Controlul calității aerului și solului

standarde compendiale, reglementări in strânsă legătură

cu poluarea și reglementări pentru protecția mediului
Aerul
 Calitatea aerului
 Aerul este factorul de mediu
care constituie cel mai rapid
suport ce favorizează
transportul poluanţilor în
mediu. Poluarea aerului are
multe şi semnificative efecte
adverse asupra sănătăţii umane
şi poate provoca daune florei şi
faunei în general.
 Calitatea aerului este
determinată de emisiile în aer
provenite de la sursele
staţionare şi sursele mobile
(traficul rutier), cu
preponderenţă în marile oraşe,
precum şi de transportul pe
distanţe lungi a poluanţilor
atmosferici.
Efectele poluării aerului asupra mediului

 Efectul de seră cauzat de emisiile de gaze. Gazele

cu efect de seră captează căldura pământului în
atmosferă și conduc la creșterea temperaturilor.
Astfel, apar schimbările climatice: creșterea
nivelului apelor, fenomene meteorologice
extreme, decese survenite din cauza căldurii
ridicate și creșterea gradului de transmitere a
bolilor infecțioase.
 pătrunderea gazelor în atmosferă (oxizii de azot,
oxizii de sulf etc.) și amestecarea lor cu picăturile
de apă, conduce la apariția fenomenului de ploi
acide. Solul, fauna și vegetația sunt grav afectate,
la fel și populațiile care trăiesc în zone cu astfel de
probleme.
 Principalele surse de poluare

 arderea combustibililor fosili precum

cărbune, benzină, motorină sau gaz cu
scopul de a produce energie electrică sau
de a facilita transportul. Emisiile de
monoxid de carbon la un nivel înalt indică
cât de mult combustibil este ars.
 emisiile industriale, toate activitățile
industriale ce folosesc că sursă primară de
energie lemn sau cărbune emit în atmosfera
poluanți precum dioxid de nitrogen, dioxid
de sulf și monoxid de carbon.
 Principalele surse de poluare

 Incendiile de vegetație naturale sau

declanșate de om. Fumul degajat
împreună cu polenul și alte substanțe
chimice poate produce un nor de fum ce
poate provoca dificultăți respiratorii.
 industria transportului. O mașina produce
monoxid de carbon, hidrocarburi și oxid
de nitrogen. Deasupra orașelor mari se
pot observa găuri în stratul de ozon, care
duc la fenomene meteorologice extreme.
 Principalele surse de poluare

 Prin depunerea unei cantități ridicate de azot

pe suprafața apelor se produce eutrofizarea
acesteia. Azotul conduce la dezvoltarea unor
alge dăunătoare, care influențează negativ flora
și fauna subacvatică.
 Clorofluorocarburile și
hidroclorofluorocarburile sunt responsabile
pentru subțierea stratului de ozon, care are
rolul de a proteja planeta împotriva razelor
ultraviolete. Prin subțierea acestuia, apar
dezechilibre majore, care afectează inclusiv
sănătatea umană.
Principalele surse de poluare

Flora și fauna au de suferit de pe urma poluanților

toxici din aer:
 Animalele pot căpăta probleme de sănătate, (defecte
congenitale, insuficiență reproductivă și diverse boli).
 Poluanții atmosferici prezintă un real pericol mai ales
pentru ecosistemele acvatice.
 Ozonul de la nivelul solului duce la diminuarea
culturilor agricole și a randamentului pădurilor,
reducând capacitatea de supraviețuire a răsadurilor și
a copacilor. Anumite plante devin susceptibile la boli,
dăunători ori alți factori externi.
 Reglementarea calității aerului
 În România, domeniul „calitatea
aerului” este reglementat prin Legea
nr. 104/15.06.2011 privind calitatea
aerului înconjurător.
 Prin această lege au fost transpuse în
legislaţia naţională prevederile Directivei
2008/50/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 21.05.2008 privind calitatea
aerului înconjurător și un aer mai curat
pentru Europa şi ale Directivei 2004/107/CE
a Parlamentului European și a Consiliului din
15.12.2004 privind arseniul, cadmiul,
mercurul, nichelul, hidrocarburile aromatice
policiclice în aerul înconjurător.
Punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi se realizează prin Sistemul Naţional
de Evaluare şi Gestionare Integrată a Calităţii Aerului, SNEGICA, care asigură cadrul
organizatoric, instituţional şi legal de cooperare între autorităţile şi instituţiile publice,
cu competenţe în domeniu, în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului
înconjurător, în mod unitar, pe întreg teritoriul României, precum şi pentru
informarea populaţiei şi a organismelor europene şi internaţionale privind calitatea
aerului înconjurător.

SNEGICA cuprinde, ca părţi integrante, următoarele două sisteme:

a)Sistemul Naţional de Monitorizare a Calităţii Aerului, care asigură cadrul
organizatoric, instituţional şi legal pentru desfăşurarea activităţilor de monitorizare
a calităţii aerului înconjurător, în mod unitar, pe teritoriul României;
b)Sistemul Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi Atmosferici, care
asigură cadrul organizatoric, instituţional şi legal pentru realizarea inventarelor
privind emisiile de poluanţi în atmosferă, în mod unitar, pe întreg teritoriul ţării.
 Definiții prevăzute în cadrul Legii
nr. 104/2011

a) aer înconjurător - aerul din troposferă, cu excepţia celui de la locurile de muncă, astfel cum
sunt definite prin Hotărârea Guvernului nr. 1.091/2006 privind cerinţele minime de securitate
şi sănătate pentru locul de muncă, unde publicul nu are de regulă acces şi pentru care se
aplică dispoziţiile privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă;
b) poluant - orice substanţă prezentă în aerul înconjurător şi care poate avea efecte
dăunătoare asupra sănătăţii umane şi/sau a mediului ca întreg;
c) nivel critic - nivelul stabilit pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, care dacă este depăşit se pot
produce efecte adverse directe asupra anumitor receptori, cum ar fi copaci, plante sau
ecosisteme naturale, dar nu şi asupra oamenilor;
 Definiții prevăzute în cadrul Legii
nr. 104/2011
d) marjă de toleranţă - procentul din valoarea-limită cu care poate fi depăşită acea valoare,
conform condiţiilor stabilite în prezenta lege;
e) prag de alertă - nivelul care, dacă este depăşit, există un risc pentru sănătatea umană la o
expunere de scurtă durată a populaţiei, în general, şi la care trebuie să se acţioneze imediat;
f) prag de informare - nivelul care, dacă este depăşit, există un risc pentru sănătatea umană la o
expunere de scurtă durată pentru categorii ale populaţiei deosebit de sensibile şi pentru care
este necesară informarea imediată şi adecvată;
g) ţinta naţională de reducere a expunerii - reducerea procentuală a expunerii medii a populaţiei,
stabilită pentru anul de referinţă cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii
umane, care trebuie să fie atinsă, acolo unde este posibil, într-o perioadă dată;
 Definiții prevăzute în cadrul Legii nr.
104/2011
h) oxizi de azot - suma concentraţiilor volumice de monoxid de azot (oxid nitric) şi de dioxid de azot,
exprimată în unităţi de concentraţie masică a dioxidului de azot ( g/m3 );
i) compuşi organici volatili COV - compuşi organici proveniţi din surse antropogene şi biogene, alţii decât
metanul, care pot produce oxidanţi fotochimici prin reacţie cu oxizii de azot în prezenţa luminii solare;
 j) substanţe precursoare ale ozonului - substanţe care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului
k) arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren - cantitatea totală a acestor elemente şi a compuşilor lor
conţinută în fracţia PM10;
l) hidrocarburi aromatice policiclice - compuşi organici formaţi în totalitate din carbon şi hidrogen, alcătuiţi
din cel puţin două cicluri aromatice condensate;
m) mercur total gazos - vapori de mercur elementar şi radicali gazoşi de mercur, de exemplu din compuşi
de mercur solubili în apă care au o presiune de vapori suficient de mare pentru a exista în faza gazoasă;
 LISTA poluanţilor atmosferici luaţi în
considerare în evaluarea calităţii aerului
înconjurător

1.Dioxid de sulf (SO2) 8.Ozon (O3)

2.Dioxid de azot (NO2) 9.Arsen (As) 10.Cadmiu
3.Oxizi de azot (NOX) (Cd) 11.Nichel (Ni)
4.Particule în suspensie 12.Hidrocarburi aromatice
(PM10 şi PM2,5) policiclice/Benzo(a)piren
5.Plumb (Pb) (BaP)
6.Benzen (C6H6) 7.Monoxid 13.Mercur (Hg)
de carbon (CO)
 Reglementări referitoare la emisiile de poluanți
atmosferici și controlul poluării industriale
Regulementul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanţii organici
persistenţi și de modificare a Directivei 79/117/CEE, cu modificările și completările ulterioare prevede:

1.interzicerea sau restricţionarea severă a producţiei şi utilizării

în mod intenţionat a poluanților organici persistenți (POPs);
2.restricţionare privind exportul şi importul de POPs produşi
intentionat (Convenţia de la Stockholm);
3.manipularea în condiţii de siguranţă a stocurilor (Convenţia de
la Stockholm);
4.eliminarea într-un mod ecologic raţional a deşeurilor care
conţin POPs;
5.reducerea emisiilor de POPs eliberate în mod neintenţionat
(de exemplu, dioxine şi furani);
6.introducerea de noi substanţe, adăugate în Convenţia de la
Stockholm în mai 2009 şi în Protocolul POPs în decembrie 2009.
 Reglementări referitoare la emisiile de poluanți
atmosferici și controlul poluării industriale
 
Directiva 1999/13/EC privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili şi  Hotărârea Guvernului nr.
699/2003
Au ca scop prevenirea şi reducerea efectelor directe sau indirecte
ale emisiilor de compuşi organici volatili (COV) în mediu, în special în
aer, precum şi ale potenţialelor riscuri ale acestora pentru sănătatea
umană şi pentru calitatea mediului şi reprezintă principalul instrument
de diminuare a emisiilor industriale de COV.

Acoperă o serie largă de activităţi industriale în care se utilizează

solvenţi: tipărirea, curăţarea suprafeţelor, acoperirea vehiculelor,
curăţarea uscată, producerea de încălţăminte sau de produse
farmaceutice. Ele stabilesc pentru agenţii economici obligaţia de a
respecta anumite valori limită de emisie impuse sau de a aplica o
schemă de reducere a emisiilor de COV.
 A fost emis în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 166/2006 al
Parlamentului European. 

Este un registru al emisiilor și transferurilor de poluanți la nivel comunitar (denumit

"PRTR european/EPRTR") sub forma unei baze de date electronice accesibile publicului și
stabilește regulile sale de funcționare, în scopul de a pune în aplicare Protocolul CEE-ONU
privind registrele emisiilor și transferului de poluanți și de a facilita participarea publicului
la luarea deciziilor privind mediul, precum și de a contribui la prevenirea și reducerea
poluării mediului.
 Indicele de calitate a aerului

Indicele de calitate a aerului se determină pe baza concentrațiilor noxelor CO, NO2, SO2, PM2,5 și PM10 înregistrate de
senzorii instalați. Se calculează pe baza metodologiei franceze ce stă la baza CAQI – Common Air Quality Index.

Stațiile de măsurare oferă informații

ce sunt utilizate în calcularea indicelui de
calitate a aerului, cuprinzând poluanții
principali (PM10), la care se adaugă
poluanții auxiliari (PM2,5). Stațiile fac
măsurători la intervale fixe, de 15 minute,
iar pe baza acestor măsurători se stabilesc
medii orare și se calculează Indicele de
Calitate a Aerului.
Solul
 Controlul calității solului

Conceptul de CALITATE a solului:

Agricultură productivitate, grad de conservare a fertilităţii;

Silvicultură suport, biodiversitate, capacitate de rezistenţă

Ecologie calitatea solului integrează o serie de de caracteristici cum ar fi capacitatea de a-

şi îndeplini funcţiile în cadrul ecosistemului sau geosistemului, potenţial în menţinerea
biodiversităţii precum şi a calităţii apei, aerului, ciclul nutrienţilor.
 
 Legea nr. 246/2020 privind utilizarea,
conservarea şi protecţia solului
Obiective:
a) prevenirea degradării solului în scopul evitării dereglării funcţiilor lui ecologice şi al
conservării patrimoniului pedologic şi a obiectivelor de patrimoniu cultural;
b) conservarea funcţiilor culturale, energetice, socioeconomice ale solului în scopul utilizării
sale durabile;
c) restaurarea şi refacerea terenurilor afectate de degradare ca urmare a eroziunii pluviale şi
eoliene, a deficitului sau a excesului de umiditate, a scăderii conţinutului de materie organică
şi elemente nutritive, a reducerii biodiversităţii, compactării, acidifierii, sodizării, alcalinizării,
deşertificării, a alunecărilor de teren şi a terenurilor afectate de microorganismele de tipul
viruşilor, bacteriilor şi fungilor periculoşi;
d) reducerea suprafeţei terenurilor scoase din circuitul agricol sau din alte categorii de
folosinţă neagricole prin optimizarea utilizării la maximum a suprafeţelor aprobate prin
planurile urbanistice;
Principiile care stau la baza utilizării, conservării şi
protecţiei solului au în vedere:
a) rolul solului, ca parte componentă a mediului
geologic, factor vital al ecosistemelor terestre,
resursă naturală fundamentală;
b) importanţa solului, ca mediu de viaţă pentru om,
plante şi animale, pentru conservarea biodiversităţii
şi a rezervei genetice prezente în sol;
c) asigurarea securităţii alimentare şi siguranţei
alimentelor, materiilor prime alimentare şi/sau
furajere;
d) asigurarea pe termen lung a unui aport optim şi
semnificativ al agriculturii, silviculturii şi al altor
ramuri socioeconomice care utilizează solul la
produsul intern brut;
 Principiile care stau la baza utilizării, conservării şi
protecţiei solului au în vedere:
e) menţinerea, ameliorarea calităţii solului, prevenirea degradării solului, stoparea
deşertificării şi înlăturarea poluanţilor care periclitează calitatea solului, cu respectarea
legislaţiei specifice în vigoare;
f) protecţia multifuncţionalităţii solului, ecologică - economică - socială, menţinerea,
îmbunătăţirea şi conservarea biodiversităţii solului şi a ecosistemelor;
g) dezvoltarea spaţiului rural în scopul utilizării durabile şi gestionării eficiente a
solurilor;
h) stimularea participării directe, cu aport propriu, a proprietarilor şi a utilizatorilor de
terenuri la implementarea măsurilor şi acţiunilor privind modul de utilizare, conservare
şi protecţie a solului;
i) identificarea activităților antropice cu efecte negative și a zonelor de risc natural
 Obligatiile deținătorilor și a utilizatorilor de
terenuri

să monitorizeze permanent calitatea și

caracteristicile solurilor pe suprafața cărora s-au
desfășurat activități cu impact semnificativ
asupra solurilor;
să pună la dispoziția organelor de inspecție și
control toate informațiile și facilitățile necesare
desfășurării activităților acestora;
să furnizeze, la solicitarea autorităților
administrației publice centrale competente,
datele și informațiile pe care le dețin privind
utilizarea și calitatea solurilor;
 Obligațiile deținătorilor și a utilizatorilor de
terenuri

 să respecte condițiile privind protejarea  să îndeplinească, în totalitate și la

obiectivelor de patrimoniu cultural termen, măsurile impuse prin actele
impuse de legislația specifică acestora; de constatare încheiate de persoanele
 să asigure prevenirea, reducerea riscului împuternicite cu activități de
de degradare și combatere a schimbărilor verificare, inspecție și control.
solului, generate de propria lor activitate
ori care ar putea fi cauzate de utilizările
necorespunzătoare ale terenului sau de
aplicare a unor practici neconforme cu
reglementările legale în vigoare;
 Politica mediului

Reglementări pentru
protecția mediului
 Politica mediului
 Politica de mediu europeană se bazează pe
principiile precauției, prevenirii și corectării
poluării la sursă și pe principiul „poluatorul
plătește”. Programele multianuale de acțiune
pentru mediu stabilesc cadrul pentru viitoarele
acțiuni în toate domeniile politicii de mediu.
 Principiul precauției este un instrument de
gestionare a riscurilor care poate fi invocat atunci
când există o incertitudine științifică cu privire la un
posibil risc la adresa sănătății umane sau a
mediului, provenit dintr-o anumită acțiune sau
politică.
 Principiul „poluatorul plătește” este pus în
aplicare prin intermediul Directivei privind
răspunderea pentru mediul înconjurător, care
vizează să prevină sau să remedieze daunele
aduse mediului, și anume, speciilor sau habitatelor
naturale protejate, apei și solului. 
 Programul European de acțiune pentru mediu
Noul program sprijină obiectivele de mediu și climatice ale Pactului
verde european și se bazează pe acestea și oferă un cadru care să permită
realizarea a șase obiective prioritare:

•atingerea obiectivului pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu

efect de seră și obținerea neutralității climatice până în 2050;
•creșterea capacității de adaptare, consolidarea rezilienței și reducerea
vulnerabilității la schimbările climatice;
•promovarea unui model de creștere regenerativă, decuplarea creșterii
economice de utilizarea resurselor și degradarea mediului și accelerarea
tranziției către o economie circulară;
•urmărirea obiectivului zero poluare, inclusiv pentru aer, apă și sol și
protejarea sănătății și a calității vieții europenilor;
•protejarea, conservarea și refacerea biodiversității și îmbunătățirea
capitalului natural, în special a aerului, apei și solului și a ecosistemelor
forestiere, de apă dulce, de zonă umedă și marine;
•reducerea presiunilor asupra climei și mediului legate de producție și
consum, în special în domeniile energiei, dezvoltării industriale, clădirilor
și infrastructurii, mobilității și sistemului alimentar.
Transmiterea informațiilor către populație

  În cadrul programului de observare a Pământului

– Copernicus, UE a lansat în 2014 un satelit destinat
monitorizării poluării aerului, care transmite imagini în
mod regulat publicului și factorilor de decizie politică.
Imaginile prin satelit permit crearea unor hărți,
identificarea caracteristicilor și a anomaliilor, precum
și extragerea de informații statistice.
De la lansarea Sentinel-1A în 2014, Uniunea
Europeană a pus în mișcare un întreg proces de
plasare în orbită până în 2030 a unei constelații de
aproape 20 de sateliți suplimentari.
 Transmiterea informațiilor către populație
În cadrul eforturilor de a pune la dispoziție informații
cât mai actualizate, a fost dezvoltat un serviciu
online: Indicele European al Calității Aerului. Prezentat în
cadrul Forumului pentru aer curat, indicele oferă informații
cu privire la situația actuală a calității aerului, pe baza
măsurătorilor efectuate în peste 2 000 de stații de
monitorizare a calității aerului din toată Europa. Indicele
permite cetățenilor să utilizeze o hartă interactivă pentru
verificarea calității aerului la nivelul stației, pe baza a cinci
poluanți-cheie care afectează sănătatea umană și mediul: și
anume, pulberile în suspensie (PM2,5 și PM10), ozonul
troposferic, dioxidul de azot și oxidul de sulf.
Acest instrument permite transmiterea de informații
relevante tuturor europenilor interesați de abordarea
poluării aerului. Fiecare poate să verifice calitatea aerului la
nivel local și să ia măsurile de precauție necesare pentru
reducerea expunerii la poluare.
 Strategia UE pentru protecția solului
Strategia stabilește o definiție a În viziunea prezentată de strategie, trebuie obținută o stare bună de sănătate a solului
„solului sănătos” ca fiind cel care se află până în 2050, prin angajamente privind utilizarea durabilă a terenurilor și eforturi de refacere
într-o stare chimică, biologică și fizică a acestora. Consiliul European a estimat că, în prezent, 60 % până la 70 % din solurile din UE
bună și, prin urmare, capabil să nu sunt sănătoase „ca rezultat direct al practicilor actuale de gestionare”, cu diferențe mari
furnizeze în permanență cât mai multe între diferite țări. 
dintre serviciile sale ecosistemice
preconizate, cum ar fi cele legate de
alimente și biomasă, stocarea și
filtrarea apei, ciclul nutrienților
minerali, sprijinirea vieții și a
biodiversității, stocarea carbonului și
sprijinirea activităților umane, a
peisajelor și a patrimoniului cultural.
 Strategia UE pentru protecția solului
Strategia urmărește să aducă o contribuție decisivă la realizarea multor obiective ale
Pactului verde european, inclusiv:
o combaterea deșertificării și refacerea terenurilor și a solurilor
degradate;
o contribuția la eliminarea gazelor cu efect de seră;
o atingerea unei stări ecologice și chimice bune a apelor de
suprafață și a unei stări chimice și cantitative bune a apelor
subterane până în 2027;
o reducerea pierderilor de nutrienți cu cel puțin 50 %, a nivelului
general de utilizare și de risc al pesticidelor cu 50 % până în 2030;
o reducerea poluării solului la niveluri care nu mai sunt considerate
dăunătoare sănătății umane și ecosistemelor naturale, creând
astfel un mediu fără substanțe toxice până în 2050; și să se
ajungă la zero ocupări nete de teren până în 2050.
Obiective ale Strategiei privind protecția
solului pentru 2030
 
Strategia UE privind solul pentru 2030 – urmărește valorificarea
beneficiilor solurilor sănătoase pentru ființele umane, alimentație, natură
și climă.

Strategia prevede următoarele măsuri:

 îmbunătățirea protecției solurilor organice și a turbăriilor;
 sprijinirea inițiativei Comisiei privind ciclurile sustenabile ale carbonului,
inclusiv recompensarea practicilor de sechestrare a carbonului în solurile
agricole;
 sprijinirea reutilizării solurilor excavate, inclusiv introducerea unui „pașaport”
pentru a se asigura că acestea sunt transportate, tratate și reutilizate în condiții
de siguranță;
 evaluarea, protejarea și refacerea biodiversității solului;
 integrarea și coordonarea gestionării solului și a apei și promovarea adoptării
unor soluții bazate pe natură pentru gestionarea apelor de suprafață și
pluviale;
 Obiective ale Strategiei privind protecția
solului pentru 2030
 promovarea reciclării materiei organice, cum ar fi compostul, digestatul, nămolul de
epurare, gunoiul de grajd prelucrat și alte reziduuri agricole, într-un mod sigur și durabil;
 sprijinirea gestionării durabile a solului în agricultură;
 monitorizarea tendințelor de deșertificare și adoptarea de măsuri de atenuare și
prevenire a degradării solului;
 prevenirea poluării solului prin reglementarea și restricționarea utilizării și eliberării de
microplastice, de substanțe polifluoroalchilate (PFAS) și de alte substanțe chimice toxice
în sol;
 cooperarea cu statele membre în vederea identificării siturilor contaminate și a reabilitării
acestora;
 evaluarea fezabilității introducerii unui certificat de sănătate a solului pentru tranzacțiile
funciare;
 îmbunătățirea activităților de monitorizare a solului și adoptarea de instrumente digitale
pentru gestionarea nutrienților;
 finanțarea în mod substanțial a activității de cercetare privind biodiversitatea solului și
soluțiile pentru degradarea și contaminarea solului;
 punerea în aplicare a măsurilor vizând comunicarea, educația și implicarea cetățenilor
pentru a promova sănătatea solului.
Vă mulțumesc!