Cuprins

Argument.................................................................................................................................Pag.3

Cap.I Consideraţii generale privind imobilizarile..............................................................Pag.3

1.1 Imobilizările necorporale..................................................................................................Pag.4
1.2 Imobilizările corporale......................................................................................................Pag.7

Cap. II Amortizarea imobilizărilor necorporale și corporale...........................................Pag.8

2.1. Definirea amortizării........................................................................................................Pag.8
2.2 Elemente de calcul ale amortizării....................................................................................Pag.9
2.2.1 Durata amortizării ......................................................................................................Pag.9
2.2.2 Valoarea amortizabilã...............................................................................................Pag.10
2.3. Metode de amortizare....................................................................................................Pag.10
2.3.1 Amortizarea liniarã....................................................................................................Pag.11
2.3.2 Amortizarea degresivã..............................................................................................Pag.13
2.3.3 Amortizarea acceleratã..............................................................................................Pag.17

Cap. III Contabilitatea amortizării imobilizărilor necorporale şi corporale.................Pag.18

3.1. Conturi utilizate şi funcţiunea lor....................................................................................Pag.18
3.2 Operaţii specifice............................................................................................................Pag.21

Bibliografie..........................................................................................................................Pag.25

1
 Argument

Activele imobilizate concretizate în imobilizări necorporale, corporale și financiare

reprezintă o pondere foarte mare din patrimoniul unui agent economic.
Majoritatea imobilizărilor necorporale și corporale se degradează cu tipul și, ca atare,
trebuie găsită o metodă pentru constatarea diminuării utilității lor.
Amortizarea urmărește în principal reducerea substanțială a duratelor normale de
funcționare a imobilizărilor corporale pentru accelerarea procesului de recuperare a capitalului
investit în vederea constituirii fondurilor necesare retehnologizării unităților economice.
Amortizarea asigură condițiile egale tuturor unităților patrimoniale, indiferent de formă
de proprietate, în stabilirea regimului amortizării, calculării, contabilizării și reintegrării
capitalului investit, respectându-se principiile unui sistem convențional echitabil.
Se urmărește introducerea regimurilor de amortizare degresiv și accelerat în vederea
măririi ritmului amortizării, pentru combaterea consecințelor inflației și realizarea concordanței
dintre interesele unității patrimoniale și cele ale statului.
Sumele rezultate din amortizare pot fi valorificate de către unitățile patrimoniale pentru
efectuarea de investiții rentabile.
Prin competențele sporite create de agenții economici, inclusiv în ceea ce privește
condițiile operaționale de reintegrare a capitalului investit, cu importante efecte în reducerea
fiscalității, prin asigurarea unei concordanțe între interesele statului și cele ale unității
patrimoniale, consider că amortizarea joacă un rol important în accelerarea procesului
investițional în România.

2
 Cap.I Consideraţii generale privind imobilizările

Imobilizările sau activele imobilizate reprezintă bunuri și valori de orice naturã, mobile
sau imobile, necorporale sau corporale, achiziționate sau create de unitatea patrimonială,
destinată să servească o perioadă îndelungată, mai mare de un an, în activitatea unității și care nu
se consumă la prima utilizare.
În organizarea contabilității imobilizărilor se ține seama de conținutul lor, după care ele
se împart în 3 mari categorii și anume:
- imobilizări necorporale
- imobilizări corporale
- imobilizări financiare
Fiecare din aceste categorii prezintă o serie de trăsături specifice, ceea ce influențează
modul de organizare a contabilității sintetice și analitice.
Contabilitatea tuturor categoriilor de imobilizări se realizează cu ajutorul conturilor din
clasa 2 „Conturi de imobilizari” din Planul de Conturi General, care cuprinde în grupe distincte
conturile imobilizărilor necorporale, conturile imobilizărilor corporale, conturile imobilizărilor în
curs de execuție, conturile imobilizărilor financiare, precum și conturile amortizărilor privind
imobilizările și a celor privind provizioanele pentru deprecierea acestora.
Caracterizarea imobilizărilor, structurate pe cele trei categorii și pe grupe omogene,
operațiile economice și financiare specifice, precum și conturile sintetice și analitice
corestunzatoare refletarii acestor operații vor fi prevăzute în continuare.

1.1 Imobilizările necorporale

Imobilizările necorporale numite și investiții de potențial, active intangibile sau active

nemateriale sau acele imobilizări care nu sunt prezentate printr-un bun fizic, concret, ci prin
valori nemateriale, respectiv printr-un document juridic sau comercial.

3
 În cadrul acestei categorii se cuprind următoarele:
a) Cheltuieli de constituire
b) Cheltuieli de cercetare și dezvoltare
c) Concesiuni, brevete și alte drepturi și valori similare
d) Fondul comercial
e) Alte imobilizări necorporale, inclusiv programe informatice create de agenții economici
sau achiziționate de la terți
a)Cheltuieli de constituire, numite și cheltuieli de stabilimente sau cheltuieli de organizare
reprezintă cheltuieli ocazionate de înființarea sau modificarea activității unității patrimoniale,
cum sunt: taxe și alte cheltuieli de înmatriculare; cheltuieli cu emisiunea și vânzarea de acțiuni și
obligațiuni; cheltuieli de prospectare a pieței și de publicitate legate de constituirea sau
dezvoltarea unității; alte cheltuieli legate de înființare și extinderea activității unității
patrimoniale. Cheltuielile de constituire sunt supuse amortizării pe o durată de maxim 5 ani,
pentru care întreprinderea va fixa un plan de amortizare rezonabil.
b)Cheltuieli de cercetare și dezvoltare sunt ocazionate de efectuarea unor lucrări sau
obiective de cercetare, în regie proprie, care să prezinte garanția realizării eficinetei scontate în
urma aplicării acestora, precum necesitățile proprii ale unității patrimoniale.
Cheltuielile de cercetare și dezvoltare sunt considerate imobilizări, care îndeplinesc
următoarele trei condiții:
• direcția societății comerciale trebuie să precizeze concret intenția de a produce și
comercializa sau a utiliza produsul, sau procedeul obținut prin cercetare
• proiectele în curs de cercetare trebuie să fie net individualizate, iar costul lor să fie
stabilit distinct
• fiecare proiect de cercetare trebuie să aibă serioase posibilități de rezolvare tehnică și de
rentabilitatea comercială.
c) Concesiuni, brevete și alte drepturi și valori similare cuprind cheltuielile efectuate pentru
achiziționarea contra unei plăți a drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu sau
create de societate, în cazul în care legislația permite înscrierea acestora în active.
Concesiunea realizată pe baza unui contract de concesiune constă în transmiterea de
către o parte numită concedent, altei părți numită concesionar a unui drept de eploatare și

4
administrare rentabilă, pe un termen determinat, în schimbul unei redevențe, a unui bun,
activitate sau serviciu public proprietate de stat . Concesiunea se acordă pe bază de licitație
publică, cu condiția statului un venit fix anual cel puțin egal cu media profiturilor nete realizate
prin eploatarea în ultimii 5 ani a obiectului concesiunii.
Dreptul de superficie este dreptul de proprietate al unei persoane asupra construcției pe
care a realizat-o pe terenul altei persoane, împreună cu dreptul de folosință asupra terenului pe
care s-a ridicat construcția. Acest drept se supune amortizării.
Uzufructul este dreptul de folosință de către un agent economic al unui bun sau valoare
care aparține altei persoane și de a beneficia de rezultatele folosirii bunului respectiv. Agentul
economic amortizează uzufrutul dobândit.
Închirierea, realizată pe bază unui contract de închiriere, constă în preluarea în folosința
pe un timp determinat a unui bun din proprietatea statului sau proprietatea privată în schimbul
unei chirii stipulată în contract.
Brevetele sunt documente oficiale care atestă calitatea de inventatator, iar prin aplicarea
lor se realizează obiecte econimice cu efecte financiare. Pot intra în patrimoniul unității prin
aport la capitalul social, prin achiziție alte căi. Brevetele pot fi amortizate de unitatea
patrimonială care le deține pe perioada monopolului de exploatare.
Licențele sunt titluri prin care posesorul unui brevet de invenție acordă dreptul unei
persoane fizice sau juridice, contra unei sume de bani, de a folosi și valorifica parțial sau integral
brevetul. Licențele sunt amortizabile pe perioada de eploatare.
d) Fondul comercial reprezintă acea parte din fondul de comerț sau cheltuieli efectuate
pentru menținerea sau dezvoltarea potențialului de activitate al unității patrimoniale cum sunt:
clientela, vad comercial, reputația firmei. Fondul comercial se determină ca diferență între
valoarea de aport sau de utilitate a fondului de comerț și valoarea elementelor de activ aduse în
cheltuielile suplimentare pentru achiziționarea acestora constituie fiind comercial
Fondul comercial, de regulă nu se amortizează, decât dacă se constată o depreciere
ireversibilă a acestuia, cum ar fi demolarea unui imobil. El este scos din patrimoniu prin
vânzarea activelor la care se referă.
e)Alte imobilizări necorporale sunt constituite din programele informatice create în cadrul
unității patrimoniale sau achiziționate de la terți, pentru necesitățile proprii, precum și alte

5
imobilizări necorporale evaluate la costul amortizării în funcție de durata probabilă de utilizare,
care însă nu poate depăși o perioadă de 5 ani.

1.2 Imobilizările corporale

Imobilizările corporale sau de natură materială reprezintă bunurile materiale de folosință

îndelungată în activitatea unei unități patrimoniale. Ele includ:
a)Terenuri și amenajări de terenuri
Terenurile se pot detalia pe mai multe subgrupe și anume: terenuri agricole și silvice,
terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcții etc. Terenurile se
evaluează la intrarea în patrimoniu, la o valoare stabilită potrivit legii, în funcție de fertilitate,
amplasarea acestora și alte criterii la valoarea de aport sau la costul de achiziție, după caz.
Terenurile, de regulă, nu sunt supuse amortizării.
Amenajările de terenuri reprezintă investițiile efectuate pentru punerea în valoare a
terenurilor, lacurilor, bălților, iazurilor și alte lucruri similare. Aceste investiții sunt supuse
amortizării.
b) Construcții
Există opinii potrivit cărora construcțiile nu sunt considerate ca imobilizări amortizabile
deoarece valoarea cumulată a construcției și a terenului pe care acestea sunt construite nu se
diminuează în timp.
O asemenea abordare, precizată și în Standardele de Contabilitate Internațională trebuie
analizate astfel:
-terenuri și construcțiile sunt două categorii de imobilizări distincte
-natura lor diferită implică și o rezolvare contabilă diferită, în sensul că terenurile trebuie
înregistrate distinct și orice creștere a valorii terenului trebuie tratată diferit de valoarea
construcțiilor supuse amortizării.
c) Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații în care sunt cuprinse
mașini și instalații de lucru, aparate și instalații de măsurare, control și reglare, mijloace de
transport, animale și plantații.
d) Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și
alte active corporale.

6
 Cap. II Amortizarea imobilizărilor necorporale și corporale

2.1. Definirea amortizării

Amortizarea reprezintă alocarea (reparația) valorii amortizabile a unei imobilizări pe
durata sa de utilizare previzionare. Față de această interpretare generală, există numeroare
concepții privind amortizarea.
Pentru contabilitatea prezintă interes următoarele trei:
a) amortizarea ca proces de corecție a valorii imobilizărilor: amortizarea este constatarea contabilă
a pierderii de valoare suferită de către activele imobilizate ca urmare deprecierii în timp (uzurii fizicii și
morale). Pornind de la această interpretare se procedează la corecția valorii activelor imobilizate pentru
a le readuce la o valoare apropiată de realitate.
b) amortizarea ca proces de transef sau de repartizare a consturilor imobilizărilor asupra
cheltuielilor exercițiului. Transferul se face pe perioadă economică de utilizare a activului amortizabil.
c) amortizarea ca sursă de finanțare a reînnoirii imobilizărilor : are scopul de conserva în
întreprindere resursele generate de activitatea acesteia necesare reconstituirii imobilizărilor.
IAS 161 definește amortizarea ca fiind alocarea sistematică a valorilor amortizabile a
unui activ pe întreaga sa durată de viață utilă. Cu alte cuvinte, amortizarea reprezintă procesul de
alocare rațională și sistematică a costului unei imobilizări de-a lungul duratei sale utile de viață
pentru a realiza conectarea cheltuielilor la venituri. Valoarea contabilã netã (costul de achiziţie
mai puţin amortizarea acumulatã) a activelor imobilizate amortizabile se va diminua ireversibil
prin efectul trecerii timpului, al utilizării, al diminuării potenţialului productiv.
Amortizarea poate fi analizatã din 3 puncte de vedere: contabil, economic şi financiar.
*Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezintă micşorarea valorii unui element
de activ ca urmare a deprecierii prin folosire a lui de câtre întreprindere intr-un anumit interval
de timp, învechirii, concurenţei, schimbării tehnice sau altor cauze. Pentru a îmbrãca forma de
amortizare, aceastã micşorare trebuie sã prezinte un caracter ireversibil, ceea ce permite
delimitarea ei de noţiunea ei de provizion. Amortizarea se deduce din valoarea de intrare a
bunului pentru a calcula valoarea netã contabilã.

1
IAS 16 Imobilizări corporale este standardul internațional destinat contabilizării imobilizărilor corporale.

7
 *Din punct de vedere economic, diminuarea valorii unui element de activ, rezultând din
depreciere, solicita pregătirea şi înlocuirea acestora cu altui nou. Ca urmare, achiziţia şi utilizarea
imobilizărilor reprezintă o cheltuiala şi un element al costului suportat de întreprindere, de aici,
necesitatea constituiri fondurilor necesare reînnoirii imobilizărilor amortizabile la sfârşitul vieţii
acestora prin veniturile viitoare, fãrã a recurge la capitaluri proprii sau la contractarea de datorii.
* Din punct de vedere financiar, amortizarea este o sursã de autofinanţare a capitalului
imobilizat care se constituie, chiar şi în cazul în care întreprinderea nu realizează profit, prin
prelevarea asupra rezultatului. Amortizarea este, deci, o componentã esenţialã a capacitaţii de
autofinanţare.

2.2 Elemente de calcul ale amortizării

Câteva elemente privind analiza amortizării prin prisma normelor contabile europene şi
internaţionale sunt semnificative pentru stabilirea unu plan de amortizare:
2.2.1 Durata amortizării reprezintă durata în ani sau în unitãţi de producţie folositã pentru alocarea în
timp a valorii amortizabile. Durata de amortizare trebuie tratatã ca o mărime economicã în baza căreia se
asigurã o alocare raţionalã a valorii amortizabile a activului. Se pot reţine următoarele ipostaze:
 Durata normalã de folosire a imobilizărilor corporale, noţiune adoptatã în contabilitatea din
România, este diferitã de durata fizicã de utilizare a imobilizărilor şi este echivalentã duratei
economice în cadrul căreia folosirea activului produce profit, respectiv veniturile obţinute din
exploatarea sã acopere cel puţin cheltuielile cu funcţionarea, reparaţia şi întreţinerea lui.
 Durata utilã de viaţã reprezintă:
- perioada pe parcursul căreia se estimează cã întreprinderea va utiliza activul supus amortizării
- numărul unităţilor produse ce se estimează a fi obţinute de întreprindere prin folosirea activului
respectiv.
Aceasta duratã este mai micã decat durata de viaţã fizicã şi se estimează conform IAS 16,
în raport cu următoarele criterii:
 uzura fizicã estimatã, care depinde de condiţiile de exploatare, cum ar fi: numărul de schimburi în
care se utilizează, programul de reparaţii şi întreţinere practicat de întreprindere, modul de păstrare şi
întreţinere al activului când acesta nu este utilizat.

8
  uzura moralã apărutã ca urmare a schimbărilor sau imbunãtãţirilor aduse procesului de producţie
sau datoritã schimbărilor în structura cererii pe piaţã pentru bunurile produse şi serviciile furnizate de
activul în cauzã.
 producţia fizicã estimatã sau capacitatea de producţie a acestuia
 prevederile legale privind posibilitatea folosirii activului, cum ar fi, de exemplu, exprimarea
termenelor din contractele de leasing.

2.2.2 Valoarea amortizabilã este egalã dupã caz cu:

a) diferenţa dintre valoarea contabilã iniţialã şi valoarea rezidualã (tratamentul de bazã)
b) diferenţa dintre valoarea reevaluatã şi valoarea rezidualã (tratamentul alternativ)
Valoarea rezidualã este valoarea netã pe care societatea se aştepta sã o primească pentru un activ la
sfârşitul duratei utile de viaţã a acestuia după scăderea costurilor prognozate de ieşire (vânzarea).
Estimarea valorii reziduale se efectuează la intrarea activului sau cu ocazia reevaluării, când se stabileşte
valoarea justã a activului.
Se apreciază cã valoarea rezidualã este reţinutã în calculul valorii amortizabile numai în
masura în care este o mărime semnificativã.
Dacã valoarea rezidualã este negativã, cum ar putea fi în cazul unui activ poluant,
valoarea amortizabilã va fi mai mare decât costul de achiziţie.

2.3. Metode de amortizare

Valoarea amortizabilã a unui element de imobilizări necorporale şi corporale trebuie

alocatã în mod sistematic pe parcursul duratei de viaţã utilã a activului. Aceasta alocare este
reflectatã prin metoda de amortizare, metodã care trebuie sa reflecte modul în care sunt
consumate de câtre întreprindere beneficiile economice generate de activ.
Aplicarea unei metode sau alteia de calcul a amortizării are o mare importanţã de a cârei
justã rezolvare sunt interesate direct, nu numai întreprinderile, dar şi statul prin organele sale
fiscale.
Întreprinderea este interesatã ca prin amortizare sã asigure reconstituirea capitalului
imobilizat, iar statul este interesat pentru ca marimea amortizării influenţează mărimea

9
rezultatului impozabil. Astfel, o supraevaluare a amortizării determinã un rezultat mai mic şi,
deci, un impozit pe profit mai mic.
Metoda de amortizare aleasã trebuie aplicatã în mod consecvent de la o perioadã la alta în
afara de cazul în care apariţia unei situaţii diferite justificã schimbarea metodei. În perioada în
care se schimbã metoda, efectul trebuie cuantificat şi prezentat, iar motivul trebuie menţionat în
situaţiile financiare.
În România, întreprinderile sunt obligate sã amortizeze imobilizările corporale şi
necorporale potrivit legii numărului 15\1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale şi necorporale, utilizând unul din regimurile: amortizarea liniarã, amortizarea degresivã
şi amortizarea acceleratã.

2.3.1 Amortizarea liniarã

Aceasta metoda este bazatã pe ipoteza unei deprecieri sau unei utilizãri repartizate în
timp în mod regulat.
În ţara noastră amortizarea liniarã se determinã prin includerea uniformã în cheltuielile de
exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani şi cu duratele normale de
utilizare a activelor imobilizate.
Amortizarea liniarã anualã se calculează prin aplicarea cotei medii anuale la valoarea de
intrare a activelor imobilizate.
Cota (norma) de amortizare se calculeazã astfel:
100
CA 
Durata normala de utilizare din catalog (exprimata in ani )

În cazul reevaluãrii activelor corporale, în baza unor acte normative, cota de amortizare
se determinã după cum urmează:

100
CA 
Durata normala de utilizare din catalog (exprimata in ani )
Cota astfel determinatã se va aplicã asupra valorii rãmase, actualizatã. Pentru
imobilizările de natura construcţiilor, amortizarea anualã se va calcula numai în regim liniar.

10
 Utilizarea regimului de amortizare liniarã se aproba de consiliul de administraţie al
agentului economic, respectiv de responsabilul cu gestiunea patrimoniului, la data punerii în
funcţiune.
Metoda amortizării liniare este uşor de utilizat, dar aspectul sau simplificator o expune la
unele critici. Diminuarea de valoare a unui bun nu este constatatã pe tot parcursul vieţii sale.
Aceastã metodã nu ţine cont nici de scăderea capacitãţii de producţie, nici de creşterea în timp a
cheltuielilor de întreţinere datorate uzurii.
Exemplu: La o durata de 5 ani corespunde o rata de amortizare de 100/5=20%. Pentru un bun cu o
valoare de 10.000 lei şi o durata de utilizare de 5 ani, căreia îi corespunde o ratã anualã de amortizare de
20%, situaţia amortizării este următoarea:
Tabel nr. 2.1 Metoda amortizării liniare
Amortizarea
Anul Valoarea de intrare Amortizarea cumulatã Valoarea contabilã
anualã
1 10.000 2.000 2.000 8.000
2 10.000 2.000 4.000 6.000
3 10.000 2.000 6.000 4.000
4 10.000 2.000 8.000 2.000
5 10.000 2.000 10.000 0

În situaţia în care bunul a fost supus procesului de reevaluare, numitorul raportului se

referã numai la durata rămasã.
Pentru ca amortizarea sa fie egalã, prin metoda liniarã, rata de amortizare se aplicã la
valoarea de intrare (valoarea bruta contabilã).
Data de începere a amortizării este datã de punerea în funcţiune a bunului. Dacã aceastã
datã nu coincide cu începutul anului sau dacã bunul iese din funcţiune înainte de închiderea
exerciţiului financiar, amortizarea anualã este calculata proporţional cu timpul efectiv de
funcţionare.

11
 Exemplu
Pentru bunul exemplificat anterior, dacã data intrării în întreprindere ar fi fost 28 martie
exerciţiul N, situaţia amortizării pentru fiecare an este următoarea:
- exerciţiul N : 10.000 x 20% x 9/12 = 1.500 lei
- exerciţiul N+1, N+2, N+3, N+4, N+5: 10.000 x 20%= 2.000 lei
- exerciţiul N+6: 10.000 x 20% x 3/12 = 500 lei
Conform legislaţiei din ţara noastră, întreprinderile întocmesc un plan anual de
amortizare, iar lunar se întocmeşte situaţia de calcul şi repartizare a amortizării efective. În
consecinţã, calculul amortizării are în vedere numărul lunilor de funcţionare respectiv, de
nefuncţionare, şi nu cel al zilelor şi se înregistrează în contabilitate din luna următoare punerii în
funcţiune.

2.3.2 Amortizarea degresivã

Aceastã metodã are ca efect înscrierea în cheltuieli a unei amortizări mai mari în cursul
primelor exerciţii de utilizare a bunului, în raport cu amortizarea corespunzătoare exerciţiilor
ulterioare.
Justificarea economicã a acestei metode este datã de faptul cã deprecierea este , pentru
unele imobilizări, într-adevăr, mai mare în cursul primelor exerciţii şi, pe de altã parte, de
constatare cã acestea au o capacitate de serviciu mai mare în primii ani de viaţa, după care ele
antrenează cheltuieli de întreţinere din ce în ce mai mari.
Amortizarea degresiva se calculează:
- fie prin aplicarea unei cote degresive la o valoare constanta;
- fie,mai ales, prin aplicarea unei cote constante la o valoare degresivã (descrescătoare).
Metoda se constituie însa în baza pentru amortizarea degresivã fiscalã. Aceasta este
utilizatã în multe ţãri ale Europei continentale.
În ţara noastră, amortizarea degresivã constã în multiplicarea cotei de amortizare liniarã
cu unul dintre coeficienţii următori:
 1,5 dacã durata normalã de utilizare a activului imobilizat este între 2 şi 5 ani.
 2.0 dacã durata normalã de utilizare a activului imobilizat este între 5 şi 10 ani.
 2,5 dacã durata normalã de utilizare a activului imobilizat este mai mare de 10 ani
Determinarea amortizării degresive se face având în vedere următoarele elemente:

12
 a)cota (rata) anualã linearã de amortizare. Ea se stabileşte cu ajutorul următoarei relaţii:
100%
Ral=
N
În care: Ral - rata anuală liniară de amortizare
100% - valoarea contabila a imobilizării corporale
N – durata de folosire a imobilizării corporale
b) rata multiplicatã (corijatã) de amortizare. Ea se stabileşte în felul următor:
Rm = Ral x K
în care: - Rm - rata multiplicatã de amortizare;
- Ral - rata anualã liniarã de amortizare
- K – coeficientul multiplicator, prevăzut de lege, care variază în funcţie de durata de
viaţa a imobilizărilor corporale
c) anuitatea amortizării pentru primul exerciţiu financiar. Amortizarea începe sã fie calculatã,
pentru prima anuitate, de la data achiziţionării imobilizărilor corporale, şi nu din momentul punerii lui în
funcţiune ca în cazul amortizãrii lineare, cu ajutorul relaţiei:
Aap= Rm x Vc
În care: Aap- reprezintă anuitatea amortizării calculatã pentru primul exerciţiu
financiar
Rm- rata multiplicatã de amortizare
Vc- valoarea contabila a imobilizării corporale
d) anuităţile degresive pentru exerciţiile financiare următoare. Asemenea amortizări se
calculează în exerciţiile financiare viitoare conform relaţiei următoare: Adu= Rm x Vra
În care: Adu- anuităţile degresive calculate pentru exerciţiile financiare
următoare
Rm- rata multiplicatã de amortizare
Vra- valoarea rămasã de amortizat
La cele arătate, se mai adaugă şi următoarea observaţie: în ultimii ani, când se constatã cã
anuitatea amortizării calculatã pentru exerciţiul financiar este inferioarã câtului rezultat din
împărţirea valorii rãmase de amortizat la numărul de ani de parcurs, se calculează
amortismentele egale pentru aceşti ultimi ani.

13
 Utilizarea regimului de amortizare degresivã se aprobã de consiliul de administraţie al
agentului economic respectiv de responsabilul de gestiunea patrimoniului.
Amortizarea degresivã poate fi aplicatã în douã variante:
- fãrã influenţa uzurii morale (AD1);
- Cu influenta uzurii morale (AD2).
- Calculul amortizării în varianta ADJ, se face prin aplicarea ratei:
- la valoarea de intrare pentru prima anuitate
- la valoarea netã contabilã pentru celelalte anuitãţi
Când anuitatea amortizării calculatã în sistemul degresiv devine egalã sau inferioarã
anuităţii liniare determinatã ca raport între valoarea ramasã şi numãrul de ani rãmaşi de
amortizat. Pentru aceasta se divizează valoarea rămasã neamortizatã (valoarea netã contabilã) Ia
numărul anilor ramaşi pentru utilizarea bunului.
Amortizarea degresivã, varianta AD2, ţine cont de influenţa uzurii morale care acţioneazã
asupra activelor imobilizate şi care se reflectã în calculul amortizãrii anuale.
Aceastã variantã permite recuperarea prin amortizare a valorii de intrare într-o perioadã
de timp mai micã decât durata normalã de utilizare, diferenţa în ani reprezentând influenţa uzurii
morale.
Pentru activele imobilizate care au o durata normalã de fucţionare de pânã la 5 ani
inclusiv nu se aplicã regimul de amortizare degresivã, varianta AD2. Pentru aceste active
amortizarea se va calcula utilizând varianta AD1.
Pentru calculul amortizării în varianta AD2, se vor avea în vedere elementele:
- durata normalã de utilizare, conform catalogului
- cota de amortizare în regim de amortizare degresivã;
- perioada în care se calculeazã amortizarea degresiv;
- perioada în care se calculeazã amortizarea liniarã
Exemple de calcul al amortizãri prin utilizarea regimului degresiv:
I. Varianta AD1
Presupunem urmãtoarele date referitoare la un activ:
- valoare de intrare: 4.000 lei;
- durata normalã de funcţionare conform catalogului: 10 ani;
- cota medie de amortizare degresivã (tabelul nr. 1, col.3): 20%.

14
 Tabel nr. 2.2 Amortizarea anualã se va calcula conform principiului de amortizarii
degresive, astfel:
Anul Modul de calcul Amortizarea anualã Valoarea ramasã (netã
degresivã (lei) contabilã)
1 4.000 x 20% 800 3.200
2 3.000 x 20% 640 2.560
3 2.560 x 20% 512 2.048
4 2.048 x 20% 409,6 1.638,4
5 1.638,4 x 20% 327,68 1.310,72
6 1310,70 x 20%< 1310,72:5 262,68 1.048,576
7 262,144 786,432
8 262,144 524,288
9 262,144 262,144
10 262,144 0

II Varianta AD2
Presupunem următoarele date referitoare la un activ:
- -valoare de intrare: 2.000lei
- -durata normalã de funcţionare conform catalogului: 8ani
- -cota medie de amortizare degresivã: 25%.
Tabel nr. 2.3 Amortizarea anualã se va calcula astfel:
Anul Modul de calcul Amortizarea anualã degresivã
Valoarea rãmasã (lei)
(lei)
1 2.000:4 500 1500
2 500 1000
3 500 500
4 500 0

15
2.3.3 Amortizarea acceleratã
Amortizarea acceleratã constã în calcularea şi includerea în primul an de funcţionare în
cheltuielile de exploatare a unei amortizări anuale de panã la 50% din valoarea contabilã de
intrare a imobilizărilor corporale. Amortizarea pentru exerciţiile financiare următoare este
calculatã la valoarea rămasã de amortizat, după exemplu. Valoarea imobilizării corporale intrat
pe 15 februarie, exerciţiul „N” este de 60 lei duratã normalã de folosire de 5 ani.
Tabloul de calcul nr. 2.4 a amortizãrii, în condiţiile în care prorata este calculatã în
funcţie de numărul de luni folosite se prezintã astfel:

Exerciţiul Amortizare calculatã

N 60 x 50% =30lei
N+1 30:4 =7,5 lei
N+2 30:4 =7,5 lei
N+3 30:4 =7,5 lei
N+5 30:4 =7,5 lei

Pentru echipamentele tehnologice, respectiv maşini, utilaje şi instalaţii de lucru,

computere si echipamente periferice ale acestora, puse în funcţiune după data intrării în vigoare a
Legii nr. 25/2005, privind impozitul pe profit, se poate utiliza regimul de amortizare acceleratã
farã aprobarea organului fiscal teritorial.
Din prezentarea metodelor de amortizare se constatã cã din relaţiile de calcul lipseşte
valoarea rezidualã. Este o reglementare în spiritul IAS 16 care prevede cã valoarea rezidualã este
adeseori nesemnificativã şi poate fi neglijatã în calculul valorii amortizabile. Dacã valoarea
rezidualã este semnificativã, estimarea acesteia se efectueazã fie la data intrării imobilizării fie la
data unei eventuale evaluări ulterioare a imobilizării.
Ultima precizare se regãseşte, parţial şi într-o formã discutabilã, în regimul de amortizare
din România, în sensul cã valoarea brutã rezidualã recuperatã la ieşiri este utilizatã pentru
compensarea cheltuielilor ocazionate de scoaterea din funcţiune, precum şi a valorii ramase de
amortizat.

16
 Cap. III Contabilitatea amortizării imobilizărilor
necorporale şi corporale

3.1. Conturi utilizate şi funcţiunea lor:

Grupa 2.8 “Amortizări privind imobilizãrile”

Agenţii economici, indiferent de forma de organizare şi de tipul de proprietate, precum şi
instituţiile publice, au obligaţia înregistrării în contabilitate, în conturi distincte, a mijloacelor
fixe, a amortizării acestora şi a sumelor nete rezultate din dezmembrarea şi valorificarea
mijloacelor fixe scoase din funcţiune.
Cu ajutorul de pasiv 2.8.0 „Amortizări privind imobilizările necorporale”
se ţine evidenţa amortizării imobilizărilor necorporale. El se dezvoltã în următoarele
conturi operaţionale:
- 2.8.0.1 Amortizarea cheltuielilor de constituire
- 2.8.0.3 Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare
- 2.8.0.5 Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi altor
drepturi şi valori similare
- 2.8.0.7 Amortizarea fondului comercial
- 2.8.0.8 Amortizarea altor imobilizări necorporale

17
Debit 2.8.0 Amortizări privind imobilizările necorporale Credit

- amortizarea aferenta imobilizărilor necorporale vândute- sau valoarea amortizării

scoase din evidenta(2.0.1, 2.0.3, 2.0.5, 2.0.7, 2.0.8) imobilizărilor necorporale(6.8.1)
- rezultatul nefavorabil provenit din
corectarea erorilor contabile(1.17)
Tabel nr. 3.1 Amortizări privind imobilizările necorporale
Debit 2.8.0 Amortizări privind imobilizãrile corporale Credit

-Valoarea amortizarii imobilizarilor corporale vandute

-cheltuieli aferente amortizarii imobilizarlor
sau scoate din coprorale (681)
evidenta (211, 212, 213,214) -rezultatul nefavorabil provenit din corectarea
erorilor contabile(117)
-valoarea amortizarii imobilizarilor utilizate in
operatii de participatie, transferata conform
contractelor (458)
- valoarea amortizarii investitiilor efectuate de
chiriasi la imobilizarile corporale primite cu chirie
si restituite proprietarului (212, 213, 214)

Tabel nr. 3.2 Amortizări privind imobilizãrile corporale

- Contul 2.8.0 „Amortizări privind imobilizările necorporale”

Soldul contului reprezintă amortizarea imobilizărilor necorporale.
Distinct, se evidenţiază în contabilitate şi amortizarea imobilizărilor corporale. Contul
neoperaţional 281 „Amortizări privind imobilizările corporale”, folosit pentru consemnarea
amortizării imobilizărilor corporale, se dezvoltã în următoarele conturi sintetice de gradul doi:
- 2811 „Amortizarea amenajărilor de terenuri”
- 2812 „Amortizarea construcţiilor”
- 2813 „Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor”

18
 - 2814 „Amortizarea altor imobilizări corporale”
Contul 281 „Amortizări privind imobilizările caporale ”
Corespondenţele acestui cont sunt următoarele:
Soldul contului reprezintă amortizarea imobilizărilor corporale.
Amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale reprezintă cheltuieli de exploatare şi
se înregistrează ca atare în debitul contului 681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările
şi provizioanele”
Corespondentele acestui cont sunt următoarele

Debit 681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi Credit

provizioanele”

- valoarea provizioanelor constituite pentru riscuri şi cheltuieli

(151)
- amortizarea aferentã imobilizărilor necorporale şi corporale
(280, 281)
- valoarea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor
necorporale şi corporale (290, 291, 293)
- valoarea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie (391 la 398)
- valoarea provizioanelor constituite pentru creanţe neîncasabile,
clienţi dubioşi, rău platnici sau în litigiu (491, 496)

Tabel nr. 3.3 Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele

19
3.2 Operaţii specifice

Operaţiile privind amortizarea imobilizărilor sunt următoarele:

Tabel nr.3.4 Amortizare cheltuieli de constituire
6811 = 2801
„Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea cheltuielilor de
amortizarea imobilizărilor” constituire”

Tabel nr.3.5 Înregistrare amortizare pentru o lucrare de cercetare”

6881 = 2803
„Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea cheltuielilor de
amortizarea imobilizărilor” dezvoltare”

Tabel nr.3.6 Achiziţionare de program informatic amortizat:

208 = 404
„ Alte imobilizări necorporale ” „Furnizori de imobilizări ”

6881 = 2803
„Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea altor imobilizări
amortizarea imobilizărilor” necorporale”

Tabel nr.3.7 Se aduce ca aport un brevet amortizabil:

205 = 456
„Concesiuni, brevete, licenţe, „ Decontări cu asociaţii privind
mărci, şi alte drepturi şi valori capitatul ”
asimilate”

20
 6811 = 2805
„Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea concesiunilor,
amortizarea imobilizarilor ” brevetelor, marcilor si altor
drepturi si valori asimilate”

1011 = 1012
„Capitalul subscris nevãrsat” „Capitalul subscris vărsat”

6811 = 2805
„Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea concesiunilor,
amortizarea imobilizărilor” brevetelor, mărcilor, şi altor drepturi
şi valori asimilate
Tabel nr.3.8 Se scade din activ fondul comercial în 3 ipostaze: complet amortizat, parţial amortizat,
neamortizat:
I
2807 = 207
„Amortizarea fondului comercial ” „Fond comercial ”

II

% = 207
2807
„Amortizarea fondului comercial” „Fond comercial ”
6582
„Cheltuieli privind activele cedate
si alte operaţii de capital”

III
6582 = 207
„Cheltuieli privind activele cedate „Fond comercial ”
si alte operaţii de capital”

21
Tabel nr.3.9 Se achiziţionează o licenţã amortizabilã

205 = 404
„Concesiuni, brevete, licenţe, mărci „Furnizori de imobilizări"
şi alte drepturi şi valori asimilate”

Tabel nr.3.10Se realizează un program in cadrul firmei incomplet amortizat:

208 = 721
„Alte imobilizări necorporale” „Amortizarea concesiunilor,
brevetelor, mărcilor şi altor
drepturi si valori asimilate”

% = 208
2808 „Alte imobilizări necorporale”
„Amortizarea altor imobilizări
necorporale”
6583
„Cheltuieli privind activele cedate
şi alte operaţii de capital ”

22
 Tabel nr.3.11 Se primeşte prin donaţie un mijloc fix incomplet amortizat :

213 = 131
„Instalaţii tehnice, mijloace de „Subvenţii pentru investiţii”
transport, animale şi plantaţii ”
% = 213
2813 „Instalaţii tehnice, mijloace de
„Amortizarea altor imobilizări transport, animale şi plantaţii”
necorporale”
6583
„Cheltuieli privind activele
cedate şi alte operaţii de capital”

Tabel nr.3.12Se inregistreza amortizarea lunarã pentru o imobilizare corporalã procuratã

prin fonduri Phare:

6111
„Cheltuieli de exploatare privind
amortizarea imobilizãrilor”
131
„Subvenţii pentru investiţii”
= 2813
„Amortizarea intalaţiilor, mijloacelor
de transport, ori animale şi plantaţii
= 7584
„Venituri din subvenţii pentru investiţii ”

Tabel nr.3.13 Se constatã la inventar lipsa unei imprimante incomplet amortizatã:

Înregistrarea amortizării accelerate pentru un mobilier:
6811 = 2814
„Cheltuieli de exploatare privind „Amortizarea altor imobilizări
amortizarea imobilizărilor” corporale”

23
 Bibliografie

1. Migai Ristea- Contabilitatea financiară , Editura – Mărgăritar Bucureşti 2003

2. Stefan Constantin- Contabilitatea imobilizărilor corporale și necorporale la agenții
economici și instituțiile publice , Editura Tribuna Economică , 2006
3. Victor Munteanu , Mirela Niculae-Contabilitatea financiară a întreprinderii,Editura
Universitară ,2014
4. Victor Munteanu ,Alice Tinta ,Vasile Bleotu,Doina Maria Tilea-Bazele contabilității ,
Editura Universitară ,2014
5. Victor Munteanu,Marilena Zuca ,Alice Tinta ,Simina Vera,Rodica Munteanu-
Contabilitatea financiară a întreprinderii , Editura Universitară ,2015
6. http://www.e-contabilitate.ro/plandeconturi.html
7. https://codfiscal.net/42096/omfp-18022014-reglementarile-contabile-privind-situatiile-
financiare-anuale-individuale-si-situatiile-financiare-anuale-consolidate
8. https://contabilul.manager.ro/a/1948/ias-16-imobilizari-corporale.html
9. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Legea_contabilitatii.htm
10. www.scribd.ro

24