1.

Noţiuni de psihrometrie

La suprafaţa pământului se află un strat de aer denumit atmosferă sau aer

atmosferic. Partea inferioară a atmosferei este alcătuită din aer umed, care este un
amestec de aer uscat şi vapori de apă. Psihrometria are ca obiect studiul
proprietăţilor termodinamice ale aerului umed.
Compoziţia aerului uscat variază puţin în timp şi în funcţie de poziţia
geografică. Compoziţia aproximativă a aerului uscat, în procente volumice este:
79,08 – azot; 20,95 – oxigen; 0,93 –argon; 0,03 – dioxid de carbon; 0,01 – alte
gaze (neon, dioxid de sulf etc.). Cantitatea de vapori de apă conţinută în aerul
atmosferic variază în intervalul 0,05 – 3 procente masice. Conţinutul de vapori
influenţează substanţial proprietăţile termodinamice ale aerului umed.
Cum aerul umed folosit ca agent de răcire în turnurile de răcire are o
presiune relativ mică (atmosferică), aerul uscat precum şi vaporii de apă din aerul
umed pot fi consideraţi, cu o aproximaţie suficientă pentru calcule inginereşti, gaze
perfecte.
Notând presiunea parţială a aerului uscat cu pa [N/m2], pe cea a vaporilor de
apă cu pv [N/m2], iar presiunea totală a amestecului, adică a aerului umed, cu p
[N/m2], pe baza legii lui Dalton rezultă:
p = pa + pv [N/m2]. (1.1)
Presiunea parţială a vaporilor de apă este cu atât mai mare, cu cât este mai
mare cantitatea de vapori în aerul umed. Ea nu poate depăşi însă presiunea de
saturaţie, pvs, corespunzătoare temperaturii aerului umed, adică
. (1.2)
Presiunea parţială maximă pvs a vaporilor de apă conţinuţi în aerul umed este
determinată numai de temperatura amestecului; ea este independentă de presiunea
p a amestecului. Aerul umed în care se numeşte aer umed saturat, iar aerul
umed în care aer umed nesaturat; vaporii de apă conţinuţi în aerul umed
nesaturat sunt vapori supraîncălziţi.
Răcirea izobară a aerului umed nesaturat poate conduce la atingerea stării de
saturaţie. Temperatura la care presiunea parţială a vaporilor pv devine egală cu
presiunea de saturaţie pvs se numeşte temperatură de rouă (sau temperatura
punctului de rouă). Răcirea izobară ulterioară a aerului (sub temperatura de rouă)
conduce la condensarea unei părţi din vapori, astfel încât presiunea parţială a
vaporilor se va micşora.
Conţinutul de umiditate, x, reprezintă raportul dintre masa vaporilor de apă
mv [kg] şi masa aerului uscat ma [kg] dintr-un volum V [m3] de aer umed sau, altfel
spus, cantitatea de apă din volumul de aer umed considerat asociată unui kilogram
de aer uscat:

[kg umiditate/kg aer uscat]. (1.3)

Folosind ecuaţia de stare pentru vaporii de apă şi aerul uscat,

(1.4)
şi

, (1.5)
unde Rv este constanta specifică a vaporilor de apă [Rv = 461,5 J/(kgK)], Ra
reprezintă constanta specifică a aerului uscat [Ra = 287 J/(kgK)], iar T [K] este
temperatura, conţinutul de umiditate x devine:

[kg umiditate/kg aer uscat]. (1.6)

Înlocuind în ec. (1.6) valorile constantelor Ra şi Rv şi pa = p – pv, se obţine

[kg umiditate/kg aer uscat], (1.7)

din care rezultă presiunea parţială a vaporilor în forma:
[N/m2]. (1.8)
Deoarece valoarea presiunii parţiale a vaporilor pv poate varia între zero
(pentru aer uscat) şi p (pentru vaporii de apă puri), din ec. (1.7) se observă că x
variază între zero (aer uscat) şi infinit (vapori de apă puri a căror temperatură este
egală sau mai mare ca temperatura de saturaţie, la o presiune dată).
Conţinutul de umiditate maxim pentru o temperatură T şi o presiune p ale
aerului umed date poate fi calculat înlocuind presiunea parţială a vaporilor pv cu
valoarea ei maximă, adică cu presiunea de saturaţie pvs la temperatura T; astfel:

. (1.9)
Deci, conţinutul de umiditate maxim depinde de presiunea aerului umed p şi de
temperatura aerului umed T, valoarea lui pvs fiind determinată univoc de T.
Deoarece pvs creşte odată cu mărirea temperaturii, la p = const., xmax este cu atât mai
mare cu cât este mai mare temperatura aerului. La limită, când pvs = p, xmax = xs
devine infinit.
Cantitatea de vapori conţinută în unitatea de volum de aer umed este
denumită umiditate absolută; ea reprezintă densitatea vaporilor de apă din aerul
umed,
[kg/m3], (1.10)
care, folosind ecuaţia de stare pentru vaporii de apă [ec.(5)], se poate scrie şi ca:

[kg/m3]. (1.11)
Starea de saturaţie a aerului umed, realizată prin introducerea treptată a vaporilor
de apă în aer sau scăderea temperaturii, este caracterizată prin valoarea maximă a
densităţii vaporilor (umidităţii absolute), obţinută din relaţia:

[kg/m3]. (1.12)
Uneori, prin umiditate absolută se înţelege presiunea parţială a vaporilor de
apă în aerul umed pv, exprimată de obicei în milimetri coloană de mercur (1mm Hg
= 133,322 N/m2). Presiunea parţială a vaporilor de apă în aerul umed pv, exprimată
în milimetri coloană de mercur, şi cantitatea de vapori conţinuţi într-un metru cub
de aer umed, exprimată în grame, sunt numeric egale.
Raportul dintre umiditatea absolută a aerului umed v şi valoarea ei maximă,
corespunzătoare stării de saturaţie, s se numeşte umiditate relativă şi se notează cu
:

. (1.13)

Egalitatea rapoartelor din ec. (1.13) este justificată de ecuaţia de stare pentru
vapori; umiditatea relativă  este numai aproximativ egală cu pv/pvs deoarece aerul
umed a fost aproximat cu un gaz ideal şi, în mod riguros, Rv este dependentă de
temperatură.
Deoarece , rezultă că . Pentru aerul uscat,  = 0 (sau
0%), iar pentru aerul umed saturat,  = 1 (sau 100 %).
Combinând ec. (1.7) şi (1.13), conţinutul de umiditate se poate scrie în forma

[kg umiditate/kg aer uscat] (1.14)

şi, ca urmare, umiditatea relativă este

. (1.15)
Relaţia (1.15) arată că dacă x este menţinut constant dar temperatura aerului creşte,
 se micşorează deoarece pvs creşte cu temperatura.
Densitatea aerului umed se poate calcula uşor pornind de la definiţia ei:
[kg/m3]. (1.16)
Se înlocuiesc ma şi mv cu expresiile lor obţinute din ec. (1.4) şi (1.5) şi apoi, în
expresia rezultată, se introduc valorile constantelor Ra şi Rv, se face înlocuirea pa =
p – pv şi se efectuează calculele. Se obţine astfel expresia:
[kg/m3]. (1.17)
Relaţia (1.17) arată că densitatea aerului umed este cu atât mai mică cu cât este mai
mare umiditatea lui, adică cu cât este mai mare presiunea parţială a vaporilor din
aer.
Entalpia aerului umed reprezintă suma dintre entalpia aerului uscat şi
entalpia vaporilor de apă. Deoarece în turnul de răcire se modifică numai cantitatea
de vapori din aerul umed, cantitatea de aer uscat rămânând aceeaşi, este potrivită
raportarea entalpiei aerului umed la masa aerului uscat. Astfel, entalpia a (1+x) kg
de aer umed (asociate unui kilogram de aer uscat) este:
[J/kg aer uscat], (1.18)
în care ha [J/kg aer uscat] şi hv [J/kg umiditate] sunt, respectiv, entalpia unui
kilogram de aer uscat şi entalpia unui kilogram de vapori de apă (supraîncălziţi).
Deoarece se obişnuieşte să se calculeze entalpia apei începând cu 0C,
entalpia aerului uscat, cel de-al doilea component al amestecului aer umed, se va
calcula tot începând cu 0C [Deoarece s-a convenit ca energia internă a apei la
punctul triplu să fie egală cu zero, entalpia apei la temperatura de 0C este de –
0,0416 kJ/kg şi, ca urmare, pentru calculele inginereşti ale aerului umed se poate
admite că entalpia apei este egală cu zero la 0C, adică ea se calculează începând
cu 0C.]. Cu această precizare, entalpia aerului uscat şi entalpia vaporilor au,
respectiv, următoarele relaţii de calcul:
ha = cpat [J/kg]; (1.19)
hv = r + cpvt [J/kg]. (1.20)
În relaţiile (1.19) şi (1.20) s-au folosit notaţiile: t [C] – temperatura aerului umed;
r [J/kg] – căldura latentă de vaporizare a apei la 0C (r = 2501 kJ/kg); cpa [J/(kgK)]
– căldura specifică a aerului uscat; cpv [J/(kgK)] – căldura specifică a vaporilor de
apă. Pentru intervalul de temperaturi uzual în turnurile de răcire, cpa şi cpv se pot
considera constante, având valorile: cpa = 1,006 kJ/(kgK); cpv = 1,863 kJ/(kgK).
Deci, entalpia a (1+x) kg de aer umed [ec. (18)] se poate scrie în forma:
h = 1,006 t + x(2501 + 1,863 t) [kJ/kg aer uscat]. (1.21)
Folosind ec. (1.21), căldura specifică medie în intervalul (0, t) a aerului
umed rezultă ca:
[kJ/kg aer uscat]. (1.22)
Temperatura termometrului umed tum este temperatura de echilibru dinamic
atinsă la interfaţa apă – aer umed când fluxul termic convectiv de la aer la apă este
egal cu fluxul masic convectiv de la apă la aer. La echilibru, dacă se consideră
temperatura termometrului uscat (t) constantă, bilanţul termic la interfaţa aer-apă
este:
[W/m2], (1.23)

în care: p [kg/(m2∙s∙bar)] este coeficientul de transfer masic; pvs [kg/kg] –

presiunea parţială a vaporilor din aerul umed saturat (la interfaţa aer – apă), la
temperatura tum [°C];  [W/(m2∙K)] – coeficientul de transfer termic convectiv.
Deoarece pv şi pvs sunt mult mai mici decât p, ec. (1.7) şi (1.9) pot fi
exprimate prin:
  
Combinând ec. (1.23) şi (1.24), se obţine:
[W/m2] (1.25)
sau
[W/m2], (1.26)
unde  [kg/(m ∙s)] este coeficientul de transfer masic.
2

Dacă într-un sistem adiabat, într-un curent de aer cu temperatura t, conţinutul

de umiditate x şi entalpia h, este pulverizată apă cu temperatura ts, astfel încât aerul
şi apa care părăsesc sistemul să fie în echilibru, aerul umed care părăseşte sistemul
va fi saturat, cu entalpia hs = h, temperatura ts (ts < t) şi conţinutul de umiditate xs
(xs > x). Ca urmare, se poate scrie
, (1.27)
sau
. (1.28)
Temperatura ts se numeşte temperatură de saturaţie adiabată. Deci, această
temperatură, după cum s-a explicat anterior, este temperatura aerului umed saturat,
rezultat prin răcire şi umidificare la entalpie constantă.
Combinând ec. (1.26) şi (1.28), se obţine relaţia dintre temperatura de
saturaţie adiabată şi temperatura termometrului umed:
. (1.29)

Deoarece determinările experimentale au arătat că raportul este

aproximativ egal cu 1, rezultă că temperatura de saturaţie adiabată şi temperatura
termometrului umed sunt aproximativ egale, deci interschimbabile. Diferenţa dintre
cele două temperaturi creşte cu mărirea conţinutului de umiditate, rămânând însă la
valori nesemnificative pentru aplicaţiile inginereşti.
Reprezentarea transformărilor de stare ale aerului umed se face într-o
diagramă cu axe oblice, construită pentru p = const., care are în abscisă conţinutul
de umiditate x, iar în ordonată entalpia h (fig.1). Pentru aplicaţii inginereşti, o
modificare a presiunii totale p cu 20 mbar nu determină o schimbare importantă
a parametrilor aerului umed.

Fig. 1.1.Diagrama Mollier pentru aer umed la p = 1 bar

Starea aerului umed în diagrama h–x este caracterizată prin patru parametri:
t, x,  şi h. Pentru precizarea stării aerului umed trebuie să se cunoască doi
parametri. Folosind aceşti parametri se pot determina ceilalţi din diagramă (sau cu
ajutorul relaţiilor de calcul prezentate anterior, care stau la baza construcţiei
diagramei).
De asemenea, folosind diagrama h–x, se pot determina punctul de rouă şi
temperatura termometrului umed. Temperatura punctului de rouă este determinată
de izoterma care trece prin punctul de intersecţie a liniei x = const. cu  = 100 %.
Temperatura termometrului umed, tum, este determinată în diagrama h–x la
intersecţia liniei de entalpie constantă a aerului cu  = 100 %.
În fig. 1.2 sunt reprezentate, pentru exemplificarea folosirii diagramei h–x,
câteva transformări ale aerului umed. Se consideră aerul umed cu temperatura t1 şi
umiditatea relativă 1 (punctul 1 din fig. 1.1). Din diagramă se pot determina
conţinutul de umiditate şi entalpia corespunzătoare stării aerului umed din punctul
1: x1 şi, respectiv, h1.
Transformarea 1–2 reprezintă procesul de încălzire a aerului până la
temperatura t2, cu menţinerea constantă a conţinutului de umiditate (x2 = x1). În
urma acestei transformări, umiditatea relativă scade (2 < 1) şi entalpia creşte (h2
> h1).
Transformarea 1–3 corespunde răcirii aerului umed cu starea
corespunzătoare punctului 1 până la atingerea stării de saturaţie; la sfârşitul acestui
proces, în care x = const., temperatura aerului (t3) este temperatura de rouă. Dacă
răcirea se continuă până la temperatura t4, aerul îşi menţine starea de saturaţie (3 =
4 = 100 %), dar îşi micşorează conţinutul de umiditate (la x4), deoarece o parte din
vapori condensează.

2


2  = 100%
t2
1 5
t1
t5 h2=h5
3
t3 h1

t4 4 h3

x4 x1= x2=x3 x5 x

Fig.1.2. Reprezentarea transformărilor aerului umed în diagrama h–x.

Procesul de umidificare a aerului reprezentat în fig.1.2 prin segmentul de

dreaptă se desfăşoară la entalpie constantă. În timp ce temperatura aerului scade,
conţinutul de umiditate creşte; entalpia aerului rămâne constantă deoarece căldura
preluată din aer pentru evaporare se regăseşte în acesta prin conţinutul de căldură al
vaporilor formaţi. Temperatura termometrului umed, constantă în timpul acestui
proces, este egală cu t5.
Se observă că starea aerului umed poate determinată în funcţie de
temperatura termometrului uscat şi temperatura termometrului umed. Astfel, dacă
se cunoşte temperatura termometrului umed tum, intersecţia dreptei tum=const. cu
curba aerului umed saturat determină o valoare a entalpiei h(tum); intersectând acum
h(tum) = const. cu dreapta care reprezintă temperatura termometrului uscat tus se
obţine punctul care caracterizează starea aerului umed.
Folosind definiţiile şi relaţiile de calcul prezentate anterior, se pot corela şi
reprezenta grafic temperatura termometrului uscat, temperatura termometrului
umed, umiditatea relativă şi conţinutul de umiditate (fig. 1.3).

Fig. 1.3. Temperatura termometrului uscat şi temperatura termometrului

umed pentru aer la presiunea de 760 mm Hg

Tabelul 1.1
Proprietăţile termodinamice ale aerului umed saturat la presiunea de 760 mm Hg

x s, hs, v s,
t, pvs,  s,
°C kN/m2 kg/kg aer kg/kg aer m3/kg aer
uscat uscat uscat
kg/m3
10 1,227 7,4843 28,9130 0,7966 1,2647
12 1,402 8,5619 33,6712 0,8036 1,2550
14 1,597 9,7763 38,7829 0,8108 1,2453
16 1,817 11,1427 44,2884 0,8183 1,2357
18 2,062 12,6779 50,2319 0,8259 1,2261
20 2,336 14,4005 56,6625 0,8338 1,2165
22 2,641 16,3310 63,6342 0,8421 1,2069
24 2,981 18,4919 71,2069 0,8507 1,1973
26 3,357 20,9084 79,4470 0,8596 1,1876
28 3,775 23,6080 88,4280 0,8690 1,1779
30 4,237 26,6216 98,2317 0,8788 1,1681
32 4,748 29,9833 108,9493 0,8892 1,1583
34 5,311 33,7314 120,6824 0,9002 1,1483
36 5,931 37,9084 133,5449 0,9118 1,1383
38 6,612 42,5623 147,6646 0,9242 1,1281
40 7,361 47,7468 163,1856 0,9374 1,1177
42 8,180 53,5230 180,2708 0,9515 1,1072
44 9,078 59,9598 199,1052 0,9667 1,0965
46 10,058 67,1359 219,8997 0,9830 1,0856
48 11,129 75,1416 242,8962 1,0007 1,0744
50 12,295 84,0807 268,3734 1,0198 1,0630

Variaţia proprietăţilor aerului umed cu altitudinea

Temperatura=40oC
Presiunea partiala a vaporilor de apa in aerul umed=0.07361bar

Alt.[km] p[mmHg] p[bar] hs[kJ/kg] xs[g/kg] ro_s[kg/m^3]

0 749.0000 0.9986 167.6945 49.4977 1.0800

0.0750 743.0000 0.9906 168.8064 49.9295 1.0711
0.1500 735.0000 0.9799 170.3196 50.5171 1.0592
0.2500 726.0000 0.9679 172.0651 51.1949 1.0459
0.3000 723.0000 0.9639 172.6573 51.4249 1.0414
0.4500 709.0000 0.9453 175.4932 52.5261 1.0206
0.6000 695.0000 0.9266 178.4531 53.6755 0.9999
0.7500 681.0000 0.9079 181.5454 54.8763 0.9791
0.9000 668.0000 0.8906 184.5434 56.0404 0.9598
1.0000 658.0000 0.8773 186.9376 56.9701 0.9450
1.2000 643.0000 0.8573 190.6816 58.4240 0.9228
1.3500 632.0000 0.8426 193.5509 59.5382 0.9064
1.5000 620.0000 0.8266 196.8085 60.8032 0.8886
1.8000 598.0000 0.7973 203.1550 63.2676 0.8560
2.1000 577.0000 0.7693 209.7123 65.8139 0.8249
2.4000 555.0000 0.7399 217.1728 68.7110 0.7922
2. Prezentarea generală a turnurilor de răcire

3. Comparaţie între turnurile de răcre cu tiraj natural şi cele cu tiraj

forţat