Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul Politehnic din mun. Bălți

Referat
la tema:
”Imbinări prin filet”

A elaborat: Naconecinîi Adriana

A verificat: Cornescu Artur

Bălți, 2017
CUPRINS:
Definire.......................................................................................................................................................3
Caracterizare...............................................................................................................................................4
Filetul......................................................................................................................................................4
Clasificarea filetelor............................................................................................................................5
Caracterizarea principalelor tipuri de filete.............................................................................................5
Bibliografie:................................................................................................................................................8

2
Definire
Asamblările filetate sunt asamblări demontabile utilizate frecvent în construcţia de
maşini; se realizează prin intermediul a două piese filetate conjugate, una filetată la exterior
numită şurub, cealaltă filetată la interior numită piuliţă (sau piesă cu rol de piuliţă).

Avantajele asamblărilor filetate sunt:

• realizează forţe de strângere mari cu forţe de acţionare relativ mici;

• permit o montare şi o demontare uşoară;

• au un cost relativ redus datorită execuţiei în serie mare, în fabrici specializate, pe

utilaje de înaltă productivitate;

• asigură interschimbabilitatea, datorită standardizării şi tipizării pe plan naţional şi

internaţional;

• sunt sigure în exploatare.

Principalele dezavantaje ale asamblărilor filetate sunt:

• filetul este, prin forma sa, un puternic concentrator de tensiuni;

• nu se poate stabili cu precizie mărimea forţei de strângere realizată;

• necesită elemente suplimentare pentru asigurarea împotriva autodesfacerii.

Asamblările filetate se regăsesc, în general, în componenţa oricărei construcţii mecanice,

apreciindu-se că peste 60% din piesele unei maşini au filete. Ca atare atenţia acordată studiului,
calculului şi realizării asamblărilor filetate trebuie să fie deosebită, buna funcţionare a maşinilor
sau instalaţiilor complexe fiind direct legată de fiabilitatea asamblărilor filetate.

Asamblările filetate dintre două sau mai multe piese se pot realiza în mai multe moduri:
cu şurub montat cu joc şi piuliţă (fig. 2.1, a); cu şurub montat fără joc (şurub de păsuire) şi

a b c d e

Fig. 2.1
piuliţă (fig. 2.1, b); cu şurub montat cu joc şi înşurubat în piesă (fig. 2.1, c); cu şurub de păsuire
înşurubat direct în piesă (fig. 2.1, d); cu prezon şi piuliţă (fig. 2.1, e).
Transmisiile şurub-piuliţă sunt transmisii care, prin intermediul unei cuple elicoidale,
transformă mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie, concomitent cu transmiterea unei sarcini.
Cupla elicoidală este elementul determinant al transmisiilor şurub-piuliţă. Aceasta poate fi cu
frecare cu alunecare sau cu frecare cu rostogolire (cuplă elicoidală cu bile).
Principalele avantaje ale transmisiilor şurub-piuliţă sunt:
• transmit sarcini relativ mari;
• funcţionează cu zgomot redus;
• sunt sigure în funcţionare.
Dezavantajele transmisiilor şurub-piuliţă sunt:
• randamentul este redus în cazul folosirii cuplei elicoidale cu frecare cu alunecare;
• construcţia piuliţelor este complicată dacă este necesară reglarea jocului dintre spire,
ceea ce duce la costuri relativ ridicate.
Transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie se realizează în mai multe
moduri: şurubul execută mişcarea de rotaţie iar piuliţa mişcarea de rotaţie (maşini unelte,
cricurile cu pârghii etc.); şurubul execută ambele mişcări, de rotaţie şi de translaţie (cricul
simplu, cricul telescopic, şurubul secundar al cricului cu dublă acţiune etc.); piuliţa execută
mişcarea de rotaţie iar şurubul mişcarea de translaţie (cricul cu piuliţă rotitoare, şurubul principal
al cricului cu dublă acţiune etc.); piuliţa execută ambele mişcări, de rotaţie şi de translaţie
(folosită doar când este necesară obţinerea unei construcţii deosebit de rigidă, prin încastrarea
şurubului).

Caracterizare
Filetul
Filetul reprezintă elementul principal şi distinctiv al şurubului şi piuliţei. De rezistenţa şi
rigiditatea lui depinde siguranţa în funcţionare a transmisiei.
Modul de generare a filetului. Prin înfăşurarea unui plan înclinat pe o suprafaţă de
revoluţie (cilindrică sau conică, interioară sau exterioară) numită suprafaţă directoare se obţine o
linie elicoidală numită elice directoare (fig. 2.2, a). Alunecarea unui profil oarecare, numit profil
generator, în lungul elicei directoare, dă naştere unei urme numite spira filetului (fig. 2.2, b).

a b
Fig. 2.2

2
 Clasificarea filetelor, după o serie de criterii, este prezentată în continuare.
• În funcţie de destinaţie, se deosebesc: filete de fixare, utilizate la asamblări filetate;
filete de mişcare, utilizate la transmisii şurub-piuliţă; filete de
măsurare, utilizate la aparate de măsură; filete de reglare, utilizate
la poziţionarea relativă a unor elemente din construcţia
dispozitivelor sau maşinilor unelte.
• În funcţie de numărul de începuturi, filetele pot fi: cu
un început, cele mai utilizate; cu două sau mai multe începuturi.
Filetele cu mai multe începuturi (fig. 2.3) au un randament mai
ridicat, dar există pericolul neîndeplinirii condiţiei de autofrânare.
Între pasul real P al unei spire şi pasul aparent P al filetului există
relaţia P=iP' , în care i reprezintă numărul de începuturi; ca
atare, deplasarea axială corespunzătoare unei rotaţii complete este
mai mare decât în cazul şuruburilor cu un început.
• În funcţie de sensul de înfăşurare a spirei, se
deosebesc: filete obişnuite, cu sensul de înfăşurare dreapta (fig. Fig. 2.3
2.4, a), la care vectorii v şi ω au acelaşi sens; filete cu sensul de
înfăşurare stânga (fig. 2.4, b), la care factorii v şi ω au sensuri
diferite, acestea fiind utilizate atunci când acest sens este impus de
condiţiile de funcţionare.
• În funcţie de sistemul de măsurare, filetele pot avea:
dimensiunile măsurate în milimetri, utilizate cel mai mult în
construcţia de maşini; dimensiunile măsurate în ţoli, utilizate la
maşini din import şi la ţevi.
• În funcţie de forma suprafeţei directoare, se Fig. 2.4
deosebesc: filete cilindrice, cele mai răspândite; filete conice, când se impun condiţii de etanşare
sau de compensare a jocurilor apărute datorită uzurii.
• În funcţie de mărimea pasului filetului, se deosebesc: filete cu pas mare; filete cu
pas normal; filete cu pas fin. Filetele cu pas mare îmbunătăţesc viteza deplasării axiale la
acţionare, dar există pericolul neîndeplinirii condiţiei de autofrânare. Filetele cu pas fin, utilizate
ca filete de măsurare sau reglare, măresc rezistenţa tijei filetate, asigură îndeplinirea condiţiei de
autofrânare (autofixare), dar micşorează rezistenţa spirei. Filetele cu pas normal îndeplinesc
condiţia de autofrânare (autofixare) concomitent cu asigurarea rezistenţei tijei şurubului.
În funcţie de profilul director al spirei filetului, se deosebesc: filete triunghiulare; filete pătrate; filete
trapezoidale; filete rotunde; filete ferăstrău.

Caracterizarea principalelor tipuri de filete

Filetele triunghiulare au profilul generator un triunghi, echilateral ( = 600) – în cazul

filetelor metrice, respectiv un triunghi isoscel ( = 550) – în cazul filetelor Whitworth, măsurate
în ţoli; aceste filete se utilizează la asamblări filetate, deoarece asigură o bună autofixare.
În fig. 2.5 sunt prezentaţi parametrii geometrici ai filetului triunghiular metric,
semnificaţia acestora fiind prezentată mai jos:
d – diametrul nominal al filetului, egal cu diametrul exterior al filetului şurubului;

2
 D – diametrul exterior al filetului
piuliţei;
d2, D2 – diametrele medii ale
filetelor şurubului şi piuliţei, aceleaşi cu
diametrul cilindrului pe a cărui
generatoare plinul şi golul sunt egale;
d1, D1 – diametrele interioare ale
filetelor şurubului şi piuliţei;
P – pasul filetului, adică distanţa
dintre două puncte omologe de pe două
spire vecine;
Fig. 2.5 H – înălţimea profilului generator;
H1 – înălţimea efectivă a spirei filetului
şurubului;
H2 – înălţimea utilă, adică înălţimea de contact dintre
spirele filetelor şurubului şi piuliţei;
 – unghiul profilului generator al filetului;
1, 2,  – unghiul de înclinare al spirei filetului
Fig. 2.6 corespunzător diametrului interior, diametrului mediu,
respectiv diametrului nominal (fig. 2.6); se utilizează în calcule
unghiul 2, determinat cu relaţia
P
β 2=arctg
πd 2 (2.1)
Filetele metrice se pot executa cu pas normal – simbolizate M d – sau cu pas fin –
simbolizate M d x P. Fundul filetului şurubului (v. fig. 2.5), poate fi drept sau rotunjit (utilizat în
cazul unor sarcini dinamice, pentru micşorarea concentratorului de tensiuni).
Filetul Whitworth, destinat asamblării ţevilor, se execută cu pas fin, cu fundul şi vârful
profilului rotunjite, fără joc la fundul filetului, asigurând o bună fixare şi etanşare. Se
simbolizează Gdi, unde di este diametrul interior al ţevii, în ţoli (pentru exemplificare, G 3/4
reprezintă filetul unei ţevi cu diametrul interior di = 3/4").
Filetul pătrat (fig. 2.7) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă. Profilul filetului, un
pătrat ( = 00) cu latura egală cu jumătate din mărimea pasului, conduce la următoarele
caracteristici ale filetului:

• randament ridicat;
• rigiditate şi rezistenţă scăzute pentru
spiră;
• centrare necorespunzătoare a piuliţei
pe şurub, în urma funcţionării putând apărea
jocuri ce nu se pot elimina;
• productivitate de execuţie redusă,
filetul prelucrându-se numai prin strunjire.
Filetele pătrate sunt standardizate cu
Fig. 2.7 trei mărimi de paşi (mare, normal sau fin) şi
se simbolizează Pt d x p.

2
 Filetul trapezoidal (fig. 2.8) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă. Profilul trapezoidal,
cu unghiul la vârf  = 300, conduce la următoarele caracteristici ale filetului:

• randament mai redus decât

al filetului pătrat;
• rigiditate şi rezistenţă a
spirei mai ridicate decât la filetul
pătrat;
• centrare bună (pe flancuri)
a piuliţei pe şurub;
• productivitate ridicată de
execuţie, asigurată de posibilitatea
prelucrării prin frezare.
Fig. 2.8
Aceste caracteristici fac din
filetul trapezoidal cel mai frecvent utilizat la transmisiile şurub-piuliţă. Standardul prevede trei
mărimi de paşi (mare, normal sau fin) şi se simbolizează prin Tr d x P.
Filetul rotund (fig. 2.9) are profilul format din drepte racordate prin arce de cerc. Este un
caz particular al filetului trapezoidal, având vârful şi fundul profilului în arc de cerc.
Prin aceasta se adaugă la
caracteristicile filetului trapezoidal o
rezistenţă sporită la oboseală, ceea ce îl
face avantajos ca filet de mişcare în cazul
unor sarcini dinamice, în condiţii grele de
exploatare (cuplele vehiculelor feroviare,
armături hidraulice etc.). Se execută cu
pas mare, normal sau fin fiind simbolizat
prin R d x P.
Un caz particular al filetului Fig. 2.9
rotund îl reprezintă filetul Edison, format
numai din arce de cerc. Acesta se obţine prin deformarea plastică a pieselor cu pereţi subţiri şi
este întâlnit cu precădere la instalaţii electrice.
Filetul ferăstrău (fig. 2.10) este destinat transmisiilor şurub-piuliţă. Profilul, cu flancul
activ foarte puţin înclinat (30) şi cu flancul inactiv înclinat cu 300, este o combinaţie a profilelor
pătrat şi trapezoidal, conducând la
următoarele caracteristici:

• randament apropiat de
cel al filetului pătrat;
• rigiditate şi rezistenţă
ale spirei asemănătoare cu ale
spirei filetului trapezoidal;
• rezistenţă bună la
oboseală, datorată fundului Fig. 2.10
racordat al spirei, care micşorează concentratorul de tensiuni;
• productivitate ridicată de execuţie, asigurată de posibilitatea prelucrării prin frezare;

2
 • construcţia asimetrică permite preluarea sarcinii într-un singur sens.
Aceste caracteristici recomandă filetul ferăstrău pentru preluarea unor sarcini mari, cu şoc, care
acţionează într-un singur sens (dispozitivele de strângere ale laminoarelor, construcţia preselor etc.).
Standardul prevede trei mărimi de paşi (mare, normal sau fin) şi se simbolizează prin S d x P.

Bibliografie:
1. https://ru.scribd.com/doc/37805712/Asamblari-filetate
2. http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/FILETAREA-ASAMBLARI-FILETATE53373.php
3. http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/Asamblari-filetate-Elementele-87.php