, cu

observaţia că tipul canelurii se notează pe o linie de referinţă terminată cu o linie de
indicaţie, a cărei săgeată se sprijină pe
conturul canelurii (fig.10.48).
ISO 14 - 6x23f7x26
Notarea canelurii cuprinde
simbolul grafic al tipului de canelură şi
ISO 4156 - 200H7x8
dimensiunile secţiunii transversale ale
acesteia.
Starea suprafeţelor flancurilor,
dacă este necesar, poate fi specificată
prin simbolul grafic al rugozităţii care a b
se indică în continuarea notării
canelurii, pe aceeaşi linie de indicaţie. Fig.10.48 Cotarea arborilor şi butucilor canelaţi
Reprezentarea şi cotarea asamblărilor prin caneluri
Reprezentarea asamblărilor prin caneluri se face respectând regulile stabilite la

reprezentarea arborilor şi butucilor canelaţi, cu observaţia că în cadrul asamblării se
reprezintă convenţional numai arborele, care acoperă canelurile butucului.
Reprezentarea se face în două proiecţii, secţiune longitudinală şi vedere laterală
(fig.10.49, a) sau secţiune transversală (fig.10.49, b), după necesităţi.
Cotarea asamblărilor prin caneluri se face prin notarea celor două piese ale
asamblării (butuc şi arbore), combinat, ca în figura 10.49, a.
ISO 14 - 6x23H7/f7x26 A A-A
A
a b
Fig.10.49 Reprezentarea asamblărilor prin caneluri

Arborii şi butucii canelaţi sunt standardizaţi.
Notarea arborilor şi butucilor canelaţi cu profil dreptunghiular cuprinde:
denumirea (arbore canelat sau butuc canelat), simbolul suprafeţei de centrare (d, D sau b),
numărul de caneluri z, dimensiunile nominale d, D şi b, simbolul câmpului de toleranţă
pentru dimensiunile d şi b, numărul standardului.
Exemplu:
Arbore canelat d – 6 x 28f7 x 32 x 7f8 STAS 1768 – 86
Butuc canelat d - 6 x 28H7 x 32 x 7D9 STAS 1768 – 86
Notarea arborilor şi butucilor canelaţi în evolventă cuprinde: denumirea (arbore
sau butuc), simbolul tipului de centrare (CEF sau CED), valoarea diametrului nominal D,
valoarea modulului m, simbolul câmpului de toleranţă al diametrului de centrare D şi al
grosimii dintelui, respectiv al lărgimii golului şi numărul standardului.
Exemplu:
Arbore CEF 60 x 2 9g STAS 6858 – 85
Butuc CED 200 H7 x 8 9H STAS 6858 – 85
10.2.4 Asamblări elastice
Asamblările elastice se realizează prin intermediul arcurilor, care datorită formei şi

materialului din care sunt executate, asigură o legătură elastică între diferite piese.
Arcurile se utilizează pe scară largă în industrie. Astfel, acestea se folosesc pentru
crearea unor forţe elastice în cadrul unor ansamble, cum ar fi supape, cuplaje, frâne sau alte
dispozitive de siguranţă, ca elemente de acţionare la relee, pentru amortizarea vibraţiilor şi
preluarea şocurilor la autovehicule şi vagoane, pentru măsurarea forţelor la unele aparate
de măsură şi control, etc. Cele mai utilizate arcuri sunt arcurile elicoidale cilindrice,
dimensiunile principale ale acestora fiind standardizate, în STAS 12243/1,2 – 86 şi STAS
12243/3 – 84, pentru arcuri elicoidale cilindrice de compresiune, cu diametrul sârmei:
0,02  30 mm şi în STAS 12508/1,2 – 86 pentru arcuri elicoidale cilindrice de tracţiune, cu
diametrul sârmei: 0,20  14 mm.
Materialele pentru arcuri trebuie să aibă proprietăţi elastice superioare şi rezistenţă
la rupere şi la oboseală mare. Aceste materiale sunt oţelurile pentru arcuri şi sunt
standardizate în STAS 795 – 87. Dintre acestea se amintesc: OLC 55A şi OLC 65A (arcuri
spirale şi în foi, pentru solicitări mici), OLC 75A şi OLC 85A (arcuri elicoidale, spirale şi
în foi, pentru solicitări medii), 51 Si 17A (arcuri elicoidale sau în foi, pentru solicitări
medii la vehicule de cale ferată), 51 VCr 11A (arcuri elicoidale, spirale şi în foi, pentru
solicitări mari), etc. Există şi arcuri executate din materiale neferoase (alamă, bronz cu
crom, bronz cu alamă, cupru) sau din materiale nemetalice, cum sunt masele plastice.
Clasificarea arcurilor se face după mai multe criterii, cum sunt:

a) după forma constructivă a arcului: arcuri elicoidale (cilindrice sau conice),
arcuri spirale, arcuri disc, arcuri foi, arcuri inelare, bare de torsiune şi arcuri speciale;
b) după modul de solicitare a arcului: arcuri de compresiune, arcuri de tracţiune,
arcuri de torsiune şi arcuri de încovoiere;
c) după forma secţiunii semifabricatului: secţiune rotundă, secţiune dreptun-
ghiulară, secţiune pătrată şi secţiune profilată;
d) după rolul funcţional al arcului: arcuri de amortizare, arcuri pentru acumulare de
energie, arcuri pentru exercitarea unei forţe, arcuri de reglare şi arcuri de măsurare
Reprezentarea arcurilor
În desenele tehnice, arcurile se reprezintă obişnuit sau schematic, conform regulilor
stabilite în STAS 700 – 79 şi a regulilor generale de reprezentare în desenul tehnic.
Reprezentarea obişnuită a arcurilor
Reprezentarea arcurilor în desenele de execuţie se face în vedere sau în secţiune,
conform reprezentărilor date în figurile 10.50, a şi b  10.63, a.
Reguli de reprezentare a arcurilor
- spirele arcurilor elicoidale a căror reprezentarea reală ar fi prin linii elicoidale, se
înlocuiesc cu linii drepte;
- spirele active se reprezintă paralele, indiferent dacă pas arcului este constant sau
variabil;
- arcurile elicoidale cu mai mult de 4 spire se pot reprezenta la ambele capete cu
câte una-două spire complete, restul spirelor înlocuindu-se cu axele ce trec prin centrul
secţiunii sârmei. Pentru cotarea pe o singură proiecţie arcul se poate reprezenta în vedere
cu spira secţionată, ca în figurile 10.64 şi 10.65;
- arcurile elicoidale de compresiune, de tracţiune şi de torsiune se reprezintă,
indiferent de sensul înfăşurării, cu sensul de înfăşurare dreapta, sensul de înfăşurare stânga,
când este cazul, rezultând din tabelul care însoţeşte desenul de execuţie;
- capetele de prindere şi de fixare ale arcurilor se reprezintă conform regulilor

generale de reprezentare în desenul tehnic şi cu prevederile standardelor de produs
respective. Capetele arcurilor elicoidale de compresiune se reprezintă ca în figurile
10.50  10.63, indiferent de numărul spirelor active sau inactive;
- când diametrul sârmei este mai mic de 2 mm, secţiunile se pot înnegri (fig.10.69).
Pentru realizarea arcurilor nestandardizate, se întocmesc desene de execuţie,
conform STAS 2102-85, pe care se indică următoarele elemente:
a b c a b c
Fig.10.50 Arc cilindric elicoidal de Fig.10.51 Arc cilindric elicoidal de
compresiune cu secţiune rotundă compresiune cu secţiune pătrată
a b c a b c
Fig.10.52 Arc conic elicoidal de compresiune cu Fig.10.53 Arc cilindric elicoidal de
secţiune rotundă tracţiune cu secţiune rotundă
a b c a c
Fig.10.54 Arc conic elicoidal de compresiune cu Fig.10.55 Arc spiral

secţiune dreptunghiulară
a b c
Fig.10.56 Arc disc simplu
a b c a b c
Fig.10.57 Arc disc multiplu Fig.10.58 Arc disc grupat simplu

a c
Fig.10.60 Arc în foi deschis fără ochi
a c
Fig.10.61 Arc în foi deschis cu ochi
a b c
Fig.10.59 Arc cilindric elicoidal de a c
torsiune
Fig.10.62 Arc în foi deschis fără ochi, cu bridă
- dimensiunile sârmei, ds (sau barei);
- pasul arcului, t (pentru arcurile cu pas
variabil se cotează fiecare pas);
- diametrul exterior sau interior, de sau
di; a c
- diametrul mediu, dm (se înscrie în
paranteză, fiind o dimensiune Fig.10.63 Arc în foi deschis cu ochi şi cu bridă
informativă);
90
20
Denumirea parametrului Valoare Denumirea parametrului Valoare

Numar de spire active Numar de spire active
Numar total de spire Sensul infasurarii
Sensul infasurarii Lungimea desfasurata
Lungimea desfasurata p2[daN]
Diam. tijei de ghidare p1[daN]
bucsei de ghidare
Ra1,6 20 A 20
p1[daN]
p2[daN]
t
H0
H0
A
p3[daN]
H1
ds de
H1
di
H2
H2
ds
H3
(dm) A (dm)
Ra1,6
dmax
Indicator Indicator
Fig.10.64 Desen de execuţie arc cilindric Fig.10.65 Desen de execuţie arc cilindric
elicoidal de compresiune elicoidal de tracţiune
- lungimea (înălţimea) arcului în stare liberă H0;

- diametrul maxim al tijei de ghidare, dmax;
- parametrii funcţionali (tabelar): numărul de spire active, numărul total de spire, sensul
înfăşurării, lungimea desfăşurată a sârmei sau barei din care este confecţionat arcul, clasa
de precizie şi constanta arcului. Aceste informaţii se înscriu într-un tabel, ale cărui
dimensiuni sunt date în figura 10.64 şi care se amplasează, de obicei, în partea dreaptă sus,
la 20 mm de chenar.
- caracteristicile mecanice, sub forma diagramei de forţe sau momente (forţele aplicate la
arcurile de compresiune şi de tracţiune, sau momentele la arcurile de torsine) ; exemplu, în
figura 10.64 notaţiile reprezintă : H0 – lungimea (înălţimea) arcului în stare liberă, H1 –
lungimea (înălţimea) arcului în stare montată corespunzătoare sarcinii iniţiale P1, H2 –
lungimea (înălţimea) arcului sub sarcina normală de lucru P2, H3 – lungimea (înălţimea)
arcului sub sarcina maximă de încărcare P3 (spirele se ating între ele, pentru arcurile de
compresiune).
Se mai pot indica şi unele condiţii tehnice cum ar fi : diametrul dornului sau a
bucşei de control, eventuale tratamente termice sau de suprafaţă, acoperiri, etc.
În figurile 10.64 şi 10.65 sunt prezentate desenele de execuţie pentru arcuri
cilindrice elicoidale de compresiune şi de tracţiune.
Reprezentarea schematică a arcurilor

Reprezentarea schematică se utilizează atunci când este necesară o simplificare şi
mai mare a reprezentării arcului şi numai în desenele de ansamblu.
La trasarea reprezentărilor schematice a arcurilor se utilizează linia continuă cu
lăţimea de 1,2  1,5 ori mai mare decât lăţimea liniei continue groase utilizată în realizarea
ansamblului. Excepţie fac arcurile cu foi, la a căror reprezentare schematică se foloseşte
linia continuă groasă de desenare a ansamblului. Reprezentarea schematică a diferitelor
tipuri de arcuri este prezentată în figurile 10.50 c  10.63, c. Pentru arcurile elicoidale
cilindrice, dacă este necesar, se poate indica forma secţiunii spirei prin simboluri
corespunzătoare, aşa cum este exemplificat în figurile 10.50, c şi 10.51, c.
Reprezentarea asamblărilor elastice

În cadrul asamblărilor elastice arcurile se pot reprezenta în vedere, în secţiune sau
simbolic. Arcurile cilindrice elicoidale de tracţiune se reprezintă, de obicei în vedere.
Exemple de utilizare a arcurilor în cadrul unor ansamble sunt date în figurile
10.66  10.69. În desenul de ansamblu arcurile cilindrice şi conice secţionate se pot
reprezenta şi numai în secţiune propriu-zisă, dacă planul de secţionare conţine axa arcului
(fig.10.68).
Fig.10.66 Fig.10.67
Fig.10.68 Fig.10.69
10.3 Teme propuse

1. Să se reprezinte detaliat şi simbolic asamblările prin sudură din figura 10.70,
după cum urmează:
a - flanşa 1 şi ţeava2, aplicând o sudură în V convexă;
b – profilul U 1 şi placa 2, aplicând două cordoane de sudură în colţ concavă;
c – piesa 1 şi inelul 2, aplicând o sudură în X plană.
1
1
2 1 2 2
a b c
Fig.10.70
2. Să se reprezinte detaliat şi simbolic asamblările prin sudură dintre piesele din

figura 10.71 a ÷ d, aplicând sudurile menţionate.
1 1 1
1
sudura
in X
2 plana
2
2 2 sudura in
sudura in colt cu margini netezite sudura in V convexa
colt concava
prin retopire superficiala
a b c d
Fig.10.71
3. Să se reprezinte ansamblele din figura 10.72 (secţiune longitudinală şi vedere) şi
să se realizeze desenele de execuţie pentru fiecare piesă, respectând corelaţia de
dimensiuni dintre ele.
M12 M12
M20 M16
M12
M20
M12 M16
M16 M16 M16
M35
M16 M16 M16

M35
a b c d
Fig.10.72
4. Să se reprezinte piesele asamblate (două proiecţii), utilizând elementele de

asamblare menţionate în figura 10.73. Să se realizeze desenele de execuţie pentru fiecare
piesă în parte.
Surub M6x10 Surub M6x15
Saiba Grower N 6 Piulita B M6 Surub cu cap cilindric
M6 crestat M5x10
20
10
20
M14
M6
20 14
20
10
14
16
Prezon M5x15/5
Saiba 5 Surub cu cap inecat Piulita B M14
crestat M6x15
a Piulita A M5 b c
Fig.10.73
5. Să se reprezinte asamblarea prin pană dintre arbore şi butuc, pentru fiecare
variantă din figura 10.74 (două proiecţii), cu soluţia de fixare împotriva deplasării axiale a
roţii, propusă. Să se întocmească şi desenul de execuţie pentru arbore şi butuc cu canal de
pană.
pana
pana paralela pana inclinata disc
a b c
Fig.10.74

Reprezentarea Asamblărilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Reprezentarea Asamblărilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REPREZENTAREA ASAMBLĂRILOR 243

10. REPREZENTAREA ASAMBLĂRILOR

10.1 Asamblări nedemontabile

- nit cu cap tronconic înecat;

- nit cu cap înecat; d1 d1

- nit cu cap plat.

b) după forma tijei: D

Fig.10.2 Nituri de uz general

- asamblări prin nituire

Fig.10.4 Asamblări prin nituire cap la cap cu eclise

cu mai multe rânduri de nituri dispuse după necesităţi (fig.10.4, b);

Dacă nituirea se execută pe şantier,

10.1.2 Asamblări prin sudare

g - sudura în colţ (fig.10.6, c);

a b - sudura cu margini suprapuse (fig.10.6, d);

b) după continuitatea cordonului de sudură:

c d piesei (fig.10.7, a);

- sudură plană (fig.10.8, a);

În reprezentarea simbolică, cordonul de sudură se reprezintă, atât în vedere cât şi în

Tabelul 10.2 – Simboluri elementare

6. Sudura 15. Sudura

ISO 4063 (fig.10.10, c);

- nivel de acceptare (ISO 5817 şi Tabelul 10.4 – Simboluri suplimentare

partea liniei partea liniei

Fig.10.11 Poziţia simbolului faţă de linia de referinţă la reprezentarea simbolică a sudurilor

Tabelul 10.5 – Exemple de asamblări prin sudare, cu utilizarea simbolurilor elementare

Tabelul 10.5 – continuare

12. Sudura in a n x l (e)

13. Sudura in c n x l(e)

Tabelul 10.6 –Exemple de asamblări prin sudare, cu utilizarea simbolurilor combinate

din ambele parti

din ambele parti

din ambele parti

Tabelul 10.6 – continuare

La reprezentarea simbolică, simbolul sudurii poate fi însoţit de un număr de cote,

Tabelul 10.7 – Exemple de asamblări prin sudare, cu utilizarea de combinaţii de simboluri

10.2 Asamblări demontabile

Reprezentarea asamblărilor prin şuruburi şi a elementelor acestora

Asamblările prin şuruburi se realizează, în general, prin intermediul a trei elemente

- capul şurubului (2), care reprezintă o porţiune îngroşată, de formă prismatică,

Fig.10.15 Reprezentarea şi cotarea şuruburilor, prezoanelor şi ştifturilor filetate

Cotarea şuruburilor, prezoanelor şi ştifturilor

Notarea elementelor de asamblare filetate cuprinde:

cilindric crestat STAS 7517 - 73

Tabelul 10.8 Tipuri de şuruburi, după forma capului (continuare)

surub cu cap STAS 5302 - 69

12. STAS 5144 - 80

Tabelul 10.8 Tipuri de şuruburi, după forma capului (continuare)

14. surub cu cap STAS 2568 - 85

15. prezon dh11 STAS 4551 - 80

16. cu crestatura, STAS 4770 - 79

17. cu crestatura, STAS 4771 - 69

18. STAS 4846 - 69

d) după forma vârfului şurubului : (tabelul 10.9)

e) după forma tijei : (tabelul 10.10)

1. tija normala 3. tija subtiata

2. tija redusa 4. tija ajustabila

Notarea piuliţelor standardizate cuprinde, în general, următoarele elemente:

STAS 4412-80 STAS 9478-80

cu o supraf ata rotunda

sf erica STAS 5332-80

Tabelul 10.11 Tipuri de piuliţe, după forma exterioară (continuare)

Nr. Denumire, Nr. Denumire,