Capitolul 10

Caracteristicile generale ale alimentării cu

căldură
10.1.Structura necesarului de căldură în ansamblurile
urbane și industrial:
Între soluțiile tehnice de asigurare cu energie termică a clădirilor civile și
industriale un loc important îl ocupă realizarea de sisteme cu grad relative ridicat
de centralizare a producerii căldurii, implicînd livrarea acesteia prin rețele de
transport și distribuție pînă la utilizatori. Eficacitatea economic a soluțiilor aplicate
depinde, în mod esențial, de baza energetică a societății, ca nivel al performanțelor
tehnice, corelată cu costul de investiție al echipamentelor și de importanța care se
acordă econimisirii de combustibil și protecției mediului.

Ca urmare, se dezvoltă sisteme de alimentare cu căldură în care sursele

funcționează pe baza ciclurilor termodinamice performante ce aduc importante
economii de combustibil: cogenerare (producerea combinată de energie electric și
termică); recuperare; pompe de căldură etc.

Se creează condiții ca alimentarea cu căldură să devină public putînd remarca prin

avantajele:

reducerea apelului la rezervele de combustibil și la import;

un grad de puritate a atmosferei mult ameliorată față de cel generat de gazele de

ardere și cenușă, evacuate prin multe puncte de ardere;

reducerea circulației combustibilului;

nivel sporit de confort în locuințe, ca urmare a regimului continuu de funcționare

a instalațiilor de încălzire și de prepararea a aei calde de consum, în condițiile
prevederii echipamentelor de reglare automată.

Sursele sunt profilate la capacități, în general, mari, cu regimuri de funcționare ce

impun prevederea instalațiilor de reglare automată și de telegestiune a activității de
expluatare; se pun în evidența elementele de calcul necesare analizelor tehnico-
economice și distribuție și a instalațiilor de racordare a consumatorilor.
 Pentru transportul și distribirea căldurii la abonați se utilizează rețele de conducte
cu configurații și rezolvări specifice sub aspectele amplasării, izolării termice,
naturii agenților purtători de căldură etc.

Instalațiile de transformare a parametrilor constituie compartimentul de legătură

între abonați și rețelele termice primare de apă fierbinte sau abur de presiune
medie; funcționarea acestor instalații este strict dependent atît de regimurile
termice primare cît și de cerințele proceselor alimentate (încălzire, ventilare,
prepararea apei calde de consum).

10.1.1.Clădirile alimentate cu căldură:

Urbanizarea a generat o creștere importantă a volumului construcțiilor de
locuințe colective. La nivelul orașelor, activitățile industriale au fost concentrate în
cadrul platformelor industriale. A predominat regimul de construcție P+4 și P+10
niveluri.

Există, de asemenea, clădiri de locuit cu magazine și ateliere de servicii, locuințe

cu graraje și demisol, cu dotări culturale. Pe lîngă acestea, blocurile conțin spații
anexe că: spălătorii, uscătorii, depozite, subsoluri tehnice.

Dotările de educație, învățămînt, cele sanitare și culturale se amplasează, în

general, izolat.Celelalte dotări, de comerț, alimentație, prestări servicii, asistență
sanitară, magazine, agenții etc., sunt concentrate în puncte de maximă circulație.

10.1.2. Ncecsarul de căldură:

După natura proceselor alimentate, necesarul de căldură al unui sistem
este de tipul: încălzire, ventilare-climatizare, prepararea apei calde de consum,
tehnologie. Sarcina termică este solicitată, în general, la o singură temperatură,
reglabilă în timpul anului (în scopul asigurării, încălzirii, ventilare, și apei calde de
consum) sau la mai multe temperaturi și presiuni cerute de procesul tehnologic.

10.1.2.1. Necesarul de căldură pentru încălzirea

clădirilor:
10.1.2.1.1. Metode de calcul al necesarului orar de
căldură:
 În proces de încălzire a unei clădiri are loc un
bilanț ce exprimă egalitatea dintre suma pierderilor de căldură și
suma aporturilor pierderilor de căldură:
Qt+Qa=Qî+Qd+Qr [W] (10.1.1)

unde:

⦁ Qt - fluxul de căldură ce traversează elementele de construcție delimitatoare;

⦁ Qa – fluxul de căldură necesar încălzirii aerului infiltrat;
⦁ Qî – fluxul de căldură emis de instalația de încălzire;
⦁ Qd - fluxul de căldură degajat de oameni și instalații casnice;
⦁ Qr – fluxul de căldură datorită radiației solare;
Din relația (10.1.1) rezultă:

Qt=Q-Qd-Qr [W] (10.1.2)

în care Q=Qt+Qa
Începutul și sfîrșitul perioadei de încălzire apar cînd Q t=0. Pe baza calculelor și
datelor statistice privind temperatura aerului exterior și aporturile de căldură s-a
stabilit că limitele perioadei de încălzire, la clădiri civile, sunt marcate de apariția
temperaturii aerului exterior la valorile medii zilnice de +10⁰C, timp de trei zile
consecutive.

Pentru sere, anumite întreprinderi industriale, construcții soaial-comunale etc.,

limitele perioadei de încălzire se stabilesc de caz la caz.

La clădirile cu masivitate importantă este posibil ca temperatura de început a

perioadei de încălzire să fie mai scăzut deît aceea care marchează oprirea
instalației, primăvara.

În cazul clădirilor civile, la stabilirea necesarului maxim orar de căldură pentru

încălzire se aplică STAS 1907, în permisa anulării aporturilor gratuite de căldură
Qd=0; Qr=0.
 Pentru analize, studii etc., lucrări la care se acceptă un anumit grad de
aproximație, la stabilirea necesarului maxim orar de căldură pentru încălzire, se
folosesc metoda de calcul simplificată.