ARGUMENT

Întocmirea proiectului ajută la formarea capacităţii de folosire a infor-maţiilor de

către viitorii absolvenţi pentru integrarea lor în mecanisme, şi activităţilor industriale din
economie.
Deasemeni dobândirea unui ansamblu coordonat de cunoştiinţe necesare priceperii
corecte a problemelor economiei de piaţă.
Informarea în problemele tehnice şi economice, componente structurale şi
funcţionale ale societăţii, care are rolul de a pregătii procese de cunoaştere, de catre
absolvenţi, a acestui important segment al programului de educaţie.
Prin aceasta, maistrul mecanic, dar nu numai el, poate sa contribuie la modelarea
însuşirilor specifice calităţii intelectuale, morale, sociale, viitori cetăşeni competenţi,
dinamici, potenţiali factori de armonie, progres, prosperitate ai societăţii.
Producţia se desfaşoară la locul de munca, unde se concentrează pe: scule,
instrumente, materie primă, semifabricate şi produse finite. Aceasta determină în mod
nemijlocit importanţa unei bune organizari a locului de muncă, care să aibă rezultat sporirea
randamentului şi economicităţii necesare precum şi micşorarea efortului depus.
Activitatea maistrului mecanic se desfăşoară în general în atelier, unde au loc o
multitudine de activităţi.
Tema actualului proiect este : " Asamblări filetate”
În această lucrare vor fi prezentate următoarele :
- o prezentare generală,
- definire, caracterizare, domenii de folosire,
- elementele caracteristice ale filetelor,
- construcția suruburilor,
- construcția piulitelor.
 -2-

CAP. I PREZENTARE GENERALĂ

Asamblarea este operatia de reuniune, intr-o succesiune bine determinata, a

elementelor constituente ale unui sistem tehnic, in scopul de a indeplini cerintele
tehnologice impuse.
Rezutatul fizic al operatiei de asamblare poarta numele tot de asamblare.
Dupa modul in care se pot demonta cu sau fara deteriorarea a cel putin unuia dintre
elementele componente, se pot defini urmatoarele grupe de asamblari:

- prin nituire

- prin sudare
1. Nedemontabile:
- prin lipire

- prin presare

Asamblari:

- prin filet

- cu pene
2. Demontabile:
- canelate

- cu elemente elastice

Prin asamblare demontabila se intelege un ansamblu, o piesa complexa, instrument,

care se poate desface in piesele componente, fara a modifica forma sau caracteristicile
functionale ale pieselor.
Asamblarile nedemontabile se caracterizeaza prin faptul ca nu se pot demonta fara
deteriorare cel putin a unuia dintre elementele asamblarii. La asamblarile prin presare, forta
de frecare ce apare intre cele doua suprafete creeaza o presiune de contact. Cand
 -3-

deformatiile suprafetelor in contact sunt elastice, asamblarea este demontabila. Daca apar si
deformatii plastice, asamblarea va intra in categoria asamblarilor nedemontabile.
 -4-

CAP. II ASAMBLĂRI FILETATE ŞI TRANSMISII

ŞURUB-PIULIŢĂ

DEFINIRE, CARACTERIZARE, DOMENII DE FOLOSIRE

Asamblările filetate sunt asamblări demontabile utilizate frecvent în construcţia de

maşini; se realizează prin intermediul a două piese filetate conjugate, una filetată la exterior
numită şurub, cealaltă filetată la interior numită piuliţă (sau piesă cu rol de piuliţă).
Avantajele asamblărilor filetate sunt:
• realizează forţe de strângere mari cu forţe de acţionare relativ mici;
• permit o montare şi o demontare uşoară;
• au un cost relativ redus datorită execuţiei în serie mare, în fabrici
specializate, pe utilaje de înaltă productivitate;
• asigură interschimbabilitatea, datorită standardizării şi tipizării pe plan
naţional şi internaţional;
• sunt sigure în exploatare.
Principalele dezavantaje ale asamblărilor filetate sunt:
• filetul este, prin forma sa, un puternic concentrator de tensiuni;
• nu se poate stabili cu precizie mărimea forţei de strângere realizată;
• necesită elemente suplimentare pentru asigurarea împotriva autodesfacerii.
Asamblările filetate se regăsesc, în general, în componenţa oricărei construcţii
mecanice, apreciindu-se că peste 60% din piesele unei maşini au filete. Ca atare atenţia
acordată studiului, calculului şi realizării asamblărilor filetate trebuie să fie deosebită, buna
funcţionare a maşinilor sau instalaţiilor complexe fiind direct legată de fiabilitatea
asamblărilor filetate.
Asamblările filetate dintre două sau mai multe piese se pot realiza în mai multe
moduri: cu şurub montat cu joc şi piuliţă (fig. 2.1, a); cu şurub montat fără joc (şurub de
păsuire) şi piuliţă (fig. 2.1, b); cu şurub montat cu joc şi înşurubat în piesă (fig. 2.1, c); cu
şurub de păsuire înşurubat direct în piesă (fig. 2.1, d); cu prezon şi piuliţă (fig. 2.1, e).

a b c d e
Fig. 2.1
 -5-

Transmisiile şurub-piuliţă sunt transmisii care, prin intermediul unei cuple

elicoidale, transformă mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie, concomitent cu
transmiterea unei sarcini. Cupla elicoidală este elementul determinant al transmisiilor şurub-
piuliţă. Aceasta poate fi cu frecare cu alunecare sau cu frecare cu rostogolire (cuplă
elicoidală cu bile).
Principalele avantaje ale transmisiilor şurub-piuliţă sunt:
• transmit sarcini relativ mari;
• funcţionează cu zgomot redus;
• sunt sigure în funcţionare.
Dezavantajele transmisiilor şurub-piuliţă sunt:
• randamentul este redus în cazul folosirii cuplei elicoidale cu frecare cu
alunecare;
• construcţia piuliţelor este complicată dacă este necesară reglarea jocului
dintre spire, ceea ce duce la costuri relativ ridicate.
Transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie se realizează în mai multe
moduri: şurubul execută mişcarea de rotaţie iar piuliţa mişcarea de rotaţie (maşini unelte,
cricurile cu pârghii etc.); şurubul execută ambele mişcări, de rotaţie şi de translaţie (cricul
simplu, cricul telescopic, şurubul secundar al cricului cu dublă acţiune etc.); piuliţa execută
mişcarea de rotaţie iar şurubul mişcarea de translaţie (cricul cu piuliţă rotitoare, şurubul
principal al cricului cu dublă acţiune etc.); piuliţa execută ambele mişcări, de rotaţie şi de
translaţie (folosită doar când este necesară obţinerea unei construcţii deosebit de rigidă, prin
încastrarea şurubului).

Filetul

Filetul reprezintă elementul principal şi distinctiv al şurubului şi piuliţei. De

rezistenţa şi rigiditatea lui depinde siguranţa în funcţionare a transmisiei.
Modul de generare a filetului. Prin înfăşurarea unui plan înclinat pe o suprafaţă de
revoluţie (cilindrică sau conică, interioară sau exterioară) numită suprafaţă directoare se
obţine o linie elicoidală numită elice directoare (fig. 2.2, a). Alunecarea unui profil
oarecare, numit profil generator, în lungul elicei directoare, dă naştere unei urme numite
spira filetului (fig. 2.2, b).

a b
Fig. 2.2
 -6-

Clasificarea filetelor, după o serie de criterii, este prezentată în continuare.

• În funcţie de destinaţie, se deosebesc: filete de fixare, utilizate la asamblări
filetate; filete de mişcare, utilizate la transmisii şurub-piuliţă; filete
de măsurare, utilizate la aparate de măsură; filete de reglare,
utilizate la poziţionarea relativă a unor elemente din construcţia
dispozitivelor sau maşinilor unelte.

Fig. 2.3

• În funcţie de numărul de începuturi, filetele pot fi: cu un început, cele mai

utilizate; cu două sau mai multe începuturi. Filetele cu mai multe începuturi (fig. 2.3) au un
randament mai ridicat, dar există pericolul neîndeplinirii condiţiei de autofrânare. Între pasul
real P al unei spire şi pasul aparent P al filetului există relaţia P  iP ' , în care i reprezintă
numărul de începuturi; ca atare, deplasarea axială corespunzătoare unei rotaţii complete este
mai mare decât în cazul şuruburilor cu un început.
• În funcţie de sensul de înfăşurare a spirei, se deosebesc: filete obişnuite, cu
sensul de înfăşurare dreapta (fig. 2.4, a), la care vectorii v şi ω au
acelaşi sens; filete cu sensul de înfăşurare stânga (fig. 2.4, b), la
care factorii v şi ω au sensuri diferite, acestea fiind utilizate atunci
când acest sens este impus de condiţiile de funcţionare.

Fig. 2.4
• În funcţie de sistemul de măsurare, filetele pot avea: dimensiunile
măsurate în milimetri, utilizate cel mai mult în construcţia de maşini; dimensiunile
măsurate în ţoli, utilizate la maşini din import şi la ţevi.
• În funcţie de forma suprafeţei directoare, se deosebesc: filete cilindrice,
cele mai răspândite; filete conice, când se impun condiţii de etanşare sau de compensare a
jocurilor apărute datorită uzurii.
• În funcţie de mărimea pasului filetului, se deosebesc: filete cu pas mare;
filete cu pas normal; filete cu pas fin. Filetele cu pas mare îmbunătăţesc viteza deplasării
axiale la acţionare, dar există pericolul neîndeplinirii condiţiei de autofrânare. Filetele cu
pas fin, utilizate ca filete de măsurare sau reglare, măresc rezistenţa tijei filetate, asigură
îndeplinirea condiţiei de autofrânare (autofixare), dar micşorează rezistenţa spirei. Filetele
cu pas normal îndeplinesc condiţia de autofrânare (autofixare) concomitent cu asigurarea
rezistenţei tijei şurubului.
 -7-

• În funcţie de profilul director al spirei filetului, se deosebesc: filete

triunghiulare; filete pătrate; filete trapezoidale; filete rotunde; filete ferăstrău.

Caracterizarea principalelor tipuri de filete

Filetele triunghiulare au profilul generator un triunghi, echilateral ( = 600) – în

cazul filetelor metrice, respectiv un triunghi isoscel ( = 550) – în cazul filetelor Whitworth,
măsurate în ţoli; aceste filete se utilizează la asamblări filetate, deoarece asigură o bună
autofixare.
În fig. 2.5 sunt prezentaţi parametrii geometrici ai filetului triunghiular metric,
semnificaţia acestora fiind prezentată mai jos:
d – diametrul nominal al filetului, egal cu diametrul exterior al filetului şurubului;
D – diametrul exterior al
filetului piuliţei;

Fig. 2.5
d2, D2 – diametrele medii ale filetelor şurubului şi piuliţei, aceleaşi cu diametrul
cilindrului pe a cărui generatoare plinul şi golul sunt egale;
d1, D1 – diametrele interioare ale filetelor şurubului şi piuliţei;
P – pasul filetului, adică distanţa dintre două puncte omologe de pe două spire vecine;
H – înălţimea profilului generator;
H1 – înălţimea efectivă a spirei filetului şurubului;

Fig. 2.6
H2 – înălţimea utilă, adică înălţimea de contact dintre spirele filetelor şurubului şi
piuliţei;
 – unghiul profilului generator al filetului;
1, 2,  – unghiul de înclinare al spirei filetului corespunzător diametrului interior,
diametrului mediu, respectiv diametrului nominal (fig. 2.6); se utilizează în calcule unghiul 2,
determinat cu relaţia
 -8-

P
 2  arctg (2.1)
d 2
Filetele metrice se pot executa cu pas normal – simbolizate M d – sau cu pas fin –
simbolizate M d x P. Fundul filetului şurubului (v. fig. 2.5), poate fi drept sau rotunjit
(utilizat în cazul unor sarcini dinamice, pentru micşorarea concentratorului de tensiuni).
Filetul Whitworth, destinat asamblării ţevilor, se execută cu pas fin, cu fundul şi
vârful profilului rotunjite, fără joc la fundul filetului, asigurând o bună fixare şi etanşare. Se
simbolizează Gdi, unde di este diametrul interior al ţevii, în ţoli (pentru exemplificare, G 3/4
reprezintă filetul unei ţevi cu diametrul interior di = 3/4").
Filetul pătrat (fig. 2.7) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă. Profilul filetului, un
pătrat ( = 00) cu latura egală cu jumătate din mărimea pasului, conduce la următoarele
caracteristici ale filetului:
• randament ridicat;

Fig. 2.7
• rigiditate şi rezistenţă scăzute pentru spiră;
• centrare necorespunzătoare a piuliţei pe şurub, în urma funcţionării putând apărea
jocuri ce nu se pot elimina;
• productivitate de execuţie redusă, filetul prelucrându-se numai prin strunjire.
Filetele pătrate sunt standardizate cu trei mărimi de paşi (mare, normal sau fin) şi se
simbolizează Pt d x p.
Filetul trapezoidal (fig. 2.8) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă. Profilul
trapezoidal, cu unghiul la vârf  = 300, conduce la următoarele caracteristici ale filetului:

Fig. 2.8
• randament mai redus decât al filetului pătrat;
• rigiditate şi rezistenţă a spirei mai ridicate decât la filetul pătrat;
• centrare bună (pe flancuri) a piuliţei pe şurub;
 -9-

• productivitate ridicată de execuţie, asigurată de posibilitatea prelucrării prin

frezare.
Aceste caracteristici fac din filetul trapezoidal cel mai frecvent utilizat la transmisiile
şurub-piuliţă. Standardul prevede trei mărimi de paşi (mare, normal sau fin) şi se
simbolizează prin Tr d x P.
Filetul rotund (fig. 2.9) are profilul format din drepte racordate prin arce de cerc.
Este un caz particular al filetului trapezoidal, având vârful şi fundul profilului în arc de cerc.
Prin aceasta se adaugă la
caracteristicile filetului trapezoidal o
rezistenţă sporită la oboseală, ceea ce îl
face avantajos ca filet de mişcare în cazul
unor sarcini dinamice, în condiţii grele de
exploatare (cuplele vehiculelor feroviare,
armături hidraulice etc.). Se execută cu
pas mare, normal sau fin fiind simbolizat
prin R d x P.
Fig. 2.9
Un caz particular al filetului rotund îl reprezintă filetul Edison, format numai din
arce de cerc. Acesta se obţine prin deformarea plastică a pieselor cu pereţi subţiri şi este
întâlnit cu precădere la instalaţii electrice.
Filetul ferăstrău (fig. 2.10) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă. Profilul, cu
flancul activ foarte puţin înclinat (30) şi cu flancul inactiv înclinat cu 300, este o combinaţie
a profilelor pătrat şi trapezoidal,
conducând la următoarele
caracteristici:

Fig. 2.10
• randament apropiat de cel al filetului pătrat;
• rigiditate şi rezistenţă ale spirei asemănătoare cu ale spirei filetului
trapezoidal;
• rezistenţă bună la oboseală, datorată fundului racordat al spirei, care
micşorează concentratorul de tensiuni;
• productivitate ridicată de execuţie, asigurată de posibilitatea prelucrării prin
frezare;
• construcţia asimetrică permite preluarea sarcinii într-un singur sens.
Aceste caracteristici recomandă filetul ferăstrău pentru preluarea unor sarcini mari,
cu şoc, care acţionează într-un singur sens (dispozitivele de strângere ale laminoarelor,
construcţia preselor etc.). Standardul prevede trei mărimi de paşi (mare, normal sau fin) şi se
simbolizează prin S d x P.
 - 10 -

CAP. III CONSTRUCŢIA ŞURUBURILOR ŞI

PIULIŢELOR

Şuruburile de mişcare sunt, de regulă, filetate pe toată lungimea, iar modul de

prindere a capetelor şurubului şi forma constructivă a piuliţei depind de destinaţia
transmisiei şurub-piuliţă.

Construcţia şuruburilor de fixare

Şuruburile de fixare sunt cele mai utilizate organe de asamblare fiind realizate într-
o mare diversitate de forme şi dimensiuni. Profilul şi dimensiunile limită ale filetelor
metrice ISO utilizate în România sunt prezentate în STAS 6564 şi 8164.
Formele şuruburilor de fixare depind de forma capului, forma tijei şi forma capului
tijei. Din punct de vedere al preciziei de execuţie, şuruburile se execută în gradul A
(execuţie precisă), gradul B (execuţie semiprecisă) şi gradul C (execuţie grosolană).
Forma capului şurubului, forma tijelor şuruburilor şi a vârfurilor acestora depinde de
destinaţia şurubului, principalele forme fiind prezentate în fig. 2.11 şi 2.12. Se prezintă, în
continuare, particularităţile şuruburilor executate de firmele specializate.
Şuruburile cu cap hexagonal (fig. 2.11, a…h) sunt cel mai frecvent utilizate
deoarece necesită cel mai redus spaţiu pentru manevrare cu cheia fixă, la montare sau
demontare. Suprafaţa de aşezare (scaunul de reazem), prevăzută sub capul şurubului
(v.fig.2.11, a, d, e), este o suprafaţă tehnologică, dar reduce şi concentratorul de tensiuni
reprezentat de trecerea de diametru de la tija şurubului la capul acestuia; la unele construcţii
(fig. 2.11, b, c) nu se prevede scaunul de reazem. Tijele acestor şuruburi pot fi filetate pe o
anumită lungime (fig.2.11,a, b, c, f, g, h), filetate până sub cap (fig. 2.11, d) sau pe toată
lungimea (fig. 2.11, e). În cazul în care tija nefiletată a şurubului are diametrul mai mic
decât al tijei filetate (fig. 2.11, c), se reduce concentratorul de tensiuni reprezentat de ieşirea
filetului, iar tija şurubului devine mai elastică, deci şurubul rezistă mai bine la solicitări
dinamice.
• Şuruburile de păsuire (fig. 2.11, f) au tija nefiletată mai mare decât tija
filetată, aceste şuruburi fiind utilizate mai ales la transmiterea de sarcini transversale.
Crestăturile executate pe suprafaţa frontală exetrioară a capului şurubului (fig. 2.11, g)
permite o deformare a capului şurubului şi realizarea unei autoblocări a acestuia. Şuruburile
cu guler (fig. 2.11, h) sunt utilizate la asamblarea pieselor executate din materiale moi
(aluminiu, bronz, alamă etc.) deoarece suprafaţa mai mare de sprijin micşorează presiunea
şi, implicit, deformaţia pieselor asamblate.
 - 11 -

Fig. 2.11
• Şuruburile cu cap pătrat (fig. 2.12) asigură o suprafaţă de contact cu cheia
mai mare decât şuruburile cu cap hexagonal fiind utilizate la montări şi demontări repetate
asigurând o durabilitate ridicată. Pot fi cu tija filetată pe o anumită lungime (fig. 2.12, a), pe
toată lungimea, cu cep cilindric (fig. 2.12, b), cu cap pătrat mic şi filetat pe toată lungimea
(fig. 2.12, c) sau cu cap pătrat şi guler, filetat pe o anumită lungime (fig. 2.12, d).

Fig. 2.12
• Şuruburile cu cap triunghiular (fig.2.12, e) se utilizează în cazul unor spaţii
reduse sau greu accesibile sau când se doreşte limitarea celor care au acces la asamblare.
• Şuruburile cu cap ciocan şi gât pătrat (fig. 2.12, f) se folosesc, de regulă, la
strângerea pieselor pe mesele maşinilor unelte, în vederea prelucrării.
 - 12 -

• Şuruburile cu cap bombat (semirotund) se utilizează atât pentru asamblări

metalice cât şi pentru lemn. Pentru a evita rotirea şurubului la montarea piuliţei, şuruburile
sunt prevăzute cu porţiuni profilate pătrat (fig. 2.12, g) sau cu nas (fig. 2.12, h).
• Şuruburile cu cap cilindric şi locaş hexagonal (fig. 2.13, a) se utilizează la
dispozitive introducându-se în locaşuri executate în piesă; locaşul hexagonal interior se
foloseşte pentru montarea sau demontarea şurubului cu ajutorul unor chei hexagonale sub
formă de L.

Fig. 2.13
• Şuruburile cu cap cilindric (fig.2.13, b), cu cap bombat (fig.2.13, c), cu cap
înecat (fig.2.13, d) sau cu cap semiînecat (fig.2.13, e) sunt cu locaşuri pentru şurubelniţă
normală sau în cruce (fig. 2.13, f) şi sunt utilizate pentru forţe de strângere mici şi un aspect
plăcut al asamblării;
• Şuruburile pentru tablă se execută cu pas mare şi adâncime relativ mare a
spirei şi se utilizează la
asamblarea tablelor de grosimi
mici, în industria de
autovehicule. Se execută cu cap
hexagonal (fig. 2.14, a), cu cap
cilindric, cap înecat şi cu cap
semiînecat (fig. 2.14, b), între
diametrele 2,2 mm şi 8 mm şi
se simbolizează prin STd.

Fig. 2.14
• Şuruburile pentru lemn au filetul ascuţit, cu pas mare, pentru a prinde între
spire cât mai mult lemn asigurând-se rezistenţa asamblării. Se execută cu cap hexagonal,
 - 13 -

cilindric bombat cu locaş cruciform (fig. 2.14, c), cu cap înecat crestat (fig.2.14, d), cu cap
semiînecat sau cu cap pătrat (fig. 2.14, e).
• Şuruburile autofiletante pentru metal au tija prevăzută cu şanţuri pentru
evacuarea aşchiilor rezultate în urma înşurubării. Aceste şuruburi se execută din oţeluri de
cementare sau oţeluri călite care dau o rezistenţă mare muchiilor tăietoare ale şurubului.
Constructiv, aceste şuruburi pot fi cu cap hexagonal (fig. 2.14, f), cilindric bombat, înecat
sau semiînecat, cu locaşuri pentru şurubelniţă normală sau locaş cruciform.
• Şuruburile pentru fundaţii sunt prevăzute cu un capăt profilat – pentru
montarea în fundaţie – şi cu celălalt capăt cu filet, pentru fixare cu piuliţă (fig. 2.15); se
utilizează la montarea pe fundaţie a construcţiilor care susţin diversele ansamble (reductoare
de turaţie, motoare electrice etc.) sau subansamble.

Fig. 2.15
• Şuruburile speciale sunt
destinate unor situaţii concrete şi
cuprind: şuruburile cu ochi (fig. 2.16,
a), utilizate la dispozitive; inelele şurub
de ridicare (fig. 2.16, b), montate pe
ansamble şi subansamble pentru
ridicarea şi manevrarea acestora;
şuruburile cu cap striat (fig. 2.16, c),
utilizate la strângerea cu mâna, când
este necesară o forţă de strângere
redusă. Fig. 2.16
Prezoanele pot fi definite ca şuruburi de fixare
fără cap şi filetate la ambele capete, pe o anumită
lungime sau pe toată lungimea. Se utilizează când
materialul uneia din piesele asamblate are
caracteristici mecanice reduse şi filetul nu asigură o
durabilitate suficientă la montări şi demontări repetate
ale şurubului. Se mai utilizează şi când nu este
posibilă utilizarea şuruburilor (de exemplu, spaţiu

Fig. 2.17
 - 14 -

insuficient pentru montarea şuruburilor). Din punct de vedere al preciziei de execuţie,

prezoanele, ca şi şuruburile, se execută în gradul A, B sau C.
Prezoanele se execută în mai multe variante constructive standardizate sau
nestandardizate, principalele tipuri fiind prezentate în fig. 2.17 (a – prezon de înşurubat în
oţel; b – prezon pentru asamblarea flanşelor, cu cep hexagonal şi cu diametrul tijei nefiletate

Fig. 2.18
egal cu cel al filetului; c – prezon pentru asamblarea flanşelor, cu cep hexagonal şi cu
diametrul tijei nefiletate mai mic decât al filetului, caz utilizat când în asamblare acţionează
sarcini dinamice).
Ştifturile filetate sunt utilizate pentru a împiedica deplasarea relativă a două sau mai
multe piese, fiind solicitate la compresiune. Formele constructive ale ştifturilor filetate (fig.
2.18) sunt foarte variate depinzând de lungimea filetată a tijei (întreagă sau parţială), de
forma vârfului (plat – fig. 2.18, a şi b; tronconic – fig. 2.18, c; cu cep tronconic – fig. 2.18, d;
cu cep cilindric – fig. 2.18, e; cu con interior – fig. 2.18, f), de modul de antrenare (cu
crestătură pentru şurubelniţă normală – fig.2.18, a şi c…e; cu locaş hexagonal la interior –
fig. 2.18, b). Ştifturile filetate pot fi prevăzute şi cu autoblocare, cu pastilă de material
plastic încorporată în tijă (fig.2.18, b…f). Ştifturile filetate se execută în gradul A, B sau C
de precizie.

Construcţia piuliţelor de fixare

Piuliţele de fixare sunt cu filet interior şi se asamblează pe şuruburi, prezoane,

ştifturi filetate şi pe porţiunile filetate ale arborilor şi ale altor piese de revoluţie. Piuliţele de
 - 15 -

Fig. 2.19
fixare realizează o asamblare demontabilă între două sau mai multe piese. Se execută în trei
categorii de precizie şi anume gradul A (precise), B (semiprecise) sau C (grosolane), iar în
funcţie de înălţime piuliţele pot fi normale, înalte sau joase.
Piuliţele de fixare se execută într-o mare varietate de forme constructive,
principalele construcţii fiind prezentate în fig. 2.19: piuliţa hexagonală obişnuită (fig. 2.19,
a), cu pas mare, cu pas fin, construcţie IP de înaltă rezistenţă, pentru pretensionare etc.);
piuliţă hexagonală joasă (fig. 2.19, b) sau înaltă (fig. 2.19, c); piuliţă hexagonală cu
suprafaţă de aşezare sferică, pentru o
centrare bună pe şurub a piesei
strânse (fig. 2.19, d); piuliţă
hexagonală cu guler (fig. 2.19, e);
piuliţă hexagonală înfundată (fig.
2.19, f şi g); piuliţă hexagonală cu
guler şi suprafaţă de aşezare sferică
(fig. 2.19, h), utilizată pentru
centrarea jenţilor de automobil pe tija
şurubului de prindere.

Fig. 2.20
 - 16 -

În fig. 2.20 sunt prezentate alte tipuri de piuliţe utilizate în diverse scopuri, a căror
construcţie depinde de locul de utilizare. Astfel, în fig. 2.20, a este prezentată piuliţa pătrată;
în fig. 2.20, b piuliţa triunghiulară, utilizată la închiderea tablourilor electrice şi în alte
situaţii unde este necesară o siguranţă suplimentară; în fig. 2.20, c piuliţa pentru canale T,
iar în fig. 2.20, d o piuliţă utilizată pentru prinderea în materiale plastice. Piuliţele cu găuri
radiale (fig. 2.20, e), cu găuri frontale (fig. 2.20, f), striată (fig. 2.20, g) sau fluture (fig. 2.20,
h) sunt utilizate pentru strângere cu mâna, când se realizează forţe de strângere mici.
În fig. 2.21 sunt prezentate piuliţele crenelate (fig. 2.21,a), piuliţa canelată, pentru

Fig.2.21
fixarea rulmenţilor pe fusurile arborilor (fig. 2.21, b), piuliţa cu inel de plastic pentru
asigurarea autofrânării (fig. 2.21,c) şi piuliţa elastică, executată din oţel de arc (fig. 2.21, d).
Construcţia şaibelor

Şaibele se folosesc atât pentru micşorarea presiunii dintre piuliţă şi piesa care se
sprijină cât şi pentru aşezarea
corectă a piuliţei sau capului
şurubului.
Şaibele plate (fig. 2.22, a)
se execută în mai multe
variante de dimensiuni:
normale, largi sau extra
largi, modificându-se
a b c diametrul exterior şi
Fig. 2.22 grosimea şaibei.
Şaibele de compensare, de formă pătrată, se execută cu o înclinare de 14 (fig. 2.22,
b), pentru profile I şi cu 8 (fig. 2.22, c), pentru profile U. Aceste şaibe au rolul de a asigura
o aşezare perpendiculară a piuliţei sau capului şurubului pe axa acestuia.
 - 17 -

CAP. IV SARCINI ÎN ASAMBLĂRILE FILETATE ŞI

ÎN TRANSMISIILE ŞURUB - PIULIŢĂ

Ecuaţia de echilibru a piuliţei

La strângerea sau desfacerea asamblărilor filetate (fig. 2.23, a) şi la urcarea sau

coborârea unei sarcini cu ajutorul unei transmisii şurub-piuliţă (pentru exemplificare se
consideră cricul cu şurub simplu, prezentat schematizat în fig. 2.23, b), asupra elementelor
componente acţionează o serie de sarcini exterioare şi de legătură. Sarcina exterioară este un
moment la cheie (moment motor) M cheie, determinat cu relaţia
M cheie  Fm L (2.2)
în care Fm reprezintă forţa exterioară, care acţionează la capătul cheii (manivelei), iar L -
lungimea cheii (manivelei).

Fig. 2.23
Datorită strângerii piuliţei, în asamblarea filetată apare o forţă axială F, care întinde
şurubul şi comprimă piesele asamblate. O forţă axială F apare şi în transmisiile şurub-
piuliţă, aceasta fiind sarcina de deplasat. Sub acţiunea forţei F, în asamblările filetate şi
transmisiile şurub-piuliţă apar două momente rezistente:
• Mînş (deş) – momentul de înşurubare sau deşurubare, care apare în cupla
elicoidală datorită formei filetului şi frecării dintre spire;
• Mf – momentul de frecare, care ia naştere între piesa rotitoare (capul
şurubului sau piuliţă) şi suprafaţa pe care aceasta se sprijină.
Echilibrul piesei asupra căreia acţionează momentul motor (piuliţa, în cazul
asamblării filetate, respectiv şurubul, în cazul cricului cu şurub simplu – v. fig. 2.23) se
exprimă prin relaţia
M cheie  M ins ( des )  M f . (2.3)

Momentul de înşurubare. Momentul de deşurubare

 - 18 -

Modul de generare a filetului conduce la posibilitatea unei analogii a fenomenelor

care au loc la înşurubare (deşurubare) cu cele de la urcarea (coborârea) unui corp pe un plan
înclinat. În cadrul acestei analogii, unghiul planului înclinat corespunde unghiului mediu de
înclinare al spirei filetului (2) şi greutatea corpului de pe planul înclinat corespunde forţei
axiale (F) care încarcă cupla elicoidală. Raţionamentul de mai jos se efectuează în premisa
unui unghi al profilului filetului  = 00, corespunzător filetului pătrat.
Semnificaţia forţelor care apar în schema de calcul din fig. 2.24 este:
• H, H’ - forţa tangenţială care, aplicată la braţul d2/2, creează momentul de
înşurubare, respectiv deşurubare şi este aceeaşi cu forţa care împinge în sus, respectiv în jos,
corpul pe planul înclinat;

Fig. 2.24
• N - reacţiunea normală a planului înclinat;
• Ff - forţa de frecare, care se opune deplasării corpului pe planul înclinat (Ff =
N,  fiind coeficientul de frecare);
•  
R - reacţiunea cu frecare R  N   N , care face unghiul  cu normala,  =
=arctg , fiind denumit unghi de frecare.
Ecuaţia de echilibru a corpului în urcare pe planul înclinat (v. fig. 2.24, b) este

 F  0; F  H  R  0. (2.4)

Din poligonul forţelor (fig. 2.24, c), rezultă forţa de împingere la urcare pe planul
înclinat (înşurubare)
H  F tg  2   (2.5)
şi momentul de înşurubare corespunzător
d2 d
M ins  H  F 2 tg     2  . (2.6)
2 2
 - 19 -

La coborârea corpului pe planul înclinat - deşurubare (v. fig. 2.24, d) - ecuaţia de

echilibru este

 F  0; F  H '  R  0. (2.7)

Din poligonul forţelor (fig. 2.24, e), rezultă forţa de împingere la coborâre pe planul
înclinat (deşurubare)
H '  F tg     2  (2.8)
şi momentul de deşurubare corespunzător
d2 d
M des  H '  F 2 tg     2 . (2.9)
2 2
În cazul filetelor cu unghiul profilului  
0, forţa normală la profilul spirei este mai mare
decât forţa axială (fig. 2.25). Forţa de frecare,
determinată în funcţie de forţa normală, este

Fig. 2.25

F
Ff    , F
 (2.10)
cos
2

' 
unde  reprezintă coeficientul de frecare aparent. Se observă că valoarea
cos
2
coeficientului de frecare aparent creşte cu mărimea unghiului . Acest fapt determină
utilizarea filetelor metrice ( = 600) ca filete de fixare. Unghiul de frecare aparent ,
corespunzător coeficientului de frecare aparent , se determină cu relaţia
 
'  arctg '  arctg   / cos . (2.11)
 2
Generalizarea relaţiilor momentului de înşurubare şi a momentului de deşurubare,
prin considerarea unghiului profilului filetului, se exprimă sub forma
d2
M ins  F tg  ' 2  , (2.12)
2
d2
M des  F tg  ' 2 .
2 (2.13)
Compararea relaţiilor (2.6) şi (2.9), respectiv a relaţiilor (2.12) şi (2.13),
demonstrează inegalitatea Mînş > Mdeş.
 - 20 -

Momentul de frecare

Apare pe o suprafaţă, sub formă de coroană circulară, între piesa rotitoare (şurub sau
piuliţă) şi piesa pe care se sprijină. În cazul asamblărilor filetate (fig. 2.26, a), diametrul
interior d0 al suprafeţei este egal cu diametrul
găurii de trecere, iar diametrul exterior este egal
cu deschiderea cheii S (egal cu diametrul
scaunului de aşezare) sau cu capul diametrul
vârfului şurubului sau ştiftului). În cazul cuplei
de rotaţie dintre şurubul cricului şi cupa
rotitoare (fig. 2.26, b), dimensiunile coroanei
circulare sunt d0 şi dc.

Fig. 2.26
Ipotezele de calcul considerate în continuare la determinarea momentului de frecare
sunt:
• coeficientul de frecare este constant (1 = const.)
• presiunea pe suprafaţa de contact este uniformă, adică
F
p  const.
 2
4

S  d 02  (2.14)

Momentul de frecare elementar, corespunzător unei suprafeţe circulare elementare

(v. fig. 2.26, c) este
dM f  d F f r   1 p dA r   1 p 2 r 2 dr. (2.15)

Integrarea pe întreaga suprafaţă a momentului de frecare elementar conduce la

S

M f 
 dM f  21 p

2
d0
r 2 dr 

12
 
 1 p S 3  d 03 . (2.16)
A
2

Din relaţiile (2.14) şi (2.16) rezultă, pentru asamblarea filetată, relaţia de calcul a
momentului de frecare
1 S 3  d 03
Mf  1 F 2 , (2.17)
3 S  d 02
relaţia de calcul a momentului de frecare pentru cupla şurub-cupă fiind
 - 21 -

1 d c3  d 03
Mf  1 F 2 . (2.18)
3 d c  d 02
Prin înlocuire în relaţia (2.3), rezultă
d 1 S 3  d 03 
M m  Fm L  F  2 tg  ' 2   1 2 . (2.19)
 2 3 S  d 02 
Această relaţie permite determinarea unuia dintre cei trei parametri F, Fm sau L, când
se cunosc ceilalţi doi. În cazul asamblărilor filetate, dacă se impune forţa la cheie Fm şi
lungimea cheii (L  (12…20) d, la cheile fixe), rezultă forţa axială F (F  80 Fm),
uneori impunându-se limitarea strângerii asamblării şurubului (prin utilizarea unor chei
dinamometrice) pentru ca să nu existe pericolul ruperii. În cazul cricurilor, cunoscând
sarcina axială de ridicat F şi considerând cunoscută forţa la manivelă Fm (Fm = 150…350 N)
rezultă lungimea L necesară manivelei.

Condiţia de autofixare (autofrânare)

Condiţia de autofixare (utilizată în cazul asamblărilor filetate) este condiţia ca sub

acţiunea forţei axiale care încarcă asamblarea filetată aceasta să nu se desfacă singură.
Condiţia de autofrânare (utilizată în cazul transmisiilor şurub-piuliţa) este condiţia
ca să nu apară deplasări relative în cupla elicoidală a transmisiilor şurub-piuliţă sub acţiunea
forţei axiale care o încarcă, în momentul în care nu se aplică nici un moment motor.
Prin analogie cu cazul corpului pe planul înclinat, condiţia de autofrânare
(autofixare) este aceea ca sub acţiunea greutăţii proprii corpul să nu coboare pe planul
înclinat.
Condiţia de autofixare (autofrânare) este echivalentă cu inegalitatea matematică
Mdeş > 0, care conduce (v. relaţia (2.13)) la
’ > 2.(2.20)
Chiar dacă filetele de fixare îndeplinesc condiţia de autofixare, în cazul asamblărilor
filetate este des întâlnit fenomenul autodesfacerii. Autodesfacerea apare, în principal,
datorită sarcinilor variabile, a şocurilor sau a variaţiilor de temperatură. Ca urmare, pentru
evitarea consecinţelor nedorite ale autodesfacerii, asamblările filetate pot fi prevăzute cu
sisteme suplimentare de asigurare. Atât constructiv cât şi din punct de vedere al importanţei
asamblării, pot fi întâlnite o mare diversitate de sisteme de asigurare. Acestea au la bază
producerea următoarelor fenomene:
• mărirea forţelor şi deci a frecării dintre elementele asamblării;
• împiedicarea, prin formă, a rotirii piuliţei sau şurubului;
• împiedicarea, prin deformare locală sau sudură, a rotirii piuliţei sau
şurubului.

Sisteme de asigurare bazate pe mărirea forţelor dintre elementele asamblării.

 - 22 -

Evitarea autodesfacerii prin mărirea forţelor dintre elementele asamblării filetate se

poate realiza prin:
• asigurarea cu contrapiuliţă care determină, prin strângere, mărirea forţei axiale
din şurub, provocând şi o alungire suplimentară a tijei şurubului (fig. 2.27, a);
• asigurarea cu piuliţă elastică din tablă, ai cărei dinţi îndeplinesc rolul filetului, iar
la strângere, apasă pe filetul şurubului (fig. 2.27, b şi c);
• asigurarea cu piuliţă elastică secţionată, care după asamblare se blochează pe
şurub, prin strângerea şurubului de reglare cu care e prevăzută (fig. 2.27, d);
• asigurarea cu piuliţă având o secţiune elastică (fig. 2.27, e) sau cu piuliţă având o
secţiune elastică şi două porţiuni filetate deplasate axial, care la asamblarea pe
şurub revin la distanţa impusă de filetul şurubului, deformaţiile elastice mărind
apăsarea pe filetul acestuia (fig. 2.27, f);
• introducerea, pe şurub sau în piuliţă, a unor inserţii elastice nemetalice, care la
asamblare sunt filetate forţat, mărind frecarea în filet (fig. 2.27, g);
• asigurarea cu şaibe elastice, care la strângere duc la mărirea forţei axiale din
asamblare şi împiedică eventualele rotiri relative – aici se pot aminti şaiba
Grower (fig. 2.27, h), şaibe elastice cu dinţi la interior sau exterior, atât plane cât
şi conice (fig. 2.27, i).

Sisteme de asigurare bazate pe împiedicarea, prin formă, a autodesfacerii.

Evitarea autodesfacerii prin formă are la bază introducerea în asamblarea filetată a
unui element suplimentar căruia, eventual, după realizarea asamblării, i se dă o formă
menită să împiedice rotirile relative. Sunt des întâlnite:
• asigurarea cu şplint, care prin introducerea în gaura transversală din şurub,
respectiv printre crenelurile piuliţei, împiedică rotirile relative (fig. 2.28, a);
• asigurarea cu şaibe plate prevăzute cu nas sau aripioare, care prin îndoire fixează
şaiba atât faţă de piesa pe care se sprijină, cât şi faţă de piuliţă, împiedicând
rotirile relative (fig. 2.28, b şi c) – o variantă a acestora este şaiba de siguranţă
canelată, destinată să împiedice rotirile relative dintre piuliţa de rulment şi
arbore(fig. 2.28, d);
• asigurarea cu şaibe plate a căror formă copiază profilul poligonal al capului de
şurub, pe care se aşează după strângere, fixarea faţă de piesă urmând a se face cu
un alt şurub, mai mic ca dimensiuni(fig. 2.28, e);
• asigurarea grupurilor de două sau mai multe şuruburi apropiate, fie cu şaibe plate
speciale ce pot fi apoi răsfrânte după forma capetelor de şurub, fie prin legarea
cu sârmă introdusă în găurile transversale existente în capetele şuruburilor (fig.
2.28, f) – o situaţie asemănătoare este legarea cu sârmă şi apoi aplicarea unui
sigiliu, scopul principal fiind împiedicarea fraudării aparatului sau instalaţiei la o
eventuală desfacere (fig. 2.28, g).
 - 23 -

a b

c d

e f g h

i
Fig. 2.27
 - 24 -

a b

d e

f g

Fig. 2.28
 - 25 -

Sisteme de asigurare bazate pe împiedicarea, prin deformare locală sau sudură,

a autodesfacerii.
În acest caz, asamblarea este definitivă, o eventuală desfacere ce ar putea surveni
nemaifiind posibilă decât prin distrugerea elementelor asamblării. Sunt cunoscute:
• deformarea locală prin chernăruire, fie a filetului şurubului şi al piuliţei (fig.
2.29, a şi b), fie a piesei, în cazul capetelor de şurub îngropate(fig. 2.29, c şi d);
• sudarea piuliţei de şurub sau de piesă(fig. 2.29, e).

a b c d

e
Fig. 2.29

Pentru autofixarea asamblărilor filetate, condiţia (2.20) este îndeplinită prin

utilizarea filetelor metrice standardizate, dar este suficientă doar în cazul încărcării cu
sarcini statice. În cazul unor solicitări dinamice (datorită şocurilor, vibraţiilor, micşorării
frecării între suprafeţele de frecare etc.) şi în absenţa unor măsuri suplimentare de asigurare,
se poate produce autodesfacerea asamblării. Din această cauză, la asamblări filetate nu se
mai face verificarea teoretică a condiţiei de autofixare şi se utilizează mijloace de asigurare
împotriva autodesfacerii.
La transmisii şurub-piuliţă, este absolut necesar să se verifice condiţia de autofrânare
deoarece, la unele filete cu pas mare sau cu mai multe începuturi, poate exista pericolul
neîndeplinirii acesteia.
 - 26 -

CAP.V MASURI DE TEHNICA SECURITATII

MUNCII
În timpul executării operaţiilor de filetare şi de prelucrare a filetelor pot apărea
accidente cauzate de aşchii, de piesă, de părţile în mişcare ale maşinii, precum şi de lipsa
dispozitivelor de protecţie, lipsa de pricepere a muncitorului şi necunoaşterea procedeelor
de lucru corecte, întreţinerea necorespunzătoare a locului de muncă şi funcţionare
necorespunzătoare a maşinilor;
Pentru prevenirea accidentelor, muncitorul trebuie să menţină locul de muncă curat
şi în ordine, să cunoască folosirea corectă a sculelor şi funcţionarea maşinilor, să respecte
regulile de tehnica securităţii muncii;
Muncitorii care lucrează la maşina de filetat sau de alezat trebuie să aibă
îmbrăcăminte bine strânsă pe corp, iar femeile trebuie să aibă părul prins în basmale, pentru
ca acesta să nu poată fi prins de părţile în mişcare ale maşinii;
Piesele trebuie să fie fixate rigid pe masa maşinii cu ajutorul unui dispozitiv de
prindere;
Înainte de fixare, masa maşinii şi canalele ei trebuie curăţate de aşchii cu ajutorul
unei pensule sau o măturică, uneori cu ajutorul unui jet de aer;
Este interzisă suflarea aşchiilor cu gura;
Curăţirea se face cu maşina oprită şi fără sculă;
Pentru ca la fixarea pieselo cu colţuri ascuţite şi bavuri să nu-i rănească mâinile,
muncitorul trebuie să folosească mănuşi;
Sculele trebuie să fie centrate corect şi bine fixate în capul axului principal sau în
mandrină;
Scoaterea sculelor din capul axului principal trebuie să se facă numai cu ajutorul
unei pene şi în nici un caz manual;
Se interzice folosirea sculelor cu cozi uscate sau care prezintă crestături, urme de
ciocan;
În cazul în care mandrina prezintă elemente proieminente, ea trebuie acoperită cu o
apărătoare netedă din tablă care să permită schimbarea comodă a sculei;
La executarea operaţiilor de filetare, trebuie să întrerupă din când în când operaţia
respectivă, pentru a îndepărta aşchiile;
 - 27 -

La filetarea materialelor fragile, aşchiile fierbinţi se împrăştie în jurul maşinii de

filetat şi pot cauza arsuri atât muncitorului care efectuează operaţia cât şi celor din jur;
Pentru prevenirea accidentelor se recomandă folosirea unor paravane speciale sau a
unei plase de protecţie;
Pentru apărarea ochilor, se folosesc ochelari de protecţie;
Verificarea filierei sau a tarodului este permisă numai după oprirea maşinii.
 - 28 -

BIBLIOGRAFIE

1. Drobota V. , Atanasiu M. , Stere N. , Manolescu N. , Popovici M. , Organe de masini

si mecanisme – manual pentru licee industriale si agricole, clasele a X-a, a XI-a, a
XII-a si scoli profesionale, Editura didactica si pedagogica, R.A., Bucuresti, 1993.
2. Paizi Gh. , Stere N. , Lazar D. , Organe de masini si mecanisme, Manual pentru
subingineri, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980.
3. Mladinescu T. , Rizescu E. , Weinberg H. , Orane de masini si mecanisme, Editura
didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972.
4. Resetov D.N. , Organe de masini, Editura tehnica, 1963.
5. Draghici I. , Chisu E. , Jula A. , Preda L. , Organe de masini, Culegere de probleme,
Editura tehnica, Bucuresti, 1975.
6. Aldea M. , Buzdugan Gh. , Cernea E. , Organe de masini, Editura tehnica Bucuresti,
1953.
7. Stere N. , Organe de masini, Manual pentru licee industriale anii II-III-IV, scoli
profesionale, de maiestri si de specializare postliceala, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1977.
8. Paizi Gh. , Stere N. , Lazar D. , Organe de masini si mecanisme, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1980.