GSoreanu_Suport curs PPPM

Metodologii de estimare a potenţialului emisiilor de a contribui la

generarea efectelor de interferenţă poluanti-mediu

Încălzirea globală
Încălzirea globală este rezultatul efectului de seră, cauzat de emisiile de gaze
cu efect de seră (GES) prin diferite mecanisme (reţinerea căldurii la suprafaţa
pământului, distrugerea stratului de ozon, după caz). Acest proces favorizează
producerea schimbărilor climatice (climatic changes). Pentru a facilita caracterizarea
poluanţilor cu efect de seră din punct de vedere al potenţialului de încălzire globală,
cuantificarea masică a acestora se realizează în raport cu dioxidul de carbon ca gaz de
referinţă, fiind exprimată în unităţi masice de dioxid de carbon echivalent.
Potenţialul de încălzire globală (PIG, kg CO2 echivalent) al unui amestec
gazos emis dintr-o anumită activitate industrială se poate estima cu relaţia:

PIGtotal =  PIGpoluant · Mpoluant (7.1)

în care:
PIGtotal = potenţialul cumulativ de încălzire globală al emisiilor poluante, kg CO2
echivalent;
PIGpoluant = potenţialul de încălzire globală al fiecărui poluant – tabelat, kg CO2
echivalent / kg;
Mpoluant = cantitatea de poluant emisă în atmosferă, kg.

Potenţialul de încălzire globală al protoxidului de azot este de 296 ori mai

mare decât al dioxidului de carbon care este 1:
PIGN2O (296) > PIGCH4 (23) > PIGCO2 (1)
Dintre celelalte gaze cu efect de seră se pot menţiona o serie de
clorofluorcarburi (CFC), hidro-CFC (HCFC), alte specii de hidrocarburi clorurate,
fluorurate şi bromurate, şi eteri.

1
GSoreanu_Suport curs PPPM

Epuizarea stratului de ozon

Distrugerea stratului protector de ozon stratosferic este cauzată de reacţia
chimică a gazelor poluante provenite din emisiile antropice. Găurile de ozon
reprezintă „porţi” pentru un flux crescut de radiaţie solară nefiltrată, iar consecinţele
acestui proces se reflectă în degradarea vegetaţiei şi în afectarea stării de sănătate a
oamenilor şi animalelor.
Potenţialul de epuizare a stratului de ozon (PEO, kg CFC-11 echivalent) al
unui amestec gazos emis dintr-o anumită activitate industrială se poate estima cu
relaţia:

PEOtotal =  PEOpoluant · Mpoluant (7.2)

în care:
PEOtotal = potenţialul cumulativ de epuizare a stratului de ozon, al emisiilor poluante,
kg CFC-11 echivalent;
PEOpoluant = potenţialul de epuizare a stratului de ozon pentru fiecare poluant – tabelat,
kg CFC-11 echivalent / kg;
Mpoluant = cantitatea de poluant emisă în atmosferă, kg.
Dintre poluanţii gazoşi cu contribuţie majoră în distrugerea stratului de ozon
se menţionează CFC-urile şi HCFC-urile (denumite şi freoni).

Formarea fotochimică a ozonului

Ozonul troposferic este generat în urma unor reacţii chimice dintre oxizii de
azot şi compuşii organici volatili în prezenţa luminii solare, fiind asociat cu smogul
fotochimic sau smogul oxidant (ozonul, azotaţii de peroxiacetil, diverşi compuşi
organici etc. fiind constituenţi ai smogului). Formarea ozonului troposferic este
nedorită deoarece acesta poate afecta vegetaţia şi sănătatea umană şi poate cauza
deteriorarea materialelor datorită efectului său coroziv; de asemenea, este un gaz cu
efect de seră.
Potenţialul de formare a ozonului (PFO, kg etilenă echivalent) al unui
amestec gazos emis dintr-o anumită activitate industrială se poate estima cu relaţia:

2
GSoreanu_Suport curs PPPM

PFOtotal =  PFOpoluant · Mpoluant (7.3)

în care:
PFOtotal = potenţialul cumulativ de formare a ozonului, al emisiilor poluante, kg
etilenă echivalent;
PFOpoluant = potenţialul de formare a ozonului pentru fiecare poluant – tabelat, kg
etilenă echivalent / kg;
Mpoluant = cantitatea de poluant emisă în atmosferă, kg.

Acidifierea mediului
Acidifierea factorilor de mediu este provocată adesea de contactul direct al
acestora cu o serie de gaze cu caracter acid precum oxizii azotului şi sulfului sau
indirect prin intermediul ploilor acide (formate la contactul picaturilor de apă cu
aceste gaze, conform reacţiilor de mai jos). Ploile acide ajunse la nivelul solului şi
apelor de suprafaţă determină acidifierea suprafeţelor cu care vin în contact,
deteriorând astfel calitatea mediilor acvatice şi terestre, construcţiilor, monumentelor
etc..
2NO2 + H2O → HNO2 + HNO3 (7.4)
SO2 + H2O → H2SO3 (7.5)
Potenţialul de acidifiere (PA, kg SO2 echivalent) poate fi estimat cu relaţia:

PAtotal =  PApoluant · Mpoluant (7.8)

în care:
PAtotal = potenţialul cumulativ de formare a ploilor acide, al emisiilor poluante, kg
SO2 echivalent;
PApoluant = potenţialul de formare a ploilor acide, pentru fiecare poluant – tabelat, kg
SO2 echivalent / kg;
Mpoluant = cantitatea de poluant emisă, kg.

3
GSoreanu_Suport curs PPPM

Eutrofizarea apelor
Eutrofizarea apelor este o formă de poluare a apelor de suprafaţă determinată
de dezvoltarea excesivă a algelor şi plantelor acvatice (”înflorire a apelor”) ca urmare
a creşterii conţinutului de substanţe nutritive în mediul acvatic. Procesul de ”înflorire
a apelor” conduce la deteriorarea calităţii apelor prin scăderea conţinutului de oxigen
dizolvat în apă, şi respectiv favorizarea proceselor de fermentaţie anaerobă cu
eliberare de compuşi toxici (hidrogen sulfurat), cu efect negativ asupra faunei şi florei
acvatice. Pe lângă aceste prejudicii, apariţia eutrofizării afectează implicit şi
activităţile recreative în zonă, iar algele în cantitate abundentă pot afecta şi sistemele
de distribuţie ale apei.
Potenţialul de eutrofizare (PE, kg PO43- echivalent) se poate calcula cu
relaţia:

PEtotal =  PEpoluant · Mpoluant (7.9)

în care:
PEtotal = potenţialul cumulativ de eutrofizare, al emisiilor poluante, kg PO43-
echivalent;
PEpoluant = potenţialul de eutrofizare al fiecărui poluant – tabelat, kg PO43- echivalent
/kg;
Mpoluant = cantitatea de poluant emisă, kg.

Toxicitatea umană
Toxicitatea umană reprezintă gradul de nocivitate pentru organismul uman al
unei substanţe chimice emisă în aerul ambiant. Pentru a diminua riscul expunerii
umane la aceste substanţe, concentraţia acestora în mediul exterior şi la locul de
muncă nu trebuie să depăşească limitele admisibile reglementate prin directive
(Directiva 2008/50/EC, European Commission 2008b) şi respectiv Occupational
Safety and Health Administration (OSHA PEL – Permissible Exposure Limits,
http://www.osha.gov/SLTC/pel/) .
Estimarea potenţialului de toxicitate umană (PTU, kg Pb echivalent) al unor
emisii poluante se poate realiza cu următoarea relaţie:

4
GSoreanu_Suport curs PPPM

M poluant
PTUtotal =  fTU poluant
(7.10)

în care:
PTUtotal = potenţialul cumulativ de toxicitate, al emisiilor poluante, kg Pb echivalent;
fTUpoluant = factorul de toxicitate al poluantului – tabelat;
Mpoluant = cantitatea de poluant emisă în aer, kg.

Toxicitatea acvatică
Toxicitatea acvatică reprezintă gradul de nocivitate pentru flora şi fauna
acvatică al unei substanţe chimice emisă în mediul acvatic. Concentraţiile limită
admisibile ale poluanţilor acvatici sunt reglementate prin directivele şi normativele
privind condiţiile de calitate a apei de suprafaţă (Directiva 2008/105/EC, Normativul
din 16/02/2006) şi a apelor uzate urmând a fi evacuate în apele de suprafaţă şi
respectiv în reţelele de canalizare ale localităţilor şi staţiilor de epurare (Directiva
91/271/EEC, NTPA 001/2005 şi respectiv NTPA 002/2005).
Estimarea potenţialului de toxicitate acvatică (PTA, m3) al unor emisii
poluante se poate realiza cu următoarea relaţie:

M poluant
PTAtotal =  PNEC (7.11)
poluant

în care:
PTAtotal = potenţialul cumulativ de toxicitate, al emisiilor poluante, m3 - volum de apă
echivalent realizării PNECpoluant;
PNECpoluant = concentraţia la care efectul poluantului nu poate fi prezis (nivelul la care
nu exista efecte toxice), g/m3 – tabelat în mg/L;
Mpoluant = cantitatea de poluant emisă în apă, g.