Tema 5

Clasificarea instalațiilor de ventilare

1. Rolul instalațiilor de ventilare.
2. Schema de principiu a unei instalații de ventilare mecanica simpla.
3. Clasificarea sistemelor de ventilare.

În condițiile noului ritm de dezvoltare a construcțiilor creşte importanţa

asigurării calității aerului în clădiri şi dotărilor cu instalaţii de toate tipurile a
clădirilor publice, administrative, rezidențiale şi industriale precum şi realizarea
instalaţiilor eficiente şi economice cu consum redus de energie şi materiale.
Omul petrece o mare parte din viață în interiorul incintelor, deci sănătatea
umană și productivitatea muncii mult depinde de starea aerului interior. În timp
de o zi omul consumă aproximativ 3 kg de hrană și 15 kg de aer. Dar ce fel de
aer aspirăm, care este calitatea și puritatea acestui aer, cum se simte omul în
încăpere, este frig sau cald, mult depinde de instalațiile inginerești care în
special sunt destinate pentru asigurarea confortului de aer. La astfel de instalații
se referă instalațiile de ventilare.
Obiectivul cursului îl constituie studiul tehnicii de ventilare. Noţiunea de
ventilare a provenit de la cuvântul latin ,,ventilation” - aerisirea. Ventilarea
este procesul prin care intră (natural sau forţat) aerul proaspăt (exterior) în
încăperi şi prin care, din încăperi se elimină (natural sau forţat) aerul poluat.
În timp ce scopul instalațiilor de încălzire este de a asigura și a menține în
încăperi temperatura aerului la o anumită valoare în perioada rece a anului, rolul
instalațiilor de ventilare este de a menține starea aerului interior în anumite
limite din punct de vedere al purității.
Ventilarea (SNIP 2.04.05-91) este schimbul de aer în încăperi pentru
diluarea/eliminarea poluanţilor interiori: umiditate, gaze, vapori, praf în scopul
asigurării condițiilor meteriologici admise și purității aerului în zona de
deservire sau în zona de lucru.
Prin ventilare se asigură calitatea aerului interior (limitarea concentraţiei
poluanţilor şi a dozelor admise de poluanţi).
In practica nu exista încăperi neventilate, pentru ca o sistema de ventilare sa
obtina rezultate mai bune, ia trebuie sa îndeplinească următoarele principii
generale:
 Reducerea sau anularea degajărilor nocive;
 Acordarea construcției si tehnologice la necesitatule de ventilare;
 Curenții de aer creați de ventilare trebuie sa aibă o mișcare de același sens
cu tendința naturala de deplasare a degajărilor nocive;
  Într-o încăpere cu surse de viciere, aerul proaspăt trebuie introdus in zona
curata, iar aerul viciat trebuie aspirat din zona impurificata;
 Ventilarea trebuie sa realizeze condiții omogene de calitate a aerului in
toata zona de lucru a încăperilor;
 Ventilarea unei încăperi trebuie sa creeze in interiorul acesteia un regim
de presiuni convenabili atit pentru încăperea ventilata cin si pentru cele
învecinate.

2. Schema de principiu a unei instalații de ventilare mecanica simpla.

Scopul principal al instalațiilor de ventilare este de a asigura in încăperi

puritatea aerului in sensul care aerul introdus trebuie sa preia surplusul de
nocivități astfel incit sa se asigure in interior o compoziție a aerului acceptabila
din punct de vedere fiziologic si a pericolului de explozie.
Schema de principiu a unei instalații de ventilare mecanică simplă este
prezentată în fig. 2.1.

Fig 2.2 Schema de principiu a unei instalații de ventilare mecanică

simplă.

În care: AP – aer proaspăt; AI – aer introdus (refulat) ; AE – aer evacuat in

exterior; AR – aer recirculat; CR – clapete de reglare; F – filtru; BÎ – baterie de
încălzire; V1 , V2 – ventilatoare.
 Fig 2.2. Schema unei instalații de ventilare mecanică prin refulare

1- priza de aer proaspăt; 2 - filtru de aer; 3 - bateria de încălzire; 4-

ventilator; 5- motor electric; 6 –rețea de conducte;7 - echipament pentru
reglarea debitului de aer refulat( de obicei clapetă-drosel) , 8 -
distribuitoare de aer.

Dacă aerul atmosferic corespunde cerințelor igienico-sanitare și

tehnologice curățarea aerului poate fi exclusă.

Fig 2.3. Schema unei instalatii de ventilare mecanică prin aspirație

1- gura pentru aerul aspirat; 2- echipament de reglare și închidere (de obicei

șiber); 3- rețeaua de conducte de aer; 4- separator de praf; 5- ventilator; 6-
motor electric; 7- evacuarea aerului în exterior ( căciula de protecție sau
aruncarea în flacără).
Deci, elementele de bază unei instalații de ventilare prin refulare sunt:
1. Priza de aer proaspăt prin care aerul proaspăt se preia din exterior
2. Aerul se tratează in centrala de ventilare, în componența căreia intră:
filtru de aer, bateria de încălzire a aerului, ventilatorul și motorul electric
și rareori aerul de ventilare se umedifică.
3. Atenuatorul de zgomot după necesitate.
4. Rețeaua de conducte prin care aerul se deplasează în încăperile deservite.
5. Guri de aer pentru introducerea aerului.

Elementele de bază unei instalații de ventilare prin aspirație sunt:

1. Guri de aspirație.
2. Rețeaua de conducte prin care aerul se deplasează din încăperile
deservite.
3. Centrale de ventilare prin aspirație, conține ventilatorul și motorul
electric.
4. Separatorul de praf dacă este necesar (pentru aerul recirculat sau dacă
concentrațiile substanțelor nocive depășesc limitele admisibile).
5. Coș de ventilare prin care aerul se evacuează în exterior.

3. Clasificarea sistemelor de ventilare

Instalațiile de ventilare cuprind aparatele sau agregatele împreuna cu

accesorii si conductele de aer care transportează aerul proaspăt sau viciat unind
astfel încăperea ventilata cu mediul înconjurător.
Instalațiile de ventilare se clasifică în felul următor:

 După modul de vehiculare a aerului, sistemele se clasifica in:

1. Ventilarea naturală care se realizează datorită diferenţelor de presiune a
aerului dintre interiorul şi exteriorul clădirii, create de factorii
meteorologici precum vântul şi diferenţa de temperatură interior/exterior.
Ventilarea naturală poate fi de două tipuri: neorganizată şi organizată.
In cazul ventilării naturale organizate sunt prevăzute in faţadele clădirii goluri
sau deschideri speciale pentru admisia aerului exterior şi/sau pentru evacuarea
aerului viciat. Ventilarea organizată – se realizează prin dispozitive de ventilare
naturală special amenajate (coșuri de ventilare, deflectoare, ochiuri mobile,
luminatoare).
ΔP=g h

Ventilarea naturală neorganizată se realizează exclusiv datorită

neetanşeităţilor anvelopei clădirii sau ca urmare a deschiderii ferestrelor de către
ocupanţi (aerisire).
2. Ventilarea mecanică – se realizează prin vehicularea aerului cu ajutorul
unor ventilatoare amplasate pe circuitul de introducere a aerului exterior,
pe circuitul de evacuare a aerului viciat sau pe ambele.
3. Ventilare hibridă reprezintă acel sistem prin care se activează la un
moment dat ventilarea mecanică pe un circuit destinat ventilării naturale,
atunci când acţiunea factorilor meteorologici nu mai este suficientă pentru
a asigura debitul de aer necesar.
4. Sisteme de ventilare combinată (naturală + mecanică).

 După spațiul din încăpere supus ventilării sistemele se clasifica

1. Sisteme de ventilare generala (de schimb general) care deservesc
întreaga încăpere și determina deplasarea întregului volum de aer.
2. Sisteme de ventilare generală, parțială care se aplică in halele cu
dimensiuni foarte mari, deservesc numai anumită porțiune din acestea.
3. Sisteme de ventilare locală care își concentrează acțiunea asupra unei
surse nocive sau asupra obiectului ventilat.
Ventilarea locală poate fi:
3.1. Prin aspirație care se realizează cu ajutorul unor dispozitive care pot fi de
tip: închis, deschis si semiînchise.
De exemplu: hote de aspirație, nișe de aspirație; aspirații laterale; diferite guri
de captare; panouri de aspirație.
3.2. Ventilarea locală prin refulare, la aceasta să referă:
- Perdele de aer;
- Oazis de aer;
- Dușuri de aer.
3.3. Ventilare personală.
4. Sisteme de ventilare combinate (ventilare generală + ventilare locală).
5. Ventilarea de avarie.
6. Ventilarea de desfumare.

 După regimul de presiuni pe care-l tind sa-l creeze in încăpere, sistemele

de ventilare se clasifica:
1. Sisteme pentru introducerea aerului proaspăt care aspiră aerul curat din
exterior si il refulează in încăpere. Aceste sisteme tind să creeze
suprapresiuni in spațiile ventilate.
2. Sisteme de ventilare prin aspirație a aerului viciat, extrag aerul din
încăpere și-l refulează in exterior. Aceste sisteme tind să creeze depresiuni
in spațiile ventilate.
 După executare constructivă:
1. Cu canale de aer
2. Fără canale de aer

 După funcția pe care o îndeplinesc sistemele de ventilare se clasifica in:

 1. Sisteme de ventilare de confort;
2. Sisteme de ventilare cu rol igienic;
3. Sisteme de ventilare cu rol tehnologic;
4. Sisteme de ventilare cu rol de protecție ( de avarie), se înlătură pericolul
de incendiu sau explozie. Se prevăd in încăperi în care există pericolul
unor acumulări instantanee de substanțe toxice, inflamabile sau explosive;
5. Instalații de desprăfuire care se folosesc pentru secțiile de tâmplărie;
6. Instalații de transport pneumatic.
 După modul de distribuție a aerului sistemele de ventilare pot fi:
1. Prin amestec;
2. Prin deplasare.

Sistemele de ventilare generală sunt deobicei de tipul prin amestec, în acest

caz aerul refulat se amestecă cu aerul interior și ca urmare se obține o distribuție
uniformă a temperaturii, umidității relative si concentrației in tot volumul
încăperii ventilate.
In ultimii ani se propun sisteme de ventilare prin deplasare – care pot fi
utilizate in clădiri civile si in unele secții industriale. Acest tip de ventilare se
caracterizează prin aceia că aerul se introduce cu viteze mici in zona de lucru
unde creează o mișcare orizontală de tip piston.
Sistemul de ventilare prin deplasare utilizează guri speciale pentru introducerea
aerului la parte inferioara a încăperii ( pe stâlpi, pe pereți, pe pardosea ), la care
vitezele de refulare sunt sub 0,5 m/s. Gurile de aspirație se amplasează la perete.
In acest mod se formează o masă de aer compactă care avansează cu viteze mici
printre muncitori.
Avantajul sistemului il constituie puritatea deosebita a aerului. Dezavantajul este
de ordin economic, gurile de aer au preț inalt. Ventilarea prin deplasare este cea
mai eficientă cind căldura si impuritățile se degajă de la surse de intensitate
mica, uniform distribuite pe suprafața pardoselii. In cazul in care sursa de
poluare nu degajă căldura și se află la o distanță de corpuri ce degajă căldura și
formează jeturi convective, sau dacă aceste fluxuri nu au putere suficienta, zona
de lucru este foarte poluata.
La alegerea sistemului de ventilare trebuie de luat în considerație cerințele
igienico-sanitare, tehnologice, factorii economici și se alege un sistem de
ventilare simplu care asigură condițiile interioare impuse. La luarea deciziei
trebuie să participe specialiștii din mai multe domenii: de instalații, constructori,
tehnologi și economiști.