Tensiuni interne i deformaii la sudare

Procedee pentru reducerea deformaiilor i a tensiunilor interne

Procedee pentru reducerea deformaiilor
O serie de procedee pentru reducerea deformaiilor aprute la sudare au ca rezultat creterea
excesiv a tensiunilor interne, astfel c la aplicarea procedeului trebuie s se cunoasc dac
efectul rezultat coincide cu cel urmrit.
Desfurarea procesului de formare a tensiunilor interne i a deformaiilor elastico-plastice,poate
fi reglat prin aplicarea unei tehnologii de sudare corect,alegerea unei forme constructive
corespunztoare etc.
Egalizarea deformaiilor
Deformatiile cresc cand lungimea cusaturii se mareste. Compensarea si reducerea deformatiilor
este posibila prin sudarea excesiva intr-un anumit sens si ordine de aplicare a unor portiuni scurte
de sudura. Procedeul cel mai des aplicat la sudarea cusaturilor lungi este sudarea in trepte inverse
sau in salturi. Lungimea unei portiuni de sudura este sub 200 mm, iar ordinea de executie a
sudurii si sensul de sudare se aleg astfel, incat deformatiile sa fie de sens contrar fata de stratul
anterior compensandu-se intre ele.
Deformarea prealabila in sens invers
Elementele de sudat se asambleaza cu o deformatie invers fata de cea care va rezulta la sudare.
Marimea deformatiei prealabile se stabileste in functie de procedeul de sudare, de regimul de
sudare si de parametrii geometrici ai cusaturii, astfel ca dupa sudare piesa sa aiba forma stabilita.
Sudarea elementelor fixate in dispozitive rigide
Prin acest procedeu se exclude formarea deformatiilor, insa cresc tensiunile interne, chiar daca
sudarea se executa intr-o anumita ordine. In acest caz, tratamentul termic este obligatoriu, insa
trebuie stabilit daca nu s-au produs crapaturi, in cazul cand gradul de rigidizare a depasit limita
de franare a deformatiilor.
Indreptarea la cald a pieselor sudate
Acest procedeu nu previne deformarea si poate fi aplicat pieselor din otel carbon cu continut mic
de carbon, la care rezistenta de rupere nu depaseste 45kgf/mm2, alungirea este mai mare decat
20%, iar rezistenta depaseste 6 kgf/cm2.
Incalzirea locala a portiunii stabilite se dirijeaza astfel, incat sa rezulte o deformatie de sens
invers si egala cu cea existenta. Indreptarea la cald este un efect al tensiunilor de intindere create
la incalzire, care produce deformare in sens invers a portiunii respective.
Indreptarea prin deformare plastica la rece nu este admisa.
Procedee pentru reducerea tensiunilor interne. Preincalzirea piesei de sudat.
Prin incalzirea prealabila si in timpul sudarii a piesei se micsoreaza diferenta de temperatura
dintre locul de sudat si restul piesei, se reduce viteza de racire a metalului depus si a zonei
influentata termic. Ca urmare, valoarea tensiunilor interne se micsoreaza.
Sudarea in straturi multiple
Gradul de reducere a valorii tensiunilor interne, in cazul cusaturilor executate in mai multe
straturi, depinde de numarul de straturi. In cazul cusaturilor executate in sase straturi, tensiunile
se reduc aproximativ cu 60%.
Incalzirea imbinarii sudate si a zonei tensiunilor de compresiune se executa pana la temperatura
la care valoarea limitei de curgere este cel mult egala cu cea a tensiunilor interne. In acest caz, se
produc deformatii plastice, iar tensiunile interne se micsoreaza.

Tratamentul termic
Tratamentul termic de normalizare realizeaza atat eliminarea tensiunilor interne permanente, cat
si modificarea structurii din zona sudurii, ceea ce duce la modificarea proprietatilor mecanice ale
materialului din zona sudurii.
Pentru eliminarea tensiunilor interne, se recurge la recoacerea de detensionare,a carei
temperatura nu influenteaza structura obtinuta la normalizare.
Recoacerea complet.
Ciclul termic se aseamana cu cel de normalizare, insa racirea este mai lent,obtinandu-se valori
mai mici pentru duritate si rezistenta de rupere.
Felul tratamentului termic si regimul de incalzire se stabilesc in functie de calitatea otelului,
de caracteristicile ce trebuie obtinute, de procedeul de sudare, de parametrii geometrici ai piesei
si se precizeaza in proiectul de executie si in instruc.iunile tehnice de executie.
In timpul tratamentului termic, atmosfera cuptorului va fi controlata si reglata astfel, incat sa se
evite oxidarea excesiva a suprafetelor piesei.
Daca ansamblurile sau subansamblurile au fost tratate termic, in cazul cand se repara prin sudare,
trebuie supuse unui nou tratament termic.
Controlul calitatii imbinarilor sudate
Defectele imbinarilor sudate
Defectele imbinarilor sudate pot fi impartite in trei grupe, si anume:
- abateri dimensionale ale cordonului de sudura;
- defecte exterioare ale cordonului de sudura;
- defecte in interiorul cordonului de sudura.
Examinarea aspectului
Aspectul imbinarilor sudate se controleaza pentru a se constata daca acestea prezinta defecte.
In afara de controlul in faza finala, se va efectua un control atat inainte de inceperea operatiilor
de sudare cat si in timpul sudarii, in scopul verificarii respectarii conditiilor impuse prin proiectul
de executie.
Controlul se efectueaza numai dupa curatirea imbinarilor de zgura, de scorii de murdarie, pentru
control folosindu-se lupe, microscoape portative, sabloane sau sublere.
Analiza metalografic.
Prin analiza metalografica, macro si micro structurala, a imbinarilor sudate, se pot pune in
evidenta defectele imbinarii si se pot determina cauzele care au produs defectele, respectiv
influenta procesului de sudare, a tratamentului termic.
Examinarea macrostructurii
Se efectueaza pe suprafete de ruptura sau pe probe slefuite, cu ochiul liber sau la marire mica,
sub 50:1.
Pe suprafetele de ruptura se pot determina defectele de sudare si calitatea rupturii respective.
Din analiza macroscopica a probelor slefuite se pot stabili in special:
- defectele din imbinarea sudata;
- marimea zonei influentata termic;
- defecte ale metalului de baza.
Examinarea microstructurii
Se efectueaza pe probe slefuite fin, la mariri de peste 50:1, care permit cercetarea imbinarii in
mod mai amanuntit;
astfel se pot aprecia:
- structura metalului de adaos, a zonei influentata termic si a metalului de baza;

- marimea grauntilor;
- stratificari;
- continutul aproximativ de carbon;
- eventuale defecte ale imbinarii.
Incercari de rezistenta
Incercarile de rezistenta la imbinarile sudate cap la cap se executa in scopul verificarii
caracteristicilor mecanice si tehnologice, precum si a capacitatii de deformare a imbinarilor
sudate. Aceste incercari se executa pe epruvete prelevate din placi de control, care ar putea
provoca o modificare a structurii metalului.
Incercarea de rezilienta
Se executa pe trei epruvete, crestatura fiind asezata obisnuit, paralel cu fata piesei, in sudura sau
in zona de trecere.
Pe baza incercarii de rezilienta se poate determina sensibilitatea la imbatranire.
Pentru aceasta se supune proba la o alungire permanenta de 10%, dupa care se incalzeste timp de
o ora la 250-100C si apoi se raceste in aer, realizandu-se astfel o maturizare (imbatranire
artificiala). Se preleveaza trei epruvete din zona maturizata si trei din cea nematurizata.
Masurarea duritatii
Masurarea duritatii se executa cu o sarcina sub 30 kgf, intr-o sectiune transversala a sudurii ,
atacata pentru evidentierea marginilor imbinarii.
Incercarea la indoire
Se executa la piese cu grosimea de cel putin 5 mm, cu sudura amplasata paralel sau
perpendicular fata de axa rolelor de sprijin, pe epruvete.
Incercare tehnologica de rupere
Se utilizeaza pentru controlul orientativ al executiei sudurii, in special in conditii de santier.
Epruvetele pentru incercare se taie la flacara incercandu-se prin indoirea intr-o menghina pana la
ruperea sudurii; la epruvete din table sub 20 mm grosime, axa sudurii se plaseaza perpendicular
pe menghina.
In lungul sudurii se executa gauri cu diametre egale cu:
- 10 mm, la imbinari de max. 10 mm grosime;
- Egal cu grosimea tablei, la imbin.ri de peste 10 mm grosime.
Controlul ultrasonic
Controlul ultrasonic constituie una dintre cele mai moderne metode de control nedistructiv al
imbin.rilor sudate. Aceast. metoda a capatat in ultimii ani o dezvoltare apreciabila, datorita
avantajelor pe care le prezinta in raport cu celelalte metode de control nedistructiv, precum si
perfectionarii aparaturii respective.
La controlul ultrasonic se folosesc proprietatile fundamentale ale miscarilor vibratorii, si
anume:
se propaga cu o viteza care depinde de natura mediului in vibratie se transmit de la un mediu la
altul respectand legile refractiei si se reflecta la intalnirea unor obstacole dupa legile reflexiei.
materialului controlat va fi impresionat diferit, punandu-se in evidenta, prin developare, defectele
din material.