EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE

VERIFICĂRI, ÎNCERCĂRI, PROBE

Verificările, încercările şi probele prealabile punerii în funcţiune se fac în

următoarele situaţii:
- la recepţia la terminarea lucrărilor şi finală precum şi după reparaţii capitale;
- după reparaţii şi revizii;
- în timpul exploatării curente a instalaţiilor.
Înaintea efectuării probelor se verifică:
- concordanţa instalaţiilor şi a dimensiunilor acestora corespunzător proiectului de
execuţie;
- caracteristicile echipamentelor şi aparatelor şi concordanţa acestora cu proiectul şi
cărţile tehnice ale echipamentelor;
- poziţiile şi amplasamentele echipamentelor şi aparatelor;
- poziţia şi caracteristicile elementelor de automatizare (comandă şi acţionare);
- protecţia anticorozivă şi termoizolaţia canalelor;
- poziţia suporţilor inclusiv conformarea şi măsurile antiseismice ale aparatelor,
echipamentelor, tubulaturii etc.;
- verificarea protecţiei contra electrocutării.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI, ÎNCERCĂRI, PROBE

Verificări şi încercări ale elementelor componente ale instalaţiilor de ventilare şi climatizare

Asupra elementelor componente ale instalaţiilor se efectuează înainte de punerea în funcţiune, următoarele tipuri de
verificări:
- verificări mecanice;
- verificări electrice;
- verificări aeraulice;
- verificări hidraulice;
- verificări termice.
Verificările ventilatoarelor
Se verifică următoarele:
- fixarea pe postament şi pe sistemul de amortizare a vibraţiilor;
- orizontalitatea sau după caz verticalitatea arborilor motorului şi ventilatorului precum şi a glisierelor motorului;
- echilibrarea statică a rotorului;
- sensul corect de rotaţie al rotorului ventilatorului;
- modul de rotire al rotorului (fără frecări, jocuri, zgomote sau trepidaţii anormale);
- întinderea corectă a curelelor de transmisie (toate curele de transmisie montate pe aceeaşi roată trebuie să fie întinse
egal iar săgeata pe care o face cureaua să nu depăşească valorile prescrise);
- gradul de încălzire al lagărelor şi rulmenţilor după o funcţionare normală a instalaţiei;
- aliniamentul roţilor, curelelor sau a cuplurilor elastice;
- protecţia anticorozivă;
- turaţia motorului şi ventilatorului;
- verificarea intensităţii curentului absorbit şi tensiunii motorului de antrenare.
Se verifică totodată şi accesoriile ventilatoarelor: elementele de reglare a debitului de aer, calitatea burdufurilor,
geometria pieselor de racord la instalaţie, din punct de vedere aerodinamic.
Se verifică dispozitivele de protecţie ale subansamblelor în mişcare ale ventilatoarelor (apărători sau grile de protecţie).
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI, ÎNCERCĂRI, PROBE

Verificarea nivelului de zgomot se face la ventilatorul montat în instalaţie conform metodelor indicate în
STAS 10834. Nivelul vibraţiilor nu trebuie să depăşească valorile indicate în STAS 10822.
Verificările aeraulice constau în determinarea debitului de aer şi a presiunii totale. Determinarea
debitelor de aer se face măsurând vitezele aerului utilizând metode directe sau indirecte conform
STAS 6563. Pentru măsurarea directă a vitezelor aerului se folosesc ca aparate de măsură:
anemometre cu palete sau cupe, termoanemometre etc. Pentru măsurarea indirectă se folosesc
tuburi Pitot-Prandtl şi manometre pentru determinarea presiunii dinamice din care rezultă viteza
aerului.
Măsurătorile se efectuează pentru o anumită poziţie (stabilită în urma poziţionării a dispozitivelor de
reglare, cu bateriile de încălzire şi răcire oprite). Punctele de măsură vor fi amplasate cu
respectarea condiţiilor aerodinamice. Se admit abateri de la debitul nominal de ± 5%.
Verificarea camerelor de umidificare
Se verifică:
- integritatea camerei de amestec;
- calitatea materialelor conform fişei tehnice;
- calitatea sudurilor;
- existenţa elementelor componente şi a accesoriilor;
- poziţia şi amplasarea acestora;
- etanşeitatea hidraulică;
- modul de asigurare al nivelului minim al apei din bazin;
- posibilitatea de supraveghere a procesului de pulverizare şi de acces în camera de umidificare.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI, ÎNCERCĂRI, PROBE

Verificarea filtrelor
Se verifică:
- integritatea şi calitatea materialului filtrant conform fişei tehnice a produsului;
- realizarea etanşărilor pe traseul de aer;
- posibilitatea de schimbare a celulelor filtrante cu respectarea distanţelor de manevră;
- funcţionarea dispozitivului de autocurăţire şi a motoarelor de acţionare;
- existenţa aparaturii de măsurare a gradului de colmatare a filtrului;
- nivelul lichidului din baia de curăţire a filtrului de tip umed;
- calitatea lichidului de curăţire – conform indicaţiilor producătorului.
Verificarea bateriilor de încălzire sau răcire
Verificările la care se supun bateriilor sunt:
- aspectul general;
- starea lamelelor (să nu fie turtite, strâmbe sau colmatate cu depuneri);
- protecţia anticorozivă;
- calitatea sudurilor;
- starea elementelor auxiliare (flanşe, vane, bazine de colectare a condensului, oale de
condens, robineţi aerisire etc.);
- etanşările îmbinărilor.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI, ÎNCERCĂRI, PROBE

Verificările sistemului de recuperarea căldurii

Verificările se fac atât pentru întreg ansamblul de recuperare cât şi pentru elemente
componente. La toate tipurile de recuperatoare se verifică aspectul general al
ansamblului, calitatea sudurilor şi realizarea etanşărilor. Se verifică totodată
sistemul de reglare al debitului de aer. Verificările bateriilor cu fluid
intermediar sunt identice cu cele indicate la mai sus. Se verifică în plus
sistemul de pompare al fluidului intermediar. La schimbătoarele de plăci
recuperative se verifică modul de realizare a etanşărilor între cele două trasee
de aer, integritatea şi starea suprafeţelor de transfer a căldurii.
La recuperatoarele de căldură regenerative se verifică:
- realizarea etanşării între carcasa fixă şi rotor;
- integritatea structurii canelate a rotorului;
- rotirea elementului mobil în sensul corect;
- întinderea curelelor de transmisie;
- existenţa filtrelor de impurităţi înainte de recuperator pe traseul aerului proaspăt şi
pe cel al aerului viciat;
- existenţa sistemului antigivrare (dacă este cazul, valabil şi pentru schimbătoare
recuperative).
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI, ÎNCERCĂRI, PROBE

Verificarea dispozitivelor de reglare a aerului

La ramele de jaluzele, clapetele de reglare sau alte dispozitive de reglare se verifică:
- etanşeitatea montării;
- mişcarea uşoară şi fără joc a clapetelor, paletelor, jaluzelelor şi a elementelor de acţionare;
- posibilitatea blocării în poziţia de reglaj şi existenţa elementelor de indicare a poziţiei; accesibilitatea.
La gurile de refulare, absorbţie, rame cu jaluzele de suprapresiune se verifică starea generală, sudurile,
protecţia anticorozivă, funcţionarea organelor în mişcare şi a dispozitivelor de reglare.
La prizele de aer se verifică rigiditatea jaluzelelor sau plasei de sârmă în vederea împiedicării vibraţiilor
sub acţiunea curentului de aer.

Verificările instalaţiei de automatizare

Înainte de punerea în funcţiune se verifică întreg ansamblul instalaţiilor de automatizare privind:
- corectitudinea conexiunilor electrice elementelor traductoare, de comandă şi execuţie inclusiv legarea la
sursa electrică sau la elementele de protecţie şi semnalizare;
- corectitudinea poziţionării elementelor traductoare şi de execuţie;
- sensul corect de mişcare al elementelor de execuţie;
- mişcarea fără frecări, jocuri sau trepidaţii anormale a elementelor mobile, avându-se în vedere ungerea
acestora.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI, ÎNCERCĂRI, PROBE

Verificările ansamblului instalaţiilor de ventilare sau climatizare

Verificările se fac asupra instalaţiilor de ventilare-climatizare la care s-au efectuat reparaţii capitale sau curente, înlocuiri
de aparatură sau echipamente etc.
Se verifică următoarele:
- aspectul general al instalaţiei asamblate;
- protecţia anticorozivă;
- grosimea termoizolaţiei şi uniformitatea acesteia;
- etanşeitatea elementelor prin care se vehiculează aerul;
- poziţia suporţilor şi conformarea antiseismică a acestora;
- funcţionarea elementelor în mişcare;
- distanţele de montare ale dispozitivelor de măsurare, reglare, sau a gurilor de refulare faţă de sursele perturbatoare;
- debitele de aer din instalaţie.

Punctele de măsurare vor fi amplasate faţă de piesele perturbatoare astfel încât rezultatele să nu fie influenţate.
Determinarea debitelor de aer la gurile de regulare se face prin măsurarea vitezelor aerului astfel:
- la 2,5 cm distanţă în faţa gurii de refulare, dacă este liberă sau are o secţiune liberă de minim 80%, cu etalonare
prealabilă a aparaturii de măsură în condiţii de laborator;
- utilizând o piesă specială (confuzor) pentru anemostate sau gurile de absorbţie;
- prin măsurători efectuate în camera de presiune de deasupra panourilor perforate.

Debitul total de aer al instalaţiei rezultă din însumarea debitelor tuturor gurilor de ventilare ale instalaţiei (de introducere
sau de evacuare). Acesta se verifică prin măsurători ale vitezelor în conducta magistrală de refulare sau de
preferinţă în cea de aspiraţie.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI, ÎNCERCĂRI, PROBE

Probe
La instalaţiile la care s-au făcut reparaţii sau la care s-a înlocuit aparatura sau părţi de instalaţie se execută
o serie de probe şi anume:
Verificarea eficacităţii globale a instalaţiilor
Înainte de darea în exploatare a instalaţiilor de ventilare sau climatizare se verifică eficienţa globală a
acesteia. În vederea determinării eficacităţii se măsoară mărimi privind:
- conţinutul de substanţe străine din compoziţia normală a aerului şi încadrarea în normele indicate;
- condiţiile de microclimat interior (temperatura, umiditate, viteza aerului) la nivelul zonei de şedere sau
de lucru;
- nivelul de zgomot produs de instalaţie.
Măsurătorile se efectuează în mai multe puncte ale încăperilor ventilate în vederea stabilirii valorilor
parametrilor aerului în diverse zone. Mărimile măsurate trebuie să se încadreze în valorile
prevăzute în proiect şi în valorile maxime admise de "Normele de medicina muncii" sau altor
norme specifice aprobate de Ministerul Sănătăţii. Determinările se fac în condiţiile desfăşurării
normale a activităţii în încăperea ventilată sau a procesului de producţie normal, utilizând
metodologii specifice. Înainte de efectuarea măsurătorilor se verifică dacă gradul de ocupare al
încăperilor, condiţiile de viciere a aerului, desfăşurarea proceselor tehnologice etc. sunt
corespunzătoare prevederilor proiectului.
Eficienţa instalaţiei se apreciază prin compararea rezultatelor măsurate cu mărimile standard admise şi a
celor stabilite prin proiect. În vederea aprecierii eficacităţii globale a instalaţiilor de ventilare sau
climatizare care au mai multe regimuri de funcţionare, măsurătorile se efectuează în regimurile sau
anotimpurile de funcţionare caracteristice.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI ŞI REGLAREA LA REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR
Repunerea în funcţionare se efectuează după efectuarea verificărilor şi probelor instalaţiilor. Se recomandă ca repunerea
în funcţie a instalaţiei să se facă pe cât posibil înainte de montarea aparaturii şi utilajelor de producţie care sunt
sensibile la praf. În vederea evitării îngheţării instalaţiei de încălzire, sau umidificare în perioada rece punerea în
funcţiune se face cu instalaţia golită.
Înainte de pornirea instalaţiei se iau o serie de măsuri:
- protejarea elementelor de măsură din tubulatură, contra prafului;
- demontarea celulelor filtrante, în vederea evitării colmatării acestora la pornirea instalaţiei.
Pornirea instalaţiei
Pornirea instalaţiei se face în trei faze:
- pornirea în sarcină redusă;
- pornirea în sarcină normală;
- funcţionarea de probă.
La ventilatoarele cu viteză variabilă pornirea se face în sarcină redusă la viteza cea mai mică, cu închiderea parţială a
dispozitivului de reglare a aerului. În timpul pornirii la sarcină redusă se fac o serie de verificări privind:
- nivelul vibraţiilor sau zgomotelor ansamblului;
- încălzirea motorului, lagărelor, palierelor;
- întinderea corectă a curelelor de transmisie.
Ori de câte ori este posibil se măsoară intensitatea curentului la pornirea motorului în vederea reglării releelor de
protecţie.
Pornirea în sarcină normală se efectuează după efectuarea observaţiilor în timpul pornirii în sarcină redusă şi remedierea
eventualelor deficienţe. În timpul pornirii în sarcină normală se fac aceleaşi observaţii care la pornirea de probă,
extinzându-se acestea asupra întregii instalaţii, verificându-se totodată etanşeitatea instalaţiei (aeraulică şi
hidraulică).
După constatarea eliminării prafului din tubulatură se montează elementele de instalaţii care au fost demontate înainte de
punerea în funcţiune. Funcţionarea în sarcină normală durează atât timp cât este necesar ca întreaga instalaţie să
fie examinată.
Rezultatele examinării vor fi trecute într-un proces verbal de constatare. Funcţionarea de probă se face cu toate
elementele instalaţiei asamblate în poziţii definitive. În timpul funcţionării de probă se efectuează reglările
instalaţiei de ventilare şi condiţionare, corespunzător regimului nominal de funcţionare.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI ŞI REGLAREA LA REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR

Reglarea instalaţiilor după intervenţii şi revizii

Reglarea instalaţiei se face în scopul asigurării parametrilor aerului în încăperile ventilate sau climatizate în limitele
prescrise prin proiect. Se efectuează atât reglări ale instalaţiilor propriu-zise cât şi ale instalaţiilor auxiliare,
având în vedere în final întreg ansamblul instalaţiilor.
Reglarea instalaţiilor de încălzire din componenta instalaţiei de ventilare-climatizare se face conform instrucţiunilor din
normativul I13/1 – "Normativ pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală". Instalaţiile frigorifice,
electrice sau de automatizare aferente instalaţiilor de ventilare-climatizare se reglează conform prescripţiilor
specifice.

Reglarea la punerea în funcţiune după reparaţii curente

Reglarea instalaţiilor la punerea în funcţiune după reparaţii curente se face în scopul obţinerii parametrilor proiectaţi.
Reglarea va fi făcută după ce au fost efectuate verificările, încercările şi probele specifice.
Se reglează următoarele:
• debitele de aer pentru:
        - gurile de aspiraţie şi refulare;
        - ramurile sau ramificaţiile tubulaturii;
        - întreaga instalaţie;
• alimentarea echipamentului de ventilare-condiţionare cu apă caldă, apă rece, abur, energie electrică la parametrii din
proiect.
Reglarea instalaţiilor se face în condiţiile nominale de exploatare şi funcţionare a încăperilor ventilate sau climatizate,
având în vedere următoarele:
- se păsterază temperatura interioară cât mai constantă (cea prevăzută în proiect);
- se creează condiţiile de funcţionare în suprapresiune sau depresiune prin reglarea corespunzătoare a debitului de aer
introdus şi evacuat prin prevederea unor grile de transfer;
- se evită influenţele perturbatoare ale vântului sau tirajului natural al clădirii prin închiderea geamurilor, uşilor
exterioare etc.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI ŞI REGLAREA LA REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR
Reglarea aeraulică
Reglarea aeraulică este procesul de ajustare cantitativă a curgerii aerului în elementele componente ale
instalaţiei de ventilare în vederea asigurării debitelor prescrise prin proiect. Înainte de reglare toate
organele de reglare vor fi fixate în poziţia deschis atât la dispozitivele de absorbţie şi refulare, cât
şi pe ramurile reţelei de canale. Instalaţia de automatizare va fi deconectată. Rezultatele
măsurătorilor finale făcute în vederea reglărilor vor fi înregistrate în fişe speciale în care se
consemnează vitezele şi debitele de aer măsurate, procentele măsurării şi încadrarea acestora în
toleranţele admise, tensiunea de alimentare, intensitatea curentului şi turaţia ventilatorului,
pierderea de sarcină în filtrul necolmatat.
Metode de reglare
Reglarea debitelor de aer se face în general prin utilizarea a două metode:
a) reglarea instalaţiei începând succesiv cu ventilatorul, ramurile principale, ramurile secundare şi gurile
de refulare. Metoda necesită încercări şi măsurători succesive numeroase, mai ales pentru
instalaţiile complexe şi datorită elementelor perturbatoare ale instalaţiei (coturi, ramificaţii etc.) se
pot induce anumite erori de măsură.
b) reglarea instalaţiei utilizând metoda proporţională, măsurându-se debitele de aer pe gurile de refulare
sau ramificaţii şi raportarea acestora la debitele de aer stabilite prin proiect. Reglarea ramurilor se
face astfel încât raporturile debitelor măsurate faţă de debitele stabilite prin proiect, să fie aceleaşi
pe toate ramurile.
Indiferent de metoda de reglare se va face o reglare a ventilatoarelor având în vedere parametrii nominali
ai acestora.
Procentul de debit se defineşte ca raportul între debitul de aer măsurat şi debitul de aer stabilit prin proiect.
[%]

Stabilirea finală a debitelor la valoarea de 100% (valoarea proiectată) se face prin reglaj central la
ventilator.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI ŞI REGLAREA LA REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR

Reglarea proporţională cuprinde următoarele etape:

a) reglarea gurilor de ventilare şi a ramificaţiilor din sistem pentru obţinerea aceluiaşi procent de debit (Pd) din
debitul de aer proiectat;
b) reglarea dispozitivului central de la ventilator în vederea obţinerii debitului de aer proiectat;
c) verificarea rezultatelor obţinute.
În timpul reglării se respectă următoarele reguli:
• operaţia de reglare se începe de la gura cea mai îndepărtată de ventilator;
• poziţia organului de reglare rămâne fixă după reglare;
• se va efectua reglajul între ramificaţia reglată şi ventilator şi nu se va efectua reglaj între ramificaţia
reglată şi capătul cel mai depărtat de ventilator.
• nici o ramificaţie nu va fi reglată până nu s-au reglat toate ramificaţiile dinaintea ei (spre capătul cel mai
depărtat de ventilator).
Ordinea operaţiilor de reglare este următoarea:
• reglarea se efectuează succesiv pentru fiecare ansamblu cnstituit dintr-o ramificaţie principală, grupul de
ramificaţii secundare aferente şi grupurile de guri de ventilare de pe aceste ramificaţii;
• reglarea se începe cu ramificaţia principală care are procentul de debit de aer Pd cel mai mare şi se
continuă în ordinea descrescătoare a valorilor procentului;
• gurile de ventilare de pe o ramificaţie vor fi reglate începând cu gura având procentul de debit Pd cel mai
mic şi care este plasată pe ramificaţia cu procentul cel mai mare.
Toleranţe admisibile
La reglarea proporţională sunt admise următoarele toleranţe faţă de procentul din debitul de aer proiectat.
la echilibrarea gurilor de ventilare 0 ÷ 10%;
la echilibrarea ramificaţiilor 0 ÷ 5%;
la reglarea debitului total de aer 0 ÷ 5% (din debitul total al ventilatorului).
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI ŞI REGLAREA LA REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR

Reglarea camerelor de amestec

Reglarea camerelor de amestec trebuie făcută înaintea reglării reţelei de ventilare.
Reglajul se face cu sistemele de reglaj ale reţelei în poziţie complet deschisă şi cu
ventilatoarele (de introducere şi evacuare) funcţionând la debitele şi turaţiile
maxime. În vederea efectuării măsurătorilor este necesar ca bateriile de încălzire şi
răcire să fie în funcţiune.
Se fixează procentul de aer proaspăt şi de aer recirculat prin poziţia corespunzătoare a
dispozitivelor de reglaj. Raportul dintre debitele de aer (proaspăt şi recirculat) la
comanda unui termostat montat pe canalul de aer proaspăt sau în exterior. Se
exceptează instalaţiile care funcţionează numai cu aer exterior.
Procentele de debit sunt date de relaţiile:
în care:
Lp – procentul de aer proaspăt
Lr – procentul de aer recirculat
tam – temperatura amestecului aer proaspăt şi recirculat [ oC]
tr – temperatura aer recirculat
tp – temperatura aer proaspăt
Se recomandă ca măsurile de temperaturi să se facă după filtrele de aer, de preferinţă în
mai multe puncte (se măsoară temperatura amestecului de aer).
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI ŞI REGLAREA LA REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR

Reglarea gurilor de ventilare

Este recomandabil ca reglarea să se facă cu două categorii de dispozitive de reglaj
dispuse în serie: dispozitive plasate pe canalele de aer şi dispozitive plasate la
gurile de ventilare. Reglarea unui grup de guri de aer se face independent pe
ramuri, începând cu gura de aer cea mai defavorizată (care are valoarea cea mai
mare a procentului de debit Pd). Dacă această gură nu este la capătul cel mai
depărtat de ventilator se închide dispozitivul de reglare al gurii până cea aceasta
devine cea mai defavorizată.
Dacă gura cea mai defavorizată este plasată la capătul cel mai depărtat de ventilator
procedeul de reglare decurge astfel:
• se măsoară debitul de aer al gurii de capăt şi se raportează la debitul proiectat
stabilindu-se astfel procentul de debit Pd, de referinţă;
• dacă procentele Pd comparate se încadrează în toleranţele admise se fixează
dispozitivul de reglare în poziţia definitivă;
• în caz contrar se execută reglări treptate şi măsurători succesive ale debitului de aer
până când valoarea procentului Pd al gurii care se reglează comparat cu procentul
Pd al gurii de referinţă se încadrează în toleranţele admise;
• după reglarea acestei guri se trece la reglarea gurii următoare.
După reglarea gurilor de introducere a aerului se va măsura viteza aerului în zona de
lucru, verificându-se ca aceasta să se încadreze în limitele admise.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI ŞI REGLAREA LA REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR

Reglarea ramurilor tubulaturii de ventilare

Reglarea se începe, cu stabilirea procentului de referinţă Pd pentru câte o gură tipică de
pe două ramificaţii alăturate; gurile vor trebui să fie de acelaşi tip sau cu
caracteristici asemănătoare. Dacă gurile de aer comparate sunt diferite
determinarea debitelor de aer se face prin metode specifice făcându-se măsurători
succesive la diverse debite în vederea stabilirii unui coeficient de corecţie.
Reglarea pe ramuri se face până când debitele de aer măsurate pe ramificaţii şi comparate
între ele se înscriu în toleranţele admise ale procentului Pd. În timpul echilibrării
ramificaţiilor secundare, clapeta de pe ramificaţia secundară rămâne complet
deschisă. După echilibrarea primei ramificaţii secundare, clapeta de pe ramificaţia
secundară rămâne complet deschisă. După echilibrarea primei ramificaţii secundare
se trece la echilibrarea şi reglarea următoarelor ramificaţii şi în continuare la
echilibrarea ramurilor după aceeaşi metodă.
Reglarea debitului total de aer se face după reglarea debitelor de aer de pe toate gurile de
aer, ramificaţiile şi ramurile instalaţiei de ventilare-climatizare. Valoarea totală a
debitului de aer de pe ramura principală se determină prin măsurători sau prin
însumarea debitelor de aer de pe ramificaţiile secundare. După compararea
debitului de aer total măsurat cu debitul rezultat din proiect, diferenţa dintre ele se
reduce prin reglarea dispozitivului central până la încadrarea în toleranţele admise.
Reglarea debitului de aer total se face cu filtrele de praf necolmatate.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI ŞI REGLAREA LA REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A
INSTALAŢIILOR

Verificarea finală a echilibrării

Verificarea finală constă în măsurarea debitelor la toate gurile de aer ale
instalaţiei de ventilare folosindu-se aceleaşi tipuri de aparat de măsură
etalonate. Măsurătorile debitelor de aer la guri vor fi făcute astfel încât
compararea să fie făcută pe aceeaşi bază; măsurătorile efectuate asupra
gurilor de ventilare de tipuri diferite vor fi afectate cu factori de corecţie
corespunzători. În cazul constatării unor abateri ale procentelor de debite
Pd faţă de valorile admise reglarea instalaţiei se va reface până la
încadrarea în abaterile admise.
Verificarea se consideră satisfăcătoare dacă procentele de debite de aer măsurate,
raportate la debitele stabilite prin proiect se încadrează în toleranţele
admise. După ultima verificare satisfăcătoare, dispozitivele de reglare şi de
dirijarea jeturilor de aer se fixează în poziţie definitivă, însemnându-se
poziţia corespunzătoare.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI ŞI REGLAREA LA REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A
INSTALAŢIILOR

Reglarea camerelor de umidificare

Reglarea se face în scopul obţinerii unui grad de umidificare a aerului
corespunzător cerinţelor consumatorilor. Reglarea se face în
condiţiile funcţionării instalaţiei la parametrii indicaţi în proiect.
Pentru camerele de umidificare funcţionând în regim adiabatic
reglarea se face astfel:
a) se determină umiditatea relativă a aerului la intrarea în aparat,
măsurându-se temperatura cu termometrul uscat t 1 şi termometrul
umed (t1) având acelaşi grad de precizie, reprezentându-se punctul
de stare corespunzător în diagrama i-x;
b) se măsoară temperatura cu termometrul uscat la ieşirea din camera t 2
determinându-se pe diagrama i-x punctul de stare corespunzător
(intersecţia i = ct. şi t2);
c) se determină temperatura de saturaţie t3 prin prelungirea dreptei 1 – 2 pe
diagrama i-x (i = Ct) până la curba de saturaţie.
Eficienţa camerei de umidificare se determină cu relaţia:
Măsurătorile se vor efectua în următoarele condiţii:
- se folosesc aparate de măsură cu acelaşi grad de precizie;
- se calculează mediile aritmetice, făcându-se măsurători în puncte
uniforme repartizate în secţiune;
- se măsoară umiditatea relativă în zone cu stratificare a aerului cât mai
atenuată (după filtrul de aer, etc.).
Gradul de umidificare se reglează acţionând în principal asupra debitului
de apă de stropire sau a debitului de abur.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI ŞI REGLAREA LA REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR

Reglarea bateriilor
Reglarea bateriilor de încălzire sau răcire se face în scopul stabilirii temperaturilor aerului la ieşire din baterii
corespunzător valorilor indicate în proiect. Verificările temperaturilor se fac în condiţii nominale prevăzute în
proiect.
Măsurătorile vor fi făcute având în vedere următoarele:
- să fie executate după funcţionarea timp de minim 1 oră a bateriei;
- durata va fi de 1 ÷ 1 1/2 ore;
- punctul de măsurare a temperaturii aerului încălzit va fi situat la 5-6 diametre echivalente în aval de baterie în zone cu
temperaturi uniforme;
- punctul de măsurare a temperaturii aerului de încălzit va fi situat în amonte de baterie la distanţa în care nu apar
stratificări cu diverse temperaturi ale aerului.
După reglarea debitului de aer ce trece prin baterii, se va acţiona asupra vanelor de alimentare cu agent termic sau
frigorific astfel încât să se obţină temperatura de ieşire a aerului indicată în proiect.
Reglarea elementelor de automatizare
Reglarea elementelor de automatizare se face în scopul păstrării valorilor prescrise pentru parametrii instalaţiilor de
ventilare. Reglarea instalaţiei de automatizare se face pe întreg ansamblul ei, prin acţionare asupra elementelor
componente. Periodic se efectuează etalonări ale elementelor de automatizare.
Pentru aparatele de măsură a parametrilor (traductoare), etalonarea constă în compararea mărimilor măsurate cu valorile
furnizate de către aparate etalon. Pentru aparate de execuţie propriu-zis (ventile, clapete de reglaj, etc.) se
verifică caracteristica de lucru a acestora (debitul de apă sau aer în funcţie de deschiderea acestora). Se măsoară
totodată şi căderile de presiune pentru diverse raporturi de închidere a organului de reglare, măsurându-se
totodată valorile tensiunilor şi a curentului la sistemul de acţionare electrică şi comparându-se cu valorile
indicate de producător.
La sistemele de acţionare se reglează şi tijele şi sistemele de transmisie a mişcării de la motor la organul propriu-zis de
reglare (robinete, clapete de reglare, rame cu jaluzele etc.).
Reglarea sistemelor de comparare şi comandă (regulatoare automate) se face corespunzător regimului de funcţionare
prescris al instalaţiei utilizând curbele de reglaj sau parametrii înscrişi în memoria regulatorului programabil.
 EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE VENTILARE
VERIFICĂRI ŞI REGLAREA LA REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR
Reglarea în timpul funcţionării
Reglarea instalaţiei de ventilare în timpul funcţionării se face în scopul acordării parametrilor aerului refulat în încăpere
cu cerinţele utilizatorilor, sau corespunzător necesităţilor de microclimat interior sau cerinţelor tehnologice.
Alegerea modalităţii şi a sistemului de reglare se face ţinând seama de regimurile de funcţionare ale încăperilor
ventilate sau climatizate.
În funcţie de modul în care se efectuează reglarea, aceasta poate fi: manuală sau automată.
În cazul reglării automate măsurarea parametrilor aerului şi variaţia acestora precum şi a agenţilor termici se face
continuu corespunzător cerinţelor de microclimat interior. Reglarea parametrilor aerului se va face ori de câte
ori este posibil central, mai ales pentru încăperile cu regim de funcţionare asemănător. Reglarea centralizată
poate fi completată cu reglarea locală, pentru instalaţiile dotate cu aceste sisteme.
După pornirea instalaţiei de ventilare se disting două etape de reglare:
- aducerea la regimul iniţial de funcţionare al instalaţiei care se face înainte de începerea procesului tehnologic sau de
ocuparea încăperilor climatizate;
- corectarea regimului de funcţionare corespunzător schimbărilor condiţiilor interioare de microclimat sau variaţiei
parametrilor aerului exterior.
Operaţia de reglare constă într-o succesiune de manevre efectuate asupra clapetelor de pe canalele de aer proaspăt,
evacuat sau recirculat, coordonat cu manevre asupra organelor de reglare a agentului termic sau frigorific.
Parametrii interiori sunt măsuraţi de către senzori care transmit datele măsurate elementelor de comandă în
vederea executării corecţiilor necesare de către elementele de execuţie, în urma comparării datelor măsurate cu
datele din memoria aparaturii de comandă. Corespunzător complexităţii instalaţiei se poate acţiona în vederea
menţinerii unuia sau mai multor parametri ai aerului interior prin reglarea debitului de aer sau a puterii termice a
bateriilor de încălzire sau răcire. Reglarea debitului de aer poate fi făcută acţionând asupra debitului total de aer,
sau asupra amestecului între aerul proaspăt şi aerul recirculat.
Modificările proporţionale ale debitelor de aer se fac cu menţinerea constantă a debitului de aer introdus şi evacuat din
încăperea ventilată. Reglarea instalaţiei se efectuează astfel încât debitul minim de aer proaspăt să fie păstrat
conform indicaţiilor din proiect.
Reglarea temperaturii aerului se face în general prin două metode:
- reglarea procentului din debitul total care străbate bateria sau tubulatura ocolitoare;
- reglarea puterii termice a bateriei prin acţionarea asupra agentului termic (reglaj calitativ, cantitativ sau mixt); această
metodă este recomandată având în vedere uşurinţa realizării, fără implicaţii majore în reglarea aeraulică a
sistemului.