8.

Tratarea aerului în centrala de climatizare

1. Metode de tratare a aerului în instalaţiile de climatizare

2. Tratarea aerului cu umidificarea adiabatică.
3. Tratarea aerului cu bateria de răcire.

1. Metode de tratare a aerului în instalaţiile de climatizare.

Aerul introdus în încăperile climatizate est epreluat din exterior sau este provenit din
amestecul aerului proaspăt cu aerul recirculat. În ambele cazuri starea aerului nu
corespunde cu starea pe care trebuie să o aibă pentru a fi refulat în încăperi, în scopul
realizării şi menţinerii condiţiilor interioare cerute. Apare necesitatea tratării aerului
înainte de introducerea lui în încăpere.
Procesul de tratare complexă este o succesiune de procese termodinamice simple, în
urma căruia aerul tratat ajunge la parametrii necesari pentru a prelua căldura şi
umiditatea din încăperea deservită de instalaţie.
Modificarea stării aerului tratat se poate face pe mai multe căi, cu diverse aparate
termice, iar procesul de tratare rezultat va fi diferit în funcţie de soluţia de tratare aleasă.
Astfel:
- Pentru încălzirea sau răcirea aerului fără schimbarea conţinutului de umiditate
( d = const.) se folosesc schimbătoarele de căldură de suprafaţă – baterii de încălzire
şi baterii de racire ;
- Pentru umidificarea aerului se folosesc camere de tratare cu apă sau umidificătoare
cu abur saturat uscat;
- Pentru uscarea aerului se folosesc baterii de racire, camere de tratare cu apă,
precum şi tratarea cu substanţe ( adsorbante şi absorbante ), mărimeaa gregatului de
tratare depinde de numărul şi tipul aparatelor termice utilizate.
Alegerea unui tip sau altul de proces de tratare se face în urma unei analize,tehnico-
economice cît şi în funcţie de posibilităţile tehnice existente în clădiri.
În ultima perioadă de timp mai multe companii producătoare includ în agregatul de
tratare recuperatoare de căldură de tip recuperativ (cu plăci, cu tuburi termice sau cu
fluid intermediar) sau recuperatoare rotative de tip regenerativ care conduc la
importante economii în energie.
În perioada caldă a anului aerul de obicei se răceşte şi se usucă. În perioada rece a
anului aerul se încălzeşte şi se umezeşte. SCA pot fi directe (fără recirculare sau cu
aer amestecat aer exterior + aer recirculat). Schema cu recirculare va micşora
cheltuielile de agent termic şi frigorific cu respectarea debitului minim de aer
proaspăt.
Posibilităţile folosirii schemei cu recirculare:
1. Lipsa impuritaţilor bacteriologice, toxici cu miros neplăcut sau substanţelor cu
pericol de incendiu sau inflamabile;
2. Enalpia aerului evacuat (pentru vară) trebuie să fie mai joasă ca entalpia aerului
exterior I ex ;
3. Corespunderea cerinţelor arhitectonice şi tehnico-economice, (distanţa de
încăperea deservită, cheltuielile sistemei de recirculare -efectul de micşorare a
cheltuielilor).

2. Tratarea aerului cu umidificarea adiabatică (directă)

Pentru umidificarea aerului se foloseşte numai camera de tratare cu apă (camera de

pulverizare).
Camerele de tratare a aerului ca apă, sunt schimbătoarele de căldură şi substanţă
între aer şi apă.
Suprafaţa de schimb o constituie suprafaţa apei, sub formă de picături care intră în
contact direct cu aerul.
În funcţie de temperatura apei se realizează următoarele schimbări ale stării
aerului: răcirea, umidificarea şi uscarea.
A

Icapere
R

Gn
Gb
BRA CR BPA
C
E
R U Gcp E E

V
F
P
Fig.1. Schema SCA cu umidificare şi reîncălzire de aer adiabatică directă
CP - camera de pulverizare
CO - conducta de ocolire (by-pass)
F-filtru;
 P-pompă;
CR - clapetă de reglare
BPA, BRA – bateria de preîncălzire şi reîncălzire de aer.
Pentru trăsarea procesului de tratare în diagrama I – d se cunosc:
- starea aerului exterior p.E (tex , I ex )
;
- starea aerului interior p.I (ti ,i )
;
- sarcina termică din încăpere ∆Q, în W şi sarcina de umiditate din încăpere W in
kg/h;
3, 6  Q
  , kJ/kg
- raza procesului W
Etapele trasării procesului de tratare sunt:
- se amplasează punctele cunoscute în diagrama I-d, p.I şi p.E
- se trasează dreapta razei procesului şi apoi o paralelă cu această dreaptă prin
punctul p.I.
- Prin p.E se trasează dreapta I ex =const.
I Ia=
co E
ns
t
E t ex A1

ti I i
Iex
=c
on

?t
st

R I'
=100%

Fig. 2. I-d diagrama cu umidificare adiabatică directă

În procesul de umidificare adiabatică obţinut, temperatura apei este egală cu
temperatura aerului după termometru umed (ta  t ) aerul cedează apei căldura
perceptibilă necesară pentru evaporare şi o primeşte înapoi de la apă cu vaporii
formaţi, sub formă de căldură latentă de vaporizare.
este acela că se obţine pulverizînd apă
Avantajul principal al acestui mod de tratare
recirculată, preluată din bazinul camerei de tratare. Recirculînd apa, nu este necesară
o încălzire sau o răcire prealabilă pentru a ajunge să aibă ta  t  La pornirea
.
instalaţiei indiferent de temperatura pe care o are apa recirculată ea va
ta  t 
tinde într-un timp scurt către o temperatură de echilibru .
În procesul real starea finală a aerului ajunge într-un punct (U) cu ϕ< 100 %.
Punctul U va fi atît mai aproape de p.1 ( se află la intersecția Iex=const cu ϕ=100 %)
cu cît suprafaţa de schimb dintre aer şi apă va fi mai mare, deci cu cît coeficientul de
stropire B va fi mai mare. Prin coeficientul de stropire se înţelege raportul dintre
debitul de apă pulverizată şi debitul de aer tratat:
Ga
B
L

Debitul de aer tratat se determină cu relația:

3, 6  Q t W  103
Gr  ; Gr  , kg/h.
Ia  Ir da  dr

Debitul de apă pentru compensarea celei evaporate (pîna la 3 %) în camera de

pulverizare va fi:
Wev.  Gr ( du  d E )  10 3

Procesul EU – reprezintă procesul de umidificare adiabatică directă şi are loc după

Iex = const.
Procesul UR – reprezintă procesul de încălzire a aerului la trecerea lui prin canale şi
ventilator cu ∆t. Aproximativ această mărire de temperatură poate fi determinată :
∆t = 0,001·∆P
în care: ∆P – pierderi de presiuni totale în canale de refulare, Pa.
De obicei ∆t ≈ 1 : 1,5 °C.
Dezavantajul acestei sisteme este dependenţa funcţionării şi eficienţei de parametrii
aerului exterior şi riscul de dezvoltare a bateriilor sau altor microorganisme.

Cazul umidificării directe adiabatice cu by-pass (conducta de ocolire).

În acest caz o parte din aerul exterior se tratează în camera de umezire, iar altă parte
de aer exterior ocoleşte CP fără a se trata. După ce are loc amestecul a două debite
de aer.

Fig. 3. I-d diagrama cu umidificare adiabatică directă cu by-pass

3,6  Q
Gr  ;
Debitul de aer refulat este: W
by – pass ( Gb ) şi camera de pulverizare (Gcp) să
Debitul de aer care trece prin
determină din ecuaţia bilanţului material, de exemplu după umiditate.
 Gb  d E  Gcp  d u  Gr d c
Gr  Gb  Gc. p .
(du  dc )
Gb  Gr 
(du  d E )

3. Tratarea aerului cu bateria de racire. (Răcirea indirectă)

Pentru a menţine umiditatea înaltă a aerului interior în încăperi cu un surplus

mare de căldură perceptibilă, pentru localităţi cu climă uscată şi temperaturi înalte,
se folosesc SCA in care răcirea aerului se produce prin contactul indirect intre
agentul de răcire (apa) şi aer. În acest scop se folosesc bateriile pentru răcirea
aerului care din punct de vedere constructiv sunt asemănătoare cu bateriile de
încălzire.

Pentru obţinerea efectului de răcire trebuie folosite baterii cu un număr mai mare
de rînduri de ţevi, deoarece diferenţele de temperaturi în cazul răcirii sunt
inferioare celor din cazul încălzirii. Viteza de circulaţie a apei trebuie să fie mai
mare ≥ 1m/s. Trebuie acordată o atenţie deosebită accesorilor pentru aerisirea şi
golirea bateriilor de răcire.

Schema constă din:

I – sistemul de tratare a torentului principal de aer;

II – sistemul auxiliar de răcire prin evaporarea.

BR- schimbător de căldură- bateria de răcire;

CP- camera de pulverizare (turn de răcire);

Gp- debitul de aer torentului de aer principal;

Ga- debitul de aer torentului de aer auxiliar;

 I BR

GP
IE, t E Ir, t r

t w2
CP(t urn de
II
racire)
Ga
IE, t E Iu, t u

t w1
P
Fig. 4. Schema răcirii aerului indirecte prin evaporare
I
Ev
A
E I

Ri U

d E=d R=
const

Fig. 5. I-d diagrama cu răcirea indirectă

Apa răcită prin evaporare în torentul de aer auxiliar cu temperatura t ω1 intră în
bateria de răcire al agregatului de condiţionare. Prin care trece torentul de aer
principal. Starea aerului să schimbă de la I E , tE  I r , tr Temperatura apei se
măreşte pînă la tω2. Cu această temperatură apa intră în CP unde se răceşte. Ciclul
se repetă.
I
Ev
A
E I

Rd
Ri

d E=d R=
const

Fig. 6 I-d diagrama comună cu răcire directă și indirectă

Prin compararea proceselor de răcire directe şi indirecte se poate face concluzie că

randamentul în cazul SCA cu răcire indirectă este mai mic.
3,6  Q 3,6  Q
Gr  
Ia  Ir I
I ind .  I dir  G r ind .  Gr dir.