UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE, SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ

PROFIL:INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE

Aerul umed

Profesor coordinator:
Prof. Dr. Ing. Solomon Nicolae
Student:
Bîrgăoanu Elena Bianca
IPA 1a
Anul III

2018
 Cuprins

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE .................................................................................................... 3

CAPITOLUL II. PROPRIETĂȚI FIZICE ALE AERULUI UMED ................................................................... 4

CAPITOLUL III. DIAGRAME PENTRU AERUL UMED ............................................................................ 7

CAPITOLUL IV. DETERMINAREA PARAMETRILOR DE STARE PE DIAGRAMA H-X ................................ 8

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................... 9
 CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE

Aerul atmosferic este format din aer uscat și vapori de apă; el este în general un aer umed.
Aerul uscat este în mod normal un amestec de gaze care se află în diferite proporții.

Tab I.1 Proporții gaze din aer

Gaze componente Concentrația procentuală în Concentrația procentuală în

greutate volum
Azot 75,6 78,08
Oxigen 23,1 20,95
Argon 1,236 0,9325
Bioxid de carbon 0,046 0,030
Neon 0,0012 0,0018
Heliu 0,00007 0,00005
Kripton 0,0003 0,000108
Xenon 0,00004 0,000008
Ozon - 0,000001

În afară de aceste elemente în aerul atmosferic se mai pot găsi (Cfcem, fără an):
- Oxid de carbon ( provenit de la instalațiile de ardere a combustibilului)
- Bioxid de sulf ( provenit de la arderea cărbunelui)
- Amoniac ( provenit din descompunerea diverselor materii organice)
Aerul umed se întălnește ca agent de lucru în numeroase aplicații: procese de uscare, ventilații,
climatizare, refrigerare și congelare, procese de ardere din motoare și focare industriale, etc.
La o anumită presiune, cantitatea de umiditate conținută de aerul umed sub formă de
vapori, poate să varieze până la o valoarea maximă care depinde de temperatura amestecului.
Starea aerului umed care conține cantitatea maximă posibilă de umiditate se numește stare de
saturație iar amestecul de aer și vapori de apă în cantitatea maximă se numește aer umed saturat.
Mărind cantitatea de umiditate din aer peste valoarea corespunzătoare stării de saturație,surplusul
de umiditate se va regasi în aer sub formă de picături foarte fine de lichid aflate în suspensie.
Această stare termodinamică este denumită ceață; aerul cu aceste carateristici se numește aer umed
suprasaturat. (Solomon, 2018)
Cu cât cantitatea de umiditate depășește mai mult valoarea corespunzătoarea stării de saturație cu
atât ceața devine mai densă. (Solomon, 2018)

În funcție de cantitatea de apă pe care o conține aerul poate fi clasificat astfel (Solomon,
2018):
- Nesaturat
- Saturat
- Suprasaturat
 CAPITOLUL II. PROPRIETĂȚI FIZICE ALE AERULUI UMED

Principalii parametri care caracterizează aerul în tehnica ventilării și condiționării sunt:

temperatura, umiditatea, presiunea, greutatea specifică și entalpia.

a) Temperatura

Există trei tipuri de temperatură care caracterizează aerul umed (Cfcem, fără an):
 Temperatura termometrului uscat (t) - este temperatura indicată de orice
termometru precis care nu este influențat de radiațiile termice în timpul măsurătorii;
 Temperatura termometrului umed (tu) - este temperatura indicată de un termometru
obișnuit al cărui rezervor cu mercur este înfățurat într-o pânză îmbibată cu apă.
Aceasta depinde de cantitatea de umiditate din aer care la rândul său determină
valoarea presiunii parțiale a vaporilor de apă în jurul sursei de umiditate;
 Temperatura punctului de rouă (tr) – este temperatura la care presiunea vaporilor
din aerul umed, având o anumită temperatură și un anumit conținut de umezeală,
răcit izobar, devine egală cu presiunea lor de saturație, ea reprezintă temperatura de
la care începe condensarea vaporilor de apă la răcirea izobară a aerului umed.

b) Umiditatea

Este caracterizată prin următoarele elemente principale (Cfcem, fără an):

 Conținutul de umiditate (x) – reprezintă greutatea în grame a vaporilor de apă
conținuți în aerul umed, raportată la 1 kg aer uscat

𝑚𝑣 𝑝𝑣
𝑥= = 622 g/kg
𝑚𝑎 𝑝−𝑝𝑣
Unde:
𝑚𝑣 – masa vaporilor de apă
𝑚𝑎 – masa de aer uscat
 Umiditatea absolută (a) – reprezintă greutatea în grame a vaporilor de apă conținuți într-
un metru cub de aer umed
𝑚𝑣
𝑎= 𝑔/𝑚3
𝑉
Unde:
V – volumul aerului umed în 𝑚3
 Umiditatea relativă (φ) – reprezintă raportul dintre umiditatea absolută a aerului umed și
umiditatea absolută maximă la saturație la aceeași temperatură și la aceeași presiune
barometrică
𝑎
𝜑= ∙ 100 %
𝑎𝑠

c) Presiunea

Pot fi definite mai multe tipuri de presiune (Solomon, 2018):

 Presiunea parțială a aerului uscat (𝑝𝑎 ) – reprezintă presiunea pe care ar exercita-o aerul
uscat din amestec, dacă ar ocupa singur întregul volum al amestecului la aceeași
temperatură;
 Presiunea parțială a vaporilor de apă ( 𝑝𝑣 ) – reprezintă presiunea pe care ar exercita-o
vaporii de apă, dacă ar ocupa singuri întregul volum al amestecului la aceeași temperatură;
 Presiunea de saturație ( 𝑝𝑠 ) – reprezintă presiunea parțială a vaporilor de apă
corespunzătoare stării de saturație. Valoarea ei depinde de temperatură;
 Presiunea totală (p) - reprezintă presiunea exercitată de aerul umed, deci dintre amestecul
dintre aerul uscat și vaporii de apă
𝑝 = 𝑝𝑎 + 𝑝𝑣

d) Greutatea specifică (Cfcem, fără an)

Aerul umed are o greutatea specifică mai mica decât cea a aerului uscat.
𝜑 ∙ 𝑝𝑠
𝛾 = 𝛾𝑎 − 0,0129 𝑘𝑚/𝑚3
𝑇
Unde:
T- temperatura absolută
𝛾𝑎 - greutatea specifică a aerului uscat

1,293
𝛾𝑎 = 𝑘𝑚/𝑚3
1
1+ 𝑡
273
e) Entalpia

Se definesc trei valori distincte ale entalpiei (Cfcem, fără an):

 Entalpia specifică a aerului uscat (𝑖𝑎 ) - reprezintă creșterea conținutului de căldură a
unității de masa în aer în transformarea acestuia de la temperatura de 0℃ până la
temperatura data t, sub presiune constantă, adică:
𝑘𝑐𝑎𝑙
𝑖𝑎 = 𝑐𝑝𝑎 ∙ 𝑡 = 0,24 ∙ 𝑡
𝑘𝑔
 Entalpia specifică a vaporilor de apă ( 𝑖𝑣 ) – reprezintă creșterea conținutului de căldură a
unității de masa a vaporilor de apă saturați în transformarea acestora de la 0℃ până la
temperatura data t, sub presiune constantă, adică:

𝑖𝑣 = 𝑐𝑝𝑣 ∙ 𝑡 + 𝑙𝑣 = 0,46 ∙ 𝑡 + 597 𝑘𝑐𝑎𝑙/𝑘𝑔

Unde:
𝑐𝑝𝑣 – caldura specifică a vaporilor de apă în kcal/kggrd
𝑙𝑣 – căldura latentă de vaporizare în kcal/kg

 Entalpia totală a aerului umed (i) – raportată la un kg de aer uscat rezultă din însumarea
algebrică a entalpiilor componentelor amestecului compus dintr-un kg aer uscat și din
x/1000 kg de vapori de apă, adică:
𝑥 𝑥
𝑖 = 𝑐𝑝𝑎 ∙ 𝑡 + (𝑐𝑝𝑣 ∙ 𝑡 + 𝑙𝑣 ) = 0,24 ∙ 𝑡 + (0,46 ∙ 𝑡 + 597) 𝑘𝑐𝑎𝑙/𝑘𝑔
1000 1000
 CAPITOLUL III. DIAGRAME PENTRU AERUL UMED

Pentru rezolvarea grafică a problemelor cu aer umed se utilizează mai multe diagrame (Solomon,
2018):
- Diagrama h-x sau Mollier sau h-d sau Ramzin
- Diagrama x-t sau Carrier
- Diagrama h-t sau Mueller.

Cea mai utilizată este diagrama Mollier;

 CAPITOLUL IV. DETERMINAREA PARAMETRILOR DE STARE PE
DIAGRAMA H-X

Parametri de stare care caracterizează aerul umed sunt determinați cu ajutorul diagramei h-x și
sunt următori (Pădureț, 2018):
 Temperatura (t) – se citește pe dreapta de temperatură în ℃;
 Temperatura termometrului umed (tu) – este dată de intersecția entalpiei cu umiditatea
relativă 100 iar valoarea se citește în stânga în ℃;
 Temperatura punctului de rouă (tr) – este dată de intersecția umidității absolute cu
umiditatea relativă 100 iar valoarea se citește la stânga în ℃;
 Entalpia (h) – se citește pe dreapta de entalpie în kj/kg;
 Umiditatea absolută (x) - se citește pe dreapta de umiditate absolută în kg/kg aer uscat;
 Umiditatea relativă (φ) – se citește pe dreptele corespunzătoare în procente;
 Presiunea partială a vaporilor de apă (pv) – se coboară verticală de la umiditatea absolută
constantă până se intersectează drepta pv constant iar valoarea se citește orizontal la dreapta
în mm Hg;
 Presiunea de saturație (ps) – se coboară o verticală din punctul de intersecție a entalpiei cu
umiditatea relativă 100 până se intersectează dreapta pv constant iar valoarea de citește în
dreapta (ps> pv) în mm Hg.

În cazul amestecurilor a două cantități de aer cu stări diferite se termină mai întâi entalpia și
umiditatea absolută a stării finale M cu următoarele relații (Pădureț, 2018):
𝑛ℎ𝐴 + ℎ𝐵
ℎ𝑀 =
𝑛+1
𝑛 + 𝑥𝐴 + 𝑥𝐵
𝑥𝑀 =
𝑛+1
𝑚𝐴
𝑛=
𝑚𝐵
 Bibliografie

 Solomon, N. (2018). Note de curs. Suceava.

 Pădureț, S. (2018). Note de seminar. Suceava.

 Cfcem. (n.d.). Retrieved from

http://cfcem.ee.tuiasi.ro/pdf/Capitolul%202%20Notiuni%20de%20aer%20uscat%20si%2
0umed.pdf.