TEMA proiectului: Asamblări cu

elemente filetate, elastice, cu pene și

caneluri

1
 Cuprins

Argument...........................................................................................................................Pag.3

Cap.I Asamblări cu elemente filetate.................................................................................Pag.5

1.1Clasificarea și caracterizarea filetelor..........................................................................Pag.5
1.2 Avantajele și dezavantajele asamblărilor filetate în raport cu alte asamblări..............Pag.7
1.3 Materiale......................................................................................................................Pag.8

Cap. II Asamblari cu elemente elastice (Arcuri)............................................................Pag.10

2.1. Definire, clasificare, domenii de folosire.................................................................Pag.10
2.2 Arcuri elicoidale......................................................................................................Pag.11
2.3 Arcul bară de torsiune……………………………………………………………Pag.13
2.4 . Arcuri spirale plane...............................................................................................Pag.13
2.5. Arcuri inelare............................................................................................................Pag.14
2.6. Arcuri disc ..............................................................................................................Pag.15
2.7. Arcuri din cauciuc.....................................................................................................Pag.15

Cap. III Asamblări cu elemente cu pene........................................................................Pag.17

3.1 Asamblări prin pene longitudinale montate cu strângere..........................................Pag.17
3.2 . Asamblari prin pene longitudinale montate fara strangere.....................................Pag.18

Cap.IV Asamblări cu caneluri.........................................................................................Pag.22

4.1 Asamblările prin caneluri triunghiulare....................................................................Pag.24

Cap.V Măsuri de tehnică în securitatea muncii..............................................................Pag.25

Bibliografie.....................................................................................................................Pag.27

2
 Argument

Asamblarea este operația de reuniune, într-o succesiune bine determinată, a elementelor

constituente ale unui sistem tehnic, în scopul de a îndeplini cerințele tehnologice impuse.

Rezultatul fizic al operației de asamblare poartă numele tot de asamblare.

După modul în care se pot demonta cu sau fără deteriorarea a cel puțin unuia dintre
elementele componente, se pot defini următoarele grupe de asamblări:

- prin nituire

- prin sudare

1. Nedemontabile: - prin lipire

- prin presare

Asamblări:

- prin filet

2. Demontabile: - cu pene

- canelate

- cu elemente elastice

Asamblările nedemontabile se caracterizează prin faptul că nu se pot demonta fără

deteriorare cel puțin a unuia dintre elementele asamblării. La asamblările prin presare, forța de
frecare ce apare între cele două suprafețe creează o presiune de contact. Când deformațiile
3
suprafețelor în contact sunt elastice, asamblarea este demontabilă. Dacă apar și deformații
plastice, asamblarea va intră în categoria asamblărilor nedemontabile.

Asamblările se folosesc pentru legarea ansamblelor şi subansamblelor maşinilor şi

utilajelor, pentru legarea elementelor componente ale ansamblelor şi subansamblelor, a pieselor
componente ale organelor de maşini compuse sau ale construcţiilor metalice.
Asamblările folosite în construcţia de maşini se clasifică în asamblări nedemontabile
(îmbinări) şi asamblări demontabile.
Îmbinările nu permit demontarea decât prin distrugerea parţială sau totală a pieselor
componente şi pot fi obţinute prin intermediul mijloacelor mecanice (îmbinări nituite, îmbinări
prin coasere) sau prin folosirea forţelor de coeziune sau a celor de aderenţă fizico-chimică
(îmbinări sudate, prin lipire sau încleiere). Îmbinările sunt, în general, mai ieftine comparativ cu
asamblările demontabile şi se folosesc, de regulă, când divizarea construcţiei este impusă de
considerente tehnologice (posibilitatea, raţionalitatea şi economicitatea execuţiei).
Asamblările demontabile permit montarea şi demontarea ulterioară, fără distrugerea
organelor de asamblare şi a pieselor asamblate, ori de câte ori este necesar. Deşi, în general, sunt
mai scumpe decât asamblările nedemontabile, de multe ori, datorită condiţiilor impuse de
realizarea pieselor compuse, a subansamblelor şi ansamblelor (de montare, de întreţinere, de
deservire etc.), sunt folosite asamblările demontabile, care pot fi: filetate, prin pene
longitudinale, prin caneluri, prin ştifturi, prin bolţuri, prin strângere proprie etc.

4
 Cap.I Asamblări cu elemente filetate

Filetul este o nervură elicoidală (sau un canal elicoidal), realizată printr-un procedeu
tehnologic, pe o suprafaţă cilindrică sau conică, exterioară sau interioară.
Este cel mai des utilizat pentru asamblarea demontabilă a două sau mai multe piese.
Gama foarte variată a organelor de asamblare (piuliţe, şuruburi, prezoane etc.) se bazează
pe folosirea suprafeţelor filetate necesare operaţiei de asamblare.
Filetul reprezintă elementul comun tuturor îmbinărilor filetate.
Din punct de vedere geometric, filetul se defineşte drept un corp generat de un profil
generator situat într-un plan meridian al unui corp de revoluţie, numit corp de bază şi care are o
mişcare elicoidală în jurul axei acestui corp, denumită axa filetului.
Din punct de vedere tehnologic, filetul este o nervură elicoidală ăe o suprafaţă de
revoluţie cilindrică sau conică (în exteriorul în cazul şurubului şi în interior în cazul piuliţei).

Generarea filetului se realizează astfel:

a) se utilizează un contur generator rectangular, triunghiular, trapezoidal, fierăstrău, rotund;

acest contur are o linie de referință convențională și un punct caracteristic pe această linie;
b) se menține planul acestui contur în planul axial al corpului de bază (generator) al filetului
(cilindru, în acest caz), astfel încât linia de referință să fie identică cu generatoarea corpului de
revoluție;
c) prin deplasarea punctului în lungul elicei se obține
filetul.
1.1 Clasificarea și caracterizarea filetelor

1. Filetul cilindric-realizat pe o suprafață de rostogolire cilindrică-are cea mai largă

utilizare.

5
 Fig.1

2. Filetul conic-realizat pe o suprafață de rostogolire conică-este reprezentat în cea mai

curentă, pentru că-printre altele-permite chiar asamblarea cu filetul cilindric.

Fig.2

3. Filetul triunghiular (sau metric conform standardului SR ISO 724:1996) este cel
mai utilizat la asamblările de fixare.

Fig.3

4. Filetul dreptunghiular nu este standardizat, de aceea nu se mai folosește decât pentru

înlocuiri ale filetelor existente

6
 Fig.4

5. Filetele trapezoidal și ferăstrău care se comportă mai bine decât filetul

triunghiular la solicitarea periculoasă de contact (determinată de condiția de a se împiedica
uzura), deoarece suprafața de contact a filetului este mai mare la același diametru nominal cu cel
al filetului triunghiular; de aceea, ele se utilizează la asamblările de mișcare folosite la transmisii
șurub-piuliță de forță. Filetul ferăstrău aduce avantajul unui unghi de frecare și al unei auto
frânari mai reduse decât în cazul filetului trapezoidal ;el se utilizează la un singur sens de
încărcare pentru realizarea contactului pe acest unghi.

Fig.5

1.2 Avantajele și dezavantajele asamblărilor filetate în raport cu alte asamblări

Utilizarea curentă a asamblărilor filetate se explică prin numeroasele avantaje pe care le

prezintă:

a) gabaritul redus, determinat de faptul că filetul-care realizează suprafața importantă

necesară la solicitări importante de contact ale filetului-este înfășurat pe corpul de revoluție;

b) montări și demontări comode manuale, dar care se pretează și la automatizare;

7
 c) prețul de cost relativ scăzut, definit prin facilitățile de execuție (manuală, pe mașini
unelte universale) și prin normalizarea pieselor filetate (care sunt produse în serie mare, deci mai
ieftină);

d) marea varietate de piese filetate, care pot fi adaptate funcțiilor celor mai diverse.

Principalele dezavantaje ale asamblărilor filetate sunt:

a) existența concentratorilor de formă determinați de filet, de aceea asamblările filetate sunt

foarte sensibile la solicitările variabile; se impune, ca urmare, aplicarea de măsuri pentru creșterea
fiabilității lor;

b) la asamblările de fixare:

 așa cum se va arăta mai târziu, sarcina din asamblare care apare, de exemplu, la montajul
asamblării de fixare, nu poate fi stabilită cu precizie: ea poate fi fie prea scăzută (deci
insuficientă funcționării), fie prea mare (provocând, astfel, suprasarcini);
 este necesară aplicarea de măsuri suplimentare de creștere a portanței asamblărilor
importante, ceea ce duce la o scumpire a produselor;

c) la asamblările de mișcare:

 randament scăzut, care este important în cazul acționarilor energetice;

 existența uzurii, care afectează precizia de mișcare;
 inexistență centrării filetelor conjugate prin forma acestora;
 aspectul poate impune aplicarea de măsuri constructive speciale la asamblările de precizie.

1.3 Materiale

Se utilizează o mare varietate de materiale. Se constată-că principiu general-ca materialele

se aleg în funcție de:

8
 a)mărimea solicitării;

b)condițiile funcționale și tehnologice.

Se fac și următoarele considerații. Pentru oțelurile nealiate sau slab aliate se recomandă în
STAS 2700-84 utilizarea așa-ziselor grupe de caracteristici mecanice. Aceste grupe indicate prin
simboluri (diferite pentru șurub și piuliță), stabilesc principalele caracteristici mecanice ale
oțelurilor, fără impunerea unor maniere restrictive mărcilor de oțeluri; acele mărci vor fi alese de
executant în măsura posibilităților.

O altă remarcă: pe lângă avantajului producției în serie, rularea filetului permite avantajul
funcțional al unei mai bune comportări a șurubului la solicitările variabile. Aspectul se explică prin:

a) existența fibrei continue, modelată în fig.6 prin linii de mișcare ale fluidului, care
determină o concentrare mai redusă a tensiunilor ca urmare a formei structurii;

b) apariția tensiunilor de compresiune ca urmare a rulării, care diminuează tensiunile

totale în secțiunea șurubului atunci când există și tensiuni de tracțiune.

Fig.6

9
 Cap. II Asamblari cu elemente elastice (Arcuri)

2.1. Definire, clasificare, domenii de folosire

Arcurile sunt organe de mașini care realizează o legătură elastică între anumite piese sau
subansamble ale unei mașini. Prin forma lor și prin caracteristicile mecanice deosebite ale
materialelor din care se confecționează, arcurile au capacitatea de a se deforma sub acțiunea unei
forțe exterioare, preluând lucrul mecanic al acesteia și înmagazinându-l sub formă de energie de
deformație. La dispariția sarcinii exterioare, energia înmagazinată este restituită sistemului
mecanic din care face parte arcul.

Clasificarea arcurilor se face după o serie de criterii, prezentate în continuare.

 După forma constructivă, se deosebesc: arcuri elicoidale, arcuri bară de torsiune, arcuri
spirale plane, arcuri în foi, arcuri inelare, arcuri disc și arcuri bloc.
 După modul de acționare a sarcinii exterioare, clasificarea se face în: arcuri de
compresiune, arcuri de tracțiune, arcuri de torsiune și arcuri de încovoiere.
 După solicitarea principală a materialului, se deosebesc arcuri solicitate la torsiune, la
încovoiere și la tracțiune-compresiune.
 După natura materialului din care este executat arcul, se deosebesc arcuri metalice și
arcuri nemetalice.
 După variația rigidității, arcurile pot fi cu rigiditate constantă sau cu rigiditate variabilă
(progresivă sau regresivă).
 După forma secțiunii arcului, se deosebesc arcuri cu secțiune circulară, inelară,
dreptunghiulară, profilată sau compusă.
Domeniile de folosire ale arcurilor sunt variate, cele mai importante fiind:

 amortizarea șocurilor și vibrațiilor (la suspensiile autovehiculelor, cuplaje elastice,

fundația utilajelor etc.);

10
  acumularea de energie (la ceasuri cu arc, arcurile supapelor etc.), care apoi poate fi
restituită treptat sau brusc;
 exercitarea unei forțe permanente, elastice (la cuplajele de siguranță prin fricțiune,
ambreiaje prin fricțiune etc.);
 reglarea sau limitarea forțelor (la prese, robinete de reglare etc.);
 măsurarea forțelor și momentelor, prin utilizarea dependenței dintre sarcina exterioară și
deformația arcului (la cântare, chei dinamometrice, standuri de încercare etc.);
 modificarea frecvenței proprii a unor sisteme mecanice.

2.2 Arcuri elicoidale

Arcurile elicoidale se obțin din sârme sau bare de diverse profile, înfășurate pe o
suprafață directoare.

Arcurile elicoidale se clasifică după o serie de criterii, prezentate în continuare:

 După forma secțiunii spirei, arcurile elicoidale pot fi cu secțiune rotundă, cu secțiune
pătrată sau dreptunghiulară, cu secțiune profilată;
 După forma suprafeței directoare, arcurile elicoidale se împart în arcuri cilindrice, arcuri
conice, arcuri dublu conice, paraboloidale, hiperboloidale, prismatice etc.
 După modul de acționare a sarcinii, se deosebesc arcuri elicoidale de compresiune, de
tracțiune și de torsiune.

Standardele reglementează, pentru arcuri elicoidale, clasificarea, terminologia și

reprezentarea în desenul tehnic.

11
 2.2.1. Arcuri elicoidale cilindrice de compresiune

În fig.7 sunt prezentate elementele geometrice ale arcurilor cilindrice elicoidale de

compresiune cu secțiunea spirei rotundă (fig.7, a) și dreptunghiulară (fig. 7, b,c ).

a b c
Fig. 7

2.2.2. Arcuri elicoidale cilindrice de torsiune

Arcurile elicoidale cilindrice de torsiune preiau un moment de torsiune aplicat pe direcția

axei arcului. Forma acestor arcuri este asemănătoare cu a arcurilor elicoidale cilindrice de
compresiune, diferența fiind dată de construcția spirelor de capăt, îndoite astfel încât să permită
fixarea la un capăt și aplicarea momentului de torsiune la celălalt capăt.

Fig. 8

12
 În fig. 8 este prezentată o schemă a arcului elicoidal cilindric de torsiune, din care se
observă încărcarea realizată prin aplicarea unei forțe F la brațul R. În urma încărcării cu
momentul de torsiune Mt = FR, capătul activ al arcului se rotește cu unghiul

2.3 Arcul bară de torsiune

Arcul bară de torsiune este, așa cum îi arată numele, de forma unei bare încărcată cu
un moment de torsiune. Constructiv, arcul se poate prezenta sub aspectul unei bare încastrate la
un capăt, încărcată cu o forță aplicată prin intermediul unui levier la celălalt capăt

Fig. 9

2.4 . Arcuri spirale plane

Fig. 10
Arcurile spirale plane preiau momente de torsiune, numele lor venind de la faptul că
banda din oțel de arc, din care sunt confecționate, este înfășurată după o spirală Asemănător cu
construcția arcului elicoidal de torsiune, un capăt este fixat, iar la capătul opus se aplică
momentul de torsiune. În fig.10 s-a notat cu: 1-arcul spiral plan, 2-arborele de încărcare prin

13
intermediul căruia se aplică momentul de torsiune Mt, 3-carcasa în care se încastrează capătul
exterior al arcului.
Arcul spiral plan se utilizează, în principal, ca element motor, având capacitate mare
de deformație și de înmagazinare de energie-la armare-energie pe care o poate cedă ulterior, în
timp. Este întâlnit, cu precădere, la mecanisme de ceas și aparate de măsură.

2.5. Arcuri inelare

a b

Fig. 11

Arcurile inelare se obțin prin înserierea unor inele tronconice interioare sau exterioare,
asamblate alternant, cu contact pe suprafretele conice (fig. 11). Arcurile inelare preiau o sarcină
exterioară de compresiune, sub acțiunea căreia inelele interioare tind să își micșoreze diametrul,
comprimându-se, iar inelele exterioare tind să își mărească diametrul, întinzându-se. Între inele apar
forțe de frecare mari, lucrul mecanic de frecare ajungând la 60.70% din lucrul mecanic al forței
exterioare, ceea ce conduce la capacitate mare de amortizare. Datorită acestei caracteristici, arcurile
inelare se utilizează ca arcuri tampon, la preluarea unor sarcini foarte mari (la arcurile tampon de la
materialul rulant).

14
2.6. Arcuri disc

c d

Fig. 12

Arcurile disc sunt formate din una sau mai multe plăci inelare, de formă tronconică, fiind
supuse la sarcini axiale de compresiune

2.7. Arcuri din cauciuc

Arcurile din cauciuc se utilizează datorită unor caracteristici particulare speciale,

determinate de proprietățile cauciucului. Aceste caracteristici sunt: capacitate mare de amortizare,
capacitate mare de deformare, construcție și tehnologie simple, funcționare sigură și silențioasă, preț
redus.
Arcurile din cauciuc se utilizează, în special, pentru amortizarea șocurilor și vibrațiilor, la
suspensia vehiculelor sau instalațiilor, la compensarea erorilor din unele lanțuri cinematice și la
modificarea turației critice a unor sisteme mecanice

15
 Fig.13 Arcuri bloc din cauciuc

Fig. 14 Arcuri cave din cauciuc

Alte forme de arcuri, realizate prin vulcanizare pe elemente metalice, sunt prezentate în fig. 15

Fig.15 Arcuri din cauciuc vulcanizat între elemente metalice

16
 Cap. III Asamblări cu elemente cu pene

.
3.1 Asamblări prin pene longitudinale montate cu strângere.
La penele longitudinale montate cu strângere suprafețele active sunt fața superioară –
înclinată cu 1:100 – și fața inferioară, între fețele laterale ale penei și canalul de până existând
jocuri, fac excepție penele tangențiale. Că urmare a montării prin batere se obține o asamblare
capabilă să preia forțele axiale. Se folosesc numai la turații mici și medii, când nu se impun
condiții severe de coaxialitate, deoarece – prin batere – se produce o dezaxare a pieselor
asamblate.

Pene longitudinale cu strângere se clasifica în:

 înalte, denumite și înclinate (figura 16a);
 plate (figura 16b);
 concave (figură 16c);
 tangențiale (figura 16d).

Fig.16

17
 Pot fi cu sau fără călcâi (nas), călcâiul ușurând montarea și demontarea; sunt
standardizate.La penele înalte cu capetele rotunjite (figura 17a), canalul din arbore are forma și
dimensiunile penei, montarea obținându-se prin baterea sau presarea butucului.

Figura 17a

La penele înalte cu capetele drepte (figura 17 b), montajul se poate realiza prin baterea penei în
lungul canalului.

Figura 17b

3.2 . Asamblari prin pene longitudinale montate fara strangere.

Din această categorie fac parte asamblările prin pene paralele, pene disc și pene
cilindrice (figura 18) :

Figura 18

18
 La penele paralele momentul de torsiune se transmite prin fețele laterale ale acestora, jocul
radial fiind prevăzut între fața superioară a penei și fundul canalului din butuc. Se execută cu
capetele drepte sau rotunjite (figurile 19 și 20).

Figura 19

Figura 20

În funcție de rolul lor funcțional, penele paralele se împart în: obișnuite, de ghidare și
mobile. Penele paralele obișnuite se întrebuințează pentru transmiterea momentului de torsiune

19
când butucii sunt fixați în direcție axială. În cazul pieselor mobile – în direcție axială – se
folosesc penele de ghidare, care se fixează pe arbore prin intermediul unor șuruburi (figura 21).

Figura 21

Lungimea penelor de ghidare se alege în funcție de deplasarea necesară a butucului.

Folosirea șuruburilor trebuie limitată la cazurile strict necesare, existența găurilor micșorând
mult rezistența la oboseală a arborilor.
Penele paralele se folosesc pe scară largă în construcția de mașini având avantajul
neovalizarii butucului, comparativ cu penele longitudinale montate cu strângere.

Penele disc necesită executarea unui canal adânc în arbori, din acest motiv folosindu-se,
mai ales, la montarea roților dințate sau de curea pe capetele arborilor; se întrebuințează în
construcția de mașini unelte, autovehicule și mașini agricole (figura 22)
.

Figura 22

20
 Penele cilindrice sunt de fapt știfturi cilindrice dispuse longitudinal. Se folosesc în cazul
amplasării pieselor la capătul arborilor și transmit momente mici de torsiune; se întrebuințează și
în cazul ajustajelor presate, ca element de siguranță (figura 23).

Figura 23

21
 Cap.IV Asamblări cu caneluri

Asamblările prin caneluri este un caz particular al asamblărilor cu pene longitudinale,

diferența fiind că în acest caz penele sunt fixe, monobloc formând corp comun cu angrenajul cu
caneluri.
Comparativ cu asamblările prin pene au următoarele avantaje:
 capacitatea de încărcare mai mare la aceleași dimensiuni de gabarit;
 rezistența la oboseală mai mare; centrare și ghidare precisă a pieselor asamblate;
 evitarea ovalizării butucului.

Dintre dezavantajele acestor asamblări se menționează tehnologia de execuție mai

pretențioasă și prețul de cost mai ridicat decât al asamblărilor prin pene paralele. Sunt folosite la
cutiile de viteze ale autovehiculelor și mașinilor-unelte, la cuplaje etc.

Asamblările prin caneluri pot fi fixe sau mobile, caracterul fix sau mobil reflectându-se
asupra formei și dimensiunilor profilului și asupra modului de centrare. Asamblările mobile se
folosesc la cutiile de viteze – roți baladoare –. Profilul asamblărilor prin caneluri poate fi: :

dreptunghiular (figura 24a),

22
 triunghiular (figura 24b),

în evolvență (figura 24c).

În funcție de modul de centrare asamblările cu caneluri dreptunghiulare se împart în: cu

centrare interioară (figura 25a) – la care contactul dintre arbore și butuc are loc pe diametrul
interior al arborelui; cu centrare pe flancuri (figura 25b) – centrarea fiind realizată prin contactul
lateral al proeminentelor; cu centrare exterioară (figura 25c) – contactul dintre arbore și butuc
având loc pe diametrul exterior.

23
 Figura 25

Asamblarea cu centrare exterioară este cea mai ieftină și se folosește când butucul nu este
tratat termic; asamblarea cu centrare pe flancuri nu asigură o centrare precisă, obținându-se, în
schimb, o repartizare mai uniformă a sarcini între caneluri, recomandându-se pentru momente
mari de torsiune, la solicitări cu șocuri și la modificarea sensului de rotație.

4.1 Asamblările prin caneluri triunghiulare

Asamblările prin caneluri triunghiulare –standardele– având o bună rezistență la

solicitarea de încovoiere se recomandă pentru asamblările fixe; pot prelua sarcini mari și cu
șocuri, centrarea realizându-se pe flancuri.
Asamblările zimțate pot fi considerate ca fiind asamblări cu profil triunghiular cu un
număr mare de caneluri și cu o înălțime redusă a acestora; se folosesc pentru solidarizarea
pârghiilor și a manivelelor, obținându-se o foarte bună fixare.
Asamblările prin caneluri în evolvență au o bună rezistență, în special, la solicitări
variabile; se folosesc în construcția de autovehicule, centrarea realizându-se pe diametrul exterior
al arborelui sau pe flancuri.
Arborii și butucii canelați se execută din oțel; la asamblările mobile, suprafețele active se
durifica printr-un tratament termic sau termochimic pentru mărirea rezistenței la uzură,
rectificându-se după tratament suprafețele de centrare.

24
 Cap.V Măsuri de tehnică în securitatea muncii

Protecţia muncii, tehnica securităţii şi igiena muncii constau din măsuri pentru asigurarea
celor mai bune condiţii de muncă, evitarea accidentelor şi prevenirea îmbolnăvirilor.
Protecţia muncii este o problemă de stat. Ocrotirea sănătaţii tuturor persoanelor încadrate în
procesul de producţie este reglementată prin legi şi se cheltuiesc fonduri importante pentru acest
scop.
Industria construcţiilor cere o serie de măsuri specifice, adaptate la natura producţiei.
Securitatea şi igiena muncii se realizează atât prin măsuri organizatorice, cât şi prin contribuţia
nemijlocită a activului de producţie.
Muncitorilor recent încadraţi în producţie trebuie să li se facă instructaj substanţial, să nu se
aprobe nici o avansare într-o categorie superioară de salarizare acelora care nu cunosc temeinic
regulile de protecţie a muncii.
În cele ce urmează se dau indicaţii generale care trebuie respectate în producţia confecţiilor
metalice
In general, accidentele pot fi evitate dacă se ţine seama de forma şi dimensiunile materiilor
şi materialelor folosite, de modalitatea de manipulare a acestora precum şi de condiţiile de
depozitare. În ceea ce priveşte deşeurile, acestea trebuie strânse şi evacuate imediat din jurul
maşinilor.
Locurile de trecere ca: drumurile de acces şi de circulaţie, coridoarele, trebuie să fie
permanent libere, să nu se permită depozitarea materialelor pe ele. Podeaua trebuie să fie netedă,
orice deteriorare sau denivelare trebuind reparată astfel încât, la trecere, să nu se piardă echilibrul
omului sau al obiectelor transportate, care pot să devină surse de accidente.
Sculele manuale trebuie să fie permanent în perfectă stare. Cozile de ciocan trebuie să fie
împănate şi capătul dălţilor să fie fără floare. Metodele de lucru improvizate sau periculoase pot
fi sursă de accidente. La lucrări de montaj se impune folosirea centurii de siguranţă.
Folosirea echipamentelor de protecţie: palmarele, căştile, ochelarii şi genunchierele
sudorilor, capacele şi ecranele de protecţie a polizoarelor, intră în obligaţia muncitorilor care nu
trebuie să execute o lucrare ce nu le-a fost încredinţată.

25
 Calificarea insuficientă a muncitorilor poate avea urmări grave, iar instructajul de protecţia
muncii făcut formal sporeşte pericolul de accidente.
Aplicarea tuturor măsurilor tehnico-organizatorice privind protecţia muncii trebuie să fie
permanent verificată de către organele de conducere, şefii de echipe, maiştrii şi inginerii.
Oboseala poate provoca slăbirea organismului, sporeşte stângăcia şi imprudenţa mişcărilor şi
impune intercalarea pauzelor în desfăşurarea procesului de muncă.
Poziţia corectă a corpului în timpul lucrului este deseori neglijată, înălţimea menghinei
trebuind corelată cu înălţimea muncitorului.
Efectul dăunator al vibraţiilor sculelor care se transmit corpului uman se micşorează prin
folosirea tampoanelor şi amortizoarelor(cazul uneltelor pneumatice portabile).
Pentru micşorarea zgomotului se vor folosi antifoane de cauciuc ce dau rezultate bune în
protecţia fonică.
Aparatele şi instalaţiile electrice, în special aparatele electrice de sudură nu trebuie
înghesuite sau amplasate necorespunzător. Nu se sudează în atmosferă cu umiditate ridicată (în
aceste condiţii chiar şi curentul de joasă tensiune putând provoca accidente mortale).
Instalaţiile şi sculele electrice vor fi corect construite şi în perfectă stare de funcţionare, iar
legarea acestora la pămant este una din regulile de protecţia muncii şi tehnica securităţii.

26
 Bibliografie

1. Drobota V. , Atanasiu M. , Stere N. , Manolescu N. , Popovici M. , Organe de

mașini și mecanisme – manual pentru licee industriale și agricole, clasele a X-a, a XI-a, a XII-a
și școli profesionale, Editura didactică și pedagogică, R.A., București, 1993.
2. Paizi Gh. , Stere N. , Lazăr D. , Organe de mașini și mecanisme, Manual pentru
subingineri, Editura didactică și pedagogică, București, 1980.
3. Mladinescu T. , Rizescu E. , Weinberg H. , Orane de mașini și mecanisme,
Editura didactică și pedagogică, București, 1972.
4. Resetov D.N. , Organe de mașini, Editura tehnică, 1963.
5. Drăghici I. , Chisu E. , Jula A. , Preda L. , Organe de mașini, Culegere de
probleme, Editura tehnică, București, 1975.
6. Aldea M. , Buzdugan Gh. , Cernea E. , Organe de mașini, Editura tehnică
București, 1953.
7. Stere N. , Organe de mașini, Manual pentru licee industriale anii II-III-IV, școli
profesionale, de măieștri și de specializare postliceala, Editura didactică și pedagogică,
București, 1977.
8. Paizi Gh. , Stere N. , Lazăr D. , Organe de mașini și mecanisme, Editura
didactică și pedagogică, București, 1980.
9. Aurel Ciocarlea-Vasilescu, Mariana Constantin;Asamblarea, întreținerea și
repararea mașinilor și instalațiilor.Editura ICCAL 2000
10. Ruxandra Noia, Liliana Tenescu;Organe de mașini și mecanisme.Editura Sigma
2002-2003.

27