Sunteți pe pagina 1din 57

PROCESE

BIOLOGICE

1 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Epurarea biologică
 epurarea realizată cu ajutorul
microorganismelor
 degradarea substanţelor organice dizolvate
cu ajutorul microorganismelor–bacterii –
folosite drept agenţi de oxidare
 se desfăşoară prin reacţii de descompunere
şi de sinteză, mijlocite de enzime,
catalizatori biologici generaţi de către
celulele vii.

2 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Reacţii enzimatice - etape
 În primă fază, între moleculele de
enzimă şi de substanţă utilizată ca
hrană (substrat) se formează
complecşi care, în faza următoare, se
descompun eliberând produsul (sau
produşii) de reacţie şi enzima
regenerată, care poate acţiona
succesiv asupra unor noi molecule de
substrat.

3 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Epurarea biologică
 se realizează pe baza unui transfer de materiale
dinspre apă spre celulele vii şi dinspre acestea înapoi
spre masa de apă.
 În prima fază, impurităţile trec din apa uzată spre
filmul, flaconul sau alte forme sub care apare masa de
microorganisme (biomasă) prin contactul interfacial şi
prin procese de adsorbţie - desorbţie.
 Acest transfer este cu atât mai eficient cu cât aria
interfeţei lichid-biomasă este mai mare, gradientul de
concentraţie este mai pronunţat şi dacă pe interfaţă nu
sunt acumulări de substanţe care pot frâna procesul.

4 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Epurarea biologică
 Substanţele de la interfaţă sunt adsorbite şi
transferate în prezenţa enzimelor din celula
vie.
 Drept rezultat sunt sintetizate celule noi, iar
produşii finali de descompunere trec înapoi
în apă, de unde cei volatili se degajă în
atmosferă.
 În procesele de epurare substanţele
organice sunt oxidate, în sensul general şi
îşi micşorează conţinutul de hidrogen.

5 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procese metabolice

 Procese aerobe, folosind oxigen


dizolvat
 Procese anoxice, folosind reducerea
biologică a donorilor de oxigen
 Procese anaerobe, fără furnizare de
oxigen

6 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Tabelul 1 Parametrii specifici ai proceselor
Parametru Proces

anaerob anoxic aerob

Oxigen dizolvat mg/l 0 0 >0

Consum de energie scăzut Scăzut ridicat

Producere de şlam scăzut ridicat ridicat

Sensibilitate la substanţe ridicat scăzut Scăzut


toxice
Eficienţa îndepărtării COD <85% Variabil, depinzând de >85%
nitrificare
Eficienţa îndepărtării 0 45 -90% (necesară 0
azotului nitrificarea în prima etapă)

Potrivit pentru pretratare Da Da Da

Potrivit pentru tratare în Nu Nu Da


ultima etapă
Procese aerobe
 Microorganismele implicate necesită pentru
metabolism (ansamblul proceselor vitale de asimilare
a unor substanţe din mediul înconjurător şi la eliminare
a produselor de dezasimilare în mediu) oxigen.
 În mod normal, necesarul de oxigen este acoperit de
oxigenul molecular dizolvat în apă, prezent în proporţie
foarte mică (0,8% vol.) faţă de cea de aer (21% vol.).
Aceasta face mediul acvatic foarte sensibil la nevoile
de oxigen ale microorganismelor, în sensul că poate
deveni cu uşurinţă deficitar în oxigen.
 Principalele produse finale ale degradării aerobe sunt
bioxidul de carbon, apa, nitraţii.

8 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procese anaerobe
 În absenţa oxigenului dizolvat, organismele
aerobe mor, eventual trec în forme latente,
iar locul lor este luat de organismele
anaerobe sau facultativ anaerobe care
folosesc oxigenul din materia organică sau
din unele combinaţii anorganice, de
exemplu din nitraţi şi din sulfaţi cu formare
de amoniac, respectiv de hidrogen sulfurat.
 Cei mai importanţi produşi de
descompunere anaerobă sunt bioxidul de
carbon şi metanul.
9 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10
Figura 1. Bilanţul
de carbon în compuşii
organici de degradare
microbiologică
aerobă (A) şi anaerobă
(B)
 Capacitatea de epurare a unei instalaţii
biologice depinde de masa de
microorganisme (biomasă) pe care o
conţine.
 Ea este limitată de cantitatea de poluanţi
care poate fi asimilată de unitatea de
biomasă în unitatea de timp. De aceea,
cantitatea de poluanţi organici aplicată în
unitatea de timp unităţii de biomasă
(încărcarea organică) este la rândul său
limitată.
11 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10
 Atât în procesele aerobe cât şi în cele
anaerobe înmulţirea microorganismelor
determină formarea de biomasă nouă
(nămol excedentar), care este unul dintre
produsele concentrate ale epurării
biologice.
 Ambele tipuri de procese se aplică pentru
epurarea apelor uzate în mai multe
variante.

12 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


 Biodegradabilitatea fluxului de apă
reziduală poate fi, în mod empiric,
estimată cu ajutorul raportului
BOD/COD (înaintea începerii tratării):
 BOD/COD <0,2 apă reziduală relativ
nedegradbilă
 BOD/COD 0,2-0,4 degradabilă
moderat
 BOD/COD >0,4 degradabilă

13 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procese aerobe
 Tratamentul aerob reprezintă oxidarea
biologică a substanţelor organice dizolvate
cu oxigen ce utilizează metabolismul
microorganismelor. În prezenţa oxigenului
dizolvat – injectat ca aer sau oxigen pur –
compuşii organici sunt transformaţi
(mineralizaţi) în dioxid de carbon, apă sau
alţi metaboliţi şi biomasă, nămolul activ.
Conţinutul apei uzate toxice poate inhiba
procesul biologic.
14 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10
Tabelul 2. Praguri de concentraţie pentru substanţele reprezentative toxice
pentru nămolul activ
Substanţa Concentraţia inhibitoare
mg/l

Cadmiu (Cd2+ ) 2–5

Bicromat(CrO42- ) 3 – 10

Cupru (Cu2+ ) 1–5

Nichel (Ni2+ ) 2 – 10

Zinc (Zn2+ ) 5 – 20

Clor (Cl2) 0,2 – 1

Cianură (CN-) 0,3 – 2

Uleiuri minerale > 25

fenoli 200 – 1000

Hidrogen sulfurat/sulfuros 5 - 30
Epurarea biologică aerobă
 În practică, se realizează în incinte deschise,
construcţii în care biomasa este fie suspendată în apă
sub formă de agregate de microorganisme (flocoane),
fie este fixată pe suprafaţa unui suport solid sub forma
unei pelicule gelatinoase.
 În ambele cazuri, sistemele sunt aprovizionate cu
oxigen, de obicei din aer.

16 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Fig. 2. Bilanţul carbonului organic în epurarea biologică
 În fig. 2 este prezentat bilanţul carbonului
din poluanţii organici într-un sistem de
epurare biologică aerobă.
 Concomitent cu asimilarea combinaţiilor
organice ale carbonului, microorganismele
acţionează şi asupra compuşilor cu azot.
Astfel, azotul din substanţele organice este
transformat treptat în amoniac, azotiţi şi
azotaţi (nitrificare) şi final în azot molecular
(denitrificare).

18 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Tehnicile uzuale aerobe

 Procesul complet cu amestec de


nămol activ
 Proces cu biorector cu membrană

 Proces de filtrare cu stropire şi


percolare
 Proces cu pat extins

 Proces cu biofiltru cu pat fix

19 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Fig. 3. Schema unei instalaţii de epurare biologică prin procesul cu nămol activ
 În linii mari, apa uzată (de obicei eliberată în prealabil
de impurităţi nedizolvate) este introdusă în bazinul de
aerare care conţine o suspensie de flocoane biologice
(nămol activ) şi în care se administrează oxigenul
necesar respiraţiei.
 Debitul oxigenului introdus (mai frecvent prin aerare şi
mai rar prin folosirea oxigenului tehnic) depinde de
cantitatea de biomasă din sistem şi de debitul
poluanţilor organici care trebuie degradaţi (în mod
obişnuit se asigură 1,0-1,5 kg oxigen pentru 1 kg
CBO5 îndepărtat).

21 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


 Pe măsura admisiei de apă uzată, suspensia din bazinul de
aerare trece dintr-un decantor secundar, unde biomasa este
separată prin decantare, iar lichidul limpezit (apa epurată) este
evacuat din sistem.
 O parte din biomasa sedimentată, corespunzătoare vitezei de
înmulţire a microorganismelor, este eliminată din sistem, dar
cea mai mare parte este readusă în bazinul de aerare (nămolul
de recirculare).
 Concentraţiile obişnuite de biomasă (exprimate în s.u.) în
bazinul de aerare sunt cuprinse între 0,6 şi 4 kg/mc, iar în
evacuarea de fund a decantorului secundar între 5 şi 20 kg/mc.
 Încărcarea cu poluanţi organici (exprimată în CBO5) aplicată
nămolului activ (s.u.) este cuprinsă, în practică, între 0,05 şi 2
kg/kg zi.

22 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


În procesul cu nămol activ se
aplică mai multe variante, între
care se menţionează:
 varianta epurării clasice, în care apa uzată, împreună
cu nămolul recirculat parcurge pe lungime un bazin
rectangular, modificându-şi treptat conţinutul de
poluanţi de la capătul amonte până la cel din aval al
bazinului;
 variantele în care apa uzată şi nămolul recirculat sunt
distribuite uniform în întregul bazin de aerare şi în care
compoziţia este practic aceeaşi în orice punct din
bazin, inclusiv în amestecul evacuat spre decantorul
secundar;
 varianta distribuţiei în trepte a încărcării organice din
nămol şi apă;

23 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


În procesul cu nămol activ se
aplică mai multe variante, între
care se menţionează:
 varianta numită cu sterilizare de contact, în care
nămolul evacuat din decantorul secundar este supus
oxigenării într-un bazin separat (de „regenerare“)
înainte de a fi amestecat cu apa uzată în condiţii de
încărcare organică ridicată;
 varianta de aerare prelungită sau oxidare totală este
caracterizată prin exploatarea sistemului de aerare la
încărcări organice foarte scăzute, în dorinţa de a
obţine un grad ridicat de epurare şi micşorarea sau
chiar anularea producţiei de nămol excedentar (acest
ultim deziderat s-a dovedit practic irealizabil).

24 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


 O variantă constructivă a procesului cu
nămol activ, recomandată pentru debite
mici de ape uzate cu poluanţi organici uşor
asimilaţi de microorganisme (unităţi de
industrie alimentară, industrie uşoară,
unităţi zootehnice mici etc.) este şanţul de
oxidare, la care bazinul de aerare este un
canal, realizat direct în pământ (având
pereţii şi fundul protejaţi de eroziune) şi
unde aerarea se realizează, de regulă, cu
aeratoarele mecanice cu ax orizontal.

25 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


 O altă variantă de epurare aerobă cu
cultură floculată de microorganisme,
în care nu se realizează decantarea
secundară şi deci recircularea
biomasei, o reprezintă iazurile
biologice care sunt exploatate la
încărcări organice (CBO5, raportate la
volum) mici de cca. 0,001 kg/mc zi
(cca. 50 kg/ ha zi).

26 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Epurarea biologică aerobă în sisteme cu
biomasă fixată sub formă de peliculă pe un
suport solid
 se realizează, de asemenea, în mai multe variante, dintre
care cea mai uzuală o constituie filtrele biologice.
 Acestea constau din bazine prevăzute la fund cu un radier
drenant, care sunt umplute cu material filtrant cu suprafaţă
specifică (aria suprafeţei exterioare raportată la unitatea de
volum) cât mai mare.
 Ca material filtrant (suport pentru peliculă) se folosesc, de ex.
bucăţi de rocă (granit, tufuri vulcanice etc.) concasată sau de
ceramică la dimensiuni între 50 şi 80 mm, sau materiale
filtrante din alte materiale (mai ales din mase plastice cu care
se pot atinge suprafeţe specifice în jur de 100 mp/mc).
 În cazul materialelor filtrante grele, înălţimea acestora este
între 1 şi 2 m; în cazul celor mai uşoare (mase plastice) se
realizează înălţimi mai mari (5 m sau mai mult).

27 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Epurarea biologică aerobă în sisteme cu
biomasă fixată sub formă de peliculă pe un
suport solid
 Construcţia este astfel realizată încât aerul să aibă acces în
materialul filtrant prin tiraj natural sau forţat.
 Pe faţa superioară a materialului filtrant este distribuită apa uzată
(eliberată în prealabil de suspensii) care se prelinge pe suprafaţa
granulelor materialului filtrant, fiind colectată apoi sub radierul
drenant.
 Încărcările hidraulice aplicate sunt de 1-5 mc/mp zi la biofiltrele de
mică încărcare şi de circa 10 ori mai ridicate la cele de mare
încărcare.
 După un anumit timp de la începerea alimentării cu apă uzată, pe
suprafaţa materialului filtrant se formează o peliculă gelatinoasă de
microorganisme care elimină poluanţii organici din apă utilizând
pentru respiraţie oxigenul din aer. Încărcările cu poluanţi organici
(CBO5) aplicate sunt cuprinse între 0,1 şi o,4 kg/zi la 1 mc material
filtrant ajungând până la circa 5 kg/mc zi la filtrele biologice de mare
încărcare.

28 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Reactoarele biologice rotative
 variantă de sistem de epurare aerobă cu masa biologică fixată
pe o supr. solidă, la care suportul solid sub forma unui tambur
cu supr. specifică mare, imersat până sub ax într-o cuvă
străbătută continuu de apa uzată, este menţinut într-o mişcare
de rotaţie lentă (câteva rot/min).
 Prin aceasta, la fiecare rotaţie, elementele supr. suportului
pătrund în apă şi apoi revin în aer, ceea ce asigură contactul
peliculei biologice, formate pe supr. suportului, atât cu poluanţii
din apa uzată cât şi cu oxigenul atmosferic.
 Apa uzată este trecută continuu prin cuvă cu un debit coresp.
unei încărcări cu subst. organice (CBO5) cuprins între 0,01 şI
0,03 kg/zi la 1 mp supr. de umplutură; aceasta revine la o
încărcare volumetrică de 1-3 kg/mc zi.
 În aceste condiţii se realizează eficienţe de epurare de 70-
90%.

29 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procesul cu biorector şi
membrană
 o combinaţie a tratamentului cu nămol activ şi separare
cu membrane
 este un proces utilizat pentru apa uzată industrială şi
urbană.
 Există diferite variante ale acestui proces:
 ciclul extern de recirculare între rezervorul de nămol
activ şi modulul de membrane
 imersia modului membrană în rezervorul cu nămol activ
aerat, unde efluentul este filtrat printr-o membrană
fibroasa găurita, biomasa rămânând în rezervor; această
variantă consumă mai puţină energie şi se utilizează în
instalaţii mai compacte.
 Aceste variante împreună cu procesul de nămol activ
convenţional sunt prezentate în Fig. 4.

30 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Figura 4. Variante de
bioreactor cu membrană,
comparativ cu
procesul de nămol activ
convenţional
 Un bioreactor cu membrană reprezintă o
facilitate compactă (până la de 5 ori mai
compact decât o instalaţie convenţională cu
nămol activ, modulul membranei înlocuind
rezervorul de decantare) acesta producând
mai puţin exces de nămol.
 Ca dezavantaj, consumul de energie poate
fi semnificativ mai mare decât la procesele
convenţionale cu nămol activ, datorită
pompării.

32 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procesul de filtrare prin picurare
sau percolare

 microorganismele sunt ataşate de un mediu


foarte permeabil prin care apa uzată va picura –
sau percola.
 Mediul de filtrare constă dintr-o rocă sau diferite
tipuri de plastic.
 O imagine schematică este ilustrată în Fig. 5.
 Lichidul este colectat într-un sistem de drenaj
subteran şi trimis către un rezervor de
sedimentare iar o parte din lichid este recirculat
pentru a dilua rezistenţa apei uzate.

33 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Figura 5. Imaginea schematică a filtrului picurător
Q: Apa uzată
QR: Apa recirculată
Procesul cu pat extins

 funcţionează ca tratarea anaerobă cu


distincţia că aerul sau oxigenul este
introdus iar bacteria aerobă (în loc de
anaerobă) este fixată în biofilm.
 Avantajul acestei versiuni a tratamentului
aerob este reducerea necesarului de
spaţiu cu aceeaşi performanţă.

35 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procesul cu biofiltru cu
pat fix
 debitul de apă uzată este tratat când trece
prin biofilm;
 substanţele solide suspendate sunt reţinute
în filtru, din care sunt spălate în contra-
curent cu regularitate.
 Această tehnologie (cu o randament ridicat
pe volum şi cu renunţarea la decantorul
secund şi fără miros) a fost dezvoltată ca
alternativă compactă la procesul
convenţional cu nămol activ (vezi Figura 6).

36 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Figura 6: Procesul cu biofiltru comparativ cu procesul convenţional cu nămol activ
 Tratamentul aerob al apei uzate
reprezintă în general etapa finală
biologică.

38 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procese anaerobe

 Epurarea anaerobă a apelor uzate se


realizează în incinte închise (bazine
de fermentare) ferite de accesul
oxigenului care inhibă activitatea
microorganismelor anaerobe.

39 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procese anaerobe
 Tratamentul anaerob al apei reziduale
transformă conţinutul organic al apei
reziduale, cu ajutorul microorganismelor şi
fără input de aer, într-o varietate de produse
precum metanul, dioxidul de carbon, sulfura
etc.
 Biogazul constă în 70% metan, 30% dioxid
de carbon şi alte gaze precum hidrogenul şi
hidrogenul sulfurat.
 Procesul are loc în reactorul rezervor etanş
la aer, microorganismele sunt reţinute în
rezervor ca biomasă (nămol).
40 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10
Procese anaerobe

 Epurarea anaerobă a apelor uzate


poate fi intensificată prin ridicarea
temperaturii în bazinul de fermentare
la valori de 20 - 40°C (domeniul
mezofil) sau mai mari, de 45 - 60°C
(domeniul termofil), dar poate avea
loc şi la temperaturi de 10 - 20°C
(domeniul criofil).

41 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procese anaerobe
 Epurarea anaerobă a apelor uzate prezintă faţă de cea
aerobă avantaje mai ales din punct de vedere
energetic, întrucât treapta de aerare, mare
consumatoare de energie electrică, este eliminată, iar
din descompunerea poluanţilor organici rezultă gaze
de fermentare combustibile (datorită conţinutului ridicat
de metan) care pot servi la acoperirea unor nevoi de
energie din staţia de epurare.
 Pe de altă parte, producţia de nămol excedentar este
nulă şi neînsemnată, prin aceasta evitându-se
cheltuielile legate de evacuarea finală a unor astfel de
nămoluri.

42 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procese anaerobe

 Şi la epurarea anaerobă a apelor


uzate se utilizează variante cu masa
biologică, fie sub formă de suspensie,
fie sub formă de peliculă fixată pe un
suport solid.

43 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Există mai multe tipuri de
reactoare disponibile.
 reactorul anaerob de contact
 reactorul cu strat de namol anaerob
cu flux ascendent
 reactorul cu pat fix

 reactor cu pat extins.

44 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procesul anaerob de
contact
 apa uzată este agitată cu suspensia de
microorganisme în bazinul de fermentare şi
amestecate într-un reactor etanş,
 amestecul de nămol/apă uzată este separat
extern (sedimentare sau flotaţie în vid) iar
partea plutitoare (supernatantul) este
deversată către un tratament ulterior.
 Nămolul anaerob sedimentat este recirculat
în reactor.
 O imagine schematică este prezentată în
figura 7.

45 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Figura 7. Procesul de contact anaerob
Procesul cu flux
ascendent
 apa uzată este introdusă pe la baza
reactorului, de unde curge ascendent printr-
un strat de nămol format din granule sau
particule formate biologic.
 Gazele produse determină amestecarea
cantităţii de apă uzată.
 Apa uzată trece într-o cameră de
sedimentare unde conţinutul solid este
separat iar gazele sunt colectate în vârful
reactorului.
 Principiul este ilustrat în figura 8.

47 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Figura 8: Reprezentarea schematica a procesului cu flux
ascendent
a) intrare nămol–lichid
b) filtru de gaz
c) nămolul sedimentat se întoarce spre intrare
Procesul cu pat fix sau
anaerob
 apa uzată curge ascendent sau
descendent (în funcţie de conţinutul
de solide din influent) printr-o coloană
cu tipuri variate de substanţe solide
pe care microorganismele anaerobe
cresc şi sunt reţinute.

49 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procesul cu pat extins
 apa uzată este pompată ascendent prin stratul unui
mediu adecvat (nisip, cărbune, polietenă, etc.) pe care
s-a dezvoltat un strat biologic în formă de biofilm.
 Efluentul este recirculat pentru a dilua fluxul de apă
uzată şi pentru a furniza un flux adecvat menţinrii
stratului-pat într-o condiţie extinsă.
 Excesul de biomasă este îndepărtat de la suprafaţă şi
tratat după bioreactor. Acolo nu mai este necesară o
recirculare de nămol, purtătorul biofilmului asigurând o
concentraţie ridicată a biomasei în interiorul
reactorului.
 Pentru creşterea eficienţei tratamentului anaerob a
fost introdusă o variantă în două etape (Fig. 9).

50 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Figura 9

51 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Procese anaerobe
 Prin pot fi obţinute grade de îndepărtare din apă a poluanţilor
organici (măsuraţi prin CBO), cuprinse între 50 şi 90% la
încărcări organice care uneori pot să le depăşească pe cele
realizate la instalaţiile de epurare aerobă, ceea ce duce la
scăderea cheltuielilor de investiţii.
 Experienţa a demonstrat că procesele de epurare anaerobă,
mai ales ultimele două variante, pot fi aplicate şi apelor
uzate cu conţinut relativ scăzut de poluanţi organici. În acest
fel, epurarea anaerobă poate asigura în multe cazuri
îndepărtarea înaintată a substanţelor organice fără a mai fi
necesară asocierea unei trepte finale de epurare biologică
aerobă.
 Procesele anaerobe se aplică pentru epurarea apelor uzate
din zootehnie, industria alimentară, industria textilă şi a
pielăriei, precum şi anumitor ape uzate din industria chimică.

52 lector dr. RaduMIHĂIESCU 13.05.10


Figura 10: Exemplu de epurare Mecanică-Biologică-Chimică
Fig. 11. Instalaţie de tratare biologică în mai multe etape, folosită într-o fabrică de bere
Fig. 12. Proces anaerob cu reactor strat de namol
Fig. 13. Biologie aerobă
Fig. 14. Instalaţie de tratare anaerobă de contact biologic