GSoreanu_Suport curs PPPM

Măsuri intermediare de prevenire a poluării

Măsurile intermediare de prevenire a poluării reprezintă de fapt nişte măsuri

de gestionare a diverselor materiale refolosibile generate dintr-un anumit proces,
respectiv care oferă perspective de integrare a proceselor atunci când dintr-un anumit
proces rezultă un deşeu care poate fi alimentat în alt proces. De fapt, ”problema nu
este managementul deşeurilor, ci managementul materialelor”, subliniază Dr. Robert
Frosch, Harvard University, referindu-se atât la materialele noi cât şi cele reciclabile
(IJC 1995).

Măsuri intermediare

Semi-primare Semi-secundare
(on-site) (off-site)
Recuperare

Recirculare Reciclare in cadrul altui amplasament

(in-process recycling)
- recircularea materiilor prime si
materialelor netransformate in acelasi
proces (economie de materii prime si
materiale)
Reciclare in cadrul aceluiasi amplasament
(on-site recycling)
- valorificarea compusilor valorosi
recuperati ca reactivi in alt proces
compatibil (economie de reactivi)
sau ca sursa de energie (valorificare prin
combustie, etc.).
- valorificarea energiei captate
(economie de energie)
(off-site recycling)
- valorificarea compusilor valorosi
recuperati ca reactivi in cadrul unui alt
amplasament (economie de reactivi), ca
sursa de energie (valorificare prin
combustie, etc.) sau ca materie prima in
procese de piroliza,de fermentare, etc.
- valorificarea materialelor reciclabile
colectate selectiv (hartie, fier, plastic,
material organic compostabil etc.) in
cadrul altui amplasament

Reutilizare

- refolosirea unui catalizator etc.

Figura 5.5. Clasificarea măsurilor intermediare.

1
GSoreanu_Suport curs PPPM

Rezultatele aplicării acestor măsuri sunt:

- conservarea resurselor naturale;
- economii de materii prime; reactivi şi utilităţi;
- reducerea cantităţii de deşeuri;
- reducerea costurilor aferente transportului, depozitării şi penalităţilor.
Dintre dezavantajele acestor metode se menţionează:
- cheltuieli de capital pentru echipamentul de reciclare;
- costuri suplimentare de operare şi întreţinere;
- necesitatea acreditării noilor echipamente.

Recircularea (in-process recycling): întoarcerea totală sau parţială a fluxului de

materiale de la ieşirea unui proces la intrarea acestuia, în vederea reprocesării (spre
exemplu pentru creşterea conversiei materiei prime netransformate, creşterea gradului
de purificare, cerinţe tehnologice etc.).
Reciclarea (on-site recycling): utilizarea materialului valoros rezultat din subproduse
sau rebuturi, în alt proces în cadrul aceluiaşi amplasament.
Reciclarea (off-site recycling): utilizarea materialului valoros rezultat din
subproduse şi rebuturi, în scopul producerii unui produs asemănător sau diferit în
cadrul unui amplasament diferit.
Reutilizarea (reuse): utilizarea repetată a unui material valoros cu durată îndelungată
de folosire (de exemplu, un catalizator, un solvent etc.) în cadrul unui proces.
Recuperare: tehnicile mai sus menţionate necesită adesea în prealabil o treaptă de
separare (recuperare) a compuşilor utili prin diverse metode (extracţie, schimb ionic,
osmoză inversă, sortare etc.).

Ordinea de prioritate din perspectiva PP în cazul măsurilor de

recirculare/reciclare este următoarea:

in-process recycling > on-site recycling > off-site recycling

În particular, reciclarea materialelor a devenit deja o practică curentă în multe

ţări dezvoltate. Numai în Statele Unite între 42, 57 si respectiv 66% din totalul de
aluminiu, fier şi otel, şi respectiv plumb, se reciclează.

2
GSoreanu_Suport curs PPPM

De asemenea, valorificarea biomasei vegetale care rezultă sub forma unor

reziduuri agricole, materiale vegetale etc. din diverse activităţi prezintă un interes
crescut in domeniul fabricării biocombustibililor şi producere a bioenergiei ”curate”.
Conversia biomasei se poate realiza în mai multe moduri: combustia directă, procese
termochimice (piroliza, gazeificare), procese biologice (fermentare). Un proces
simplificat de producere a hidrogenului din uleiul rezultat la piroliza biomasei a fost
dezvoltat recent.
O tendinţă modernă de modificare a proceselor tehnologice este integrarea
acestora, astfel încât emisiile de poluanţi să fie ideal nule. Această integrare se poate
realiza acolo unde exista condiţii favorabile pentru valorificarea deşeurilor rezultate
dintr-un proces în alt proces.
Metodele de separare implicate în astfel de strategii pot fi clasificate astfel:
- metode fizice (adsorbţie, cristalizare, extracţie etc.);
- mecanice (filtrare, centrifugare etc.);
- termice (distilare);
- chimice sau fizico-chimice (chemisorbţie, schimb ionic etc.).

Tehnologia de schimb ionic este potrivită pentru aplicaţiile în circuit închis

(fără evacuări din sistem) cum ar fi pentru epurarea apelor uzate provenite de la
spălarea pieselor galvanizate (Figura 5.6). Aceasta alternativă este atractivă din punct
de vedere economic deoarece permite recuperarea şi reutilizarea unor volume mari de
apă epurată (economie de apă) cât şi a unor volume mici de soluţii concentrate de
electroliţi în proces (economie de reactivi).
Colectarea separată (segregarea) a deşeurilor este o strategie primordială
atunci când se intenţionează aplicarea eficientă a unor măsuri intermediare de
prevenire a poluării. De exemplu, deşeurile concentrate de compoziţie simplă sunt
mai uşor de valorificat în alte procese şi mai greu de tratat în vederea evacuării în
mediu decât deşeurile diluate de compoziţie complexă, nefiind astfel recomandată
amestecarea acestora.

3
GSoreanu_Suport curs PPPM

apa distilata MeSO4

depozitare

Acizi Bai galvanice Spalare Uscare

2+
Decapare 50-160 gMe /L

recirculare economie
Spalare ~ 0.5 de apa
g Me2+/L
apa

agent regenerare
economie recirculare (H2SO4)
de reactivi reactivi Modul de
schimb ionic

MeSO4 sol. conc. apa epurata

protectia Epurarea apei uzate de la

mediului spalare prin schimb ionic
apa

Figura 5.6. Diagrama simplificată a unei linii tehnologice de galvanizare a pieselor

metalice, cu recircularea apei epurate şi a reactivilor recuperaţi (măsură intermediară)
din faza de epurare prin schimb ionic a apelor uzate (măsură secundară) provenite de
la spălarea pieselor metalice.

4
GSoreanu_Suport curs PPPM
Măsuri secundare de prevenire a poluării

În conformitate cu noua modalitate de abordare a protecţiei mediului, această

categorie de măsuri ar trebui să fie aplicate numai după ce celelalte măsuri (primare,
intermediare) au fost epuizate. Măsurile secundare vizează diminuarea impactului
asupra mediului a emisiilor industriale. Astfel, se disting două categorii majore de
măsuri secundare (Figura 5.7):
- tratarea fluxurilor poluate în vederea eliminării poluanţilor; aceasta se realizează
prin metode de separare şi/sau destrucţie a poluanţilor; după natura proceselor care
stau la baza acestor metode, tratarea poate fi chimică, biologică, fizică etc.
- evacuarea şi depozitarea controlată a deşeurilor, adică gestionarea acelor
substanţe care nu mai pot suferi alte transformări, nu mai sunt valorificabile şi care
prin urmare necesită evacuare şi depozitare în mediu.

Măsuri secundare (control)

Tratarea fluxurilor poluate Evacuare si

depozitare
controlata a
deseurilor:
Tratarea fluxurilor Tratarea/epurarea Tratarea - depozitarea
gazoase: fluxurilor lichide: solidelor: deseurilor in
- adsorbtie gaz-solid - diluare - compostare depozite ecologice
- absorbtie gaz-lichid - precipitare - incinerare special amenajate
- separare - neutralizare - piroliza - depozitarea
membranara - sorbtie - spalare deseurilor
- separare criogenica - schimb ionic - stripare periculoase in
- incinerare - metode - tratare containere speciale
- reducerea catalitica electrochimice neconventionala
(selectiva, (electrodializa, (fizica: cu plasma,
neselectiva) electroliza etc.) cu fluxuri de
- separare - separare electroni;
electrostatica, membranara mecanica:
centrifugala; (osmoza inversa, comprimare;
- condensare; ultra/micro-filtrare chimica:
- tratare etc) neutralizare cu
neconventionala - coagulare-floculare reactivi specifici,
(degradare biologica, - degradare biologica dupa caz etc.)
fizica – cu plasma - degradare chimica
etc.; fizico-chimica – (clorinare,ozonizare,
fotocataliza etc.) fotoliza UV)
- tratare
neconventionala
(degradare fizica - cu
plasma,sonoliza etc.)

Figura 5.7. Clasificarea măsurilor secundare.

5
GSoreanu_Suport curs PPPM

Metodele de tratare a fluxurilor gazoase, lichide şi a solidelor sunt foarte

diverse, depinzând de profilul fiecărei industrii.
La rândul lor, aceste strategii se bazează pe procese tehnologice, care prin
urmare trebuie să fie selectate şi aplicate în conformitate cu cele mai bune tehnici
disponibile.