Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE


SPECIALIZAREA: INGINERIA MEDIULUI

TEMA: Fitoremedierea apelor poluate cu metale grele

Studenti: Frîncu Elena- Roxana


Iancu Ana-Maria
Stevan Kermade

Coordonator ştiinţific: Conf.dr. ing.: Covaliu Cristina


Cuprins

I.GENERALITĂȚI
1.1. Fitoremedierea apelor uzate

1.2. Surse de poluare cu cupru

1.3 Limitele cuprului in apele uzate

1.4. Îndepartarea cuprului din apele uzate

1.5. Efectele cuprului asupra sanătății

1.6. Efectele cuprului asupra mediului.

1.7. Papura (Typha sp., T. latifolia, T.Angustifolia). Generalitati.

1.8. Avantaje si dezavantaje.

II. PARTE EXPERIMENTALĂ.

2.1.Aparatura si reactivi
2.2. Mod de lucru
2.3. Rezultate experimentale
2.4. Observații și concluzii
Fitoremedierea apelor poluate cu metale grele

I.GENERALITĂȚI
1.1 Fitoremedierea apelor uzate
Fitoremedierea se refera la bioremedierea botanică si implică utilizarea plantelor verzi pentru
decontaminarea solurilor, apelor si aerului. Este o tehnologie care poate fi aplicată atât
poluanților organici cat si poluanților anorganici (metale mai ales) prezenți in sol, apa sau aer.

Ideea utilizării plantelor ce acumuleaza metale, pentru înlăturarea selectivă si reciclarea


metalelor aflate in exces in mediu, a fost introdusă in 1983, a caștigat interes deosebit in anii 90
și a fost examinată tot mai mult ca o tehnologie practica , putin costisitoare comparativ cu
metodele clasice de înlocuire sauspalare a solurilor poluate.

Din punct de vedere al fitoremedierii planta poate fi considerata ca fiind un sistem de


pompare si tratare care poate preveni raspandirea contaminarii solurilor.
Plantele cu potential de fitoremediere mare pot fi speciile din flora spontana ce cresc in locuri
poluate sau plantele cultivate care au trasaturi specifice,determinate de mediul poluant.

Poluanții pot fi absorbiți in plante prin cateva procese naturale biofizice si biochimice , si
anume prin absorbție, transport și translocare .

Prin definiție metalele grele sunt elemente chimice ce au greutatea specifica de cel putin
5 ori mai mare ca cea a apei. Apa are greutatea specifica 1, arsenicul 5.7, cadmiul 8.6, cuprul
8.86, fierul 7.9, plumbul 11.3 si mercurul 13.5.

Cuprul este un bioelement necesar cresterii animalelor si plantelor. Depășirea limitelor


normale (supradoze) atrage unele efecte toxice.

● fitoremedierea = set de tehnologii, care utilizează plantele pentru epurarea apelor


contaminate ( phyto = plantă şi remediation = corectarea răului ), avind la baza capacităţile unor
plante de a bioacumula poluanţii
● macrofitele din bazinele naturale acumulează metale grele (cupru, mercurul, zincul)

● plantele superioare au capacităţi mari de bioacumulare: ciuma apei (Elodea


canadensis), menta de apă (Mentha aquatica), salata de apă (Pistia stratiotes), zambila de apă
(Eichornia crassipes), sârmuliţa (Vallisneria spiralis), stuful (Phragmites communis, Salvinia,
Spirodella, Lemna, Ceratophyllum demersum), papura (Typha sp., T. latifolia, T. Angustifolia),
rogozul (pipirig) (Scirpus sp.), mana de apă mare (Glyceria maxima), iarba albă (Phalaris
arundinacea).

Aplicaţiile fitoremedierii sunt:


Fitoextracţia - tehnologie care realizează extragerea poluanţilor de sistemul radicular al
plantelor şi translocarea acestora în biomasa plantelor, care poate fi utilizata ulterior ca nutrient
esenţial Rizofiltraţia - adsorbţia sau precipitarea pe rădăcinile plantelor sau absorbţia poluanţilor
din soluţia din jurul rădăcinilor; plantele cu un sistem radicular stabil sunt crescute în cadrul unor
ape contaminate în vederea aclimatizării lor, iar apoi sunt transferate către zona contaminată, în
scopul colectării poluanţilor (când rădăcinile plantelor sunt saturate are loc recoltarea lor)
Fitostabilizarea - imobilizarea poluanţilor în sol prin absorbţie (acumularea acestora
rădăcinile plantelor), prin adsorbţie pe sistemul radicular sau prin precipitare în interiorul zonei
radiculare a plantelor; pH-ul poate fi modificat de către exudatele produse de rădăcinile plantelor
sau prin producerea de dioxid de carbon.
 Fitodegradarea (fitotransformarea) - îndepărtarea poluanţilor acumulaţi de plante, prin
intermediul proceselor metabolice din cadrul acestora sau îndepărtarea substanţelor poluante,
datorita efectelor enximelor produse de plante. Rizodegradarea - distrugerea substanţelor
poluante de natură organică din sol sau prin intermediul activităţilor microbiologice desfăşurate
în zona radiculară a plantelor; exudatele din rădăcini reprezintă substante produse de plante şi
eliminate prin intermediul rădăcinilor; includ: glucide, aminoacizi, acizi organici, acizi graşi,
steroli, enzime.
 Fitovolatilizarea - preluarea şi eliminarea unei substanţe poluante de către o plantă, cu
eliberarea poluantului.

Controlul hidraulic (fitohidraulică) – utilizarea plantelor în preluarea apei freatice, prin


consumarea acesteia, în vederea controlării migraţiei substanţelor poluante. Sistemul de
acoperire cu vegetaţie - are loc pe o perioadă lungă, cu capacitate de autoîntreţinere a sistemului
de creştere al plantelor în materiale, care reprezintă un risc pentru mediu; „un covor de vegetaţie”
ar putea determina reducerea acestui risc la un nivel acceptabil şi necesită întreţinere minimă.

Schema unui proces de epurare a apelor uzate cu ajutorul plantelor.


1.2. Surse de poluare cu cupru

Cuprul poate ajunge în mediul înconjurător din surse foarte variate: scurgerile de la
minele de exploatare a cuprului sau a altor metale, activităţile industriale ce produc sau folosesc
cupru sau compuşi ai cuprului (băi de decapare, de nichelare sau de cromare, producerea
fertilizanţilor, producerea pesticidelor, chimia anorganică, producerea celulozei şi hârtiei,
rafinării, etc.), producerea fierului si oţelului, prelucrarea materialelor feroase şi turnătorii,
fabricarea motoarelor sau a unor componente, depozitele de deşeuri, apele uzate orăşeneşti,
arderea combustibililor fosili sau a deşeurilor, corodarea conductelor sau a altor instalaţii. Printre
sursele de poluare se pot enumera şi unele surse naturale: erodarea depozitelor naturale de cupru,
descompunerea vegetaţiei, vulcani, incendii de pădure.

Cuprul este un element care in urme este necesar vietii. Lipsa de cupru produce lipsa de
pofta de mancare, slabire, impiedica cresterea, anemie si sterilitate. La tratarea anemiei
oamenilor cu solutie de CuSO4 se suporta usor cantitatile de cateva miligrame zilnic.
Sarurile de cupru sunt nocive pentru stomac, ataca inima, doza letala de CuSO 4 fiind de
aproximativ 10g., iar pentru acetatul bazic de cupru de 15 g. Atingerea ochilor cu saruri de cupru
produce atacul mucozitatii pielii, tulburarea partilor cornoase ale pielii, orbire. Praful de cupru
provoaca o inverzire a pielii, a parului si a dintilor.
Cantitatile mari de cupru au actiuni asupra sistemului nervos, ducand la tremuraturi si
lipsa de coordonare in miscari. De asemenea sunt afectati ficatul si rinichii.

In intoxicatia cronica apar febra, greata, tuse, lizereu ginginal rosu inchis. Cuprul se
localizeaza in ficat, pancreas, sistem nervos,muschi, oase.
Valorile admise in apa potabila sunt de 0,05 mg./dm³, iar in cazuri exceptionale de 0,1 mg./dm³.

Toti compusii cuprului au potential toxic. Astfel, oamenii pot fi expusi la poluare cu
cupru din aerul respirat, din apa pe care o beau, din mancare sau prin contactul pielii cu cuprul
sau alti compusi ai acestuia. In apa de baut, concentratia cuprului este diferita, in functie de
sursa, dar limitele trebuie sa corespunda regulamentului UE. Astfel, concentratia cuprului in apa
de baut este cuprinsa intre 1 – 2 mg/L.

Cuprul poate produce boli care pot afecta creierul, ficatul sau rinichii. O concentratie
mare de cupru in apa marii poate distruge viata marina a pestilor sau a altor vietuitoare.
1.3 Limitele cuprului in apele uzate

In tabelul 1 sunt prezentate valorile cerute de Normativul NTPA – 001 privind stabilirea limitelor
de incarcare cu poluanti a apelor uzate industriale si orasenesti la evacuarea in receptorii naturali
si Normativul NTPA – 002 privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare
ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare.

Tabel 1. Concentratiile maxime acceptate (CMA) din cadrul Normativelor NTPA-001 si NTPA-
002 [3]
Indicator NTPA-001 NTPA-002
2+
Cupru (Cu ) 0.1 mg/L 0.2 mg/L
Legea numarul 311 din 28 iunie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr.
458/2002 privind calitatea apei potabile admite ca limita ionilor de cupru in apa de baut trebuie
sa fie 0.1 mg/L. Legea numarul 161/2006 pentru aprobarea Normativului prevede 5 tipuri de apa
de suprafata, tinandu-se cont de concentratiile poluantilor. Valorile admise pentru fiecare tip de
apa in functie de concentratiile ionilor de cupru sunt prezentate in tabelul 2.

Tabel 2. Valorile ionilor de cupru in conformitate cu Legea 31/2004 si cu Ordinul 161/2006


Valorile admise pentru fiecare tip de apa de
Legea apei de suprafata
Nr.
Indicator baut 311/2004 Ordinul 1146/2002 – Ordinul 161/2006 (mg/L)
Crt.
(mg/L)
I II III IV V
Cupru (fractie
Fond 0.02 0.04 0.1 >0.1
dizolvata)
1 Cupru 0.1
(concentratie Fond 0.002 0.004 0.01 >0.01
totala)

1.4. Îndepartarea cuprului din apele uzate

Îndepartarea ionilor metalelor din apele uzate se poate face in urmatoarele scopuri:

 Recuperarea speciilor ionice din apa;


 Recircularea apei;
 Evitarea depasirii valorilor impuse la deversare de catre legislatia de mediu;
 Reducerea toxicitatii si cresterii biodegradabilitatii apelor uzate.
Metalele grele pot fi indepartate din apele uzate folosind urmatoarele metode:
 Precipitarea chimică - prin creşterea valorii pH-ului peste valoarea pH – ului de
precipitare (pH ≈ 11 pentru marea majoritate a metalelor) cu Ca(OH) 2, ionii
solubili ai metalelor trec într-o formă insolubilă de hidroxid (Cu(OH)2, Fe(OH)2,
Fe(OH)3) şi precipită;
 Coagularea, floculare - În procesul de coagulare particulele coloidale din apă
sunt destabilizate prin folosirea unor agenţi chimici care neutralizează efectele de
respingere dintre coloizi sau particule. În procesul de coagulare coloizii sunt
transformaţi în particule sedimentabile de dimensiuni mici. Datorită dimensiunilor
mici, particulele sunt caracterizate de durate mari de sedimentare. Pentru a mări
viteza de sedimentare coagularea este urmată de procesul de floculare, în care are
loc mărirea dimensiunilor particulelor;
 Flotaţia ionică - Flotaţia este procesul prin care particulele cu densitate mai mare
sau egală cu a apei sunt antrenate la suprafaţă, datorită asocierii lor cu bulele de
aer;
 Filtrarea prin membrane - În procesul de filtrare a apelor uzate cu conţinut de
ioni de metale grele, apa împreună cu ionii cu dimensiuni mai mici decât porii
membranei traversează membrana, în timp ce pe suprafaţa membranei sunt reţinute
metalele grele, ionii, molecule şi alte componente cu dimensiuni mai mari decât
porii membranei. În funcţie de natura membranei folosite şi a mecanismului de
separare, pentru îndepărtare a metalelor grele din apele uzate se utilizează
următoarele tipuri de procese de filtrare: ultrafiltrarea, nanofiltrarea şi osmoza
inversă;
 Metode electrochimice - Aceste metode utilizează o pereche de electrozi, catod şi
anod, care sunt capabili să creeze şi să menţină un câmp electric sub acţiunea căruia
cationii să se deplaseze spre catod, iar anioni spre anod.
 Metode sorbtive de epurare - Sorbţia reprezintă totalitatea interacţiunilor
generatoare de asocieri reversibile sau ireversibile prin care se asigură reţinerea
unei specii chimice (sorbit) dintr-o fază lichidă sau gazoasă, pe un material solid
sau lichid, denumit sorbent. Termenul de sorbţie desemnează atât procesul de
absorbţie (pătrunderea particulelor de sorbit în volumul sorbentului), cât şi
procesul de adsorbţie (acumularea şi reţinerea particulelor de sorbit la suprafaţa
sorbentului). Mecanismul sorbţiei depinde de natura interacţiunilor dintre speciile
chimice şi fazele sistemului. Principalele mecanisme de sorbţie sunt: adsorbţia,
absorbţia, biosorbţia, schimbul ionic şi complexarea. În majoritatea cazurilor de
sorbţie sunt implicate însă, mecanisme combinate (schimb ionic - adsorbţie,
schimb ionic - distribuţie Donnan etc.).
1.5 .Efectele cuprului asupra sanătății

Cuprul se poate gasi in multe tipuri de mancare, in apa de baut si in aer. Din aceasta
cauza, noi absorbim cantitati mari de cupru in fiecare zi. Absorbtia cuprului este necesara
deoarece cuprul este un element esential pentru sanatatea umana. Chiar daca oamenii pot suporta
concentratii mari de cupru, prea mult cupru poate cauza probleme grave de sanatate.
Concentratiile de cupru in aer sunt relativ mici, asa ca expunerea la cuprul din aerul respirat este
neglijabila. Dar oamenii care traiesc langa topitoriile ce procesează minereu de cupru în metal
sunt afectati prin expunerea la cupru din aer.In mediul de lucru, contaminarea cu cupru poate
indruma la o stare asemanatoare gripei cunoscuta ca si febra metalului. Aceasta stare va trece
dupa doua zile si este cauzata de sensibilitate. Expunerea la cupru pe o perioada lunga de timp
poate cauza iritatii la nivelul nasului, gurii si ochilor, dureri de cap, de burta, ameteala, varsaturi
si diaree. Absorbtiile de cupru in mod intentionat pot cauza daune la nivelul ficatului sau
rinichilor si chiar moartea.

1.6.Efectele cuprului asupra mediului.

Atunci cand cuprul ajunge in sol se ataseaza puternic de materia organica si de minerale.
Cuprul nu ajunge foarte departe dupa eliberare. In apele de suprafata, cuprul poate călători pe
distanțe mari, fie suspendate pe particulele de nămol sau sub forma de ioni liberi.
Cuprul se poate acumula în plante și animale atunci când este prezent în soluri. Pe soluri
bogate în cupru doar un număr limitat de plante au șansa de supraviețuire. De aceea nu sunt
multe plante in apropierea fabricilorcare elimina cupru. Datorită efectelor asupra plantelor,
cuprul este o amenințare gravă pentru producțiile terenurilor agricole. În cazul în care solurile
terenurilor agricole sunt poluate cu cupru, animalele vor absorbi concentrații care sunt
dăunătoare pentru sănătatea lor.

1.7. Papura (Typha sp., T. latifolia, T.Angustifolia). Generalitati.

Papura (Typha sp., T. latifolia, T.Angustifolia) este o planta cu capacitate mare de


bioacumulare. Typha (Papură) este singurul gen taxonomic din familia Typhaceae, ordinul
Poales. Genul cuprinde cca. 8 - 13 specii, unii botaniști includ aici și speciile din genul
Sparganium. Plantele din această categorie sunt plante acvatice care trăiesc în regiuni umede, de
mlaștină. Caracteristica acestor plante este forma tubulară a inflorescenței. Sunt plante semi-
acvatice ce preferă zonele umede, mlaștini, bălți, lacuri și râuri de pe toate continentele. Au
tulpini neramificate, perfect erecte, ce pot crește până la 3 m, frunze lungi, alternate și un fel de
flori ce formează ‘spicele’ caracteristice. Aceste spice sunt de două feluri: staminate (masculine)
– la vârful tulpinii și pistilate (feminine) – sub ele. În momentul în care planta ajunge la
maturitate deplină, spicele se coc într-un fel de pămătuf ce se dezintegrează sub acțiunea
vântului, dispersând semințele foarte mici (cam 0.2 mm).

Termenul de papură provine cel mai probabil din cuvântul foarte vechi πάπυρος
(papuros), preluat de greci de la egipteni și râspândit apoi de romani. Papuros este numele folosit
de Teofrast, cel mai faimos naturalist grec specializat pe botanică prin secolul IV î.e.n., pentru a
desemna părțile comestibile ale plantei din care se făcea și papirusul, Cyperus papyrus. Papura se
aseamănă cu papirusul datorită acceași dependențe față de apă și întrebuințărilor asemănătoare,
de aceea etimologia mi se pare explicabilă. Ambele au fost folosite de populațiile antice ca sursă
alimentară și ca materie primă pentru împletituri diverse (rogojini, coșuri, încălțăminte, frânghie)
și chiar pentru confecționarea hârtiei.

Alte plante care au aceleasi capacitate sunt: ciuma de apa (Elodea Canadensis), menta de
apa (Mentha aquatica), salata verde de apa (Pistia stratiotes), mana de apa (Glyceria maxima),
iarba alba (Phalaris arundinacea).

1.8. Avantaje si dezavantaje

Fitoremedierea este considerata o tehnologie careprotejeaza mediul perturbator, spre deosebire


de metode decuratire mecanice, cum ar fi excavare sol sau de pompare a apelor subterane
poluate. In ultimii 20 de ani, aceasta tehnologie a devenit tot mai populara si a fost folosita
pentru soluricontaminate cu plumb, uraniu, precum si arsen.

Alte avantaje:

 costul fitoremedierii este mai mic decat cel al proceselor traditionale;


 impact redus asupra mediului
 plantele pot fi usor monitorizate-posibilitatea de recuperare si re-utilizare de metale
pretioase(de catre societati specializate in "phytomining")(www.sciencedirect.com)
Un dezavantaj major al fitoremedierii esteca acesta necesita un angajament pe termen
lung deoarece procesul este dependent de cresterea plantelor, toleranta la toxicitate si capacitatea
de bioacumulare.
Fitoremedierea solului poate fi limitata de:

 Adâncimea zonei de tratare care este determinata de plantele folosite in fitoremediere. In


majoritatea cazurilor, acest procedeu poate fi folosit pe solurile de mica adancime.
 Concentratiile mari de substante periculoase pot fi toxice pentru plante.
 Comporta aceleasi limite de transfer in masa ca alte biotratamente
 Uneori se poate face doar in anumite sezoane, in functie delocatii.
 Poate transfera poluantii intre medii, cum ar fi de exemplu din solin aer.
 Nu este eficient pentru poluantii puternic absorbiti (cum ar fiPCB) si cei absorbiti slab.
 Toxicitatea si biodisponibilitatea produsilor de degradare nu suntintotdeauna cunoscute.
 Produsii pot fi mobilizati in apele subterane sau bioacumulati inanimale.

II. PARTE EXPERIMENTALĂ.

2.1. Aparatura si reactivi

 balanta analitica cu precizie de 5 zecimale MARCA KERN;


 baloane cotate;
 pahare Erlenmayer 5mL ,500mL
 sticla de ceas
 pipeta
 spatula
 cilindru
 apa bidistilata
 clorura de cupru (CuCl2 x2H2O)
 spectrofotometru UV-Vis MARCA SPECORD 200 PLUS

2.2. Mod de lucru

S-a utilizat papură din râul Jud. PH , Sat Priseaca , Comuna Gornet Cricov , preluând atât o
papură tânara , cat si una mai uscata .Am realizat acest lucru pentru a determina randamentul
plantei la extractia de metale grele din apa pentru fiecare tip de papura .
Am preparat o solutie de Cu (CuCl2 cu 2H2O), de concentrație 0.01 M si 0.001 M, am
introdus papura in solutia preparată ,apoi am pus recipientele cu papură pe o plită cu agitare
magnetică.Dupa realizarea acestora am facut masuratori pe parcursul a 8 zile la concentrația de
0.01 M iar la concentratia de 0.001 M in decursul a 11 zile ,cu ajutorul spectrofotometrului.

Dupa obținerea rezultatelor , am intocmit un tabel pentru fiecare dintre cele 2 concentratii si
am determinat absorbanta initiala (A%), cat si cea ramasa in solutie.
2.3. Rezultate experimentale

Tabelul 1.

Concetrația Absorbanța Absorbanța ramasa in Randamentul


c=0.001M A[%] soluție ƞ%
ti 93.42
t1 (96 h) 48.18 51.57 48.42
t2 (120 h) 32.61 67.68 65.09
t3 (144 h) 37.32 114.44 60.05
t4 (148 h) 29 77.70 68.95
t5 (168 h) 35.46 122.27 62.04
t6 (200 h) 32.52 91.7 65.18
t7 (240 h) 38.64 118 58.63
t8 (264 h) 33.06 85.56 64.61
t9 ( 266 h) 30.03 90.83 67.85

Tabelul 2.

Concetrația Absorbanța Absorbanța rămasa Randamentul


c=0.01M A[%] în solutie ƞ%
ti 109.6
t1 (24 h) 32.08 29.27 70.72
t2 (48 h) 25.16 78.42 77.04
t3 (50 h) 3.54 53.81 87.64
t4 (72 h) 14.47 106.86 86.79
t5 (74 h) 14.94 103.24 86.36
t6 (144 h) 10.23 68.47 90.66
t7 (168 h) 6.79 66.37 93.83
t8 (170 h) 5.45 80.26 95.02
2.4. Observații si concluzii

S-a observant dupa o zi de la inceperea experimentului ca randamentul a fost de 70.72%


pentru solutia de 0.01M, acesta crescand treptat in urmatoarele zile pana la 95.02%, valoarea a
ramas constanta , motiv pentru care am incheiat experimentul.Pentru cea de-a doua solutie de
concentratie 0.001 M , randamentul nu a fost atat de mare din cauza ca planta nu a fost atat de
tanara ca cea din solutia de 0.01 M. Metoda de epurare a apei ce contine cupru (Cu 2+ ) studiata ,
este una eficienta deoarece s-au observat randamente mari de epurare, aproape de 100% .

Dat fiind anotimpul in care papura se dezvolta si anume in lunile iulie-august , nu am putut
procura probe semnificative de planta , ci doar cateva fire inverzite ,influentand astfel
experimentul .
Dupa procesul de epurare , papura poate fi incinerata , bineinteles in cantitati mari , si se pot
recupera metalele grele pe care planta le-a extras din apele uzate si pot fi comercializate pentru
alte industrii.
Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Typha
2. https://ierburiuitate.wordpress.com/2013/06/08/papura/
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cupru
4. http://copperalliance.eu/ro/educa%C5%A3ie-%C5%9Fi-
cariere/date-despre-cupru

S-ar putea să vă placă și