Buzdugan Ciprian

III, Sem. A

An

Evolutia sistemelor de incalzire in

pardoseala
Incalzirea prin pardoseala reprezinta o metoda de incalzire a
incaperilor bazata pe amplasarea corpurilor de incalzire imediat sub
nivelul podelei. Aceasta asigura o degajare relativ uniforma a
caldurii.
Ideea folosirii
pardoselii drept corp de
incalzire nu este deloc
noua. Sisteme de acest
fel, intr-o varianta
primitiva, existau inca din
antichitate, in China si
Egipt, In aceste sisteme,
gazele calde produse intrun focar erau trecute
printr-un canal special
executat sub pardoseala
incaperii. Un sistem mai
evoluat apare, in aceeasi perioada, in Roma antica, sub denumirea
de hipocaust. Acest sistem de incalzire in pardoseala se folosea de
aerul cald. Cuvantul deriva din grecestul hypo sub si caust
ars.
Hipocausturile au fost utilizate pentru incalzirea bailor calde
(termale), case si a altor cladiri publice sau private. Podeaua era
ridicata de la sol cu ajutorul unor stalpi placati de un strat de
gresie, astfel creandu-se un spatiu inchis prin care aerul si fumul
cald puteau circula. Pentru eliminarea aerului ars si al fumului,
romanii amplasau stalpi ceramici in interiorul peretilor, astfel incat
acestia puteau fi utilizati si pentru incalzirea peretilor. Camerele ce
necesitau o incalzire mai puternica erau amplasate cat mai aproape
de cuptor. Utilizarea unui astfel de sistem necesita atat o forta de

munca intensiva, necesitant o atentie constanta pentru intretinerea

focului , cat si combustibili costisitor. Astfel acest sistem de
incalzire era caracteristic bailor publice si vilelor.
Dezavantajul major al acestui sistem este acela ca furnalul
produce un gaz foarte toxic , monoxid de carbon, care se
deplaseaza odata cu aerul incalzit.
Un alt dezavantaj al acestui sistem este capacicatea de a
putea fi controlat. Singurul parametru ce putea fi controlat intr-o
oarecare masure era temperatura, prin utilizarea unei anumite
cantitati de combustibil. Alti parametri precum umiditatea, calitatea
aerului si presiunea nu puteau fi controlate.
O alta limitare este aceea ca fiecare camera va avea
temperaturi diferite, cu cat camera era amplasata mai departe de
cuptor, cu atat aceasta primea o cantitate mai mica de caldura.
Odata cu declinul Imperiului Roman, hipocaustul a cazut in
neintrebuintare, in special in provinciile vestice. In Marea Britanie,
de la 400 pana in 1900 incalzirea centrala nu a existat iar baitle
fierbinti au fost foarte rare.

In configuratia actuala,
instalatiile de incalzire prin
pardoseala apar la inceputul
secolului al XX-lea. Profesorul
englez Baker este primul care
obtine un brevet cu titlul
Sistem de incalzire a
localurilor cu apa calda
trasportata prin tevi sub
pardoseala. Drepturile asupra
acestui brevet sunt cumparate
in 1909 de firma Crittal Co.,
care realizeaza pe baza lui incalzirea palatului Royal River.
Dezvoltarea efectiva a sistemului are loc imediat dupa al Doilea
Razboi Mondial, odata cu compania de reconstructie din Europa.
Tehnica din acea perioada consta in inglobarea de tevi din otel. Ca
o astfel de tehnologie s-au executat in Europa, numai in perioada
1945-1950, instalatiile de incalzire din peste 100000 de locuinte,
Aceasta perioada de pionierat a pus in evidenta nu numai
avantajele sistemului, dar si o seama de neajunsuri determinate de
lipsa unei cercetari aprofundate a efectelor asupra omului.
In prezent incalzirea prin pardosaela se realizeaza in doua
moduri:
-

Incalzire cu apa, cu ajutorul unor tevi montate sub pardoseala, care

preiau apa calda a sistemului de incalzire centrala.
Incalzire electrica, cu ajutorul unor cabluri incalzitoare montate in
pardoseala.
Incalzirea prin pardoseala cu apa fierbinte este mai
avantajoasa decat cea cu radiatoare montate pe pereti, unde
caldura degajata de radiatoare se produce la un nivel ridicat fata de
sol, se ridica spre tavan de unde apoi coboara si revina sub forma
de aer rece la nivelul picioarelor. In cazul incalzirii prin pardoseala,
caldura este degajata uniform la nivelul solului, asigurand cresterea
confortului termic. Instalarea tevilor ridica nivelul podelei cu 8 10
cm, iar variatiile de temperatura cu ocazia pornirilor si opririlor duc
la dilatari repetate ale placutelor de parchet obisnuite, aparand
rosturi intre ele, astfel ca este nevoie de parchete speciale,

eventual cu folie de
aluminiu.
In timp ce tubulatura
pentru incalzirea prin
pardoseala pe baza de apa
este montata sub un strat
de circa 10 - 12 cm de
ciment cablurile electrice
pentru incalzirea
electrica prin pardoseala
sunt montate la 3 5 cm
sub suprafata pardoselii.
In felul acesta, instalarea
se face mai rapid si mai
usor iar costurile de
instalare sunt mai mici.
Datorita reactiei rapide si
incalzirii aproape
instantanee, obtinuta
prin utilizarea cablurilor
electrice, controlul incalzirii se face mult mai usor iar senzatia de
confort este atinsa mult mai rapid, conducand automat la
diminuarea consumului de energie pentru incalzirea incaperilor. De
asemenea, mai ales in cazul incaperilor situate la mansarda sau la
un etaj superior, grosimea podelei poate fi mai mica, ceea ce
reduce necesarul de material de constructie.
Incalzirea electrica in pardoseala are avantaje certe fata de cea
cu apa in pardoseala:
-

Durata de viata de 50 ani, o perioada de-a lungul careia ar trebui

reinnoite centralele termice de cel putin 5 ori, lucru ce ar aduce
costuri suplimentare masive.
Siguranta in exploatare este mult ridicata, instalatia pe apa ducand
la pericol de inundatii si posibile incendii sau explozii datorita
flacarii deschise si a gazului.
Costul de mentenanta este nul in timp ce la instalatia cu centrala
exista verificari periodice si costuri de intretinere/schimbare
piese/echipamente datorita depunerilor si/sau imbatranirii acestora.

Service-ul este mult mai usor si fara si fara pericole, se realizeaza

local la instalatia electrica in pardoseala, cu riscuri de distrugere
nule si fara sa fie intrerupta toata instalatia de incalzire, in timp ce
la cea cu apa service-ul este mult mai greoi.
Garantia sistemului electric este de 15-20 de ani in timp ce
sistemele cu apa merg pana la 2-3 ani.
Incalzirea prin pardoseala poatea avea un efect pozitiv asupra
calitatii aerului din interior prin alegerea materialelor pentru podele
percepute reci precum faianta, ardezie, mozaic si beton. Aceste
suprafete de zidarie au de obicei emisii de COV foarte mici
(compusi organici volatili) in comparatie cu alte podele. In legatura
cu controlul umiditatii, incalzirea prin pardoseala stabileste, de
asemenea conditii de temperatura mai putin favorabile aparitiei
mucegaiului, bacteriilor, virusurilor si acarienilor.
Odata cu industrializarea si evolutia tehnologiei ,ce au avut
influente in acest domeniu, s-a produs o dezvoltare al unui sistem
de incalzire practicat de mai bine de 2000 de ani.