Sunteți pe pagina 1din 29

PROIECT

Pentru examenul de certificare a competentelor Nivel 3 Specializarea: Tehnician Mecanic de Intretinere si Reparatii Tema: Asamblari prin sudare

Coordonator: Tesu Marinela Constantin

Absolvent: Stefan Razvan

2011 - 2012

1. CUPRINS

1.CUPRINS......................................................................................pag. 2 2.ARGUMENT.................................................................................pag. 3 3.DEFINITIE....................................................................................pag.4 4.CLASIFICAREA SUDURILOR....................................................pag.5 5.ASAMBLAREA GENERALA A CONSTRUCTIILOR SUDATE...............pag.9 6. FORMAREA FISURILOR..................................................................pag.11 7.ASAMBLARI MECANICE PRIN SUDARE.................................pag.13 8.UTILAJE DE SUDARE................................................................pag.15 9.CONTROLUL CALITATII SUDURILOR...................................pag.17 10.BIBLIOGRAFIE..........................................................................pag.19 11.ANEXE........................................................................................pag. 20

2. ARGUMENT
Intocmirea proiectului ajuta ia formarea capacitatii de folosire a informatiilor de catre viitorii absolventi pentru integrarea lor in mecanisme, si activitatilor industriale din economie. Deasemeni dobandirea unui ansamblu coordonat de cunostiinte necesare priceperii corecte a problemelor economiei de piata. Informarea in problemele tehnice si economice, componente structurale si functionale ale societatii, care are rolul de a pregatii procese de cunoastere, de catre elevi, a acestui important segment al programului de educatie. Prin aceasta, elevul, dar nu numai el, poate sa contribuie la modelarea insusirilor specifice calitatii intelectuale, morale, sociale, dinamice a elevilor, viitori cetateni competenti, dinamici, potentiali factori de armonie, progres, prosperitate ai societatii. Productia se desfasoara la locul de munca, unde se concentreaza: scule, instrumente, materie prima, semifabricate si produse finite. Aceasta determina in mod nemijlocit importanta unei bune organizari a locului de munca, care sa aiba rezultat sporirea randamentului si economicitatii necesare precum si micsorarea efortului depus. Activitatea lacatusului mecanic se desfasoara in general in atelier, unde au loc o multitudine de activitati. Tema actualului proiect este : " Asamblari prin sudare ". in aceasta lucrare vor fi prezentate urmatoarele : - Asamblarea generala a constructiilor sudate - Tensiuni interne si deformatii - Procedee de reducere a deformatiilor - Formarea fisurilor - Tratamentul termic al imbinarilor sudate - Controlul si receptia asamblarilor sudate

3.Definitie
Sudarea este operatia prin care se realizeaza imbinarea nedemontabila a doua sau mai multor piese metalice cu sau fara material de adaos, prin topire sau presiune. Sudarea poate fi executata cu sau fara exercitarea de apasare a piesei care se asambleaza. Locul de imbinare se numeste sudura, iar linia de imbinare poarta numele de cordon de sudura sau de cusatura. Materialul supus operatiei de sudura reprezinta materialul de baza. Materialul ce urmeaza a fi topit alaturi de marginile materialului de baza in procesul de sudare este materialul de adaos . Sudarea constitue unul dintre cele mai sigure procese de asamblare, fiind aplicata pe larg la realizarea asamblarilor din tabla groasa sau subtire, profile, bare, sau sarma. Raspandirea acestui procedeu de asamblare se explica si prin faptul ca pretul de cost al imbinarii este mai scazut decat al imbinari obtinute pe alte cai. Sudarea se poate realiza manual sau automat. Sudarea manuala reprezinta unul din cele mai raspandite procedee de asamblare prin sudare datorita simplitatii sale si raspindirii utilajelor de sudare. Materialul supus operatiei de surdare reprezinta materialul de baza. Materialul ce urmeaza a fi topit alaturi de marginile materialului de baza in procesul de sudare este materialul de adios.

Avantaje:
fata de constructiile nituite, folosirea completa a sectiunii pieselor prin eliminarea gaurilor, lipsa zgomotului, etansare sporita, economie de material; se pot obtine ansamble cu forme mai complexe; pret de cost mic; comparative cu contructiile laminate sau forjate, adaosurile de prelucrare necesare sunt mai mici, independenta mai mare in conceptia constructive, economie de metal, eliminarea matritelor; posibilitatea automatizarii si semiautomatizarii. 4

Dezavantaje:
sunt mai sensibile la solicitari variabile si vibratii; calitatea sudurii nu este mereu uniforma (depinde de calificarea sudorului, de mediul de lucru, de pozitia sudurii etc.) zona sudurii sic ea de trecere au structuri diferite de cea a materialului de baza, favorizand aparitia tensiunilor remanente; executia si controlul sudurilor se face de multe ori cu metode si mijloace costisitoare; necesitatea utilizarii dispozitivelor de pozitionare.

4.Clasificarea sudurilor
-sudarea prin presiune -sudarea prin topire -sudare de rezistenta -sudare de etansare -sudare de incarcare -sudare speciala

Cele mai importante procedee de sudare sunt :

1. Procedee de sudare prin topire


Procedee de sudare prin presiune

2. Sudare prin topire

Este procedeul de imbinare a doua sau mai multe piese prin topirea locala a acestora cu sau fara materiale de adaos. Sudare prin topire numita si sudare cu flacara de gaz, face parte din categoria procedeelor de sudare ce utilizeaza energia termo-chimica. Flacarea de sudare se numeste oxacetilenica si se formeaza prin aprindere. Cu flacara de gaz se poate suda otelul nealiat si aliat, fonta cenusie, metale neferoase si aliajele lor ex: Aluminiu, Cupru, Zinc, Magneziu .

Sudare prin presiune


Este procedeul cel mai utilizat datorita avantajelor deoarece metoda se preteaza la productie de masa. Reduce timpul de imbinare, reduce consumul de material si de energie, se preteaza la mecanizare, au un pret scazut iar piesele rezultate au o calitate superioara si un aspect frumos.

Avantajele asamblarii prin sudare


_se realizeaza economie de materiale si manopera _se pot realiza piese cu complexitate sporita _creste productivitatea muncii _operatiile pot fi automatizate _creste etansietatea si siguranta in exploatare

Dezavantajele asamblarii prin sudare


La sudarea in conditii speciale, operatia este costisitoare _in forme complicate necesita dispozite speciale de pozitionare _este dificila detectarea defectelor sudurii _necesita aparatura complicata pentru controlul si personal calificat _imbinarile sudate prezinta sensibilitate crescuta la solicitarile variabile.

Scule si dispozitive pentru operatiile de sudare


La asamblarea prin sudare a constructiilor metalice, sculele si dispozitivele difera in mare masura daca sudarea se executa manual

sau

automat.

Sculele

comune

pentru ambele metode sunt numai masca de sudura, peria de sarma, si ciocanul. La sudarea manuala se folosesc urmatoarele scule si dispozitive: -clestele de sudura se fabrica in foarte multe variante si este folosit entru a se asigura prinderea cat mai buna a electrozilor in timpul sudarii; -panourile de protectie se folosesc pentru a izola pe cat se poate locul, unde se sudeaza, de restul spatiilor de lucru, intrucat arcul electric da iritatii periculoase ochilor. Nu intotdeauna este posibila utilizarea panourilor, intrucat sudurile se executa si la inaltime. In aceste cazuri, pentru a feri lucratorii de inflamarea ochilor, datorita razelor generate de arcul electric, trebuie facut un instructaj special; -dispozitivele de asamblare in functie de zona de aplicare pot fi generale sau speciale. Cele generale sau universale se folosesc la asamblarea unui mare numar de piese care nu sunt identice, la productia de unicate sau de serii mici. Dispozitivele speciale, numite si conductoare, se folosesc pentru asamblarea pieselor de acelasi tip, cu dimensiuni apropiate sau identice. Ele se folosesc la productia in serie. Dupa felul operatiilor, dispozitivele se clasifica stelaje, conductoare, dispozitive de fixare, de prindere, de intindere, de distantare si de rotire. In anumite cazuri, intr-un dispozitiv complex se combina doua sau mai multe categorii de dispozitive, ceea ce permite executarea a doua sau a mai multor operatii de asamblare sau sudare. Stelajele sau dispozitivele de sustinere sunt suprafete fixe si plane de sustinere, pe care se executa asamblarea si sudarea pieselor. Constructia lor este variata : din profil, din beton armat etc. Ele trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte: -sa fie rezistente, rigide si sa asigure fixarea in pozitia necesara a pieselor de sudat; -piesele sa poata fi asezate si scoase dupa sudare usor si repede; -dispozitivele de conducere sunt destinate asigurarii pozitiei precise a pieselor sau a subansamblurilor si se folosesc in productia in serie sau de masa;

-dispozitivele de fixare sunt opritoarele si limitatoarele care se xeaza pe stelaje, pe placile de fixare u e sabloane, -dispozitivele de prindere au forme foarte variate utilizeaza convenabile timpul sudarii; -dispozitivele de strangere se folosesc la fixarea a doua piese in cadrul asamblarii. Ele se prind de piesele de baza prin puncte de sudura si dupa terminarea asamblarii se desprind cu dalta; -dispozitivele de intoarcere permit sudarea in pozitie orizontala a majoritatii cordoanelor de sudura de la o constructie. Dispozitivul pentru intoarcerea cilindrilor este compus din doua siruri de role, din care unul este antrenat de un motor electric cu reductor. Reductorul sau variatorul de viteza poate fi astfel reglat incat, in functie de diametrul rezervorului sau al recipientului de sudat, sa imprime rolei de antrenare o astfel de miscare incat sa realizeze viteza periferica caracteristica pentru regimul de lucru respectiv. Pentru rotirea stalpilor sau a grinzilor compuse se foloseste un suport cu lanturi cu care se poate manevra cu usurinta grinda de sudat, astfel incat in totdeauna sudurile sa se realizeze in pozitie orizontala. Sudarea automata si sudarea semiautomata asigura o productivitate marita. Dispozitivele constau in instalatii pentru asigurarea executiei cordoanelor in pozitie orizontala, precum si pentru mentinerea marginilor de sudat intr-o pozitie bine stabilita. Pozitia orizontala de sudare se asigura prin dispozitive de poizitionare care se rotesc in jurul uneia sau a doua axe perpendiculare, realizand orizontalitatea oricarei suduri dintr-o sectiune plana sau de volum.In acest caz, aparatul automat se sprijina pe un suport convenabil sau se foloseste un aparat semiautomat la care capul de sudare se conduce manual. Pentru fixarea marginilor tablelor in timpul sudarii se foloseste atat prinderea acestora prin puncte de sudura cat si fixarea pe platou magnetic. Pentru a se mari posibilitatea de executare a cordoanelor dintr-o singura trecere, in partea opusa arcului electric se aseaza o garnitura de cupru continua. Cum operatia in sine nu este simpla se recurge la inlocuirea garniturii cu un pat de flux. Un dispozitiv pneumatic ajuta la pentru si si se fixarea pentru a

pieselor se sudat in pozitiile impiedica deplasarea pieselor in

formarea patului de flux cu ajutorul unei perne pneumatice. Din doua corniere si un profil semirotund se realizeaza un jgheab 2 in care se creeaza, cu ajutorul unei benzi de azbest 3, doua zone: una superioara, care se umple cu flux 5 si constituie perna de flux, si una inferioara, in care se instaleza un tub flexibil 4. Dupa asezarea tablelor 1 si instalarea lor in pozitie de sudare in tubul flexibil se introduce aer comprimat, care preseaza perna de flux pe piesa de sudat. Intrucat platourile magnetice nu reusesc intotdeauna sa mentina marginile tablelor intr-o pozitie corecta, sudirii de la Santierul naval Galati au creat un dispozitiv magnetic flexibil care prezinta avantajul ca pentru o energie consumata mai mica, reuseste sa tina fata in fata muchiile celor doua table care se sudeaza cap la cap, mulandu-se dupa ondulatiile mici ale tablelor.

ASAMBLAREA GENERALA A CONSTRUCTIILOR SUDATE Inainte de a se trece la asamblare, asa cum s-a aratat, piesele trebuie curatatre de bavuri, de impuritati, de pete de grasime si de vopsea. Asamblarea propriu-zisa necesita un volum mare de munca si este o operatie de raspundere, deoarece in acest caz lipsesc gaurile de nit care sa ajute la prinderea pieselor unele de altele. Pentru aceasta este necesar sa se foloseasca dispozitivele de prindere, de strangere, opritoarele, precum si gabaritele de asamblare. Sudarea incepe prin prinderea in cateva puncte de sudura a marginilor de asamblat. Punctele de sudura se executa atat la sudarea manuala cat si la sudarea automata. Este necesar sa se stabileasca regimul de sudare in functie de grosimea tablei, de poizitia de lucru si de calitatea electrodului. Aplicarea sudurii automate, desi prezinta avantaje importante din punctul de vedere al productivitatii si al calitatii, este inca limitata, deoarece nu se poate suda in orice pozitie, iar sudarea cordoanelor scurte si raspandite nu este rezolvata pana in prezent sub aspectul executarii rentabile. Consumul de electrozi de metal este mai mic, datorita faptului ca marginile se prelucreaza mai putin, iar pierderile prin stropi mai mici.De asemenea, consumul de energie este mai redus, intrucat sub protectia fluxului de sudura, caldura arcului electric este mai bine utilizata. Pentru a se extinde sudarea automata s-au creat o serie de instalatii care sa elimine unele dificultati pentru care aparatul de sudare automata nu poate fi utilizat. Acestea sunt:

-instalatia de sudare automata pentru grinzi. Aceasta consta intr-o macara de perete 3, care se poate deplasa de-a lungul unor grinzi de conducere 1 si 2. Aparatul de sudare 6 este suspendat pe traversa imobila 4, iar capul de sudare este fixat pe o brosa verticala 5 cu inaltimea reglabila. In functie de caracteristicele tehnice ale cordonului de sudura se stabileste regimul de sudare, inclusiv viteza care se imprima macaralei-portal. Aceasta instalatie combinata cu dispozitivul de intoarcere cu lant 7 asigura o usoara manipulare si sudare a grinzilor si stalpilor cu sectiuni compuse; -instalatia de sudare automata pentru cazane si rezervoare este compusa dintr-o instalatie similara celei aratate, cu deosebirea ca in locul dispozitivului de intoarcere cu lant se adapteaza dispozitivul de intoarcere cu role. In acest fel se rezolva sudarea automata atat a cusaturilor transversale cat si a celor longitudinale. S-au creat dispozitive si pentru sudarea automata a cusaturilor verticale, care desi prezinta dificultati in aplicare, este totusi rentabila in cazul cordoanelor de dimensiuni mari, care se intanlesc in general la constructii de furnale. Din cele de mai sus rezulta ca dispozitivele de sudare in majoritatea lor sunt destinate executarii pieselor similare. Din aceasta cauza trebuie combatuta tendinta utilizarii numai a aparatelor manuale care au ca rezultat o productivitate redusa si necesita un personal cu calificare superioara. Aplicarea sudarii si in special introducerea de noi metode este in plina desfasurare tinandu-se seama ca toate perfectionarile tind spre o productivitate cat mai ridicata si un pret de cost cat mai redus si ca in prezent s-au realizat viteze de sudare pana la 200m/h, la otelurile cu grosimea pana la 10 mm, si de 300m/h la otelurile cu grosimea pana la 4 mm.

PROCEDEE DE REDUCERE A DEFORMATIILOR


Exista diferite procedee practice care limiteaza la minimum deformatiile finale ale pieselor sudate si anume: -incalzirea uniforma a pieselor de sudat; -sudarea in trepte intoarse pe portiuni de cate 200-400mm din cordonul de sudura; daca sunt mai multe straturi, acestea se decaleaza si se sudeaza fiecare in sens invers stratului anterior; -ordinea rationala de aplicare a cusaturilor, astfel la sudarea unui profil I cu talpi late (fig. 4.1), daca se executa intai ambele 10

suduri 1 si apoi ambele suduri 2, piesa se inconvoaie; daca sudurile 1 si 2 se sudeaza alternativ, piesa ramane dreapta; -sudarea in mai multe straturi. Se va evita extinderea zonei deformatiilor plastice la depunerea straturilor ulterioare, deoarece in acest caz cresc deformatiile remanente; -ciocanirea cusaturilor la rece si mai ales la cald; -utilizarea sudurilor discontinue atunci cand intervalele dintre cusaturi sunt mai mari; -aplicarea unei forte exterioare care produce deformatii de sens contrar celor care se asteapta in timpul sudarii. FORMAREA FISURILOR In timpul sudarii apar uneori fisuri in sudura sau in zonele invecinate. Unele fisuri apar in timpul cand metalul trece prin zona de temperatura corespunzatoare fragilitatii la cald (1300 grade); acestea se numesc fisuri la cald; ele apar in general spre radacina sudurii sau in locurile unde sudura nu este suficient patrunsa. Sulful si unele elemente de aliere, ca nichelul, favorizeaza aparitia fisurilor la cald. Fisurile care apar in timpul racirii, dupa terminarea cristalizarii, se numesc fisuri la rece. Acestea se produc indeosebi in metalul de baza, langa cordonul de sudura, datorita modificarilor structurale, cu schimbari de volum. Fisurile sunt provocate de calitatea necorespunzatoare a otelurilor ce se sudeaza in special cand se utilizeaza electrozi care nu corespund otelului respectiv, cand materialul de baza contine impuritati sau cand procesul de sudare nu este bine condus. Controlul in privinta fisurilor trebuie facut cu mare atentie, deoarece fisurile la cald se observa greu cu ochiul liber; acestea apar abia in timpul exploatarii si pot provoca accidente.

TRATAMENTUL TERMIC AL IMBINARILOR SUDATE La sudare tensiunile interne si deformatiile care apar sunt cauzate in special de: repartizarea neuniforma a caldurii in campul termic, dilatarile inegale, rigiditatea piesei sudate, transformarile de ordin structural din material etc. iar marimea lor poate varia in functie de caracteristicile constructive ale piesei, tehnologia sudarii, compozitia otelului etc. La incalzire, in piesa apar tensiuni de compresiunesi deformatii elastico-plastice;la racirea

11

sub punctul de transformare se creeaza tensiuni de intindere care se maresc cu scaderea temperaturii peretilor piesei. Rigiditatea marita a piesei fata de dilatari duce la deformari plastice, in urma scaderii limitei de curgere a materialului incalzit la sudura. In anumite conditii de rigiditate a constructiei, tensiunile interne pot provoca fisuri si crapaturi in material.

Tensiunile interne si deformatiile sunt diminuate prin tratamente termice. Principalele tratamente termice aplicate imbinarilor sudate sunt: a. Recoacerea. Prin recoacere se intelege tratamentul termic de incalzire a pieselor
la temperaturi de peste 850-900 grade C si mentinerea la aceasta temperatura un timp determinat in functie de grosimea tablelor dupa care piesa se lasa sa se raceasca in cuptor pana la 350 gradeC. Durata de mentinere la temperatura de recoacere se ia de 1-2 min pentru fiecare milimetru grosime a metalului piesei supus sudarii. La mentinerea in cuptor, racirea nu trebuie sa depaseasca viteza de 100 grade C/h. Mentinerea mai indelungata a piesei la temperatura prescrisa daunatoare deoarece granulatia care rezulta dupa racire este prea mare. Prin recoacere se obtine o structura cu graunti mai fini, imbunatatindu-se plasticitatea materialului si totodata micsorandu-se duritatea.

b. Normalizarea. Acesta este un tratament termic asemanator recoacerii, cu


deosebirea ca viteza de racire este mult mai mare si racirea se face in aer liber. In general, pentru otelurile cu continut mic de carbon, piesele se supun tratamentului de normalizare. Apreciind tensiunile care pot aparea , se recomanda o incalzire lenta pana sub linia PSK (linia perlitica din diagrama FeC) urmata de o incalzire mai rapida pana la temperatura necesara, mentinerea la aceasta temperatura un timp determinat in functie de grosimea peretelui de sudat, racirea rapida pana la PSK, iar apoi o racire lenta. Pentru eliminarea tensiunilor interne se recurge la recoacerea de detensionare, a carei temperatura nu influenteaza structura obtinuta la normalizare.

c. Recoacerea pentru detensionare. In cazul cand piesele nu sunt supuse


recoacerii sau normalizarii, pentru inlaturarea tensiunilor interne este absolut necesara aplicarea unei recoaceri de detensionare prin incalzirea piesei la o temperatura de 600-650 grade C cu o durata de aproximativ 2min pentru fiecare milimetru grosime. Acest tratament termic nu modifica structura metalului si se aplica, in general la otelurile cu continut mare

12

de carbon sau la otelurile aliate. Cuptoarele pentru tratamentul termic al sudurilor, cele mai raspandite, sunt cuptoarele cu propulsie. La aceste cuptoare, piesele se aseaza pe o platforma de lucru si se imping in cuptor, descarcarea lor facandu-se la celalalt capat al cuptorului. In figura 6.2 este reprezentat un cuptor dintr-o camera de lucru 1 in forma de tunel, prin care piesele 3 sunt impinse pe vatra cuptorului de impingatorul 4 cu ajutorul surubului 5 actionat de mecanismul 6. Combustibilul este ars in camerele de ardere 8, iar gazele arse se evacueaza prin canalele de fum 2. Cuptorul are doua usi iar arzatoarele 7 sunt montate lateral.

Asamblari mecanice prin sudare Procedee de sudare

n constructiile metalice se deosebesc doua procedee de sudare: 1 2 sudarea prin topire; sudarea prin presiune.

Sudarea prin topire este procedeul de mbinare a doua sau mai multe piese prin topirea locala a acestora, cu sau fara material de adaos. Metoda se poate realiza ce gaze ( sudura oxiacetilenica ), cu arc electric, cu hidrogen atomic, si aluminotermic. Sudarea prin presiune este metoda de sudare realizata fara adaos de material, cnd materialele ce urmeaza a fi mbinate se aduc n stare plastica si apoi sunt presate prin procedee mecanice. Sudarea prin presiune se poate realiza: 2 3 4 5 electric, prin rezistenta; prin forjare; cu gaze; aluminotermic prin presare.

13

n constructiile metalice se folosesc cel mai adesea sudarea cu arc electric, sudarea prin presiune si sudarea oxiacetilenica. Alegerea procedeului de sudare se face tinnd seama de urmatoarele criterii: 6 7 8 materialele sudate; utilajul folosit; conditiile de functionare ale organului de masina.

Sudarea constituie unul din cele mai sigure si expeditive procedee de asamblare, fiind aplicata pe larg la realizarea ansamblurilor din tabla groasa sau subtire, profile, bare, srma etc. Raspndirea acestui procedeu de asamblare se explica si prin faptul ca pretul de cost al mbinarii este sensibil mai sc 19419y243t ;zut dect cel al mbinarilor obtinute pe alte cai.

Mai departe sunt prezentate principalele procedee de sudare:


1 2 3 4 5 6 7 8 9 sudarea manuala cu electrozi metalici nveliti; sudarea electrica prin rezistenta, prin puncte, sudarea manuala prin topire cu arc electric, sudarea automata sub strat de flux, sudarea n mediu de gaz protector, sudarea n mediu de abur, sudarea n baie de zgura, sudarea prin topire cu gaz, sudarea electrica prin presiune,

10 sudarea in linie, 11 sudarea prin frecare, 12 sudarea prin explozie.

Sudarea manuala cu electrozi metalici nveliti reprezinta unul dintre cele mai raspndite
procedee de asamblare prin sudare, datorita simplitatii sale si raspndirii utilajelor de sudare. Electrozii metalici nveliti sunt vergele metalice, confectionate din materiale cu compozitia chimica identica sau apropiata de cea a metalului de baza ( materialul pieselor ce se sudeaza ). Vergelele metalice sunt acoperite cu un nvelis alcatuit din pulberi care au rolul de a usura amorsarea si ntretinerea arcului electric, precum si protectia baii de sudura mpotriva oxigenului din atmosfera.

14

Conducerea electrodului n timpul sudarii se realizeaza prin imprimarea simultana a trei miscari: 1 o miscare de deplasare axiala 1, pe masura ce electrodul se consuma, astfel nct lungimea arcului sa se mentina constanta ( variatiile lungimii arcului electric conduc la variatii de tensiune, variatii de intensitate si, deci, la depuneri neuniforme ); 2 3 o miscare de deplasare n lungul cusaturii, 2; o miscare de deplasare transversala 3 n vederea obtinerii latimii cusaturii si

depunerii uniforme a metalului ( formarii "solzilor" cusaturilor )

mbinarile se pot obtine prin cusaturi continue, fragmentate sau prin puncte de sudura. Ansamblurile obtinute cu cusaturi continue pot rezista unor solicitari importante si au asigurata etanseitatea. Un mare dezavantaj al sudarii cu electrozi metalici nveliti l constituie faptul ca oxigenul din spatiul nconjurator patrunde n baia de metal topit si provoaca oxidarea acesteia. Acest neajuns este deosebit de accentuat n cazul sudarii unor materiale deosebite cum sunt otelurile aliate si metalele, aliajele ne feroase. Pentru a se nlatura acest neajuns au fost puse la punct procedee de sudare la care arcul electric arde protejat de un gaz protector. Aceste procedee sunt cunoscute sub denumirea generala de sudare cu arc electric n mediul protector de gaze. Gazele folosite n acest scop sunt de obicei argonul, bioxidul de carbon sau amestecul lor.

Utilaje de sudare
Se pot folosi surse de curent continuu si curent alternativ. Surse de curent trebuie sa fie reglabila si sa poata produce o tensiune de amorsare a arcului electric de 50-60V. a) Surse de curent continuu pot fi: surse rotative-convertizoare si agregate de sudare; surse statice-redresoare de sudare.

Generatorul de curent electric este antrenat de un motor electric de curent alternativ. b) Sursele de curent alternativ.

Pentru a obtine curentul alternativ necesar este folosit un transformator pentru sudare. El este un transformator de putere monofazat care are o tensiune secundara si poate asigura aprinderea si arderea stabila a arcului electric.

15

Transformatorul de sudare are caracteristicile exterioare cobortoare, ceea ce poate asigura variatiile regimurilor de sudare n limitele necesare. Conductoarele electrice care alimenteaza electrodul si piesa au o sectiune mare si se numesc cabluri de sudare. c) Port electrodul.

Are forma constructiva de cleste si este folosit pentru prinderea electrodului de sudare. El are greutate mica, suprafata de prindere mare, si mnerul izolat pentru a evita electrocutarea lucratorului. d) Clemele de contact.

Asigura legatura electrica a piesei cu sursa de curent electric. Ele nu trebuie sa se ncalzeasca si trebuie sa asigure un contact bun cu piesa. e) Masca de sudare.

Are rolul de a proteja fata si ochii lucratorului de efectele radiatiilor arcului electric. Sticla montata n locasul ce permite vizualizarea sudurii are culoarea verzui-nchis.

Sudarea automata
Prezinta avantajul realizarii unei suduri uniforme si de mai buna calitate, adncimea de sudura fiind mult mai mare.

Aparatul de sudura automata se compune din:


1 2 3 4 5 tractorul de sudura; cofretul instalatiei de distributie; transformator de sudura; sine de ghidare; dispozitive de fixare a pieselor.

Metoda automata de sudare se aplica pentru lungimi mari de sudura, atunci cnd accesul la locul de sudare este usor, pentru lucrari de cazangerie si pentru sudarea grinzilor cu inima plina. Productivitatea este de 10-20 de ori mai mari dect la sudarea manuala.

16

Controlul calitatii sudurilor


La constructiile metalice sudate se fac urmatoarele operatii de verificare si de control: - verficarea dimensiunilor fiecarei piese sudate si a pozitiei ei relative in ansamblul imbinarii; - examinarea si verificarea cordoanelor de sudura; - verificarea calitatii sudurii. Dimensiunile si pozitia relativa se verifica prin masurari, verificari cu sabloane si examinarea exterioara. Cordoanele de sudura se verifica prin masurari cu sabloane de control si se examineaza la exterior cu ochiul liber si cu lupa. Calitatea sudurii se verifica prin incercarea epruvetelor prin guri de control si prin examinarea cu raze Roentgen, raze gama sau cu unde ultrasonice. Controlul aplicat in scopul detectari defectelor unor piese sau a unor asamblari este cunoscut sub denumirea generala de control defectoscopic el se poate efectua, prin distrugerea piesei sau mbinari controlate denumindu-se control distructiv, sau fara distrugerea acestora denumindu-se control nedistructiv. Controlul defectoscopc distructiv se aplica prin sondaj si are dezavantajul ca obiectele controlate si pierd utilitatea. O raspndire mult mai larga o are controlul defectoscopic nedistructiv. El se poate efectua prin simpla observare cu ochiul liber sau cu o lupa, sau cu ajutorul unei aparaturi specializate. 1 2 3 Prin examinare vizuala se pot constata: uniformitatea sudurii; existenta unor defecte de dimensiuni mari la suprafata sudurii sau n vecinatatea

ei : crapaturi, stropi, cratere, crestaturi etc. Controlul efectuat cu aparatura de control defectoscopic nedistructiv are un domeniu de aplicabilitate mult mai larg deoarece poate pune n evidenta cu o mare precizie defectele situate att la suprafata ct si in interiorul pieselor.

17

Alegerea metodei optime de control se face pe baza tipului de defecte urmarite si n special pe baza locului unde sunt amplasate defectele astfel : pentru punerea in evidenta a defectelor de suprafata se folosesc: controlul cu substante penetrante si controlul cu pulberi magnetice; pentru punerea n evidenta a defectelor interioare se folosesc: controlul cu ultrasunete si controlul cu radiati penetrante (tabelul 1). Domeniul de aplicare a metodelor de control defectoscopie ne-distructiv

1 - metoda foarte indicata; 2 - metoda cu rezultate mai putin bune.

BIBLIOGRAFIE 18

Tehnologia asamblarii si montajelor........................................de Gheorghe Ion Rezistenta materialelor si organe de masini............................de Vasile Doleata Mecanica aplicata..............................................Editura didactica si pedagogica

19

ANEXE

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29