Termotehnică –Curs Aer umed – Anul universitar 2021-2022

Aerul umed

Prin aer umed se înţelege un amestec de aer uscat şi vapori de apă.

Aerul uscat la rândul său, este un amestec de gaze perfecte în care predomină azotul (cca. 79%
participaţie volumică, respectiv 77% participaţie masică) şi oxigenul (cca. 21% participaţie volumică,
respectiv 23% participaţie masică). Compozitia aerului uscat este prezentata in tabelul 14.
Tabelul 14 Compozitia aerului uscat

În atmosferă, apa se poate afla în una din cele trei stări de agregare:
 în stare de vapori – apa este invizibilă;
 în stare lichidă – sub formă de ceață, burniță, ploaie și nori constituiți din picături de apă;
 în stare solidă – sub formă de zăpadă, cristale de gheață și grindină.
 Din punct de vedere higrometric aerul se caracterizează în funcție de valoarea umidității relative
(tabelul 15).
Tabel 15 Aerul caracterizat din punct de vedere higrometric
Dacă umiditatea relativă este: Atunci aerul este:
φ>100 % suprasaturat
φ=100 % saturat
91<φ<99 % foarte umed
nesaturat

81<φ<90 % umed
51<φ<80 % normal
31<φ<50 % uscat
φ<30 % foarte uscat
Aerul umed se întâlneşte în atmosfera terestră şi este utilizat ca și agent termodinamic de lucru în
numeroase aplicaţii: procese de uscare, ventilaţii, climatizare, refrigerare şi congelare, procesele de
ardere din motoarele cu aprindere prin scânteie şi cele cu aprindere prin compresie, cât şi în focarele
industriale. Cu toate că vaporii de apă din aerul umed pot să fie consideraţi ca având proprietăţile gazului
perfect, aerul umed necesită un studiu aparte şi nu i se pot aplica în mod simplist legile amestecurilor
de gaze perfecte , deoarece în majoritatea domeniilor de aplicare, aerul umed se găseşte la presiunea
atmosferică, sau la presiuni relativ apropiate de aceasta şi la temperaturi cuprinse între - 40˚C şi +
150˚C. În aceste condiţii, chiar dacă aerul uscat se găseşte numai în stare de gaz şi respectă legile gazului
perfect, umiditatea din aer se poate întâlni atât sub formă de gaz, cât şi de lichid, sau chiar în stare
solidă. În consecinţă, aerul umed prezintă particularităţi care îl diferenţiază de un simplu amestec de
gaze perfecte.
Exemple de utilizare ale aerului umed:
a) Uscatoare de cherestea. Componenta acestoraeste următoarea :(1) Structura portantă internă,
(2)pereţii termoizolanţi şi acoperişul, (3) tavanul tehnologic, (4) usi incarcare şi uşa de inspecţie, (5)instalaţia

1
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

de ventilatie, (6) sistemul de încălzire, (7)sistemul de umidificare, (8)echipament pentru comanda si control
uscare, (9)supape pentru schimbare aer saturat, (10)incinta tehnica.

Figura 70 Uscatoare de cherestea

b) Instalatii de ventilare si climatizare.

Figura 71 Instalatie de ventilare Figura 72 Instalatie de climatizare auto

Figura 73 Instalatie de aer conditionat Figura 74 Perdea de aer

2
 Termotehnică –Curs Aer umed – Anul universitar 2021-2022

c) Instalatii de refrigerare şi congelare

Figura 75 Instalatie de refrigelare Figura 76 Instalatie de congelare

d) Focare ale instalatiilor de ardere

Figura 77 Centrala termica pe lemne Figura 78 Focar pentru semineu

La o anumită presiune, cantitatea de umiditate conţinută de aerul umed sub formă de vapori, poate
să varieze până la o valoare maximă, care depinde de temperatura amestecului. Starea aerului umed
care conţine cantitatea maximă posibilă de umiditate se numeşte stare de saturaţie, iar amestecul de aer
uscat şi vapori de apă în cantitate maximă, se numeşte aer umed saturat sau, mai simplu, aer saturat.
Mărind cantitatea de umiditate din aer peste valoarea corespunzătoare stării de saturaţie, surplusul de
umiditate se va regăsi în aer sub formă de picături foarte fine de lichid aflate în suspensie. Această stare
termodinamică este denumită ceaţă. Aerul umed care prezintă aceste caracteristici se numeşte aer umed
suprasaturat. Cu cât cantitatea de umiditate depăşeşte mai mult valoarea corespunzătoare stării de
saturaţie, cu atât ceaţa devine mai densă, datorită numărului mai mare de picături în suspensie din aer.

Proprietatile termofizice ale aerului umed

Starea aerului umed este definită de presiune, temperatură, umiditate, volum specific, densitate,
căldură specifică şi entalpie.
Considerând aerul umed ca un amestec de gaze perfecte, pot fi definite mai multe tipuri de
presiuni:
 Presiunea parţială a aerului uscat (paus), se defineşte în conformitate cu legea lui Dalton, ca
3
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

presiunea pe care ar exercita-o aerul uscat din amestec, dacă ar ocupa singur întregul volum al
amestecului, la aceeaşi temperatură.
 Presiunea parţială a vaporilor de apă (pvapa), reprezintă în mod asemănător, presiunea pe care
ar exercita-o vaporii de apă, dacă ar ocupa singuri întregul volum al amestecului, la aceeaşi
temperatură. Presiunea parţială a vaporilor de apă, este cu atât mai mare cu cât cantitatea de vapori
conţinută de aerul umed este mai mare.
 Presiunea de saturaţie (psat) este presiunea parţială a vaporilor de apă, corespunzătoare stării de
saturaţie. Valoarea presiunii de saturaţie a vaporilor de apă din aer depinde de temperatură.
 Presiunea totală (p), este presiunea exercitată de aerul umed, deci de amestecul dintre aerul uscat
şi vaporii de apă. Conform legii lui Dalton, această mărime, denumită şi presiunea aerului umed,
se calculează ca suma dintre presiunile parţiale ale celor doi componenţi. In cele mai multe
aplicatii se considera ca presiunea totala este egala cu presiunea atmosferica (barometrica).
p  paus  pvapa
Considerând separat aerul uscat şi vaporii de apă, pentru fiecare în parte din ecuaţiile de stare, se
pot calcula valorile presiunilor parţiale sub forma:
paus  ρaus  Raus  T
pvapa  ρvapa  Rvapa  T
unde: ρaus si ρvapa sunt densităţile aerului uscat, respectiv a vaporilor de apă; Raus=287 J/(kgK) şi
Rvapa= 461,5 J/(kgK) sunt constantele de gaz perfect, iar T [K] este temperatura amestecului.
Considerând aerul umed ca un amestec de gaze perfecte, pot fi definite mai multe tipuri de
temperaturi:
Temperatura termometrului uscat (tuscat), este temperatura aerului umed, măsurată cu un
termometru uzual, indiferent de principiul de funcţionare al acestuia. De regulă, atunci când nu se fac
precizări specifice, prin temperatura aerului umed, se înţelege temperatura termometrului uscat.
Temperatura termometrului umed (tumed), este temperatura măsurată cu ajutorul unui
termometru având elementul termosensibil înfăşurat într-o pânză sau într-un tifon umezit, care
reprezintă o sursă de umiditate. Prezenţa tifonului umezit, face ca acest termometru să fie denumit
termometru umed.
Termometrul umed şi cel uscat sunt identice din punct de vedere constructiv. Deosebirea dintre
ele este dată numai de prezenţa, respectiv absenţa tifonului umezit (sursei de umiditate).
Aerul umed are întotdeauna tendinţa de a deveni saturat. Astfel, dacă există o sursă de umiditate,
(apa conţinută de tifonul din jurul elementului termosensibil al termometrului umed), în jurul acestei
surse de umiditate are loc un proces de evaporare parţială a apei.
Modificarea temperaturii aerului în jurul tifonului umezit, sesizată de termometrul umed, se
explică prin faptul că apa din tifonul umed absoarbe căldura necesară evaporării de la aer, care se
răceşte. Procesul continuă pănă când în jurul tifonului umezit se ajunge la saturaţie, iar temperatura de
echilibru stabilită între aer şi apa din tifonul care înfăşoară bulbul, rămâne constantă şi este indicată de
termometrul umed. Se constată că sistemul aer umed - sursă de umiditate ajunge în acest caz la saturaţie,
în absenţa oricărui schimb de energie cu mediul exterior, deci în condiţii adiabatice. Această observaţie
justifică şi denumirea de temperatură de saturaţie adiabatică pentru temperatura indicată de termometrul
umed.
Temperatura punctului de rouă (troua), este temperatura la care în condiţiile menţinerii constante
a umidităţii aerului, în urma răcirii acestuia, se atinge starea de saturaţie, evidenţiată prin depunerea
unor picături de apă, denumite rouă, formate prin condensarea unei părţi din vaporii aflaţi iniţial în aerul
umed. Punctul de rouă poate fi atins prin scăderea temperaturii. Odată cu scăderea temperaturii, scade
şi valoarea presiunii de saturaţie. Astfel chiar dacă presiunea parţială a vaporilor de apă p vapa, rămâne
constantă, la un moment dat se atinge starea de saturaţie pvapa= psat. Temperatura corespunzătoare,
denumită temperatura punctului de rouă, este o temperatură de saturaţie atinsă în urma unui proces de
răcire la umiditate constantă.
4
 Termotehnică –Curs Aer umed – Anul universitar 2021-2022

Umiditatea absolută, sau conţinutul de umiditate (x), defineşte cantitatea de umiditate (vapori
de apă) din aerul umed şi reprezintă raportul dintre cantitatea de vapori de apă (m vapa) şi cantitatea de
aer umed (maum):
mvapa  kg umiditate 
x
m aum  kg aer umed 
Semnificaţia fizică a umidităţii absolute este cantitatea de vapori de apă conţinută într-un volum
de aer umed, în care există 1 kg de aer uscat.
Umiditatea relativă (φ), este definită prin raportul dintre presiunea parţială a vaporilor de apă
pvapa şi presiunea de saturaţie psat, corespunzătoare temperaturii t a aerului umed:
p vapa
φ  
p sat
Stările de saturaţie sunt caracteriazate prin:
tuscat = tumed= troua
pvapa= psat
φ=1
Caldura specifica (la presiune constanta) a aerului umed este definita ca fiind caldura necesara
unui kilogram de aer umed pentru a-si modifica temperatura cu o unitate (kJ/KgK).
Entalpia aerului umed este definita ca fiind caldura necesara pentru obtine izobar, (1+x)kg de
aer umed de temperatura t, plecând de la 1kg de aer uscat si de la x kg de apa având temperatura de 0°C
(suma dintre entalpia aerului uscat si a vaporilor de apa) (kJ/kg).

Diagrama entalpie - umiditate (h-x) a aerului umed

Pentru studiul transformărilor de stare ale aerului umed au fost concepute de-a lungul timpului mai
multe diagrame, iar una din cele mai utilizate este diagrama h-x, denumită diagrama Mollier a aerului
umed. Reprezentarea grafica a relatiilor dintre parametrii termodinamici ai aerului umed este foarte des
utilizata datorita posibilitatilor de calcul rapid,cu o eroare neglijabila, pentru calculele practice aferente
tratarii complexe a aerului umed în instalatiile de climatizare. Prin acest tip de reprezentari, se pot
determina cu usurinta debitele de aer pentru ventilare mecanica si climatizare, sarcinile termice ale
bateriilor de racire/încalzire sau sarcinile de umiditate ale camerelor de umidificare (cu apa sau cu abur),
precum si evolutia aerului în interiorul încaperilor climatizate.
Diagrama Mollier a aerului umed, prezentata in
figura 79, are axele înclinate, unghiul dintre axa
umidității absolute Ox și axa entalpiei Oh fiind de
135°.Pentru ușurarea utilizării diagramei, valorile
umidității absolute(x) ale aerului umed sunt transferate
de pe axa reală înclinată, pe axa orizontală. Izoterma de
0°C este orizontală. Liniile de entalpie constantă sunt
paralele cu axa Ox înclinată, iar liniile de umiditate
absolută constantă sunt paralele cu axa Oh.
Unei stări a aerului umed îi corespunde în
diagrama h-x un anumit punct, iar pentru determinarea
acestuia, este suficientă cunoaşterea valorilor a doi
parametri de stare. De exemplu starea A, pe diagrama
alăturată, poate fi determinată de temperatura t a aerului
umed şi de umiditatea relativă φ. Pentru această stare pot
fi citite valorile celorlalte mărimi de stare. Figura 79 Studiul aerului umed cu ajutorul
diagramei h-x

5
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Cea mai semnificativă

curba este cea
corespunzătoare stărilor de
saturaţie φ=1 sau
(φ=100%), denumită şi
curbă de saturaţie, care
împarte câmpul diagramei în
două zone distincte: zona
aerului umed nesaturat,
deasupra curbei de saturaţie
şi zona aerului umed
suprasaturat, denumită şi
zona de ceaţă, dedesuptul
acestei curbei. In figura 80
sunt evidentiati principalele
marimi de stare ale aerului
umed pentru o stare A,
precum si modul de
determinare al temperaturii
termometrului umed si a
temperaturii punctului de
roua.

Figura 80 Studiul aerului umed cu ajutorul diagramei h-x

În figura 81 este redata o diagramă entalpie-umiditate (h-x) sau (i-x) a aerului umed pentru o
anumită valoare a presiunii atmosferice, disponibilă în programul CoolPack, realizat de Universitatea
Tehnică din Danemarca si disponibil pe internet:
http://www.et.web.mek.dtu.dk/Coolpack/UK/index.html. Pe această diagramă se utilizează notaţia i în
loc de h, pentru entalpia specifică [kJ/kg].Cu ajutorul acestei digrame se poate determina entalpia
specifica si umiditatea absoluta intr-un anumit punct.

Figura 81 Diagrama h-x (i-x) a aerului umed, disponibilă în programul CoolPack

În figura 82 este prezentată diagrama Mollier sau diagram entalpie-umiditate (h-x) a aerului umed
pentru presiunea atmosferica de 101325 Pa. Din aceasta diagrama pot fi determinati urmatorii
parametrii: entalpia specifica, umiditatea absoluta, presiunea partiala a vaporilor de apa, densitatea si
volumul specific al aerului umed.

6
Termotehnică –Curs Aer umed – Anul universitar 2021-2022

Fig. 82 DiagramaMollier (h-x) a aerului umed

7
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Transformari simple ale aerului umed

Transformări la conţinut constant de umiditate (x = constant)

Transformările la conţinut constant de umiditate (x = constant) au loc în cazul încălzirii sau răcirii
aerului umed, în contact direct cu o suprafaţă uscată de schimb de căldură. În aceste condiţii are loc
numai transfer termic, iar umiditatea absolută rămâne constantă. Asemenea procese se întâlnesc în
climatizare sau în condiţionarea aerului în spaţii tehnologice.
În figura 83 este prezentat un sistem de tratare a aerului, care include un schimbător de căldură
pentru încălzirea sau răcirea aerului, în funcţie de caracteristicile termofizice ale agentului termic cu
care este alimentată.

Fig. 83 Sistem de tratare a aerului

In figura 84, respectiv 85 este redat procesul de incalzire si procesul de racire a aerului umed
pastrand constant continutul de umiditate.

Fig. 84 Procesul de incalzire al aerului umed la x=ct Fig. 85 Procesul de racire al aerului umed la x=ct

Transformarea la temperatură constantă (t=constant)

Transformările izoterme se desfăşoară prin încălzire şi umezire a aerului, realizându-se în sensul
creşterii umidităţii absolute x, conform reprezentării din figura 86, prin injecţie de vapori de apă în aer.
Aceste transformări pot fi întâlnite în procesele de condiţionare a aerului.

8
 Termotehnică –Curs Aer umed – Anul universitar 2021-2022

Fig.86 Procesul de încălzire şi umezire a aerului umed la t=ct

Transformarea la entalpie constantă (h=constant)

Acest proces corespunde umidificării adiabatice a aerului, utilizând o sursă de umiditate având
temperatura apei egală cu cea a termometrului umed. Transformarea este reprezentată în figura 87.
Teoretic, starea finală a procesului poate să fie cel mult starea de saturaţie D. Introducerea în continuare
de umiditate ar duce la formarea de ceaţă. În sens invers, de la 2 la 1, procesul nu se poate desfăşura
adiabatic, adică în absenţa interacţiunii termice cu exteriorul.

Fig. 87 Procesul de umidificare adiabatica a aerului la h=ct

În tehnică asemenea procese de umidificare adiabată se întâlnesc în condiţionarea aerului sau la
uscarea unor produse. În figura 88 este reprezentat un sistem de tratarea aerului, care conţine şi o unitate
de umidificare adiabatică.

Fig. 88 Sistem de tratarea aerului care conţine şi o unitate de umidificare

9
 Dr. Ing. Lavinia SOCACIU

Amestecul a două cantităţi de aer cu stări diferite

Considerând două cantităţi de aer cu stările 1 şi 2, în condiţiile amestecării adiabatice a acestora,
se obţine starea finală a aerului M, conform reprezentării de pe diagrama 89
Starea de amestec M, se găseşte pe aceeaşi dreaptă cu stările care se amestecă, denumită dreaptă
de amestec. Poziţia punctului M pe dreapta de amestec, se găseşte mai aproape de starea reprezentând
aerul aflat în cantitate mai mare. Trebuie evitate amestecurile a două cantităţi de aer cu stări diferite,
dacă starea de amestec rezultă în zona de ceaţă. Amestecul a două, sau chiar mai multe cantităţi, sau
debite de aer, se întâlneşte în condiţionarea aerului, sau în unele procese de ardere. În figura 90 este
prezentată o cameră de amestec a aerului proaspăt cu aer recirculat.

Fig. 89 Reprezentarea amestecului a două Fig. 90 Cameră de amestec a aerului proaspăt cu aer
cantităţi de aer în diagrama h-x recirculat
Debitul masic de aer rezultat in urma amestecului:
  m
m 1 m
 2 [ kg / s ]
Din ecuatia de bilant termic rezulta:
 1  x1  m
m  2  x2  m
  xM
 1  h1  m
m  2  h2  m
  hM
Starea M a amestecului se va caracteriza prin:
 1  x1  m
m  2  x2
xM 
m 1 m
2
 h  m
m  2  h2
hM  1 1
m 1 m
2

Aplicatie
Aerul dintr-o încapere are temperatura t = +22,5°C si umiditatea relativa de 75%. Presiunea totala
a aerului din încapere este p = 1013,25 mbar. Sa se determine cu ajutorul diagramei Mollier (diagrama
h-x a aerului umed) din figura 82:
a) presiunea partiala a vaporilor de apa din aer,
b) continutul de umiditate al aerului (umiditatea absoluta),
c) entalpia specifica a aerului umed,
d) densitatea aerului,
e) volumul specific,
pentru:
i. starea initiala a aerului (punctul 1);
ii. starea de saturatie, atinsa la finalul unui proces izoterm si izobar (procesul 1-2);
iii. starea de saturatie, atinsa la finele unui proces adiabatic si izobar (procesul 1-3);
iv. starea finala daca aerul a fost incalzit pastrand umidatea absoluta constanta pana la temperatura
10
 Termotehnică –Curs Aer umed – Anul universitar 2021-2022

de 30°C (procesul 1-4);

v. starea finala daca aerul a fost racit pastrand umidatea absoluta constanta pana la temperatura
de 20°C (procesul 1-5);
vi. starea finala daca aerul a fost incalzit si umezit pastrand temperatura constanta pana cand
umidatea absoluta creste cu 10% (procesul 1-6).
Sa se reprezinte procesele aerului în diagrama Mollier si apoi sa se citeasca temperatura aerului
utilizand un termometru umed si temperatura punctului de roua (punctele 7 si 8 corespunzatoare starii
initiale).

11