Termotehnică –Cursul 6 – Anul universitar 2019-2020

13 Compresoare și ventilatoare
Compresoarele sunt maşini termice generatoare, care prin consum de lucru mecanic realizează
mărirea presiunii gazelor sau a vaporilor. Compresoarele se întâlnesc în aproape toate ramurile
industriale: la transportul fluidelor, în istalaţiile de turbine cu gaze, în instalaţiile frigorifice şi
pompele de căldură, în instalaţiile de uscare, de ardere, acţionarea unor agregate, sisteme de reglaj şi
comandă.
Diferenţa esenţială între pompă şi compresor constă în faptul că, în timp ce pompa ridică
energia lichidelor incompresibile, compresorul lucrând cu gaze, modifică presiunea şi deci volumul
lor (procesul modificării presiunii este legat de modificarea volumului precum şi a energiei interne,
fiind astfel un proces termic). Compresorul este deci o maşină termică în care se produce modificarea
nu numai a energiei specifice ci şi a energiei termice a gazelor în timp ce în pompă are loc numai
modificarea energiei specifice a lichidelor.

Clasificarea compresoarelor
Clasificarea compresoarelor se poate realiza în funcţie de mai multe criterii, astfel:
a) în funcţie de existenţa spaţiului vătămător (spaţiul care rămâne între capul pistonului şi
chiulasă):
 compresoare teoretice (fără spaţiu vătămător);
 compresoare tehnice (cu spaţiu vătămător).
b) în funcţie de principiul de funcţionare:
 compresoare volumice (realizează comprimarea prin micşorarea unui volum de gaz închis în
spaţiul de lucru al maşinii, realizează presiuni mari şi debite relativ mici):
 compresoare cu piston (figura 132),
 compresoare rotative (figura 133-134).

Figura 132 Compresor cu piston

1
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Figura 133 Compresor cu şurub

Figura 134 Compresor cu lamele

 compresoare dinamice (realizează compriarea într-un proces cu curgere continuă a gazelor de
lucru, prin mărirea energiei cinetice şi parţial a energiei potenţiale de presiune în rotor, realizează
debite mari şi presiuni mici):
 compresoare centrifugale (figura 135);
 compresoare axiale (figura 136).

Figura 134 Compresor centrifugal

2
 Termotehnică –Cursul 6 – Anul universitar 2019-2020

Figura 135 Compresor axial

c) în funcţie de valoarea raportului de comprimare ε (care reprezintă raportul dintre presiunea de
refulare şi presiunea de aspiraţie) se deosebesc:
 ventilatoare dacă ε ≤ 1,1;
 suflante dacă 1,1 ≤ ε ≤ 2,5;
 compresoare dacă ε ≥ 2,5:
 compresoare de joasă presiune dacă ε ≤ 10;
 compresoare de medie presiune dacă 10 ≤ ε ≤ 100;
 compresoare de înaltă presiune dacă ε ≥ 100.
d) în funcţie de numărul de trepte în care are loc comprimarea:
 compresoare monoetajate;
 compresoare poli sau multietajate.

Clasificarea compresoarelor cu piston

Compresoarele cu piston pot fi clasificate astfel:
a) după modul de lucru al pistonului:
 compresoare cu simplu efect, la care aspiraţia se face la o cursă a pistonului, iar refularea la
cealaltă cursă. Pistonul lucrând numai pe o singură faţă, se obţine o singură comprimare la fiecare
cursă dublă;
 compresoare cu dublu efect, la care pistonul lucrează pe ambele feţe, obţinându-se astfel la o
cursă două comprimări.
b) după numărul de cilindrii:
 compresoare cu un singur cilindru;
 compresoare cu doi cilindri;
 compresoare cu trei sau mai mulţi cilindri.

3
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

c) după poziţia cilindrilor:

 compresoare orizontale;
 compresoare verticale.
d) după numărul de etaje (trepte) de comprimare:
 compresoare monoetajate, care pot avea unul, doi sau mai mulţi cilindrii de acelaşi diametru,
lucrând în paralel;
 compresoare multietajate, de obicei cu două sau trei etaje, având cilindrii de diametru
descrescător, legaţi în serie;
 compresoarele tandem au două pistoane de diametre diferite montate pe aceiaşi tijă.

Compresorul cu piston
Compresorul cu piston (figura 136) se compune, în principiu, din următoarele elemente:
cilindru prevăzut cu sistem de răcire (aripioare de aer sau apă), piston (etanșat față de cilindru cu
segmenți), chiulasa în care sunt montate supapa de aspiraţie (care permite intrarea gazului în cilindru)
şi supapa de refulare (care permite evacuarea gazului din cilindru după comprimare), camera de
aspiraţie, respectiv camera de refulare.

Figura 136 Părţile componente ale unui compresor cu piston

Principiul de funcţionare al compresorului cu piston constă în mărirea şi micşorarea succesivă
a volumului de gaze dintr-un cilindru cu ajutorul unui piston care execută o mişcare liniară alternativă.
Arborele cotit antrenează sistemul bielă manivelă, care face ca pistonul să execute o mişcare rectilinie
alternativă. La două curse simple ale pistonului se realizează un ciclu de funcţionare complet.
Poziţiile extreme ale pistonului se numesc puncte moarte. Punctul mort superior (P.M.S)
corespunde suprafeţei interne a chiulasei. Punctul mort inferior (P.M.I.) corespunde poziţiei cea
mai depărtată a pistonului.
Volumul cilindrului cuprins între chiulasă şi piston, când acesta se găseşte în P.M.S. se numeşte
volumul spaţiului mort şi se notează cu Vm. Acest volum împiedică lovirea pistonului de chiulasă
când acesta se află în P.M.S.
Volumul total al cilindrului (V1) este cuprins între chiulasă şi piston, când acesta se află în
P.M.I. Volumul cursei, sau cilindreea, (Vc) este volumul cuprins între cele două puncte moarte şi se
poate calcula cu relaţia:
  d 2  m3 
Vc = x  
4  cil  rot 
unde d este diametrul cilindrului sau alezajul [m], iar x este cursa pistonului [m].
4
 Termotehnică –Cursul 6 – Anul universitar 2019-2020

Compresorul teoretic cu piston

Compresorul teoretic presupune inexistenţa spaţiului mort, adică pistonul evacuează tot gazul
aflat în zona de lucru. În cazul compresoarelor teoretice se admit următoarele ipoteze simplificatoare:
 pistonul în cursa lui de la P.M.I la P.M.S se lipeşte perfect de suprafaţa inernă a chiulasei, prin
urmare acest compresor nu are spaţiu vătămător.
 P.M.E şi P.M.I sunt puncte în care viteza pistonului trece prin valoarea zero, atunci când se
schimbă sensul de deplasare;
 fluidul ce evoluează în cilindru este un gaz perfect;
 transformările suferite de gaze sunt reversibile;
 nu există pierderi de presiune prin laminare în procesul de aspiraţie şi de refulare;
 nu există frecări între piston şi cilindru;
 nu există pierderi de gaz prin spaţiul dintre piston şi cilindru.
Ciclul teoretic de comprimare (figura 137) este format din următoarele procese:

Figura 137 Diagrama ideală a unui compresor cu piston

 4-1 aspiraţia care are loc la presiune constantă (transformare izobară);
În cazul compresorului teoretic, volumul total al cilindrului (V1) este egal cu volumul aspirat
(Va) şi cu volumul cursei (Vc):
 m3 
V1  Va  Vc  
 cil  rot 
 1-2 comprimare, considerat un proces reversibil având exponentul politropic 1<n<k;
 pentru n=1 →comprimare izotermă 1-2T;
 pentru n=k →comprimare adiabatică 1-2k;
 pentru n=n →comprimare politropică 1-2p.
Raportul de comprimare este:
pr p2 (446)
  
pa p1
 2-3 refulare sau evacuare (transformare izobară);
Volumul refulat este volumul cilindrului cuprins între poziţiile pistonului de la începutul şi
sfârţitul fazei de refulare:
5
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

 m3  (447)
Vr  V2  
 cil  rot 
 3-4 revenirea printr-o transformare izocoră la starea iniţială, prin egalizarea presiunilor din
cilindru şi conducta de aspiraţie izocoră.

Compresorul tehnic cu piston

În condiţii reale pistonul nu atinge suprafaţa interioară a chiulasei când ajunge în punctul mort
superior. Deci, funcţionarea compresorului tehnic cu piston presupune aceleaşi ipoteze
simplificatoare ca şi în cazul compresorului teoretic, cu excepţia considerării spaţiului vătămător,
respectiv a spaţiului inactiv (mort) Vm între piston (când acesta se află în punctul mort superior) şi
suprafaţa interioară a chiulasei.
Datorită prezenţei în spaţiul mort Vm, a unei cantităţi de gaz la presiunea de comprimare (rămasă
după refulare), faza de aspiraţie a gazului în cilindru va fi precedată de faza 3-4 de destindere a acestei
cantităţi de gaz, de la presiunea de comprimare p2, până la presiunea de aspiraţie p1. Ca urmare,
volumul de gaz aspirat Va va fi mai mic decât cel teoretic, respectiv mai mic decât volumul cursei
pistonului Vc .
Ciclul de funcţionare al compresorului tehnic cu piston, reprezentat în diagrama p-V (figura
139) cuprinde patru faze distincte: aspiraţia, comprimarea, refularea şi destinderea.

Figura 139 Ciclul de funcţionare al compresorului tehnic cu piston

Aspiraţia începe în punctul 4, în momentul în care se deschide supapa de aspiraţie (SA), şi
durează până în punctul 1 când se închide supapa de aspiraţie. În această etapă are loc umplerea
cilindrului cu gaz. Pentru a se putea deschide supapa de aspiraţie, presiunea în cilindru trebuie să fie
puţin mai mică decât presiunea de la care are loc aspiraţia.
Comprimarea începe în punctul 1, după închiderea supapei de aspiraţie şi durează până în
punctul 2 când se deschide supapa de refulare (SR). În timpul acestei faze, gazul îşi micşoarează
volumul şi îşi măreşte treptat presiunea până la valoarea necesară refulării. În timpul comprimării
volumul gazului se micşorează, iar presiunea şi temperatura lui se măresc.

6
 Termotehnică –Cursul 6 – Anul universitar 2019-2020

Refularea începe în punctul 2 în momentul în care se deschide supapa de refulare, sub acţiunea
presiunii gazului din cilindru, care depăşeşte puţin presiunea din conducta de refulare. În timpul
acestei faze, presiunea rămâne constantă deoarece cilindrul comunică direct cu conducta de refulare.
Destinderea are loc din momentul în care s-a închis supapa de refulare din punctul 3, până când
se deschide supapa de aspiraţie în punctul 4. Când pistonul porneşte înapoi, se închide supapa de
refulare şi gazul cuprins în spaţiul mort Vm, la presiunea de refulare, îşi măreşte volumul şi îşi
micşorează presiunea până când ajunge puţin sub limita de aspiraţie. În acest moment se deschide
supapa de aspiraţie şi re-începe un nou ciclu. În timpul destinderii volumul gazului se măreşte, iar
presiunea şi temperatura lui se micşorează.
Ciclul de funcţionare al compresorului tehnic este format din următoarele procese:
 4-1 aspiraţia care are loc la presiune constantă (transformare izobară);
 1-2 comprimare, considerat un proces reversibil având exponentul politropic 1<n<k;
 2-3 refulare sau evacuare (transformare izobară);
 3-4 destinderea gazului rămas în spaţiul mort de la presiunea p3=p2 până la presiunea p4=p1.
Volumul de gaz aspirat:
 m3 
Va  V1  V4  
 cil  rot 
Volumul de gaz refulat:
 m3 
Vr  V2  Vm  V2  V3  
 cil  rot 
Volumul cursei este:
 m3 
Vc  V1  Vm  V1  V3  
 cil  rot 
Parametrii funcționali utilizați în cadrul diagramei tehnico-teoretice sunt:
 Raportul de comprimare:
pr p2
  
pa p1
unde pa este presiunea la aspirație iar pr este presiunea la refulare.
 Spaţiul mort relativ sau coeficientul spaţiului mort ne arată cât la sută din volumul cilindreei
reprezintă volumul spaţiului mort:
V V V3
m m  3 
Vc Vc V1  V3
 Gradul de umplere sau coeficientul de debit ne arată cât la sută din volumul cilindreei îl
reprezintă volumul de gaz aspirat:
V V  V4 V1  V4
 a  1 
Vc V1  Vm V1  V3
Gradul de umplere este cu atât mai mic cu cât spaţiul mort relativ şi raportul de comprimare
este mai mare.
Dependenţa gradului de umplere de raportul de comprimare şi a spaţiului mort relativ este:
1
  1  m    n  1
 
Influenţa spaţiului mort asupra volumului de gaz aspirat sau modul de determinare a presiunii
maxime la un compresor cu piston cu o singură treaptă de comprimare este prezentat în figura 140.
In prima etapa, consideram ca compresorul parcurge ciclul: 1-2 comprimare, 2-3 refulare,
3-4 destindere si 4-1 aspiratie.
A doua etapa, acelasi compresor va parcurge ciclul: 1-2’ comprimare, 2’-3’ refulare,
7
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

3’-4’ destindere si 4-1 aspiratie. Se poate observa ca volumul de aer aspirat scade pe masura ce creste
raportul de comprimare.
Pentru determinarea presiunii maxime, la compresorul cu piston cu o singură treaptă de
comprimare, se impune ca volumul de gaz aspirat şi gradul de umplere să fie nul. Rezultă astfel că şi
debitul compresorului este nul. Se observă că gazul din cilindrul compresorului se comprimă şi se
destinde după aceeaşi curbă (se confundă). În concluzie, valoarea presiunii de refulare pr trebuie să
aibă valori strict mai mici decât p2max.

Figura 140 Influenţa spaţiului mort asupra volumului de gaz aspirat sau modul de determinare a presiunii
maxime
Din condiţia Va = 0, respectiv  = 0, se obţine presiunea maximă de comprimare:
n
 1
p 2 max  p11  
 m
Comprimarea gazului peste această limită este posibilă doar în mai mulţi cilindri înseriaţi.
Prin mărirea raportului de comprimare, respectiv a presiunii de refulare, ciclul de funcţionare
al compresorului real se modifică, în sensul că volumul de gaz aspirat se diminuează; ceea ce conduce
la reducerea de gaz vehiculat. Diminuarea volumului de gaz aspirat se datorează faptului că
destinderea gazului rămas ocupă o cantitate mai mare din cursa efectuată de piston. Raportul de
comprimare influenţează în mod semnificativ valoarea coeficientului volumic, adică a gradului de
umplere.
Valoarea gradului de umplere este influenţată de mărimea spaţiului mort, de raportul de
comprimare şi de natura gazului vehiculat în compresor. Odată cu creşterea spaţiului mort scade
valoarea coeficientului volumic, şi invers, reducerea spaţiului mort conduce la creşterea coeficientului
volumic.

Lucrul mecanic și puterea consumată

Lucrul mecanic consumat de compresor Lc reprezintă suma tuturor lucrurilor mecanice
corespunzătoare fiecărei transformări care compune ciclul:
L c  L 41  L12  L 23  L34
în care:
-procesul 4-1 corespunzător fazei de aspirație:
1
L41   pdV  p1 V1  V4 
4

8
 Termotehnică –Cursul 6 – Anul universitar 2019-2020

-procesul 1-2 corespunzător fazei de comprimare:

2
L12   pdV
1

-procesul 2-3 corespunzător fazei de refulare:

3
L23   pdV  p2 V3  V2 
2

-procesul 3-4 corespunzător fazei de destindere:

4
L34   pdV
3
Lucrul mecanic total al compresorului:
2 4
Lc  p1 V1  V4    pdV  p2 V3  V2    pdV  Lt12  Lt 34
1 3
Se observă că lucrul mecanic consumat în cursul unui ciclu de funcționare este egal cu diferența
dintre lucrurile mecanice tehnice din procesul de comprimare (Lt12) respectiv de destindere (Lt34).
Se consideră că procesele de comprimare 1-2 și destindere 3-4 decurg după aceeași lege:
 pentru transformarea adiabată:
k k1 
Lc   p1  Va  1   k 
k 1  
 pentru transformarea politropă:
n k1 
Lc   p1  Va  1   k 
n 1  
 pentru transformarea izotermă (compresorul răcit perfect):
p1 p 1
Lc  p1  V1  ln  p4  V4  ln 4  p1  Va ln
p2 p3 
Deoarece un ciclu se efectuează la o rotaţie a arborelui cotit (două curse ale pistonului) şi ţinând
seama că turaţia n este dată în rotaţii pe minut, iar i este numărul de cilindri identici ai compresorului,
puterea teoretică consumată este:
Lc  i  n r
Pc  kW
60
Calculul debitelor de gaz
Debitul volumic aspirat
3
  Va  i  n r    Vc  i  n r  m 
V a
60 60  s 
 
Debitul volumic aspirat de un compresor cu piston poate fi exprimat și în funcție de coeficientul
spațiului mort astfel:
  n    V  n  V  1  m  1n  1 
V c 
a r c r
   
Debitulvolumic refulat:
3
   1  m 
Vr  Va   1 n   
   s 

9
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Digrama reală a compresorului tehnic

Digrama reală a compresorului tehnic (figura 141) este o reprezentare simplificată a schimbului
de stare pe care o parcurge gazul în timpul unui ciclu al unui compresor şi se realizează cu ajutorul
indicatorului Watt.

Figura 141 Diagrama reală a unui compresor tehnic cu piston

Pentru a evita lovitura pistonului în capacul compresorului (care ar da dilatări neegale ale
cilindrului) lungimea cursei pistonului trebuie să fie mai mică. La începutul cursei de aspiraţie gazul
comprimat deschide supapa de aspiraţie când presiunea din cilindru este inferioară presiunii p1 din
conducta de aspiraţie cu o diferenţă Δpa necesară pentru deschiderea supapei la începutul cursei de
aspiraţie, jocul supapei înainte de deschiderea completă apare ca oscilaţii neregulate ale curbei în
vecinătatea punctului 4. În punctul 4 se deschide supapa simultan cu schimbul cursei pistonului, între
punctele 1 şi 2 gazul este comprimat după o curbă politropă, până la o presiune superioară p2 cu o
diferenţă Δpr necesară pentru deschiderea supapei de refulare. În punctul 2 apar oscilaţii neregulate
datorită jocului supapei de refulare. Se observă că la sfârşitul cursei de evacuare, în cilindru mai
rămâne volumul Vm, volum care ocupă spaţiul mort. Rolul acestui volum de gaz neevacuat este de a
proteja compresorul la suprasolicitări mecanice cauzate de o eventuală blocare a supapelor, sau de
incompresibilitatea lichidelor pătrunse întâmplător în cilindru.

10