Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

PROCESE SI TEHNOLOGII
SPECIALE DE FORMARE

Tema 1
PLASTICITATE-DEFORMABILITATE

METODE TEORETICE SI EXPERIMENTALE UTILIZATE


LA ANALIZA DEFORMABILITATII REPERULUI

COORDONATOR
Conf.Dr.Ing Elena LACATUS

STUDENT :
Georgian-Teofil BARBU , e-mail: Barbu_Georgian@yahoo.com
Anul III, 631 AB , N.S.N.

CUPRINS:
DATA :21.10.2015

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

1. METODE TEORETICE UTILIZATE PENTRU DTUDIUL STARILOR DE


TENSIUNI SI DEFORMATII (documentare bibliografica)
Metoda rezolvarii ecuatiilor de echilibru............................................................................2
Metoda energetica........................................................................................................... 3
Metoda liniilor de alunecare............................................................................................. 3
2. METODE EXPERIMENTALE DE ANALIZA A PROCESELOR DE DEFORMARE
PLASTICA (documentare bibliografica)
Aprecierea capacitatii de deformare a materialelor......................................................... 4
Metode
folosite
la
aprecierea
comportarii
materialului
in
timpul
deformarii.................................................................................................................... 4
Elemente caracteristice comportarii echipamentului (stante sau matrite) in timpul
deformarii........................................................................................................... ...........8-9
Elemente caracteristice utilajelor (prese,masini specializate, etc.).................................. 9
3. METODICA CERCETARII EXPERIMENTALE (documentare bibliografica)
Elemente de calcul tensorial......................................................................................... 10
3.1.1 Scalari. Vectori. Tensori
3.1.2 Tensori
Ecuatii generale ale teoriei elasticitatii........................................................................ 11
3.2.1 Aspect mecanic............................................................................................... 11
3.2.2 Aspect geometric.............................................................................................. 11
3.2.3 Aspect fizic......................................................................................................... 12
3.2.4 Conditii la limita de tensiune............................................................................. 12
3.3 Ecuatiile lui Lame............................................................................................... 12
3.4 Curbe limita de deformare....................................................................................13
3.4.1 Introducere............................................................................................................14
3.4.2 Definirea conceptului de deformabilitate ......................................................... 14
3.4.3 Factori de dependenta ai deformabilitatii..............................................................14
3.4.4 Metoda curbelor limita de deformare....................................................................15
3.4.5.1 Definirea deformatiei limita................................................................................15
3.4.5.3 Compararea diferitelor incercari........................................................................15
3.4.5.4 Factori de influenta asupra CLD.......................................................................16

Bibliografie ...............................................................................................17

1.METODE TEORETICE UTILIZATE PENTRU STUDIUL STARILOR DE


TENSIUNI SI DEFORMATII.
1

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

Metoda rezolvarii ecuatiilor de echilibru.


Rezolvarea anumitor probleme de curgere plastica se face in general pe baza
unor metode matematice ale teoriei plasticitatii , aceste metode se bazeaza in
special pe analiza relatiilor de echilibru , a unui element de volum infinit mic supus
deformarii impreuna cu una din ecuatiile de plasticitate .

Pentru studierea deformarii plastice a unui corp se folosesc:


-

ecuatiile deformatiilor
legea constantei volumului
relatiile dintre tensiuni si deformatiile specific.
Ecuatiile de echilibru trebuie sa corespuna cazului concret de solicitare si a
conditiilor de contur . Prin rezolvarea ecuatiilor de echilibru impreuna cu o
ecuatie de plasticitate pe baza conditilor limita , se determina tensiunile normale
la suprafata corpului supus deformarii.
Cunoscandu-se tensiunile pe suprefetele de contact ale corpului cu
suprafetele active ale sculelor de deformare se pot determina fortele ce trebuie
aplicate in vederea prelucrarii prin presare.
In general studierea starii de tensiuni si deformare prin metoda ecuatiilor de
echilibru impreuna cu o ecuatie de plasticitate precum si cu utilizarea relatiilor
dintre tensiunii si deformatiile specifice se aplica cu cele mai bune rezultate fiind
preferata in comparatie cu alte metode. [Iliescu C.]

Metoda energetica.

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

Calculul fortei necesare pentru deformare pe baza teoremei lucrului mecanic


porneste de la faptul ca lucrul mecanic al fortelor exterioare [ L e ] care realizeaza
deformare plastic a unui corp este egala cu lucrul mecanic al fortelor interioare [ L i ] de
unde rezulta ca
[Le=Li ]

(1)

Metoda liniilor de alunecare.


Metoda liniilor de alunecare este o metoda generala , utilizata pentru rezolvarea
problemelor cu ecuatii diferentiale partiale de tip hiperbolic , cu doua variabile
independente . [Iliescu C.]
Majoritatea metodelor aproximative pentru calculul fortelor de deformare si a
tensiunilor se pot utiliza numai pentru corpuri simple din punct de vedere al geometriei
formei, in ipoteza simplificatoare a deformarii omogene a acestora sau a neglijarii
tensiunilor tangentiale care apar in timpul deformarii neomogene .
Metoda liniilor de alunecare se poate utiliza pentru corpuri de forma oarecare, supuse
unei stari de tensiune plane , neomogene , realizate din material ideale, izotrope, plastic
si tenace.
Simplitatea metodei liniilor de alunecare consta in aceea ca fata de conditiile reale de
deformare se neglijeaza influenta ecruisarii , a vitezei de deformatie si a fortelor de
inertie asupra distributiei tensiunilor . In procesele de deformare plastica care se
realizeaza cu grade mari de deformare se neglijeaza de aseamnea efectul termic ca
rezultat al frecarilor.
Liniile de alunecare mai poarta denumirea de linii Luders. [Iliescu C.]
Calculul tensiunilor prin metoda liniilor de alunecare presupune deducerea relatiilor de
calcul a tensiunilor normale medii.

2.METODE EXPERIMENTALE DE ANALIZA A PROCESELOR DE


DEFORMARE PLASTICA.
Aprecierea capacitatii de deformare a materialelor.

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

Pentru apreciarea capacitatii de deformare a materialelor se folosesc:


- metode generale , care se pot aplica pentru orice material si orice prelucrare
- metode special , ce se aplica pentru anumite tipuri de material si anumite prelucrari .
Informatii generale privind apreciarea capacitatii de deformare a metalelor se pot obtine pe baza
proprietatilor mecanice (limita de curgere Rp , rezistenta la rupere Rm , alungirea relativa la
rupere r .In functie de specificul prelucarii se pot efectua incercari la tractiune sau la
compresiune pe epuvete standardizate . Acestea insa nu sunt suficiente . in genereal , se poate
aprecia ca materialele care prezinta o alungire uniforma mare , limita de curgere de valoare
mica , rezistenta la rupere ridicata , au proprietatii mecanice favorabile pentru o buna
comportare la deformare plastic la rece.
Cu cat diferenta dintre rezisteanta la rupere si limita de curgere este mai mare , cu atat creste
capacitatea de ecruisare a materialului , Materialele care au o buna capacitate de a se ecruisa ,
au si o alungire uniforma mare si deci vor avea o comportare buna in timpul deformarii la rece.

Metode folosite la apreciarea comportarii materialului in timpul deformarii .

In afara incercarilor care se efectueaza inainte de prelucrarea materialului


semifabricatului este necesar sa se analizeze si urmatoarele aspect principale in timpul
procesului de deformare :
-

determinare influentei unor factori tehnologici asupra distributiei deformatiilor si


caracterului curgerii materialului.
determinarea tensiunilor , fortelor si lucrului mecanic de modificare a formei la
diferite operatii de presare.
determinarea variatiei rezistentei caracteristicilor de plasticitate .
Acesta analiza , ce caracterizeaza comportarea materialului semifabricantului in
timpul prelucrarii , va fi realizata prin incercari efectuate asupra unor piese reale,
sau pe modele , la care se va aplica legea similitudinii.

Metode pentru determinarea caracterului deformatiilor .


in timpul proceselor de deformare plastic , deformatiile sunt neuniforme datorita mai multor
cauze: structurii neuniforme a materialului prelucrat , frecarilor interne din material , formei
semifabricantului , frecarilor exterioare etc. Neuniformitatea deformatiilor duce la cresterea
presiunii medii de deformare , reduce plasticitatea si creeaza in corpul deformat tensiunii
permanente.

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

De cele mai multe ori tensiunile in diferite puncte ale corpului deformat nu se poate masura
experimental . In aceste cazuri , neuniformitatea tensiunilor se apreciaza dupa marimea si
carecterul repartizarii defromatiilor . Astfel ,pentru stabilirea modului de repartizare a
deformatiilor se folosesc urmatoarele metode : metoda retelelor de divizare , metoda stifturilor,
metoda surubului , metoda analizei microstucturii , metoda duritatii.
a) Metoda retelelor de divizare .
Retelele de divizare ortogonale se pot trasa atat la suprafata exterioara a semifabricatului
precum si intr-un plan de sectionare al probei in cazul semifabricatelor masive. Retelele de
divizare se pot aplica prin zgarierea , prin imprimarea cu procedee electrochimice sau cu
ajutorul unor vopsele sau emulsii fotosensibile .
In cazul in care, vopseaua se aplica intr-un plan de sectionare , proba trebuie sectionata in
doua jumatati. Pentru una dintre suprafetele de contact a celor doua jumatati se executa
reteaua , iar pe cealalata supafata se aplica un lubrifiant care nu permite lipirea sau sudarea
partilor probei in timpul deformarii .

a. Inainte de deformare , retele sunt normale

b. dupa deformarea prin ambutisare , retele sunt alungite


Fig. 1. Retea de divizare.

b) Metoda stifturilor.
Aceasta metoda consta in introducerea in metalul de baza a unor stifturi care sa formeze un
ajustaj presat. Stifturile se executa dintr-un material de alta culoare , insa cu proprietati fizicochimice apropiate de cele ale metalului piesei de prelucrat , se poat folosi si metale sau alaiaje
de aceeasi culare cu a metalului de baza, cu conditia sa reactioneze diferit la atacul cu acelasi
reactiv.

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

c) Metoda surubului .
Se bazeaza pe modificarea pasului initial al filetului unui surub introdus in proba ce se
deformeaza , in functie de valoare modificarii pasului surubului , se poate caracteriza
deformatia longitudinala in planul care trece prin axa surubului . Dezavantajul metodei consta in
faptul ca prin introducerea surubului se distruge integritatea probei.
d) Metoda analizei microstucturii.
Consta in recristalizarea probei dupa deformare plastic la rece si examinarea microstucturii .
Pentru acelasi material nedeformat , se traseaza diagrama de recristalizare. Dupa examinarea
la microscop a probei deformate si recristalizate, se compara dimenisiunile medii ale grauntilor
cristalini masurati , cu valorile corespunzatoare din diagrama de recristalizare . In acest fel se
obtine o imagine asupra gradului de deformare in diferite zone ale probei deformate.

Fig. 2 . Sectiuni prin agregate policristaline .


a - graunti norientati
b - graunti orientati.

e) Metoda duritatii.
Aceasta consta in masurarea duritatii intr-o sectiune longitudinala sau uneori transversala , de
obicei se masoara duritatea Vickers in cazul probelor cu dimensiuni mici , in celelalte cazuri se

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

masoara duritatea Rockwell sau Brinell , in functie de natura aliajului prelucrat si de gradul de
deformare aplicat .

Fig.3
Diametrul bilei D (este standardizat fiind de 10; 5; 2,5; 2; 1,25; 1; 0,625 mm) se alege in
functie de grosimea materialului, care trebuie sa fie cel putin de 10 ori mai mare decat
adancimea urmei.
Sarcinile folosite pot fi de: 20 D2; 10 D2; 2,5 D2; 1,25D2; 1D2; =,5 D2 [daN] in functie de
natura materialului

Elemente caracteristice comportarii echipamentului (stante sau matrite ) in


timpul deformarii .

Pentru a se aprecia comportarea echipamentului tehnologic in timpul prelucrarii prin


presare la rece este necesar sa se analizeze modul in care se uzeaza elementele
stantei sau matritei , in special elementele active ( sculele) , precum si rigiditatea
7

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

elementelor constructive determinate pentru buna functionare a ansamblului . Metodele


ce se pot utiliza pentru determinarea uzurii elementeloer active se clasifica in :
Metode directe cu ajutorul carora se masoara prin diferite procedee, gradul de uzura
al elementului respective dupa intreruperea procesului de deformare .
Metode indirecte prin care , dupa stabilirea unei relatii intre gradul de uzura si un alt
parametru ce este influientat de uzura , se stabileste o relatie sau o curba de etalonare ,
si apoi se determina numai variatia acestui parametru, fara a se intrerupe procesul de
prelucrare.

Fig. 4. Variatia uzurii muchiilor active ale placii de taiere (a) si a marimii bavurii (b)
in functie de numarul de piese stantate (h - marimea uzurii h b marimea bavurii).

Ca metode directe se utilizeaza:


- metode optice , care folosesc diferite tipuri de microscoape , in special de atelier
sau microscoape metalografice ,
- metode de palpare
- metoda mulajelor
Ca metode indirecte se utilizeaza
-variatia fortei de deformare cu uzura elemetelor active ale stantelor si matritelor.

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

-masurarea uzurii stanteleor si matritelor cu ajutorul izotropilor radioactivi.


-masurarea marimii bavurilor aparute , mai ales la pisele stantate , precum si
determinare zonelor si a calitatii suprafetelor taiate.

Elemente caracteristice utilajelor ( prese, masini specializate, etc).


analiza caracteristica a utilajului este necesar sa fie efectuata, atat pentru stabilirea
domeniului de utilizare a acestuia , cat si pentru a determina modul de solcitare a unor
elemente de baza ale sale si in final , deformatiile si deci rigiditatea lor .
In STAS 6915 sunt date prescriptii de precizie ce trebuie respecate la presle cu excetric
cu actiune simpla , cu batiu deschis.
Deformatiile si deplasarile elemetelor presei influienteaza essential asupra urmatorilor
parametri: preciziei si calitatii pieselor prelucrate prin presare , durabilotatii stantelor si
matritelor , bilantului energetic al preselor , gradului de exploare a preselor etc.
Fig. 5. Instalatie utilizata pentru solicitarea static a presei .
123456-

placa superioara
placa intermediara
piston
cilindru de lucru
manometru
pompa

Pentru masurarea deformatilor


elementelor elastic ale presei se
utilizeaza , cel mai des, instalatiile cu
traductori tensometrici rezistivi aplicati in locurile cele mai solicitate.

3.METODICA CERCETARII EXPERIMENTALE

Elemente de calcul tensorial

3.1.1 Scalari.Vectori.Tensori
9

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

Scalarul este o marime stabilita numai prin valoarea ei numerica, care nu


depinde de vreun sistem de referinta , marime care poate fi masurata dupa o anumita
scara, determinate printr-un singur numar real care ii arata valoarea.
Vectorul este o entitate care are o marime precum si o directive in spatiu.
Vectorul este reprezentat de obicei printr-un segment orientat de dreapta avand
urmatoarele elemente: directie, sens , punct de aplicatie , modul. Vectorul unitate se
numeste versor.
Tensorul este un obiect matematic definit in cadrul algebrei si geometriei
frecvent utilizat in fizica , reprezentant o generealizare a notiunii de vector , o entitatea
geometrica generalizand notiunea de vector.

3.13.2 Tensori
3.1.2 Tensori
Tensori sunt entitati geometice introduse in domeniile matematicii si al fizicii
pentru a extinde notiunile de scalar , vector si matrice.
Notiunea de tensor pe un spatiu vectorial V este o notiune fundamentala in geometria si
ea reuneste intr-o abordare unitara, mai multe notiuni , in aparenta disipate, cu care
ne-am intalnit dejam in repedate randuri: vectori , convector .

Elemente generale alte teoriei elasticitatii

3.2.1 Aspect mecanic


Schemele mecanice ale deformarii pot defini proceselor de deformare plastica mult
mai bine decat schemele starii de tensiune sau schemele starii de deformare luate
separat, deoarece , una si aceeasi schema de tensiune poate realiza scheme de

10

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

deformare diferite. In cea ce priceste schemele mecanice usor realizabile , acestea se


prezinta in urmatoarea figura.

Fig.6. Schemele de tensiune ce apar in diferite zone ale unui semifabricat ambutisat.

3.2.2 Aspect geometric


Prin starea de deformare a unui corp supus actiunii unor forte exterioare se exprima
fenomenele geometrice ale procesului , determinandu-se criteiile care caracterizeaza
schimbarea formei corpului.

3.2.3 Aspect fizic.


Modificarile structurale pe care le sufera materialele metalice in timpul
deformarii lor,conduc la variatia proprietatilor fizico-mecanice ale
acestora.Intrucat daca prin deformare se obtine o crestere a proprietatilor
de rezistenta a materialelor metalice(cresterea duritatii,HB,a rezistentei de
rupere,Rm ,a limitei de curgere,ac, etc. ) si o scadere corespunzatoare a

11

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

proprietatilor de plasticitate (scaderea alungirii r sau a gatuirii la rupere


r ),variatii ce sunt proportionale cu marimea deformatiei
se considera ca respectivul material a suferit un proces de ecruisare.Starea
de ecruisare a materialelor metalice deformate se datoreaza franarii
deplasarii dislocatiilor de catre diferite obstacol.
3.2.4 Conditii la limita de tensiune
Pentru ca un proces de deformare plastica sa se desfasoare in conditii
cat mai bune si cu o intensitate maxima este necesar ca scula de deformare
sa nu aiba deformatii plastice iar deformatiile elastice sa aiba valori cat mai
mici posibile. In timpul procesului de deformare plastica , tensiunea ce apare
in scula de deformare nu trebuie sa depaseasca limita de elasticitate a
materialului din care este executat, in timp ce tensiunea din corpul supus
deformarii trebuie sa depaseasca cat mai mult limita de elasticitate a
materialului respecti, iar la unele operatii de deformare plastica la rece
putand atinge chiar limita de rupere a acestuia.

3.3 Ecuatiile lui Lame


Ecuatia matematicenilor Lame apare in metoda de separare a variabilelor
aplicate la ecuatia lui Laplace in coordoante eliptice. In unele cazuti speciale
solutiii pot fi exprimate in termeni de polinoame numite polinoame Lame.
Ecuatiile Lame sunt :
d y
=( A+ B ( x ) ) y
dx

(2)
unde A si B sunt constante .

3.4. Curbe limite de deformare


12

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

Metoda curbelor limita ( CL ) se bazeaza pe dependenta ce se poate stabili


intre doua deformatii principale reale sau logaritmice din planul
semifabricantului solicitat in conditii diferite de ambutisare sau intindere , pana
la apritia unei deformatii locale mari sau pana la rupere si comportarea
materialului in procesul real de ambutisare.

Fig.8 . Solicitari in planul semifabricatului cat si curbe limita la gatuire si rupere.

3.4.1 Introducere
Tehnologiile de prelucrare prin deformare plastica la rece au un domeni foarte larg
de aplicare in industria constructoare de masini si aparate , mecanica fina ,
electrotehnica si electronica , industria bunurilor de larg consum , a utilajelor agricole si
a celor pentru industia alimentara.

13

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

Dintre materialele metalice folosite pentru deformare plastica la


rece,conditii deosebite de prelucrabilitate,se impun pentru tablele ce se
ambutiseaza precum si pentru semifabricatele utilizate la prelucrarea prin
presare volumica.
3.4.2 Definirea conceptului de deformabilitate

Pentru a se putea aprecia capacitatea de deformare, se propune notiunea de


deformabilitate conventionala corectata,data de relatia:
D0 = DX + CX f(x) ,
unde : D0 - deformabilitatea conventionala corectata;
DX - deformabilitatea masurata direct;
CX - coeficient de proportionalitate;
f(x) functia ce tine cont de influenta factorilor care se
modifica in timpul deformarii;
Avand in vedere ca,in numerroase cazuri,asfel de semifabricate se prelucreaza la
semicald este necesar sa se stabileasca un maxim pe curba de deformare temperatura,in intervalul specific aliajului respectiv,care va determina temperatura
optima de prelucrare.

3.4.3 Factori de dependenta ai deformabilitatii


Factorii tehnologici care au o deosebita influenta asupra comportarii la
deformare a materialelor metalice sunt:
-temperatura materialului deformat;
-gradul de deformare;
-viteza de deformare;
-marimea presiunii hidrostatice la deformare;

3.4.4 Metoda curbelor limita de deformare


Proiectarea structurilor se face pe baza unor modele de calcul care reprezinta
relatia dintre incarcare si deformatie. Pentru asta este necesar sa se stabileasca daca
structura respectiva nu cedeaza la incercarea supusa, sau invers (care este incarcarea
maxima pentru ca structura sa nu cedeze ).

14

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

Daca structura in cauza este o bara dreapta supusa la intindere,tensiunile sunt


aceleasi in fiecare punct al barei si sunt egale cu tensiunea aplicata din exterior,.
Curgerea are loc atunci cand = c, unde c este tensiunea de curgere masurata intrun test obisnuit de intindere.
Curgerea are loc atunci cand aceasta funcyie atinge o valoare critica, fc.
f(1, 2, 3) = fc .
In cazurile in care structura considerata este formata numai din materiale ductile si
deformatia plastica este permisa, starea critica este asociata fie cu ruperea ductila, fie
cu pierderea stabilitatii deformatiei. Criteriul de aparitie a starii critice, bazat pe ruperea
ductila, este similar celui discutat mai sus, pentru materiale fragile.Prin pierderea
stabilitatii deformatiei se intelege situaia in care deformatia isi pierde caracterul
continuu si omogen.
3.4.5.1 Definirea deformatiei limita
Deformaia reprezinta modificarea distantei dintre puncte sau sectiuni sau a
unghiurilor dintre doua segmente duse printr-un punct. Modificarile lungimilor
segmentelor se numesc deformatii liniare,iar modificarile unghiurilor deformatii
unghiulare sau lunecari.
3.4.5.3 Compararea diferitelor incercari
Metodele speciale de apreciere a capacitatii de deformare cuprind:
1 incercari indirecte - care permit sa se obtina date asupra capacitatii de
ambutisare cu ajutorul unor solicitari care difera de solicitarile reale la care este
supus materialul in timpul prelucrarii;
2 incercari directe - la care solicitarile sunt mai apropiate de procesul real de
prelucrare;
3 incercari pentru determinarea unor parametri legati de proprietatile intrinseci ale
materialului ambutisat.
Trebuie precizat insa ca incercarea de rasucire,anizotropia materialului este un rol
complex, in comparatie cu alte incercari,deoarece structura texturata a epruvetei isi
schimba directia in timpul deformarii,in raport cu directia tensiunii tangentiale maxime.

3.4.5.4 Factori de influenta asupra CLD


Factorul cu cea mai mare influenta asupra proprietatilor de plasticitate a
materialelor este temperatura,deoarece prin incalziree creste agitatia termica a atomilor

15

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

si in acest fel,deformarea se va produce la tensiuni mai mici,materialele metalice


tinzand a se comporta ca materiale vascoase. Starea vascoasa este si cea mai
evidenta daca temperatura depaseste temperatura de recristalizare a metalului sau
aliajului, spre deosebire de situatia in care temperatura de deformare este inferioara
temperaturii de recristalizare si cand metalele sau aliaj ele se comporta ca materiale cu
o buna plasticitate.
Comportarea vasco-plastica a unui material metalic se poate aprecia prin raportul
dintre gradul de deformare datorat deplasarii relative a grauntilor cristalini mg si gradul
de deformare total t ,care include si gradul de deformare propriu grauntilor g.
Gradul de deformare,datorita procesului de ecruisare,influenteaza rezistenta la
deformare mai ales in cazul deformarii la rece a metalelor si aliajelor.

BIBLIOGRAFIE:
Indicaii bibliografice:

16

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI


FACULTATEA INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

1. Lctu Elena: Note de curs: PTSD- PROCESE TEHNOLOGICE


SPECIALE DE FORMARE Anul univ.2015-2016;
2. Dorr, I.C., Banabic D.: Modelarea proceselor de deformare plastica a tablelor,
Transilvania Press, Cluj-Napoca, 2013
3. Ciocrdia C., Ungureanu I. : Bazele cercetrii experimentale n construcia de
maini, Ed.Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1979;
4. Sindil Gh.:Tehnologii de fabricare prin presare la rece-Elemente de
proiectare, Ed. PRINTECH ,Bucureti, 2012;
5. Sindil Gh.:Tehnologii de fabricare prin presare la rece-Metodologie de
proiectare, Ed. PRINTECH ,Bucureti, 2015;
6. Teodorescu M., Zgur Gh., Ciocrdia C.: Prelucrri prin deformare plastic la
rece, Ed.Tehnic, Bucureti, 1987;
7. Ciocrdia C. ,.a.: Tehnologia presrii la rece, Ed. Didactic i Pedagogic,
Bucureti, 1991;
8. Iliescu C.: Tehnologia presrii la rece, E.D. Pedagogic, Bucureti, 1984
9. Revista de Deformri Plastice , numerele din 1994-2015
10.Documentare tip:Keyword/sentence search pe site-uri de specialitate - Internet
(cuvintele cheie vor fi traduse in lb.engleza)

17

S-ar putea să vă placă și