10.

Confortul uman și condiționarea aerului

Confortul corpului uman depinde în principal de trei factori: temperatură (a termometrului

uscat), umiditate relativă și viteza aerului. Temperatura mediului exterior este cel mai
important indicator de confort. Cei mai mulți oameni se simt confortabil dacă
temperatura ambientală este cuprinsă între 22 și 27 oC. Umiditatea relativă are de
asemenea un efect considerabil asupra confortului întrucât influențează cantitatea de
căldură pe care o poate disipa un corp prin evaporare. Umiditatea relativă este o
măsură a capacității aerului de a absorbi umiditate. Umidități relative crescute încetinesc
disiparea căldurii prin evaporare, iar umidități relative scăzute o accelerează. Majoritatea
oamenilor preferă o umiditate relativă de 40 până la 60%.
Mișcarea aerului joacă de asemenea un rol important în confortul uman. Îndepărtează
aerul cald și umed care se formează în jurul corpului și îl înlocuiește cu aer proaspăt.
Prin urmare, mișcarea aerului îmbunătățește disiparea căldurii atât prin convecție, cât și
prin evaporare. Mișcarea aerului trebuie să fie suficient de puternică pentru a îndepărta
căldura și umiditatea din jurul corpului, dar totuși blândă pentru a nu fi percepută
neplăcut. Majoritatea oamenilor se simte confortabil la o viteză a aerului în jur de 15
m/min. Mișcarea aerului cu viteze mai mari creează disconfort. Alți factori care
afectează confortul sunt puritatea aerului, mirosul, zgomotul și radiațiile.

10.1. Procese de condiționare a aerului

Menținerea unui spațiu domestic sau industrial la temperatura și umiditatea relativă

dorite necesită anumite procese, numite procese de condiționare a aerului. Ele includ
încălzirea simplă, răcirea simplă, umidificarea și dezumidificarea. Uneori sunt necesare
două sau mai multe astfel de procese pentru a aduce aerul la nivelul de temperatură și
umiditate dorit. Aerul este de regulă încălzit și umidificat iarna și răcit și dezumidificat
vara.
Majoritatea proceselor de condiționare a aerului pot fi modelate ca procese staționare și
deci, relația de bilanț masic poate fi scrisă pentru aerul uscat și vaporii de apă astfel:

Bilanțul de masă pentru aerul uscat:

1
Bilanțul de masă pentru vaporii de apă:
unde indicii i și e se referă la stările de intrare, respectiv ieșire.
Neglijând variațiile energiilor cinetice și potențiale, relația bilanțului staționar de energie
poate fi exprimată sub forma:

Lucrul mecanic constă de obicei din lucrul mecanic introdus de ventilator, care este mic
în comparație cu ceilalți termeni din ecuația de bilanț energetic. În continuare, vor fi
prezentate unele din cele mai des întâlnite procese de condiționare a aerului umed.

10.1.1. Încălzirea și răcirea izobară a aerului umed

În absența unui schimb de masă, încălzirea sau răcirea aerului umed nesaturat sunt
caracterizate de un conținut de umiditate constant. Bilanțul de masă al acestor procese
este:

Conform ecuației conservării masei pentru un proces de încălzire sau răcire, care nu
presupun umidificare sau dezumidificare, , rezultă:

Căldura necesară încălzirii izobare a aerului umed nesaturat cu conținutul de umiditate

d, în domeniul temperaturilor t1…t2, este:

și

Căldura cedată în timpul răcirii aerului de la temperatura t2 la t1, este:

Procesul de încălzire se desfășoară în direcția creșterii de temperatură după o dreaptă

de conținut de umiditate constant. Umiditatea relativă a aerului scade în timpul unui
proces de încălzire. Poate scădea sub nivelul de confort, cauzând uscarea pielii și
dificultăți de respirație. Un proces de răcire la conținut de umiditate constant este similar

2
cu cel de încălzire, cu excepția că temperatura scade și umiditatea relativă crește în
timpul acestui proces.

10.1.2. Amestecarea adiabată a doi curenți de aer umed

Multe aplicații de condiționare a aerului impun amestecarea a doi curenți de aer.

Aceasta este specifică clădirilor mari, care necesită ca aerul condiționat să fie
amestecat cu o anumită cantitate de aer proaspăt înainte de a fi trimis în spațiul interior.
Transferul de căldură cu mediul exterior este de regulă mic și de aceea, procesele de
amestecare pot fi considerate adiabate.
Două cantități de aer umed nesaturat cu stări inițiale diferite se amestecă în condiții
adiabate. Bilanțul de masă este:

3
Întrucât:

și

rezultă că:

Raportul se numește raport de amestec. Urmează că:

sau

Bilanțul termic al procesului de amestecare care nu presupune nici o formă de lucru

mecanic este:

sau

și

Prin introducerea raportului de amestec se obțin:

și

Raportul de amestec n se poate exprima sub forma:

4
Această ecuație are o justificare geometrică în diagrama h-d. Dacă se amestecă în
condiții adiabate doi curenți de aer de stări diferite, 1 și 2, starea amestecului, 3 va fi
poziționată pe dreapta care unește stările 1 și 2, la intersecția cu dreapta d3=constant.
Punctul de stare 3 împarte dreapta de amestec 1–2 în segmentele 3–1 și 3–2, care sunt
invers proporționale cu cantitățile de aer uscat și din cei doi curenți de aer.

Dacă segmentul 1–3 este egal cu , segmentul 2–3 egal cu , atunci segmentul

1–2 devine egal cu .

10.1.3. Amestecarea a doi curenți de aer umed cu aport de căldură

Se cunoaște din bilanțul de masă al procesului adiabat de amestecare că:

5
În cazul în care există un transfer de căldură în timpul procesului de amestecare, el nu
mai este adiabat, iar bilanțul termic este în acest caz următorul:

Prin urmare, punctul de stare 3’ al amestecului poate fi găsit pe diagrama h–d, dacă se

adaugă la entalpia h3 entalpia pe dreapta d3 = constant, în sensul creșterii de

temperatură.

Același punct de stare poate fi găsit dacă aerul de stare 2 este amestecat cu aer de

stare 1, preîncălzit cu căldura Q (entalpia crește cu ) sau, dacă aerul de stare 1

6
este amestecat cu aer de stare 2, preîncălzit cu aceeași căldură (entalpia crește cu

).

10.1.4. Amestecarea aerului umed cu apă

Amestecarea aerului umed cu apă se realizează prin trecerea aerului printr-o secțiune
de umidificare în care se pulverizează apă în curentul de aer.

Se aplică ecuația bilanțului de masă în secțiunea de umidificare, obținându-se:

7
respectiv

Bilanțul termic al acestui proces este:

Rezultă:

Semnificația grafică a procesului

Dacă starea amestecului este 2, entalpia apei poate fi grafic exprimată în diagrama h-d
ca raport al segmentelor 1-2 și 1-3, luând în considerare modulele scărilor. Deci:

sau

Unghiul 2 este constant și egal cu panta izotermei de 0 oC.

Dacă:

atunci:

și

sau

În cazul în care punctul de stare la ieșirea din secțiunea de amestec este 2’ și nu 2,

atunci:

8
sau

Entalpia apei devine:

Pentru a simplifica construcția liniilor de amestec în diagrama h-d, pe conturul diagramei

este trasată o scară directoare pe care sunt indicate valorile entalpiei apei sau vaporilor
de apă. Polul scării este punctul P, la intersecția izotermei cu linia de entalpie

. Toate liniile care sunt paralele cu razele directoare reprezintă linii de

amestec, având entalpia apei sub formă de lichid sau vapori pulverizată în aer indicată
pe scara directoare.

10.2. Procese într-un uscător teoretic

Uscarea este procesul îndepărtării umidității din materialele umede prin intermediul
căldurii. În funcție de metoda prin care se face aportul de căldură necesar evaporării
umidității, uscătoarele sunt clasificate în uscătoare convective, radiative, cu contact sau
cu radiații de înaltă frecvență. La cele mai des folosite uscătoare convective, căldura
este transferată prin convecție prin intermediul unui agent purtător de căldură, de regulă
aerul cald.
Un sistem de uscare convectiv, prezentat în figura ce urmează, cuprinde următoarele
componente principale: ventilator, preîncălzitor de aer și camera de uscare în care
umiditatea se evaporă din materialul umed.

9
Aerul atmosferic este încălzit în preîncălzitorul de aer la conținut de umiditate constant,
iar procesul de încălzire este reprezentat în diagrama h – d prin dreapta 0 – 1 (d =
constant). Căldura Q este transferată de la agentul de încălzire aerului și temperatura lui
crește de la t0 la t1. Umiditatea relativă scade de la 0 la 1. Diferența de entalpii h1-h0
reprezintă căldura necesară încălzirii unui kg de aer uscat. Din preîncălzitorul de aer
aerul cald este dirijat în camera de uscare unde se evaporă umiditatea din material. Într-
un uscător ideal (care funcționează fără pierderi de căldură), procesul de uscare are loc
la entalpie constantă, adică entalpia consumată pentru evaporarea umidității se
recuperează sub formă de entalpie a vaporilor. Acest proces este reprezentat în

10
diagrama h – d prin dreapta 1 – 2 (h = constant). Diferența d2 – d1 este cantitatea de
umiditate evaporată în camera de uscare pe kg de aer uscat.
Relația cantitativă între parametrii de stare ai aerului, căldura aerului și cantitatea de
umiditate evaporată se obține din bilanțurile de masă și energie scrise pentru sistemul
de uscare.

Bilanțul masic al preîncălzitorului de aer și al camerei de uscare

Bilanțul masic al preîncălzitorului de aer este:

sau

și

Similar, bilanțul masic al camerei de uscare este:

și

Diferența maselor de material la intrare și ieșire din camera de uscare corespunde cu

masa de umiditate evaporată din material.

Deci:

sau

și

11
unde a este masa de aer uscat necesară evaporării unui kg de umiditate din material.

Bilanțul termic al preîncălzitorului de aer

În ipoteza că temperatura de referință este 0 oC, bilanțul termic al preîncălzitorului de aer

se poate scrie sub forma:

și

Relația este valabilă într-un proces izobar, întrucât:

Căldura necesară evaporării unui kg de umiditate este:

respectiv:

Bilanțul termic al camerei de uscare

Principiul conservării energiei se poate exprima pentru camera de uscare, ținând seama
de căldura suplimentară Qs și de pierderile de căldură prin radiație și convecție Qrc, sub
forma:

sau

unde 1 și 2 sunt temperaturile materialului, iar indicele 0 se referă la materialul uscat.

Întrucât:

rezultă:

12
Dacă:
este căldura necesară încălzirii materialului uscat,
și
este căldura necesară încălzirii umidității din material,
se obține:

respectiv

sau

Sunt posibile trei situații:

10.3. Uscătorul cu recircularea aerului

În unele cazuri uscarea se realizează cu aer parțial recirculat, când o parte din fluidul de
lucru care este evacuat din uscător este recirculată, iar restul este evacuat în atmosferă
și înlocuit cu aer proaspăt.
Schema unui uscător cu recircularea aerului poate fi urmărită în figura următoare.
Factorul de recirculare se definește prin relația:

unde: este debitul masic de aer recirculat, este debitul masic de aer proaspăt
(egal cu debitul masic de aer evacuat).

13
Conținutul de umiditate și entalpia amestecului format din aer recirculat și aer proaspăt
sunt:

Procesul de uscare reprezentat în diagrama h-d este indicat în figura următoare.

Punctul de amestec 3 se găsește la intersecția dreptei 0-2 cu dreapta d3=constant sau

h3=constant. Amestecul de stare 3 este încălzit în schimbătorul de căldură până la
temperatura t1, la conținut de umiditate constant, d3 = constant, și astfel se obține

14
punctul 1. Acest punct definește starea aerului la intrare în uscător. În ipoteza condițiilor
teoretice, uscarea se realizează la entalpie constantă, h1 = h2 = constant.
Consumul specific de aer se calculează cu relația:

Consumul specific de aer proaspăt se determină cu relațiile următoare:

și

Se obține:

iar consumul specific de aer recirculat este:

Consumul specific de căldură pentru evaporarea unui kg de apă este:

Considerând similaritatea dintre triunghiurile 123 și 1'20, se obține:

Întrucât și , rezultă că:

Consumul de căldură pe kilogramul de umiditate evaporată este de asemenea:

În cazul recirculării agentului de uscare, la aceleași temperaturi ale aerului la intrare și

ieșire din uscător, consumul specific de căldură scade față de uscătorul fără recirculare

15
a aerului.

10.4. Uscătoare cu circuit închis

La acest tip de uscătoare (schema următoare), aerul cu conținut ridicat de umiditate iese
din camera de uscare și intră într-un condensator, unde datorită condensării unei părți
din vapori aerul își va reduce conținutul de umiditate, după care este încălzit înainte de a
intra din nou în camera de uscare.

Ciclul reprezentat în diagrama h-d este indicat în figura următoare. Mai întâi se definește
punctul de stare 1. În condiții teoretice de uscare, punctul de stare 2 al aerului evacuat
din camera de uscare se găsește la intersecția dreptei h1 = constant cu curba 2 =
constant. Aerul cu un conținut ridicat de umiditate este direcționat spre un condensator,
unde este răcit până la temperatura t 0 care este mai mică decât temperatura
punctului de rouă t3. Aerul este răcit mai întâi până la starea de saturație (procesul
2-3) și apoi o parte din vaporii de apă condensează (procesul 3-3’), ajungând la
starea de ceață (punctul 3’). Umiditatea este îndepărtată și aerul dezumidificat de
stare 0 este încălzit în schimbătorul de căldură până la temperatura t 1 și apoi trimis
în camera de uscare. Procesul de dezumidificare corespunde curbei 3-0 situată pe
curba de umiditate relativă  = 1.

16
În cazul acestui tip de uscător se obțin următorii parametri:
 consumul specific de aer

 consumul specific de căldură

 consumul specific de căldură transferat în condensator de la aer la apa de răcire

17