Metode de uscare

Cele mai cunoscute metode de îndepărtare a

umidităţii din materiale sunt:
- uscarea convectivă
- uscarea conductivă (prin contact)
- uscarea radiant-conductivă
- uscarea prin sublimare (liofilizare)
- metode speciale: uscarea cu curenţi de înaltă
frecvenţă şi uscarea în câmp sonor.
 Uscarea convectivă
- Uscarea convectivă – este cea mai răspândită metodă de uscare
datorită simplităţii procesului și posibilităţilor de a obţine în timp
scurt şi cu cheltuieli reduse un produs de calitate superioară.
Materialul umed vine în contact cu agentul de uscare, de la care
primeşte prin convecţie, aproape toată cantitatea de căldură necesară
procesului de uscare.
- Dintre agenţii de uscare, cel mai frecvent folosiţi sunt: aerul, gazele
de ardere, aburul supraîncălzit.
- Aerul umed este cel mai utilizat purtător de căldură pentru uscarea la
temperaturi medii. Aerul are rolul de a aduce cantitatea de căldură
necesară evaporării umidităţii materialului şi de a antrena şi evacua
din uscător umiditatea evaporată.
- Gazele de ardere se utilizează pentru uscarea la temperaturi înalte.
Utilizarea lor directă este posibilă într-un număr mare de instalaţii de
uscare. Când utilizarea directă nu este posibilă se foloseşte un purtător
de căldură sau o suprafaţă de transfer de caldură între gazele de
ardere şi materialul supus uscării.
 Aburul supraîncălzit
– utilizat în toate tipurile de uscătoare directe: cu strat fluidizat, cu
strat străpuns, cu pulverizare etc.
Avantajele utilizării la uscarea prin pulverizare şi uscarea în strat
fluidizat şi străpuns:
- presiunea de lucru în instalaţia de uscare poate fi ridicată până la 5
bari, rezultând dimensiuni reduse şi un abur uzat care poate fi utilizat
pentru alte scopuri;
- viteze mari de uscare pe totă durata procesului (se elimină rezistenţa
stratului limită la difuzia umidităţii evaporate; coeficienţii de transfer
de masă şi căldură sunt mai mari deoarece proprietățile termice ale
aburului supraîncălzit sunt aproape de 2 ori mai mari decât valorile
corespunzătoare aerului).
 Aburul supraîncălzit
- temperatura ridicată a produsului, de peste 100 C la presiunea
atmosferică, conduce la creşterea mobilităţii umidităţii;
- nu este posibilă nici o reacţie oxidativă, datorită lipsei oxigenului;
- nu există risc de explozie şi calitatea produsului uscat este mai
bună (se utilizează la uscarea lemnului, a cărbunelui, a hârtiei etc);
- uscarea cu abur supraîncălzit permite pasteurizarea, sterilizarea şi
dezodorizarea produselor alimentare;
- controlul procesului este relativ simplu, viteza de uscare şi
umiditatea finală pot fi uşor controlate prin monitorizarea
temperaturii aburului;
Aplicaţii industriale: uscarea noroaielor menajere în uscătoare cu
strat fluidizat sau cu pulverizare (Japonia); uscarea cărbunilor;
uscarea pulpei de sfeclă de zahăr; uscarea lemnului şi a deşeurilor
lemnoase; uscarea unor produse alimentare (asigură păstrarea
gustului, a aromei şi oferă posibilităţi de rehidratare).
 Parametrii aerului umed
p – este presiunea totală
pV = mRT p = pV + pa pv este presiunea parţială a vaporilor;
pa este presiunea parţială a aerului.

Principalii parametri ai aerului umed sunt:

1. temperatura aerului (temperatura termometrului uscat), T; Este temperatura
amestecului de vapori şi gaz, măsurată cu un termometru sau un senzor (uscat).
2. umiditatea relativă a aerului,  - este raportul între umiditatea absolută volumetrică
reală şi cea maximă posibilă (de saturaţie) la aceeaşi temperatură:

 V  p p V ,s
 =   din ecuaţia de stare a gazelor ideale rezultă:  V = V ,

 V ,s =
  V ,s T R VT R VT

 pV 
 =  
 p V  p V ,s ,  1
 p V ,s T
3. conţinutul de umiditate, x – reprezintă masa vaporilor de lichid (apă) raportată la 1 kg
de gaz uscat (aer).
mV
x= , (kg apă/ kg aer uscat),
ma
 Parametrii aerului umed
Se consideră că vaporii de apă şi aerul uscat ocupă acelaşi volum V,
la temperatura T. p V = m R T, p V=m R T
V V V a a a

mV pV R a pV MV 18 p V pV
x= = = = = 0,622
m a p a R V p − p V M a 28,9 p − p V p − pV

 pV    p V ,s pV pV
 =   x = 0,622 xm = = (mol vapori/mol aer
 p −   p V ,s pa p − pV uscat)
 p V ,s T
Deoarece  variază între 0 şi 1, conţinutul de umiditate x va fi cuprins
între 0 şi valoarea maximă corespunzătoare saturaţiei:
p V ,s Dacă temperatura atinge o valoare egală cu temperatura de
x s = 0,622 fierbere a lichidului, rezultă p=ps, şi pentru =1 faza gazoasă
p − p V ,s va fi alcătuită dintr-un singur component – vapori saturaţi.

T =14 grade , RH= 52%, x=? Pv,s = 12 mm Hg, ...x =0.622 x(0,52 x 12)/(760-0,52 x 12)=
0,00515 kg apa/ kg aer uscat
 Parametrii aerului umed
4. entalpia aerului umed – se determină ca sumă a entalpiilor aerului
uscat şi a vaporilor de apă. În calcule se raportează valoarea
mărimilor la o cantitate (1+x) de aer umed, formată dintr-un kg de aer
uscat şi x kg vapori de apă.
I = I a + x  I V = Cpa T + x(CpV T + r)
- Ia este entalpia unui kg de aer uscat. Pe intervalul de temperatură 0 –
100 C căldura specifică a aerului poate aproximată cu 1 kJ/ kg K.
- IV – entalpia unui kg de vapori de apă supraîncălziţi la temperatura T.
Pentru estimări rapide se consideră că CpV = 2 kJ/ kg K;
- r – căldura latentă de vaporizare a apei. Considerând că vaporizarea are
loc la 0C, căldura latentă de vaporizare a apei se poate aproxima cu
2500 kJ/kg.

I = T + x (2500 + 2  T) kJ / kg I = (1 + 2x )T + 2500x
 Parametrii aerului umed

5. punctul de rouă - dacă un gaz umed cu un conţinut de umiditate constant este

răcit treptat, la atingerea unei temperaturi bine determinate, care depinde de
conţinutul de vapori de apă din gaz, vaporii încep să condenseze.
Dacă se continuă răcirea atunci, urmare a condensării apei, gazul îşi va reduce
conţinutul de umiditate.
Temperatura la care gazul, prin răcire la un conţinut de umiditate constant,
devine saturat se numeşte temperatura punctului de rouă (sau punct de
rouă).
  p V ,s
Această temperatură este dată de ec. x = 0,622 , în care  = 1. Rezultă:
p −   p V ,s

xp Corespunzător valorii ps se citeşte din tabele valoarea

p V ,s =
0,622 + x temperaturii punctului de rouă.

Tema
Calculati punctul de roua pentru aer cu temperature 30 grade C si RH = 0.6.
 Parametrii aerului umed
6. temperatura termometrului umed - dacă un gaz este adus în contact cu un lichid, în
condiţii adiabatice gazul se saturează cu vaporii lichidului, răcindu-se la entalpie
constantă. Răcirea va avea loc până la o temperatură corespunzătoare saturaţiei
complete ( = 1).
Temperatura la care gazul prin răcire la entalpie constantă devine saturat se numeşte
temperatura termometrului umed sau temperatura limită de răcire a corpurilor
umede.
se determină cu ajutorul aşa numitului „termometru
umed” care are pe rezervorul cu mercur un manşon
textil, umezit continuu. Tija termometrului umed
primeşte curentul de aer, care trebuie să aibă o viteză de
4-10 m/s, pentru a se elimina erorile datorită radiaţiei
termice. Termometrul va arăta o temperatură Tum
Aparatul, format din două termometre, unul umed şi
unul uscat, se numeşte psihrometru (figura) şi permite
determinarea conţinutului de umiditate din gaz. Peste
cele două termometre circulă aer. Dacă aerul este saturat
cu vapori de apă, ambele termometre vor indica aceeaşi
temperatură. Dacă aerul este nesaturat, cele două
termometre indică temperaturi diferite.
Diagrama de stare a aerului umed, I-x (Mollier – Ramzin)

Pentru reprezentarea stării aerului

este necesar să cunoaştem 2 din cei
4 parametri fundamentali.
Pe diagrama I-x se pot determina
temperatura punctului de rouă şi
temperatura termometrului umed
(figura). Din punctul A care
defineşte starea aerului umed se
duce verticala x = ct. până la
intersecţia cu curba de saturaţie.
Temperatura din acest punct este
temperatura punctului de rouă.
Temperatura termometrului umed
se determină (cu aproximaţie)
ducând din punctul A izoentalpa
corespunzătoare şi intersectând cu
curba de saturaţie.
Bilanţul de materiale al uscătorului cu aer
 Bilanţul de materiale al uscătorului cu aer

W = M miu i − M mf u f

L  x1 + W = L  x 2
W
L=
x 2 − x1
L 1
l= = l – consum specific de aer, kg aer/kg apă îndepărtată.
W x 2 − x1 În cazuri practice are valori cuprinse între 30 și 80.
 Bilanţul termic al uscătorului cu aer
- În operaţia de uscare se consumă o cantitate mare de energie.
- Bilanţul termic se întocmeşte în scopul determinării cantităţii de căldură necesară la
uscare, precum şi al consumului de agent termic de încălzire.
- Pe baza cantităţii de căldură şi a tipului de agent termic utilizat se alege sau se proiectează
bateria de radiatoare în care se încălzeşte aerul.
 Bilanţul termic al uscătorului cu aer

Mmi Cpi = Mmf Cpf + W Cpw – principiul aditivitatii capacitatilor calorice

 Bilanţul termic al uscătorului cu aer
M mf  C pf  Ti + W  C pw  Ti + L  I 0 + M t  C pt  Ti + Q b + Q s =

M mf  C pf  Tf + L  I 2 + M t  C pt  Tf + Q p

Q = Q b + Q s = M m f  C pf (Tf − Ti ) + L(I 2 − I 0 ) +
+ M t  C pt (Tf − Ti ) + Q p − W  C pw  Ti

Se împart ambii membri ai ecuaţiei prin W şi se obţine consumul specific de căldură

(consumul de căldură necesar pentru îndepărtarea unui kg de umiditate):

q = q b + q s = q m + l(I 2 − I 0 ) + q t + q p − Cpw Ti

M mf Mt Qp
qm = C pf (Tf − Ti ); qt = C pt (Tf − Ti ); q p = ;
W W W
 Bilanţul termic al uscătorului cu aer
1 I 2 − I1
q b = l(I1 − I 0 ) = ( I1 − I 0 ) qs = qm + + q t + q p − C pw Ti
x2 − x0 x2 − x0
I 2 − I1
= q s + C pw Ti − q m − q t − q p I2 – I0 = I2 – I1+I1 – I0)
x2 − x0
I 2 − I1
se notază:  = q s + Cpw Ti − q m − q t − q p sau: =
x2 − x0
 reprezintă excesul de căldură care se introduce în uscător

x2  x0 semnul lui  este dat de semnul diferenţei I2 – I1

I 2  I1    0;
I2 = I1 uscarea se realizează fără variaţia entalpiei
I 2 = I1   = 0; aerului în uscător - uscător teoretic (sau ideal).
Dacă   0 uscătorul este real.

I 2  I1    0.
Uscător teoretic
q b = l(I 2 − I0 ) = l(I1 − I0 ),
I1 − I 2 = ct .
Se cunosc T0 şi I0 - starea aerului la
intrarea în caloriferul de bază.
La intersecţia dreptelor I0 =ct. şi T0 =ct.
se obţine punctul A.
Conţinutul de umiditate este x0.
La trecerea prin caloriferul de bază
temperatura aerului devineT1 .
La intersecţia verticalei x0 = ct. cu
izoterma T1 se găseşte punctul B căruia
îi corespunde entalpia I1.
Segmentul AB corespunde încălzirii
aerului în caloriferul de bază.
Cu parametrii corespunzători punctului
B aerul intră în uscător, iar punctul C
corespunde stării aerului la ieşirea din
uscător. BC – variația parametrilor
aerului în uscător
 Uscător real

l( I 1 − I 0 ) = l( I 2 − I 0 ) −  I 2 − I1 =
l
 Variante ale uscării cu aer
- uscarea cu încălzirea intermediară a agentului de uscare

- Uscarea se poate realiza la o temperatură mult mai mică decât

după varianta normală.
- Metoda este recomandată pentru materiale care nu suportă
temperaturi ridicate.
- Același consum de căldură (dar in mai multe calorifere)
 Uscarea cu recircularea parţială a aerului

Daca se noteaza cu n cantitatea de aer recirculat care se amestecă cu 1 kg

de aer proaspăt, parametrii amestecului format (respectiv continutul de
umiditate şi entalpia) sunt:
x 0 + nx 2 I 0 + nI 2
x am = I am =
1+ n 1+ n
Uscarea cu recircularea parţială a aerului

Intersectând izoentalpa, Iam,

sau verticala, xam, cu linia de
amestec AC se obtin punctul D.
Segmentul DE corespunde
încălzirii amestecului în
caloriferul de bază, iar
segmentul EC reprezintă
uscarea la entalpie constantă.

Avantaj – temperatura de
uscare mai joasă
Dezavantaj – debit mai mare
de aer prin uscător
 Cinetica uscării
- studiază variaţia în timp a umidităţii şi a temperaturii materialului în uscare.
- pentru caracterizarea cineticii uscării se utilizează noţiunea de viteză de
uscare, w, definită prin cantitatea de umiditate care se îndepărtează din
materialul în curs de uscare, pe unitatea de timp şi pe unitatea de suprafaţă
supusă uscării:

M usc  du /
w=− (kg/m2s)
A  d
Curbele uscării
Rezultetele cercetărilor sunt reprezentate în grafice în următoarele sisteme
de coordonate:
- umiditatea materialului – durata uscării (curba de uscare);
- viteza de uscare – umiditatea materialului (curba vitezei de uscare);
- temperatura materialului în funcţie de umiditatea materialului (curba de
temperatură);
 Cinetica uscării

Curba de uscare Curba vitezei de uscare

 Durata uscării
a. Perioada de uscare cu viteză constantă

1 /
u cr
M usc du / M usc
1 = (u1/ − u cr/ )
0 d = − A / w max A  w max
u1

b. Perioada de uscare cu viteză descrescătoare

u 2/
M usc du /
2 = −
A / w
u cr

 = 1 +  2