Ministerul Educaţiei Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Urbanism şi Arhitectură
DepartamentulAlimentari cu Caldura,Apa,Gaze si Protectia Mediului
Catedra: Alimentarea cu căldura şi gaze,ventilaţie

Proiect de an
la disciplina : „Instalaţii de climatizare”

Tema: „Climatizarea unei hale industriale”

A efectuat: st.gr.ISACGV-
161
Maxian
Teodor

A verificat: lect.univ.Bet Dionisie

 Chişinău 2019

Cuprins:

Date iniţiale.......................................................................................................... 2
1. Alegerea parametrilor climatici exteriori şi interiori de calcul....................... 3
2. Bilanţul termic şi de umiditate al încăperilor climatizate............................... 3
2.1. Bilanţul termic de vară................................................. .............................. 3
2.2. Bilanţul de umiditate de vară...................................................................... 6
2.3. Bilanţul termic de iarnă............................................................................... 7
2.4. Bilanţul de umiditate de iarnă..................................................................... 9
3. Determinarea debitului de aer de calcul
şi a debitului total al agregatului de condiţionare.................................................. 9
3.1. Debitul de aer de calcul............................................................................... 9
3.2. Debitul total de aer al agregatului de condiţionare......................................
10
4. Alegerea schemei de tratare a aerului............................................................... 11
5. Tratarea complexă a aerului în centrala de climatizare.................................... 12
5.1. Tratarea complexă a aerului în perioada de vară......................................... 12
5.2. Tratarea complexă a aerului în perioada de iarnă........................................ 13
6. Calculul elementelor componente ale centralei de climatizare........................ 14
7. Calculul aerodinamic si alegerea canalelor de aer........................................... 16
7.1. Consecutivitatea calculelor aerodinamice.........................................................
16
8. Calculul aerodinamic al tronsoanelor.......................,...................................... 18
9. Calculul sistemului de aspiratie........................................................................ 20
Bibliografie..........................................................................................,................. 20

2
 Date iniţiale:

1. Localitatea: - Tallin;
2. Denumirea clădirii:- hală industrială;
3. Numărul muncitorilor: - 30;
4. Orientarea faţadei principale: - Est;
T1  135 oC
5. Parametrii agentului termic: ;
T2  70 oC
6. Lucrul efectuat: - mediu;
ti  22 oC
7. Parametrii aerului interior: ;
i  50%
8. Degajări nocive:
— căldură: 14000 W;
— umiditate: 8 kg/h;
— abur: 0;
9. Înălţimea halei: - 6,5 m;
10. Tipul acoperişului: - tip terasă;
11. Coeficientul de transfer termic al tavanului: Ktav  0,33 W m 2 oC ;
12. Puterea electrică instalată a surselor de iluminat: N  30 kW ;
13. Se prevede încălzirea de gardă: ti  5 oC ;
14. Cantitatea de material introdus în secţie: - 500 kg/h;
3
15. Debitul de aer aspirat local: La.l .  13000 m h ;
16. Curăţarea aerului exterior: - se prevede;
17. Temperatura aerului interior în încăperile învecinate trebuie să fie luată cu
3°C mai mare decît temperatura aerului exterior după parametrii A;
18. După cerinţele tehnologice este necesar de a proiecta în secţia industrială
instalaţii de climatizare de clasa a II.

3
 1. Alegerea parametrilor climatici exteriori şi interiori de calcul

ti  20 oC
i  55%
Parametrii B Parametrii A
Perioadele kj kj Latitudinea
t oC I t oC I
kg kg
Caldă 25 56,5 22,4 49
56
Rece -20 -18,8 -22,4 49

2. Bilanţul termic şi de umiditate al încăperilor climatizate

2.1. Bilanţul termic de vară

Sarcina termică de vară se poate determina pe baza relaţiei:

Q  Qdeg  Qap ,  W 

în care:
Qdeg  Qo  Qil  QM  ...  Qas ,  W 
Qsp  QPE  QFE  Qi ,  W 

unde: Qdeg — degajări de căldură de la surse interioare, în W;

Qap — aportul de căldură din exterior, în W;
Qo — degajări de căldură de la oameni, în W;
Qil — degajări de căldură de la iluminat electric, în W;
QM —degajări de căldură de la maşini şi de la utilaje acţionate electric, în W;
Qas — degajări de căldură de la alte surse cu temperaturi mai ridicate decât
ale aerului interior, în W;
QPE — fluxul termic pătruns din exterior prin elementele opace, în W;
QFE — fluxul termic pătruns din exterior prin elementele vitrate, în W;
Qi — aporturi de căldură de la încăperi vecine, în W.

4
 Determinarea sarcinii termice de vară:

a) Degajări de căldură de la oameni

Qot  n  qt , W 
Qop  n  q p , W 
în care: n — numărul de persoane egal cu 20;
qt , q p — degajarea specifică de căldură totală şi peceptibilă a unei
persoane, în W/pers, depinde de felul activităţii desfăşurate prin
care se evidenţiază efortul fizic depus şi temperatura aerului
interior, se indică în tab. 2.1 din [1].

Qot  n  qt =20 151=3020  W 

Qop  n  q p =20  99=1980  W 

b) Degajări de la utilaj tehnologic:

Qt  14000  W 

c) Aporturile de căldură din exterior de la radiaţia solară:

Qrs  QFE  QPE ,  W 

Fluxul termic pătruns prin elemente vitrate QFE se calculează cu relaţia:

QFE  Ff  q f  Af ,  W 

Aporturi de căldură prin elemente opace, pentru planşee:

QPE  Fp  q p  K p ,  W 
unde: Ff ,Fp — ariile suprafeţelor vitrate şi a planşeului corespunzător, în m2;
q f — cantitatea de căldură solară la 1 m arie vitrată, care depinde de
orientarea ferestrelor faţă de punctele cardinale şi este indicată în tab.
2.2 din [1];
q p — cantitatea de căldură solară la 1 m arie de planşeu, se ia din tab. 2.3,
[1];
Af — coeficient ce depinde de caracteristica ferestrelor; se ia din tab. 2.4;
K p — coeficient de transfer termic al planşeului, K tav  1 W 2 o ;
m C
QFE  0
QPE  216  17  0,31  1138,32  W 
Qrs  0  3672  8016 W 

d) Căldura introdusă în încăperi de vaporii de apă degajaţi de

la diferite surse
tehnologice se calculează cu formula:
Qv  0.278  Gv  I v ,  W 
5
unde: Gv — cantitatea de vapori pătrunsă în încăpere, în kg/h;
I v — entalpia vaporilor, în kj/kg [4, tab.ΙΙΙ.5];

Qv  0.278  10  646.3  4.19  7528,23  W 

e) Degajări de căldură de la iluminatul electric Qil se determină
cu relaţia:

Qil  1000  N il ,  W 
în care: Nil — puterea electrică instalată a surselor de iluminat, în kW;
Qil  1000  20  20000  W 

f) Aporturi de căldură din încăperi învecinate:

Qi  Fpi  K pi   ta  ti 

unde: Fpi — suprafaţa peretelui interior prin care pătrunde căldura din încăperea
alăturată celei climatizate, în m2;
K pi — coeficient global de transfer termic al peretelui considerat, în W 2 o ;
m C
ta — temperatura aerului din încăperea învecinată, în °C;
ti — temperatura aerului din încăperea climatizată, în °C;
Qi  90  1   25.4  20   486 W 

g) Degajări de căldură cu umiditate evaporată de pe suprafaţa

pereţilor şi a pardoselii:
Qw  0.278  W  c  t' ,  W 

unde: W — cantitatea de umiditate evaporată, în kg/h;

c — căldura specifică a apei, c=4,19 kj/kg°C;
t ' — temperatura aerului după termometrul umed, care se determină din
diagrama I-d pentru parametrii aerului interior al încăperii;

Qw  0.278  6  4.19  13.7  95,74  W 

Se determină sarcina termică de vară după căldura totală şi perceptibilă:

Qtv  Qot  Qt  Qr .s.  Qv  Qil  Qw  Qi ,  W 
Qpv  Qop  Qt  Qr .s.  Qil  Qi ,  W 

Qtv  3020  14000  1138,32  7528,23  20000  95,4  486  46268,3  W 

Q vp  1980  14000  1138,32  20000  486  37604,32  W 

6
 2.2. Bilanţul de umiditate de vară

Bilanţul de umiditate rezultă din relaţia:

W  Wdeg  Wpier ,  kg h 
 
în care: Wdeg — sursa debitelor de umiditate degajate sub formă de vapori de
diferite surse interioare, în kg/h;
W pier — suma debitelor de vapori pierduţi prin condensare pe suprafeţe reci
şi prin absorbţia de către materialele higroscopice, în kg/h.

Determinarea degajărilor de umiditate de vară:

a) Degajări de umiditate a oamenilor se determină din relaţia:

Wo  n  w,  kg 
 h 

unde: n — numărul de persoane în încăperea climatizată;

w — umiditatea degajată de o persoană timp de o oră, corespunzător
activităţi depuse şi temperaturii aerului interior [1, tab.2.1];

Wo  20  0.075  1,5  kg 
 h 
b) Degajări de umiditate de la procese tehnologice, Wt  4  h 
kg

W pier  0  kg 
 h 
Degajările totale de umiditate vor fi:

W  W0  Wt  1,5  6  7,5  kg 
 h 

Se determină raportul de termoumiditate a procesului de preluare a căldurii şi

umidităţii de către aerul de ventilare în încăpere, pentru perioada de vară:

3,6  Qtv 3, 6  46268,3

v    22208, 784  kj 
W v 7,5  kg 

2.3. Bilanţul termic de iarnă

Bilanţul termic de iarnă se determină din relaţia:

Q  Qdeg  Qcons ,  W 
în care:

7
 Qdeg  Qo  QM  Qil  Qci  ...  Qas ,  W 
Qcons  Q p  Qa  Qm  Qu  ...  Qac ,  W 
în care: Qdeg — degajări de căldură de la surse interioare, de obicei aceleaşi ca în
perioada de vară, dar nu se iau în considerare aporturile de căldură
din exterior, în W;
Qci — degajări de căldură de la corpuri de încălzire, în W;
Qcons — consumurile de căldură, în W;
Qp — pierderi de căldură ale încăperii calculate conform SNIP 2.04.05-
91*;
Qa , Qm , Qu — consumurile de căldură pentru încălzirea aerului rece infiltrat,
respectiv încălzirea materialelor reci şi evaporarea umidităţii,
în W;
Qac — alte consumuri de căldură, în W.

a) Pierderile de căldură pentru hală se determină cu formula:

Qp  qsp   ti  tex  ,  W 

în care:
ti — temperatura de calcul a aerului interior iarna, în °C;
tex — temperatura de calcul a aerului exterior iarna, în °C;
qsp —pierderile de căldură specifice, W/oC;

În încăperile climatizate se creează o suprapresiune, ce preîntâmpină introducerea

aerului infiltrat. În acest caz adaosurile la pierderile de căldură prin infiltrare nu vor
fi:
Qp  900   20   20    36000  W 

b) Dacă se prevede o încălzire de gardă cu ti  5 oC , degajările de căldură de la

corpurile de încălzire se determină cu formula:
Qg  qsp   t1'  tex  ,  W 

în care: t1' — temperatura până la care pierderea de căldură este preluată de

instalaţia de încălzire de gardă cu corpuri statice, t1' =5°C.
Qg  900   5  20   22500  W 

Consumul de căldură pentru încălzirea materialelor reci se calculează cu formula:

Qm  G  cm  B  ti  tm  ,  W 

în care: G — masa materialului, în kg/h;

cm — căldura specifică a acestui material(oţel), în kj/kg°C;

8
 B — coeficient ce ia în considerare intensitatea de absorbţie a căldurii [1,
tab.2.5];
ti — temperatura aerului din încăpere, în °C;
tm — temperatura materialului,  tm  tex  în °C.

Qm  350  0,723  0.5  20  20   13014  W 

Bilanţul termic de iarnă va fi:

Qti  Qot  Qt  Qv  Qil  Qw  Qg  Q p  Qm ,  W 

Qip  Qop  Qt  Qil  Qg  Q p  Qm ,  W 

Qti  3020  14000  7528, 23  20000  95,74  36000  4914  18129,97  W 

Qip  1980  14000  20000  22500  36000  4914  17566  W 

2.4. Bilanţul de umiditate de iarnă

Bilanţul de umiditate de iarnă, kg/h, este:

dacă tiv  tii , W i  W v =7,5  kg h 

 

Se determină raportul de termoumiditate:

3.6  Qi 3.6  18129,97

i    8702,38  kj 
W i
7,5  kg 

3. Determinarea debitului de aer de calcul şi a debitului total

al agregatului de condiţionare

3.1. Debitul de aer de calcul

3
Debitul de aer L, m h , se determină separat pentru condiţiile din perioada de vară şi
pentru cele de iarnă, dintre care se alege valoarea maximă.
Debitul de aer pentru sistemele de condiţionare a aerului, de regulă, se determină
pentru perioada de vară, fiindcă el va fi mai mare decât cel din perioada de iarnă, deci
se adoptă ca debit nominal al centralei de climatizare.
Debitul de aer pentru climatizare trebuie să fie suficient de mare pentru ca în încăpere
concentraţia oricărei nocivităţi să nu depăşească concentraţia admisibilă.

Debitul de aer refulat este:

9
 a. pentru încăperi cu sursă de căldură perceptibilă:
3.6  Q pv  c  Lal  ti  tr   m3 
Lp  Lal  ,
c  ta  tr   h 
b. pentru încăperi cu sursă de căldură totală:
3.6  Qtv  1.2  Lal  I i  I r   m3 
Lt  Lal  ,  h 
1.2  I a  I r 
c. pentru încăperi cu surse de vapori de apă:
W v  10 3  1.2  di  d r   Lal
,  m 
3
Lw  Lal 
1.2  d a  d r   h

unde: Lal — debitul de aer evacuat din zona de lucru sau zona de deservire cu
3
ajutorul sistemelor de aspiraţie locală, în m h ;
Qtv , Q pv — surplusul de căldură totală şi perceptibilă în încăpere, în W;
W v — degajări de umiditate în încăpere, în g/h;
I i ,I r ,I a — entalpiile aerului: interior, refulat şi aspirat, în g/kg;
di ,d r ,d a — conţinutul de umiditate a aerului interior, refulat şi aspirat, în g/kg;

tr  ti  t  20  5  15 oC iar
t 5
ta  tr   15   21.25 oC
m 0.8

3.6  37604,32  1.2  12000  20  15 

 20450,0736  m 
3
Lp  12000 
1.2  21.25  15   h
3.6  46268,3  1.2  12000  50  44,5   m3 
Lt  12000   25237,2545
1.2  50  44,5   h 
7,5  10 3  1.2  11,7  11,3   12000  m3 
Lw  12000   15625  h 
1.2  11,7  11,3 

Debitul de aer de calcul al agregatului de condiţionare L = 25444,8 m3/h.

3.2. Debitul total de aer al agregatului de condiţionare

La transportul aerului prin canalele de aer din cauza neetanşităţilor au loc pierderi de
aer. În afară de aceasta, în încăperile climatizate trebuie să fie o suprapresiune şi de
aceea trebuie mărit debitul total al agregatului de condiţionare.

Debitul total de aer al agregatului de condiţionare se determină cu relaţia:

 L 
Ltot  L     1  n  V  K  ,  m 
3

 1.2   h

10
unde:  — coeficient ce ţine cont de pierderile de aer în canalele de aer;
3
L — debitul de aer de calcul al agregatului de condiţionare, în m h ;
L1 — debitul de aer raportat la o persoană care trece prin uşă, necesar
3
pentru crearea suprapresiunii în încăpere, în m h  om ;
n — numărul de oameni care trec prin uşă;
V — volumul încăperii climatizate, în m3;
K — numărul de schimburi orare de aer, necesare pentru crearea
suprapresiunii, în 1/h.

 3.5   m3 
Ltot  25237,2545  1.1    100  1080  0.5   28592,3
 1.2   h 

După valoarea debitului de aer de calcul din tabele se alege tipul agregatului de
condiţionare. În acest caz, alegem agregatul de condiţionare '' КТЦ 3  31,5'' deoarece
poate asigura tratarea debitului necesar.

4. Alegerea schemei de tratare a aerului

Pentru ca aerul introdus în încăperi să poată asigura condiţiile de temperatură şi

umiditate necesară, este necesar ca el să fie supus, în prealabil, unei tratări complexe.
În această lucrare este efectuat calculul unei centrale de climatizare cu recirculaţie şi
tratare a aerului amestecat deoarece schema dată prezintă economie de căldură iarna şi
de frig vara. Însă, în perioada de iarnă este necesar de a preveni căderea temperaturii
amestecului sub temperatura punctului de rouă, deoarece în acest caz se produce
condensarea vaporilor din aer.
Pentru evitarea acestor dificultăţi, camera de amestec poate fi amplasată după bateria
de încălzire.
În cazul folosirii acestei scheme, debitul total de aer al agregatului de condiţionare se
determină cu relaţia:

Ltot  Lex  Lrec ,  m3 

 h 

3
în care: Lex — debitul de aer exterior necesar, în m ;
h
3
Lrec — debitul de aer recirculat, în m
h.

Dacă există sisteme de aspiraţie locală, trebuie să se respecte condiţia:

 L 
Lex  Lal  0.1  L   1  n  V  K   Ln.s . ,  m 
3

 1.2   h

3
în care: Lal — debitul de aer aspirat local, în m ;
h

11
 3
L — debitul de aer de calcul al agregatului de condiţionare, în m h ;
Ln.s . — debitul minim de aer proaspăt, care trebuie introdus în încăpere
3
conform normelor sanitare, în m h .

Ln.s .  I n.s .  n
3
în care: I n.s . — debitul de aer proaspăt raportat la o persoană, în m
h  om ;
n — numărul de persoane.

Debitul de aer recirculat :

Lrec  Ltot  Lex ,  m3 
 h 

în care: Ltot — debitul total de aer, în m3.

 3.5 
 100  1080  0.5   15355,5  m   Ln.s.
3
Lex  15000  0.1  25237  
 1.2   h

Ln.s.  60  20  1200  m 
3

 h

Lrec  28592,3  15355,5  13236 ,8  m 

3

 h

5. Tratarea complexă a aerului în centrala de climatizare

5.1. Tratarea complexă a aerului în perioada de vară. Schema cu prima

recirculare (aerul se aspiră din zona superioară)

A' E Gtot G  '

Din condiţia '
 găsim A C   ex   A E şi poziţia punctului C.
'

A C Gex  Gtot 

Gtot  Ltot    28592,3  1.2  34310, 76  kg 

 h 
;
Gex  Lex    15355,5 1.18  18119, 49  kg 
 h 

 19119,49 
A' C     3,2  1.68
 34310,76 

Punctele C şi U se unesc cu o linie dreaptă. Procesul CU caracterizează răcirea şi

uscarea aerului în camera de pulverizare.

12
 Debitul de frig a camerei de pulverizare se calculează cu formula:

Qr  0.278  Gtot   I c  I u   0.278  34310,76   48,5  26 ,8   206983,09 W 

Debitul de căldură a bateriei de reîncălzire este:

Q II  0.278  Gtot  I r  Iu   0.278  34310,76   33,5  26,8   63907,22  W 

5.2. Tratarea complexă a aerului în perioada de iarnă. Schema cu prima

recirculare (aerul se aspiră din zona superioară)
(cazul în care punctul de amestec se află sub curba de saturaţie   100% )

AC' Gex Gex

găsim AC  EA  G şi poziţia punctului C, care se află sub
'
Din condiţia 
EA Gtot tot

curba de saturaţie   100% (zona de ceaţă).

Gex  Lex    15355,5 1.39  21424,86  kg 
 h 

21424,86
AC'  16 ,4   10,24
34310,76

Debitul de căldură al bateriei de reîncălzire a aerului se determină cu formula:

Q II  0.278  Gtot  I r  I u  , W 

Debitul de căldură a bateriei de preîncălzire este:

Q I  0.278  Gex   I p  I ex  , W 

Cantitatea de umiditate evaporată se determină cu formula:

W  Gtot   du  d c   10 3 ,  kg 
 h 

Q II  0.278  34310,76   29,5  21  81076 ,32  W 

Q I  0.278  21424,86   21  18   232288,332  W 

W  34410,76   5,8  2,9   10 3  99,499  kg 

 h 

13
 6. Calculul elementelor componente ale centralei de climatizare

Pentru a proecta elementele centralei de climatizare , in lucrarea data am folosit o

programa de proectare a centralei de climatizare ,,AHU Select versia: 6.6 (1372)”,
in care introducem paramrteii ce trebue sa indeplineasca centrala si obtinem
specificatiile tehnice elementelor.
Pozitia in proiect: 1 Dimensiunile de instalare (мм): 6175 x 1850 x 1980
Seria de instalare: TP12105 Dimensiuni (мм): 6560 x 1850 x 2235
Dimensiunile instalarii: H31.5 Densitatea izolatiei: 50 кг/м3
Grosimea panoului: 50 мм Viteza transversala: 2.33 м/с
Executia carcasei(exterioare) Galvanizare Inaltimea ramei si picioarelor 130 мм
Executia carcasei Galvanizare Masa: 2150 кг
Debit de aer - aspirat: 25709 куб.м/ч

Vederea din fata

Vederea deasupra

14
 Informatie tehnica
Panoul de capat
Cu suprafata mare 6 Па
194 кг

Sectiunea de filtrare
Filtru de buzunar: G4 - 360 37 Па
Rezerva de presiune На засорение фильтров 50 Па
Энергоемкость
Structura filtrelor: 2 / 592 x 897, 2/ 592 x 592, 1 / 490 x 897, 1 / 490 x 592
Greutate: 108 кг
Sectiunea incalzitorului cu apa
Apa In 3 rinduri 113 Па
AER: 25709 куб.м/ч -5.2/20.0°C
Alipirea 2 1/2" Puterea: 217.0 кВт
mediu: apa 95/70°C Расход: 7.721 куб.м/ч 2.1 кПа
Greutate: 205 кг

Evaporator 1 контур 173 Па

Aer: 25709 куб.м/ч 24.0/9.5°C
Teava de 20 Па хладагент R 410A
Temp. De evap 5.0°C Мощность: 180.0 кВт
Энтальпия: 48.5/27.5 кДж/кг
Hmotnost 205 кг
Принадлежно Сифон для слива конденсата 1 шт.
Sectiunea vaporizatorului cu freon

Секция водяного нагревателя

Водный трехрядный 51 Па
Воздух: 25709 куб.м/ч 6.5/15.0°C
Присоединение 2 1/2" Мощность: 73.2 кВт
Среда: вода 95/70°C Расход: 2.604 куб.м/ч 0.2 кПа
Hmotnost komory: 205 кг

Секция вентилятора со свободным рабочим колесом

со свободным рабочим колесом 1 Па
Воздух: 25709 куб.м/ч Наруж. потеря давления: 300 Па
Hmotnost 826 кг

Секция шумоглушителя
Длина: 1000 мм шумоглушение в диапазоне 250 Гц: 19.0 дБ(A) 33 Па
Hmotnost komory: 400 кг

Концевая панель
с большим отверстием 0 Па
Hmotnost komory: 6 кг

15
 7. Calculele aerodinamice ale canalelor de aer

Se efectuează cu scopul dimensionării secţiunii transversale a tronsoanelor

reţelei de condiţionare.
Pentru instalaţiile de condiţionare dimensionarea canalelor se efectuează
după debitul de aer stabilit L în m3/h pe tronsoane şi conform presiunii disponibile
Pd în Pa.
Înainte de a efectua calculele aerodinamice ale canalelor de aer este
necesar de a desena schema axonometrică a instalaţiei, pe care se evidenţiază
piesele speciale, prizele şi distribuitoarele de aer. La calculare schema se împarte
în tronsoane. Tronsonul de calcul se caracterizează prin debit de aer constant. Se
stabileşte traseul de calcul. La existenţa a două sau mai multe circuite egale după
lungime, ca traseu de calcul se stabileşte cea mai încărcată (cu debitul mai mare).
Calculele aerodinamice ale instalaţiilor de condiţionare constă din două
etape: dimensionarea tronsoanelor traseului de calcul — magistralei, racordarea
canalelor secundare.

7.1.Consecutivitatea calculelor aerodinamice

7.1.1. Determinarea sarcinii tronsoanelor:

Debitul de aer al tronsoanelor se determină prin însumarea debitelor de aer pe
canalele secundare (ramificaţii), începând de la tronsonul periferic. Valorile
debitului de aer şi lungimea fiecărui tronson se indică pe proiecţia axonometrică.

7.1.2. Stabilirea traseului de calcul, se determină cel mai lung traseu de

tronsoane consecutive.

7.1.3. Stabilirea numărului de tronsoane ale traseului de calcul:

Se efectuează începând de la tronsonul cu debitul de aer minim. Debitul de aer şi
lungimile tronsoanelor se înscriu în tabel, lungimea se determină din schema
axonometrică.

7.1.4. Dimensionarea tronsoanelor traseului de calcul:

Suprafaţa aproximativă a secţiunii transversale a tronsonului de calcul F se
L
determină în m2 cu formula: F  3600 V pentru clădirile industriale la
pre sup us

condiţionare vitezele recomandate sânt:

—pe magistrale V = 12 m/s
—pe ramificaţii V = 6 m/s

16
 După F se stabilesc dimensiunile standarde ale canalelor de aer (anexa 19/1/
şi capitolul 12/1/) în aşa mod, ca suprafaţa secţiunii transversale reale să fie
aproximativ egale cu F. În rezultatul acestui calcul se stabileşte diametrul d.

7.1.5. Determinarea vitezei reale:

Viteza reală se determină în m/s cu formula:
L
Vr 
3600  F r
După Vr se calculează presiunea dinamică sau se alege din tabele.

7.1.6. Determinarea pierderilor de sarcină liniară:

Se determină pentru fiecare tronson. Pierderile de presiuni liniare pe tronsonul
precăutat cu lungimea l sînt egale cu R   l
unde: R — pierderile de presiune specifice liniare, Pa/m (se determină din tabelele
12.17/1/)
 — coeficient de corecţie

7.1.7. Determinarea pierderilor de sarcină locală pentru fiecare tronson:

Z     Pdin
unde:    se determină aparte în formă de tabel
Pd — se determină după aceleaşi tabele ca şi R.

7.1.8. Calculul pierderilor totale de sarcină pe tronson:

P  Rl  Z

7.1.9. Calculul pierderilor totale de sarcină în reţeaua de ventilare:

n
Ptot    Rl  Z 
i 1

se adună numai tronsoanele magistralei de bază.

7.1.10. Echilibrarea aerodinamică:

Presiunile în punctele comune ale magistralei principale şi a ramificaţiilor
laterale trebuie să fie egale:
Pmag  Pram
100%  10%
Pmag
Dacă pierderile de presiune se primesc >10% atunci trebuie de schimbat
dimensiunile canalului, dacă nu, alegem diafragma.

17
 8. Calculul aerodinamic al tronsoanelor

Refulare
3
Tronsonul 1: L1  2382,691 m h presupunem V1  5 m s
L1 2382
F1    0.159 m 2
3600  V1 3600  5
Adoptăm canalul cu d  450 mm; d ech  450
2328,691
Calculăm viteza reală: V1r   4.16 m
3600  0.159 s
Determinăm pierderile de presiune la frecare a unui metru de conductă:
R  10  0.042  0.49 Pa
m
Determinăm presiunea dinamică:
Pdin  Z /  pierderilor  10.420 / 1,3  8,015 Pa

Calculul a fost efectuat concomitent in programa de dimensionare a instalatiilor

de ventilare VENT-CALC V2.

18
Pentru ca sistemul de climatizare să lucreze eficient e necesar ca viteza aerului refulat in
ramificaţiile traseului de calcul să nu depaşească viteza de 5m/s. Acestă condiţie
este satisfăcută .
După calculul pierderilor de presiune şi dimensionarea canalelor de aer se calculează
echilibrările, care constau în aceea ca pierderea în ramificaţie să nu difere de cea
pe magistrală cu 10%, în caz contrar se prevede diafragmă sau se
redimensionează canalele pentru ramificaţii.

 Echilibrarea pentru 1 ramificatie:

P1  P2  (P7  P8 ) 44,04  40,28
 100%   100%  8,53%10% ( satisface conditia);
P4 44,04
Concluzie: Calculul de echilibraren nu atisface conditia de lucru, deaceia trebue
de instalat pe tronsonu cu pierderia mai mica de sarcina, o diafragma sau de
redimensionat canalul.

19
  Echilibrarea pentru a 2-a ramificatie
P3  (P10  P11 ) 57,91  51,96
 100%   100%  10,27%  15% ( satisface conditia);
P4 57,91
 Echilibrarea pentru a 3-a ramificatie
P5  (P13  P14 ) 147,20  120,84
100%   100%  17,9%  15% ( nu satisface conditia);
P4 147,20
Concluzie: Calculul de echilibrare nu satisface conditia de lucru, deaceea trebuie
de instalat pe tronsonul cu pierderie mai mica de sarcina, o diafragma sau de
redimensionat canalul.

20
 9.Calculul sistemului de aspiratie

La calculul sistemului de aspiratie s-a luat in consideratie dotarea halei industriale cu

ventilatoare de acoperis .De aceea adoptam ventilator ,oare, care vor satisface necesitatile de
debit de aer din hala .Debitul de refulare este de 28592 m3/h. Astfel pentru aspirarea unui
astefel de debit am adoptat ventilatorul de acoperis Tangra RTF 450H cu un debit de aspirare
de 8100 m3/h. Pentru acoperirea intregului debit am adoptat 4 astfel de ventilatoare.

Bibliografie:

1. И.Г.Староверов «Справочник проектировщика» часть 2 «Вентиляция

и
кондиционирование воздуха» Москва Стройиздат 1978
2. Îndrumar metodic „Instalaţii de ventilare şi condiţionare a aerului” 1999
3. Tudor Popovici „Instalaţii de ventilare şi climatizare” Cluj-Napoca 1980

21