Proiect ANC

Automatizarea instalației de ventilație

Stoica Eugen Claudiu

Electrotehnica
FE41 IFR
Coordonator: Dumitrescu Carmen

Constanta 2022
Noțiuni introductive

1. Generalități

2. Unități de tratare a aerului

3. Ventilația in camera motoarelor

4. Filtre de aer

5. Automatizarea instalației
Noțiuni introductive

Scopul unui sistem de ventilație este de a circula aerul într-un spațiu din
interiorul unei nave, de obicei fără a procesa căldura sau umiditatea, si servește la
menținerea parametrilor din spațiu in limite acceptabile sau confortabile.
Prin ventilație se înțelege introducerea de aer din atmosfera si îndepărtarea aerului
din interiorul incintelor in cantități suficiente pentru asigurarea confortului.
Ventilația este una din principalele tehnici de îndepărtare a excesului de căldura
din interiorul incintelor închise sau de extindere în interiorul acestora a condițiilor
termice favorabile ale mediului exterior.
Rolul unei instalații de ventilație este de a stabili sau de a menține condiții de
temperatură, umiditate, conținut de praf si produse gazoase, compatibile cu un
anumit grad de confort, in prezenta diverselor aporturi exterioare, respectând
nivelul de zgomot si de viteza de deplasare a aerului compatibile cu acest confort.
Instalațiile de ventilație sunt după cum urmează:
- Ventilație naturala
- Ventilație artificiala
Ventilația naturala se bazează pe principiul mișcării determinat de mișcarea
libera a maselor de aer, diferențele de densitate a aerului la diferite temperaturi sau
energia cinetica a aerului in mișcare. Compartimentele ventilate natural au canale
de aerisire care se termina in partea de sus (ieșire in atmosfera), iar conductele de
ventilație sunt orientate in funcție de direcția fluxului de aer, permițând extragerea
sau introducerea aerului in compartimentul ventilat. Schimbul de aer din aria de
acoperire are loc prin transformarea energiei cinetice a maselor de aer într-o
diferență de presiune statică. Aceasta transformare are loc in canalele de ventilație.
Sistemele de ventilație naturală sunt suficient de eficiente pentru a ventila
încăperile, dar numai pe vreme bună când sunt prezenți curenți de aer. Acest
echipament are dezavantajul de a fi voluminos si ineficient pe vreme calmă sau
când sunt furtuni puternice, care sunt din ce in ce mai rare la navele noi.
 La ventilația artificiala, circulația aerului in interiorul si exteriorul încăperii se
realizează cu ajutorul ventilatoarelor. Aceste ventilatoare asigură ventilația
necesară indiferent de condițiile atmosferice.
Sistemele de ventilație asigură transportul aerului folosit ca purtător de căldură
sau schimb de aer (tratat termic sau netratat). Aerul este tratat termic, permițând
modificarea parametrilor camerei mai aproape de valorile de confort in ceea ce
privește umidificarea. Daca aerul este introdus netratat, sistemul nu poate garanta
ca unii parametri ai încăperii sunt sub nivelul parametrilor aerului exterior, dar
limitează căldura, umiditatea sau concentrațiile de contaminanți din încăpere.

Capitolul 1
Generalități
1.1 Elemente componente
Componentele sistemului de ventilație sunt mașinile care alimentează circulația
aerului (ventilatoare) cu energie, conductele principale conectate la aspirația și
evacuarea ventilatoarelor, elementele de ramificare, distribuire sau colectare.
Ventilatoarele din sistemele de ventilație sunt fie centrifuge, fie axiale.
Ventilatoarele axiale sunt utilizate atunci când sunt necesare un debit mare și o
sarcină mică
Cuplate cu distanțe scurte până la instalarea în compartimentele mașini, magazii
etc., ventilatoarele centrifugale sunt folosite pentru a ventila spațiile de locuit sau
anexe unde sunt necesare sarcini mai mari și volume de aer mai mici.
1.2 Elemente de structura
Există ventilatoare de tip axial sau de tip centrifugal, iar acestea prezinta
dezavantajul consumului mare de energie si zgomote puternice. Din acest motiv,
ventilatoarele nu sunt instalate in zonele de locuit, ci in compartimente speciale
cat mai izolate. Camera în care este instalat ventilatorul este izolată fonic, iar
tubulatura se va conecta prin burdufuri, pentru ca vibrațiile ventilatorului să nu fie
transmise prin aer. Având in vedere faptul ca cele mai silențioase ventilatoare au
un nivel de zgomot de 90-100 dB, uneori chiar mai mult, se montează amortizoare
(Fig. 6.4) pentru a evita propagarea zgomotului in canalele de ventilație din
cauciuc. Poate fi instalat in stare stinsa.
În funcție de tipul de circulație a aerului și de tipul fenomenului de degradare a
aerului camerei, sunt selectate următoarele opțiuni de ventilație:
- Ventilație prin introducție
- Ventilație prin extracție
- Ventilație mixta.

O variantă a ventilației prin introducție se aplică ventilației cabinelor, camerele de

zi, sălile de cinema și toate celelalte încăperi similare fără surse de gaze și vapori
nocivi. Variante se găsesc și în compartimentele mașina.
Curenții de aer aduși de instalație se amestecă cu noxele, iar amestecul este
evacuat prin scurgere (Fig. 6.5 a)
Extracția este utilizată de obicei în încăperi cu degajări de mirosuri neplăcute sau
puternice (bucătărie, cambuza, baie, spălătorii, etc.). Soluțiile de ventilație prin
extracție sunt folosite și în situațiile compartimentelor care emit substanțe
periculoase (compartimente pompe, încăperi de depozitare etc.). Fluxul de aer
poluat din încăpere este îndepărtat de ventilator, iar completarea cu aer va fi făcută
prin neetanșeități.
Varianta mixtă este o variantă hibridă de introducție și extracție și este utilizată în
situațiile în care evacuarea sau introducerea aerului din cauza scurgerilor este
inadecvată. De obicei, există două moduri de a face acest lucru:
 Debitul de aer de intrare este mai mare decât debitul de aer de evacuare (Q>Q).
Acesta este cazul în încăperile mașinilor, în special atunci când debitul introdus
trebuie să completeze debitul necesar pentru ca motorul sa funcționeze.
 Debitul de aer de intrare este mai mic decât debitul de aer de evacuare (Q>Q).
Această variantă este mai frecventă în compartimentele care emit noxe sau
mirosuri puternice.
Tubulatura magistrala si ramificațiile formează tubulatura instalației de ventilație.
Tubulaturile de tip magistral pot sa lucreze pe aspirație sau pe refulare in funcție
daca instalația este cu varianta cu extracție sau introducție.
Elementele de captare si distribuție au sarcina de a asigura captarea aerului din
exterior si împrăștierea lui in încăpere. Elementele de captare a aerului sunt
protejate prin jaluzele, ce vor putea fi închise etanș. Amplasarea lor este pe puntea
superioară a navei.
Gurile de refulare din încăperi (Fig. 6.6 a și b) sunt echipate cu dispozitive de
dirijare a aerului, de încetinire a vitezei, astfel încât viteza maximă a curenților în
cameră să fie în intervalul admis. De asemenea, gurile de evacuare ar trebui să
poată regla fluxul de aer iar funcționarea nu trebuie sa fie zgomotoasa.
2. Unități de tratare a aerului
Aerul poate fi reglat parțial, atunci când numărul de parametri reglați este
mai mic decât numărul total de parametri de confort. De exemplu, instalațiile de
încălzire cu aer reglează temperatura și conținutul de gaze nocive, dar nu
controlează umiditatea, realizând o condiționare parțială. Aceste instalații se
utilizează pentru încăperile de locuit si utilitare, în special în camerele de zi, unde
aerul proaspăt, aerul circulant sau un amestec al acestora este utilizat în circuitele
de grup, posturile centrale de comandă, încăperile de serviciu, precum și încăperile
de natura izolatoarelor medicale sunt deservite de instalații autonome.
În figura 6.7 este reprezentată schema unei instalații de încălzire cu aer cu un
singur circuit (1 - traductor termic; 2 - filtru; 3 - încălzitor primar de aer; 4 - gură
de refulare aer; 5 - ventilator; 6 - racord cu fonoatenuator; 7 și 8 - secțiile
încălzitorului secundar de aer; 9 - umidificator; 10 - tubulatură perforată de
alimentare cu abur pentru umidificarea aerului; 11 - regulator de presiune a
aerului; 12 - armătură electromagnetică; 13 - panou electric; 14 - tubulatură de
alimentare a încăperilor cu aer condiționat; 15 - traductor de umiditate; 16 -
conductă de admisie circulație).
 Evacuarea aerului adus în cameră are un efect mare asupra debitului. Acidul
circulant poate fi utilizat direct în cameră fără a induce acidul în camera de
amestecare cu aerul exterior.
În figura 6.8 este reprezentat schematic un aparat de condiționare cu ejecție.
utilizat în mod curent pe navele comerciale.
Aparatele de condiționare cu ejecție vor avea nevoie de presiuni mai mari,
datorită căderii de presiune din ajutajul ejector. Aerul prelucrat în încălzitorul de
grup din stația de condiționare ajunge la racordul 8 și trece prin ajutajul ejector 7
de unde iese cu viteză mare.

În zona ajutajului:
P1 =Pst + pa x V*2/2 = const = pb
Daca v>0 pst < pb, se creează un flux de evacuare, expulzând aerul din spațiu în
sensul săgeții. Până în momentul amestecării, acest aer circulă prin elementul de
încălzire 2.
Debitul poate fi reglat la racordul 3 de pe conductele 5 și 7. Aerul condiționat de
vară folosește elementul 2 pentru a răci aerul. În acest caz, tubul 6 este necesar și
pentru a colecta vaporii de apă condensați din aer. Cantitatea de aer primar din
circuitul 8 este reglată cu ajutorul supapei 4. Zgomotul provocat de aerul forțat în
cameră este înăbușit de izolația fonică absorbantă din pereții unității. Purtătorul de
căldură utilizat de aceste dulapuri de aer condiționat în circuitele 5 și 7 este aburul
sau apa caldă. Unele dispozitive folosesc grupuri de două până la patru rezistențe
electrice conectate în paralel și controlate de întrerupătoare pentru a asigura mai
multe regimuri termice de funcționare.
Raportul dintre cantitatea de aer aspirată din încăpere Gej și cantitatea de aer cald

introdus în tubulatură Ga, se numește coeficient de ejecţie, α:

α = Gej/Ga
 În funcție de designul dispozitivului și de presiunea aerului utilizat, α = (0,5; 3).
Conform relatiei (6.25), cantitatea totală de aer care iese din dispozitivul G este
G=Ga+Gej = (1+α)Ga
Figura (6.9) prezintă o diagramă a unui aparat de aer condiționat de tip ACN. Sunt
fabricate pentru următoarele game de parametri de funcționare:
- Debit nominal (2500 ... 12500) m3/h.
- Presiune totală disponibilă (60 ... 250) mm AC;
- Putere termică (17 ... 65) 103 kJ/h;
- Capacitate de răcire (5 ... 38) 103 kJ/h;
- Putere instalată (3 ... 22) kW.
Acestea sunt furnizate de unitățile de răcire Freon 12 t0/tr=+5/+40 °C. Aparatul de
condiționare este disponibil atât pentru instalații cu 1 conductă, cât și pentru
instalații cu 2 conducte. Este format din mai multe secțiuni, fiecare dintre acestea
având un rol specific în procesul de tratare a aerului.
Secțiunea 1 de amestecare si filtrare cu 2 orificii de intrare pentru aer proaspăt
recirculat.
Secțiunea de încălzire 2, cu 2 baterii de încălzire a aerului până la +40 °C în
schema mono tubulară și +20 grade C pentru schema bitubulară. Temperatura
aerului este reglată de îmbinările de abur 5 și 6 controlate de traductori de căldură
dispuși așa cum se arată.
Echipată cu o unitate de răcire 3 și o baterie de răcire cu expansiune directă.
Această secțiune funcționează numai vara când un amestec de aer proaspăt/aer
circulant cu o pondere de până la 40% este răcit la +(15 ... 17) °C și introdus în
cabine.
Secțiunea de umidificare si distribuție 4 in care umiditatea aerului este reglata la
d=(7...7,5) g/kg printr-un racord de abur 7 controlat de un higrometru 8. După
umidificare, aerul de +40°C este trimis direct în cabină printr-o singură conductă.
Dacă sistemul are două conducte, jumătate din debitul total cu o temperatură de
+20 °C este trimis direct în cabină, restul este încălzit la +60 °C și apoi trimis în
cabină prin a doua conductă. Ambele conducte sunt conectate la un mixer 10 unde
temperatura este reglată individual după cum este necesar și raportul de echilibru
este menținut automat.

3. Ventilația din camera motoarelor

Ventilația camerei mașinilor este importantă pentru durata de viata a motorului.

Multe nave au suficient aer pentru ca motoarele să ardă combustibilul, dar nu
suficient aer pentru a răci compartimentul motorului. Aerul cald nu are atât de
mult oxigen în el, așa că motorul pierde putere și este mai puțin eficient. Motorul
trebuie să consume mai mult combustibil pentru a atinge același nivel de
performanță. Sistemele de aer condiționat și ventilația compartimentului motor
ajută la menținerea echipamentului din compartimentul motor curat și în stare
bună. Acest lucru are ca rezultat o durată de viață mai lungă și o întreținere mai
mică a motorului. Căldura din compartimentul motor nu afectează doar motorul.
Acest lucru poate deteriora, de asemenea, generatoarele, sistemele de răcire și
sistemele electrice.
Sisteme de ventilație în camera motoarelor
Sistemele de ventilație din camera mașinilor includ ventilatoare de admisie, care
introduc aer de combustie și aer de răcire și ventilatoare de evacuare care scot doar
aer de răcire. Pe măsură ce temperatura din camera mașinilor crește, ventilatorul
de evacuare începe să atragă aer de răcire. Ca urmare, scăderea de presiune în
compartimentul motor crește eficiența ventilatorului de aspirație.
Eliminatoare de ceață pentru orificii ventilație motor
Un sistem de ventilație în camera motoarelor este adesea echipat cu eliminatoare
de ceață. Eliminatoarele de ceață (vapori) sunt concepute pentru a extrage vaporii
și apa de mare din aerul de admisie. Acestea sunt grilele pe care le vedeți în mod
obișnuit la, sau în interiorul, oficiilor de ventilație ale motoarelor. Acestea pot fi
construite pentru a se potrivi oricărei dimensiuni sau forme de aerisire și joacă un
rol important în menținerea apei în afara camerei motoarelor prin reducerea
cantității și dimensiunii picăturilor de apă din aerul de admisie. Apa sărată din aer
de la turbocompresor se transforma in abur la o temperatura de 300 – 400 de
grade, evaporând rapid apa si cristalizând sarea. Acest lucru face ca mineralele
care se depun pe lamelele turbo să determine înfundarea răcitoarelor de aer de
admisie. Eliminatoarele de vapori pot preveni acest proces.

Importanța majoră a ventilației în camera motoarelor

Nevoia tot mai mare de ventilație adecvată se datorează progreselor tehnologice în

motoarele diesel supraalimentate. Proiectarea și implementarea corectă a
ventilatoarelor si a orificiilor devin din ce în ce mai importante, deoarece motorul
necesită mai mult aer pentru a realiza un ciclu de ardere adecvat.
Acest lucru este valabil mai ales pentru modernizările atunci când un nou set de
motoare mai puternice este instalat într-un spațiu limitat. Așteptarea până după
instalare pentru a se potrivi noilor cerințe crește șansa de a înfunda motorul.
Clapeţi antifoc

Clapeţii antifoc sunt ideali și pentru sistemele de ventilație a compartimentului

motor. Acestea sunt fante metalice cu mai multe lame care închid și opresc
admisia de aer atunci când sistemul de incendiu al navei este în flăcări.
Întreruperea alimentării cu aer este una dintre cele mai rapide modalități de a
stinge sau atenua un incendiu.

4. Filtre centrifugale

Montarea filtrelor de aer și separatoarelor de praf

Înainte de instalarea filtrelor și separatoarelor de praf se efectuează verificări

similare celor specificate in art. 24...56 Normativ I5/2010 si se vor efectua in
conformitate cu indicațiile fabricii producătoare.
Dacă instalați filtrul de aer într-o cavitate din zidărie, asigurați-vă că îmbinarea
este etanșată peste tot în jurul filtrului.
La filtrele cu celule, se vor asigura și verifica:
- etanșeitatea rosturilor dintre celule și stelaj, pe perimetrul fiecărei celule;
- Scoaterea și așezarea ușoară a celulelor în stelaj;
- existenta celulelor de rezervă și păstrarea acestora în locuri corespunzătoare, în
aproprierea filtrului;
- existenta mijloacelor de curățire a celulelor;
- acces ușor la fiecare celulă în vederea scoaterii și reintroducerii ei în stelaj. La
filtrele mecanice (auto curățitoare sau cu banda uscată continua) se va asigura și
verifica funcționarea normală, fără întreruperi și fără suprasolicitări a tuturor
elementelor în mișcare;
- acces ușor si manevrare ușoară a dispozitivelor de comandă.

Separatoarele de praf se vor monta pe construcții de susținere care să asigure

fixarea rigidă, fără deplasări in timpul funcționării. La separatoarele de praf cu
elemente mobile se vor verifica, înainte de montaj, buna funcționare a acestor
elemente.
La ușile sau capacele de vizitare ale separatoarelor de praf se va verifica, înainte
de montaj, manevrarea ușoară și etanșeitatea acestora.
Vor fi verificate, înainte de montarea separatoarelor, funcționarea corectă a
dispozitivelor pentru evacuarea prafului din separatoare, precum și etanșeitatea
pâlniilor buncărelor sau camerelor de colectare a prafului.

5. Automatizarea instalației
Automatizarea navelor a ajuns să se refere la procesul continuu și discret al
diferitelor mecanisme, dispozitive și ansambluri de la bordul navelor.
Automatizarea diferitelor echipamente din sala mașinilor (CM), precum și
gestionarea și monitorizarea sistemului de alimentare al navei, sunt acum
centralizate pe un PC.
Elemente de automatizare: convertoare, auto amplificatoare, autocontrolere,
elemente de execuție, elemente logice, ancore telecomandă, servomecanisme,
convertoare, dispozitive de înregistrare, afișare și semnalizare, calculatoare.
Automatizarea complexă a navelor urmărește să treacă de la automatizarea
individuală a mecanismelor, ansamblurilor și instalațiilor navelor la sisteme
automate complexe care combină sisteme automate individuale într-un întreg
integrat. Automatizarea complexă va duce, pe de o parte, la îmbunătățirea
condițiilor de muncă și de viață pentru echipaj și, pe de altă parte, la reducerea
echipajului la numărul minim de membri necesar pentru operarea navei atât în
operațiuni normale, cât și în cele de urgență, spre cel mai apropiat port. Există
tendința de a extinde tehnologia de automatizare la toate sectoarele navale și de a
introduce sisteme de control cu calculatoare și automate programabile, precum și
operațiuni puternice de comandă, colectare de date și monitorizare a tuturor
mașinilor și echipamentelor navelor. Această fază se numește super automatizare
navală în unele industrii. Pentru a permite nu numai reducerea continuă a
numărului de echipaj, ci și eliminarea distincțiilor tradiționale existente între
compartimentele navelor. Echipajul are mai multe sarcini, iar nava este echipată cu
sisteme automatizate moderne.

Să ne întoarcem la automatizarea tradițională și să definim câțiva termeni de

automatizare. Un set de obiecte fizice care asigură controlul proceselor tehnice sau
de altă natură fără intervenția umană directă este un echipament automatizat.

Știința care se ocupă de studiul principiilor și dispozitivelor utilizate pentru

gestionarea proceselor tehnologice fără intervenția umană directă se numește
automatizare. Automatizarea înseamnă punerea în practică a principiilor
automatizării.

Sistem automatizat: Un întreg format din procese conduse (tehnic) și dispozitive

automate (de conducere) care asigură că procesele sunt efectuate în conformitate
cu legile specifice. Definiția conceptului de sistem automat consta din unele
procese cauzale (tehnice) (sau cauza determina efectul si nu invers) si din unele
obiecte materiale create de oameni (cauzalitate) in scopul managementului automat
al unor procese. Fiecare dispozitiv automatizat este caracterizat printr-o cantitate
care reprezintă cauza și o cantitate care reprezintă efect. Între ele există o
dependență, iar cauza implică (determină) efectul .

Amplasarea unor elemente principale care deservesc la ventilația motoarelor este

următoarea:
Aranjamentul ventilatoarelor care deservesc combustiei in GCU ( gas combustion
unit) la bordul unui LNG. Acestea au rolul de a asigura combustia gazului in exces
care se dorește a fi ars in diferite scopuri sau pentru asigurarea spațiului: de
depozitare.
Aranjamentul panourilor ce deserveau reglarii temperaturii in camerele tablourilor
de
Bibliografie

 Scribd.ro
 Documentatie nava