Cap 4 PDF

INSTITUTUL NAŢIONAL DE
CERCETARE-DEZVOLTARE
DELTA DUNĂRII – TULCEA
G H I D M E TO D O L O G I C D E M O N I TO R I Z A R E A FA C TO R I L O R
HIDROMORFOLOGICI, CHIMICI ŞI BIOLOGICI PENTRU APELE DE SUPRAFAŢĂ
DIN REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Copyright © 2015 Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării
– Tulcea
Editor: Iuliana Mihaela Tudor
Toate drepturile asupra conținutului acestei ediții aparțin autorilor de
capitole. Este interzisă orice reproducere, integrală sau parțială, prin orice
mijloace, a acestui text și/sau a fotografiilor și desenelor cuprinse în
lucrarea de față fără acceptul autorilor de capitole.
Modul de citare a lucrării: Autorul/Autorii de capitol, 2015. Titlul

capitolului, în Tudor M. (ed.), Ghid metodologic de monitorizare a
factorilor hidromorfologici, chimici şi biologici pentru apele de
suprafaţă din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Editura Centrul de
Informare Tehnologică Delta Dunării, Tulcea, (paginile capitolului).
Grafică și editare imagini: Gabriel G. Lupu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Ghid metodologic de monitorizare a factorilor hidro-morfologici,
chimici şi biologici pentru apele de suprafaţă din Rezervaţia
Biosferei Delta Dunării: metode de monitorizare a elementelor
hidromorfologice de calitate pentru clasificarea stării ecologice
a canalelor şi lacurilor, metode de monitorizare a indicatorilor
biologici în ecosistemele acvatice ale Deltei Dunării, metode de
analiză şi prezentare a datelor. - Tulcea: Editura Centrul de
Informare Tehnologică Delta Dunării, 2015
Bibliogr.
ISBN 978-606-93721-8-0
913(498)(282.243.76)
Această lucrare este rezultatul unei colaborări a membrilor colectivelor de

cercetare din cadrul Institutului Național de Cercetare Dezvoltare Delta
Dunării Tulcea
Editura Centrul de Informare Tehnologică Delta Dunării

ISBN: 978-606-93721-8-0
GHID METODOLOGIC
DE MONITORIZARE A FACTORILOR
HIDROMORFOLOGICI, CHIMICI ŞI BIOLOGICI
PENTRU APELE DE SUPRAFAŢĂ DIN
REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Editor: Iuliana-Mihaela TUDOR
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării - Tulcea
2015
AUTORI
Metode de monitorizare a elementelor

hidromorfologice de calitate pentru clasificarea
stării ecologice a canalelor și lacurilor
Iulian NICHERSU
Eugenia CIOACĂ
Marian MIERLĂ
Cristian TRIFANOV
Iuliana I. NICHERSU
Anca IONAȘCU
Metode de monitorizare a indicatorilor fizico-chimici
în ecosistemele acvatice ale Deltei Dunării
Liliana TEODOROF
Cristina DESPINA
Adrian BURADA
Daniela SECELEANU–ODOR
Irina ANUȚI
Metode de monitorizare a indicatorilor biologici
în ecosistemele acvatice ale Deltei Dunării
Iuliana-Mihaela TUDOR
Orhan IBRAM
Liliana TÖRÖK
Silviu COVALIOV
Mihai DOROFTEI
Marian TUDOR
Aurel NĂSTASE
Ion NĂVODARU
Metode de analiză şi prezentare a datelor
Orhan IBRAM
Eugenia CIOACĂ
Liliana TEODOROF
Iuliana-Mihaela TUDOR
Aurel NĂSTASE
Marian TUDOR
Irina CERNIȘENCU
3
CUPRINS
Prefață ............................................................................................. 7
Introducere ............................................................................................. 9
1. Metode de Monitorizare a elementelor hidromorfologice de calitate
pentru clasificarea stării ecologice a canalelor și lacurilor ............................................................... 13
1.1 Studiul regimului hidrologic. Cantitatea și dinamica curgerii apei și sedimentelor ..................... 13
1.1.1 Măsurarea nivelurilor apei în rețeaua hidrografică a Deltei Dunării ..................................... 15
1.1.2 Măsurarea nivelului apei într-o stație hidrometrică .............................................................. 17
1.1.3 Măsurarea vitezei de curgere a apei ...................................................................................... 20
1.1.3.1 Măsurători de viteze și debite cu Flow Tracker ................................................................ 21
1.1.3.2 Măsurarea debitului unui curs de apă cu adâncime mare
cu echipamentul River Surveyor M9 ............................................................................... 22
1.1.4 Măsurarea turbidității apei ........................................................................................... 27
1.1.4.1 Calculul debitului solid ........................................................................................... 28
1.2 Studiul dinamicii morfologice a rețelei hidrografice ................................................................... 29
1.2.1 Profilul morfologic al albiei cursurilor de apă - măsurători morfohidrografice ..................... 30
1.2.1.1 Modul de lucru al sonarului Multi-Beam ........................................................................ 30
1.2.1.2 Realizarea Bazelor GPS ........................................................................................... 33
1.2.1.3 Metode de procesare și analiză topo-hidrografică ........................................................... 34
1.2.2 Construirea profilului morfologic al albiei cursurilor de apă: canale și lacuri ........................ 35
1.2.3 Structura și substratul patului albiei ..................................................................................... 35
2. Metode de monitorizare a indicatorilor fizico-chimici
în ecosistemele acvatice ale Deltei Dunării ...................................................................................... 41
2.1 Metode de prelevare a probelor de apă de suprafață pentru analiza fizico–chimică .................. 41
2.2 Metode de analiză fizico–chimică ............................................................................................. 46
2.2.1 Termometrie ............................................................................................. 46
2.2.1.1 Determinarea temperaturii apei ..................................................................................... 46
2.2.2 Metode electrochimice ........................................................................................... 46
2.2.2.1 Determinarea pH–ului ........................................................................................... 46
2.2.2.2 Determinarea conductivității .......................................................................................... 48
2.2.3 Metode gravimetrice ........................................................................................... 48
2.2.3.1 Determinarea materiilor în suspensie ............................................................................. 49
2.2.3.2 Determinarea reziduului filtrabil la 105oC ....................................................................... 49
2.2.4 Metode volumetrice ............................................................................................ 50
2.2.4.1 Determinarea indicelui de permanganat ......................................................................... 51
2.2.4.2 Determinarea consumului chimic de oxigen (metoda cu bicromat de potasiu) .............. 53
2.2.4.3 Determinarea oxigenului dizolvat .................................................................................... 55
2.2.4.4 Determinarea consumului biochimic de oxigen la 5 zile ................................................. 57
2.2.4.5 Determinarea carbonaților și bicarbonaților .................................................................. 59
2.2.4.6 Determinarea calciului ........................................................................................... 60
2.2.4.7 Determinarea magneziului ........................................................................................... 61
2.2.4.8 Determinarea clorurilor ........................................................................................... 63
2.2.5 Metode spectrometrice cu absorbție moleculară .................................................................. 64
2.2.5.1 Determinarea azotului amoniacal .................................................................................... 65
2.2.5.2 Determinarea azotiților ........................................................................................... 68
5
2.2.5.3 Determinarea azotaților ........................................................................................... 70
2.2.5.4 Determinarea fosforului mineral și fosforului total .......................................................... 73
2.2.5.5 Determinarea fenolilor ........................................................................................... 75
2.2.5.6 Determinarea clorofilei „a” ........................................................................................... 77
2.2.5.7 Determinarea agenților de suprafață anionici ................................................................. 78
2.2.5.8 Determinarea sulfaților ........................................................................................... 81
2.2.6 Metode de mineralizare ........................................................................................... 83
2.2.6.1 Metoda de mineralizare cu microunde ............................................................................. 83
2.2.6.2 Metoda de mineralizare prin încălzire termostatată cu refluxare ..................................... 84
2.3 Metode de analiză a metalelor grele în ecosistemele acvatice ................................................... 84
2.3.1 Determinarea metalelor prin spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv ............... 87
2.3.2 Determinarea metalelor prin spectrometrie de absorbție atomică ...................................... 89
2.4 Determinarea micropoluanților organici prin gazcromatografie ................................................. 90
3. Metode de monitorizare a indicatorilor biologici
în ecosistemele acvatice ale Deltei Dunării ....................................................................................... 95
3.1 Fitoplanctonul /Fitobentosul ........................................................................................... 96
3.1.1 Metoda de prelevare a probelor de fitoplancton ................................................................... 96
3.1.2 Metoda de prelevare a probelor de fitobentos ...................................................................... 97
3.1.3 Metoda investigativă de măsurare „in situ” a
biomasei fitoplanctonice și fitobentonice .............................................................................. 97
3.1.4 Metoda de prelucrare primară a probelor de fitoplancton .................................................... 99
3.1.4.1 Tehnici de numărare ........................................................................................... 99
3.1.4.1.1 Analiza în camera de numărat ..................................................................................... 101
3.1.4.2 Compoziția specifică .......................................................................................... 102
3.2 Macrofitele acvatice .......................................................................................... 103
3.2.1 Metoda de prelevare .......................................................................................... 103
3.2.1.1 Evaluarea parametrilor de habitat .................................................................................. 106
3.2.1.2 Evaluarea biomasei vegetale (biovolum) ........................................................................ 107
3.3 Zooplanctonul ......................................................................................... 109
3.3.1 Selectarea punctelor de prelevare ........................................................................................ 109
3.3.2 Procedurile de prelevare a probelor în teren ......................................................................... 110
3.3.3 Analiza probelor în laborator .......................................................................................... 111
3.3.3.1 Tehnici de identificare și numărare a zooplanctonului ...................................................... 112
3.4 Macronevertebratele acvatice .......................................................................................... 112
3.4.1 Selectarea punctelor de prelevare ......................................................................................... 112
3.4.2 Perioada și frecvența de prelevare ......................................................................................... 114
3.4.2.1 Prelevarea probelor .......................................................................................... 114
3.4.2.1.1 Prelevarea cu draga .......................................................................................... 114
3.4.2.1.2 Colectarea cu ajutorul unui fileu hidrobiologic ......................................................... 115
3.4.2.2 Sortarea materialului colectat în laborator ...................................................................... 115
3.4.2.3 Identificarea taxonomică .......................................................................................... 117
3.5 Peștii .......................................................................................... 120
3.5.1 Materialele și instrumentele necesare în cercetarea peștilor ................................................ 120
3.5.2 Metode de eșantionare .......................................................................................... 120
4. Metode de analiză și prezentare a datelor .......................................................................................... 124
Bibliografie .......................................................................................... 138
Glosar .......................................................................................... 143
6
PREFAȚĂ
Directiva Cadru pentru Apă reprezintă una dintre componentele importante

ale legislației europene pentru protecția mediului în general și a ecosistemelor
acvatice în special, care, din momentul publicării, în anul 2000, a ghidat eforturile
comunității științifice, a societății civile și a factorilor de decizie din statele mem-
bre ale comunității europene către atingerea obiectivelor pe termen lung de pro-
tecție și îmbunătățire a calității mediului acvatic.
Numărul mare al metodelor de evaluare a calității apei, dezvoltate de-a lungul
timpului a condus la potențiala diversitate a soluțiilor științifice și tehnice tran-
sformând standardizarea, optimizarea și adaptarea metodologiilor la condițiile de
mediu specifice fiecărui stat membru într-o adevărată provocare. În acest sens,
Directiva Cadru pentru Apă, a reprezentat un stimulent pentru a standardiza
metodele de prelevare şi analiză a parametrilor monitorizaţi pentru ecosistemele
acvatice.
Lucrarea „Ghid metodologic de monitorizare a factorilor hidromorfologici,
chimici şi biologici pentru apele de suprafaţă din Rezervaţia Biosferei Delta
Dunării” prezintă o abordare interdisciplinară a metodologiei de caracterizare a
stării ecologice cu exemple din practica și experiența specialiștilor din cadrul
Institutului Național de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD).
Scopul acestei lucrări este de a veni în sprijinul celor a căror activitate este
legată de ecologia apelor de suprafață și se adresează atât persoanelor care
lucrează în domeniul cercetării și supravegherii mediului cât și în domeniul
învățământului universitar de specialitate.
Marian Tudor
Director General,
Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Delta Dunãrii
7
Mulțumiri
Suntem recunoscători pentru revizuirea textului și pentru furnizarea de

informații științifice domnului Dr. Ing. Mircea Staraș, care s-a dedicat cu
profesionalism timp de 43 de ani, cercetării ecosistemelor acvatice din Delta
Dunării în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvolatre Delta Dunării.
Această carte este parte a unui proiect de cercetare în cadrul Programului
Nucleu, co-finanţat de Ministerul Educației și Cercetării Științifice.
8
INTRODUCERE
Gestionarea apei presupune o viziune holistică și integrată a Complexelor Acvatice din Delta
Dunării și prin urmare este nevoie de colaborare cu experți în diferite discipline. De un interes deo-
sebit se bucură morfo-hidrologia, care studiază dinamica morfohidrografică — schimbările morfo-
logice ale albiei, urmare proceselor fluviale ce au loc sub regimul curgerii apei şi transportului de
aluviuni. De asemenea, trebuie să ținem seama de funcțiile ecosistemelor din Delta Dunării, în care
sistemul circulației apei are un rol determinant. Pentru ca biocenozele acvatice să supraviețuiască
sau să se dezvolte, este necesar ca parametrii morfo-hidrologici să aibă anumite limite de variație.
Trebuie menționat că în Delta Dunării, sistemul circulației apei are interacțiuni foarte complexe,
care nu sunt vizibile imediat. De aceea monitoringul morfo-hidrologiei a devenit, prin urmare, un
instrument important pentru a înțelege comportamentul sub modificări diferite (naturale sau an-
tropice) și în condiții la limită sau diferite condiții interne, cum ar fi parametri sau chiar reprezentări
funcționale ale diferitelor fenomene identificate.
Asigurarea calităţii datelor furnizează un set de principii operative care urmărite în mod strict în
timpul colectării şi analizei probelor vor produce un set de date de calitate cunoscută, ceea ce în-
seamnă că acurateţea rezultatelor analitice poate fi exprimată cu un grad mare de confidenţă.
În asigurarea calităţii datelor sunt incluse operaţii de control şi evaluare ale calităţii. Metodologia
colectării datelor pentru fiecare din domeniile selectate trebuie stabilită astfel încât să asigure cali-
tatea datelor. În acest sens sunt necesare câteva precizări generale aplicabile fiecărui domeniu, iar
cele particulare (acolo unde este cazul) vor fi precizate pentru domeniile în cauză.
Asigurarea calităţii presupune asigurarea credibilităţii datelor de monitoring şi include controlul
calităţii datelor care se referă la procedurile operaţionale necesare obţinerii standardelor de perfor-
manţă în monitoring. Toate activităţile, începând cu colectarea datelor, analizele de laborator,
analizele statistice, raportarea datelor, sunt potenţiale surse de eroare. Deoarece aceste erori pot
afecta semnificativ rezultatele, un efort considerabil trebuie făcut în sensul reducerii acestora cât
mai mult cu putinţă.
Selectarea celei mai potrivite metode în conformitate cu scopul programului de monitoring şi
asigurarea calităţii datelor ce urmează a fi obţinute trebuie asigurată înainte ca rezultatele să fie
acceptate şi incluse în actul decizional.
În general calitatea datelor este asigurată prin strategia de monitoring, care trebuie stabilită
astfel încât să răspundă obiectivelor programului de monitoring.
Metode standardizate de colectare şi analiză a datelor trebuie să asigure:
3 colectarea unui număr optim de unităţi de probă cu o anumită frecvenţă şi din staţii stabilite
în conformitate cu scopul programului de monitoring,
3 compararea setului de date între staţii diferite,
3 colectarea şi analiza datelor de către un personal instruit.
Foarte importantă este etichetarea și înregistrarea în fișele de teren corespunzătoare probelor
prelevate (data, staţia, persoana care a făcut prelevarea, măsurarea, etc.) pentru a asigura identifi-
carea lor rapidă, transportul şi stocarea probelor în condiţii optime, calibrarea şi întreţinerea instru-
mentelor şi aparaturii utilizate.
Conform ANEXEI V a Directivei-cadru privind apa (D.C.A) 60/2000/EC, clasificarea stării ecologice
a apelor de suprafaţă se realizează pe baza evaluării a trei tipuri de elemente de calitate, şi anume:
3 elemente fizico-chimice,
3 elementele biologice,
3 elementele hidromorfologice care suportă elementele biologice.
9
Reţeaua hidrografică a Deltei Dunării este constituită din două tipuri de corpuri de apă de supra-
faţă şi anume: canale şi lacuri.
Monitoringul biodiversității și caracteristicilor morfo-hidrografice în Rezervația Biosferei Delta
Dunării au în principal un scop conservativ şi asigură colectarea datelor cu privire la structura, fun-
cţiile şi dinamica sistemului circulației apei (vezi Harta).
Calitatea apelor curgătoare europene a fost evaluată până nu demult folosind în special parame-
trii abiotici. Evaluarea coerentă a stării habitatelor acvatice este o condiție pentru soluţiile la proble-
mele ecologice prezentate în Directiva Europeană privind Calitatea Apelor (EU Water Framework
Directive – WFD), în Directiva Habitate (EU Habitats Directive) şi în Convenţia asupra Diversităţii Bio-
logice (International Convention on Biological Diversity - CBD).
Se observă o preocupare actuală a țărilor europene de a aduce apele curgătoare cât mai aproape
de condiţiile naturale, prin cercetare, cunoaştere şi evaluarea porțiunilor care necesită conservare
şi/sau restaurare.
În evaluarea calității apelor, conform Directivei Europene privind Calitatea Apelor (WFD), se
impune folosirea atât a parametrilor chimici cât şi a celor ecologici.
Există obligativitatea statelor membre ale Uniunii Europene de a identifica pe teritoriul său zonele
de referintă (condiţii de referinţă) în cadrul fiecărui curs de apă de pe teritoriul lor, ce pot fi utilizate
ca repere pentru calitatea bună a apei (DCA – Anexa V).
Directiva-cadru privind apa (DCA) prevede ca toate corpurile de apă europene naturale, trebuie
să fie încadrate în una dintre cele cinci categorii de stare ecologică, definind gradul de influență al
activităților antropice.
Directiva stabilește obiectivul de atingerea unei „bune stări ecologice” pentru toate apele de
supra-față ale Europei până în 2015. Aceasta reprezintă o provocare semnificativă, deoarece
evaluări recente au apreciat că cel puțin 40 % din corpurile de apă de suprafață ale UE sunt expuse
riscului de a nu îndeplini obiectivul pentru 2015, http://ec.europa.eu/environment/water/partici
pation /pdf/ waternotes/WN7-intercalibration-RO.
Utilizarea unei singure metode de evaluare a corpurilor de apă nu reprezintă o soluție elocventă,
de aceea fiecare stat membru își alege propriile metode, în conformitate cu dispozițiile directivei.
Intercalibrarea permite ca diferitele sisteme naționale să obțină rezultate comparabile.
Activitatea se concentrează pe definirea limitelor superioare și inferioare ale stării ecologice
bune. Linia de demarcație dintre starea „bună” și cea „medie” este deosebit de importantă, deoare-
ce cu ajutorul acesteia se stabilește dacă un corp de apă îndeplinește obiectivul pentru anul 2015 al
directivei în materie de „stare ecologică bună”.
Elementele esențiale ale unui program de monitoring trebuie să conțină o componentă care să
asigure calitatea datelor, prin:
3 stabilirea corectă a tehnicii de prelevare şi a mărimii unităţii de probă,
3 alegerea corectă a staţiilor,
3 notarea corectă a probelor pe teren,
3 întreţinerea corectă a dispozitivelor de prelevare (spălarea după fiecare utilizare),
3 personal specializat în prelevarea şi fixarea probelor,
3 compararea cu exemplare din colecţii pentru acurateţea determinărilor,
3 literatură de specialitate (chei de determinare actualizate),
3 instruirea periodică a personalului.
10
INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERECETARE-DEZVOLTARE DELTA DUNĂRII
Ghid metodologic de monitorizare a factorilor hidromorfologici, chimici şi biologici pentru apele de suprafaţă din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării
29
30
31
17
27
19
9
28
1 4 3 7 10
8 18
6 32 33
5 34
2 11
15 21
13 24 23
22
12 16 14
20
35
36
25
26
0 7,5 15 km
Localizarea stațiilor de prelevare a probelor pentru determinarea parametrilor fizico-chimici și biologici
Complex Somova-Parcheș: 1. L. Rotund, 2. L. Somova, 3. can. alim. Somova-Parcheș, 4. L. Parcheș, 5. L.

Câșla, 6. can. deversare ALUM, 7. can. evacuare Somova-Parcheș; Complex Șontea-Furtuna: 8. L. Furtuna, 9.
L. Nebunu, 10. can. Șontea; Complex Gorgova-Isac: 11. L. Cuibul cu Lebede, 12. L. Uzlina, 13. L. Isac, 14. L.
Gorgoștel, 15. can. Litcov, 16. can. Perivolovca; Complex Matița-Merhei: 17. L. Merhei, 18. L. Miazăzi, 19.
can. Lopatna; Complex Roșu-Puiu: 20. L. Erenciuc, 21. L. Iacub, 22. L. Roșu, 23. L. Roșuleț, 24. can. Crișan-
Caraorman; Complex Razim-Sinoe: 25. L. Razim-Bisericuța, 26. L. Golovița; Brațul Chilia: 27. av. Izmail, 28.
Ceatal Chilia, 29. Periprava, 30. am. Bâstroe, 31. av. Bâstroe; Brațul Sulina: 32. am. oraș Sulina, 33. av. oraș
Sulina; Brațul Tulcea: 34. Ceatal Sfântu Gheorghe; Brațul Sfântu Gheorghe: 35. am. localitate, 36. av.
localitate.
11
4 METODE DE ANALIZĂ ŞI PREZENTARE A DATELOR
O. Ibram, I.-M. Tudor, E. Cioacă, L. Teodorof, A. Năstase, M. Tudor, I. Cernișencu
Conform Directivei Cadru pentru Apă, din punctul de vedere al elementelor hidromorfologice,
biologice și chimice, definirea celor 3 stări de calitate se prezintă în tabelele 4.1 – pentru canale,
brațele Deltei Dunării şi 4.2 – pentru lacuri.
Criteriul de calitate hidromorfologică „Continuitatea râului” este realizat în totalitate întrucât în
cadrul reţelei hidrografice a Deltei Dunării nu există lucrări hidrotehnice transversale pe direcţia de
curgere a apei, sau alte intervenţii antropice care să întrerupă continuitatea curgerii apei şi implicit,
migrarea organismelor acvatice.
Tabelul 4.1. Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună și moderată a râurilor.
Stare foarte bună Stare bună Stare moderată

Elementul hidromorfologic de calitate — Regimul hidrologic
Cantitatea şi dinamica curgerii şi Condiţiile sunt în conformitate Condiţiile sunt în conformitate
legătura rezultantă cu apele cu atingerea valorilor specificate cu atingerea valorilor specificate
subterane, reflectă în totalitate, pentru elementele de calitate pentru elementele de calitate
sau aproape în totalitate, condiţiile biologică. biologică.
nemodificate.
Elementul hidromorfologic de calitate — Continuitatea râului
Continuitatea râului nu este Condiţiile sunt în conformitate Condiţiile sunt în conformitate
perturbată de activităţile cu atingerea valorilor specificate cu atingerea valorilor specificate
antropice şi permite migrarea pentru elementele de calitate pentru elementele de calitate
neperturbată a organismelor biologică. biologică.
acvatice şi transportul de
sedimente.
Elementul hidromorfologic de calitate — Condiţiile morfologice
Profilul canalului, variaţiile de Condiţiile sunt în conformitate Condiţiile sunt în conformitate
lăţime şi de adâncime, vitezele de cu atingerea valorilor specificate cu atingerea valorilor specificate
curgere, condiţiile de substrat şi pentru elementele de calitate pentru elementele de calitate
atât structura cât şi condiţiile biologică. biologică.
zonelor riverane corespund în
totalitate sau aproape în totalitate
condiţiilor nemodificate.
Element fizico-chimic de calitate — Condiții generale
Valorile elementelor Temperatura, bilanțul de oxigen, Condiţiile sunt în conformitate
fizico–chimice corespund în pH, capacitatea de neutralizare a cu atingerea valorilor specificate
totalitate sau aproape în totalitate acidului și salinitatea nu ating pentru elementele de calitate
condițiilor nemodificate. nivele peste limita stabilită pentru biologică.
Concentrațiile nutrienților rămân asigurarea funcționării
în intervalul normal pentru condiții ecosistemului specific tipului și
nemodificate. realizarea valorilor specificate
Nivelele de salinitate, pH, pentru elementele de calitate
bilanțul de oxigen, capacitatea de biologice.
neutralizare a acidului și Concentrațiile nutrienților nu
temperatura nu arată semne de depășesc nivelele stabilite astfel
modificări antropogene și rămân încât să asigure funcționarea
în intervalul normal pentru ecosistemelor și realizarea
condițiile nemodificate. valorilor specificate pentru
elementele biologice de calitate.
124

Element biologic de calitate — Fitoplancton
Compoziția taxonilor Sunt schimbări ușoare ale Compoziția taxei planctonice
fitoplanctonului corespunde în compoziției și abundenței taxei difera moderat fata de
totalitate sau aproape în totalitate planctonice comparativ cu comunitatile specifice tipului.
condițiilor nemodificate. cumunitățile specifice tipului. Abundența este moderat
Abundența medie a Aceste schimbări nu arată creșteri deranjata și poate fi astfel încat să
fitoplanctonului este în deplină accelerate ale algelor care să ducă produca o perturbare importanta
conformitate cu condițiile fizico- la perturbări nedorite în ceea ce nedorita a valorilor altor elemente
chimice specifice tipului de corp privește bilanțul organismelor biologice sau fizico-chimice de
de apă și nu sunt atat de mult prezente în corpul de apă sau calitate.
alterate condițiile de transparență calitatea fizico-chimică a apelor Se poate produce o ușoară
specifice tipului. sau sedimentului. creștere a frecvenței și intensității
Inflorirea algală se produce cu o Se poate produce o ușoară înfloririi algale. Infloriri persistente
frecvență și o intensitate în creștere a frecvenței și intensității se pot produce în lunile de vară.
conformitate cu condițiile fizico- înfloririi planctonului specific
chimice specifice tipului. tipului.
Compoziția taxonilor
fitoplanctonului corespunde în
condițiilor nemodificate.
Element biologic de calitate — Macrofite și fitobentos
Compoziția taxonilor Sunt schimbări ușoare ale Compoziția taxei macrofitice și
corespunde în totalitate sau compozitiei și abundenței taxei fitobentice difera moderat față
aproape în totalitate condițiilor macrofitice și fitobentice de comunitatea specifică tipului
nemodificate. comparativ cu comunitățile și este semnificativ mai rea decât
specifice tipului. Astfel de în cazul starii bune.
Nu sunt schimbări detectabile în
schimbări nu indică nici o creștere
abundența medie a macrofitelor accelerată a fitobentosului sau a Sunt evidente schimbările
și fitobentosului. unor forme evoluate de viață a moderate în abundența medie a
plantei care să conducă la dereglări macrofitelor și fitobentosului.
nedorite în echilibrul organismelor Comunitatea fitobentică poate
prezente în corpurile de apă sau a să interfereze și în anumite zone
calității fizico-chimice ale apei sau a să fie înlocuită de grupurile sau
sedimentului. învelișurile de bacterii prezente
Comunitatea fitobentică nu este ca rezultat al activităților
afectată negativ de grupurile sau antropogene.
învelișurile de bacterii prezente din
cauza activităților antropogene.
Element biologic de calitate — Nevertebrate bentice

Compoziția taxonilor și Exista schimbări ușoare ale Compoziția și abundența taxei
abundența corespunde în compoziției și abundenței taxei nevertebratelor diferă moderat
totalitate sau aproape în totalitate nevertebratelor față de față de comunitățile specifice
condițiilor nemodificate. comunitățile specifice tipului. tip. Grupurile taxonomice
Raportul dintre taxa sensibilă la Raportul dintre taxa sensibilă la majore ale comunității specifice
perturbări și cea insensibilă, nu perturbări și cea insensibilă, arată tip sunt absente.
arată semne de alterare față de o ușoară alterare față de nivelele Raportul dintre taxa sensibilă la
nivelele în condiții nemodificate. specifice tipului. perturbări și cea insensibilă, este
Nivelul diversității taxei Nivelul diversității taxei substanțial mai mică decât
nevertebratelor nu arată nici un nevertebratelor arată ușoare nivelul specific tipului și
semn de alterare față de nivelul semne de alterare față de semnificativ mai mic față de
nemodificat. nivelurile specifice tipului. nivelul specific stării bune.
Tabelul 4.1. Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună și moderată a râurilor – continuare
125

Element biologic de calitate — Fauna piscicolă
Compoziția speciilor și abundența Sunt ușoare schimbări ale Compoziția și abundența
corespund în totalitate sau aproape compoziției și abundenței speciilor de pești difera moderat
în totalitate condițiilor speciilor față de comunitățile față de comunitatile specifice tip
nemodificate. specifice tipului care pot fi care pot fi atribuite impactului
Sunt prezente toate speciile atribuite impactului antropogenic antropogenic asupra
specifice tip, sensibile la perturbări. asupra elementelor fizico-chimice elementelor fizico-chimice sau
Structurile vârstei comunităților și hidromorfologice de calitate. hidromorfologice de calitate.
de pești arată un mic semn de Structura vârstei comunităților Structura vârstei comunităților
perturbare antropogenică dar nu de pești arată semne de de pești arată semne importante
indică o deficiență în reproducerea perturbare care pot fi atribuite de perturbare antropogenică în
sau dezvoltarea vreunei specii în impactului antropogenic asupra măsura în care o proporție
particular. elementelor de calitate fizico- moderată a speciilor specifice
chimică și hidromorfologică, și în tipului sunt absente sau au o
anumite circumstanțe sunt abundență foarte scazută.
indicatorul unei deficiențe în
reproducerea sau dezvoltarea
unor specii anume, în măsura în
care unele clase de vârstă lipsesc.

fizico–chimice corespund în pH, capacitatea de neutralizare a cu atingerea valorilor specificate
totalitate sau aproape în totalitate acidului și salinitatea nu ating pentru elementele de calitate
condițiilor nemodificate. nivele peste limita stabilita pentru biologică.
Concentrațiile nutrientilor rămân asigurarea functionarii
în intervalul normal pentru condiții ecosistemului specific tipului si
nemodificate. realizarea valorilor specificate mai
Nivelele de salinitate, pH, sus pentru elementele biologice
bilanțul de oxigen, capacitatea de de calitate.
neutralizare a acidului și Concentrațiile nutrientilor nu
temperatura nu arată semne de depășesc nivelele stabilite astfel
modificări antropogene și rămân încât să asigure funcționarea
în intervalul normal pentru ecosistemelor și realizarea
condițiile nemodificate. valorilor specificate mai sus pentru
elementele biologice de calitate.
Element fizico-chimic de calitate — Poluanți sintetici specifici

Concentrațiile sunt aproape de Concentrațiile nu depășesc Condiţiile sunt în conformitate
zero sau cel puțin sub limita de standardele stabilite cu atingerea valorilor specificate
detecție pentru cele mai avansate pentru elementele de calitate
tehnici analitice în general folosite. biologică.
Element fizico-chimic de calitate — Poluanți specifici nesintetici
Concentrațiile ramân în Concentrațiile nu depășesc Condiţiile sunt în conformitate
intervalul normal al condițiilor standardele stabilite cu atingerea valorilor specificate
nemodificate (nivelele istorice pentru elementele de calitate
(anterioare)) biologică.
Tabelul 4.1. Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună și moderată a râurilor – continuare
126
În condiţii de nivele scăzute ale apei Dunării, zonele de depozite de sedimente aluvionare „con-
struite” (urmare a procesului fluvial de colmatare) pe unele canale secundare şi gârle, precum şi la
gurile de descărcare a unor canale în lacuri, constituie zone de deconectare a acestor canale de la
canalele principale. Ca urmare, căile de migrare a organismelor acvatice sunt întrerupte, ceea ce
conduce la modificări asupra stării de calitate a elementelor biologice.
Tabelul 4.2. Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună și moderată în lacuri.

Elementul hidromorfologic de calitate — Regimul hidrologic
Cantitatea şi dinamica curgerii şi Condiţiile sunt în conformitate Condiţiile sunt în conformitate
legătura rezultantă cu apele cu atingerea valorilor specificate cu atingerea valorilor specificate
subterane, reflectă în totalitate, pentru elementele de calitate pentru elementele de calitate
sau aproape în totalitate, condiţiile biologică. biologică.
nemodificate.
Elementul hidromorfologic de calitate — Condiţiile morfologice
Variaţia adâncimii lacului, Condiţiile sunt în conformitate Condiţiile sunt în conformitate
cantitatea și structura substratului cu atingerea valorilor specificate cu atingerea valorilor specificate
precum și structura sau condiţiile pentru elementele de calitate pentru elementele de calitate
zonelor de ţărm corespund în biologică. biologică.
cu condiţiile nemodificate.
Element biologic de calitate — Fitoplancton
Compoziția taxonilor și abundența Sunt ușoare schimbări ale Compoziția și abundența taxei
fitoplanctonului corespunde în compoziției și abundenței taxei planctonice diferă moderat de
totalitate sau aproape în totalitate planctonice comparativ cu comunitățile specifice tipului.
condițiilor nemodificate. cumunitățile specifice tipului. Biomasa este moderat
Biomasa medie a fitoplanctonului Aceste schimbări nu arată creșteri deranjată și poate să producă o
este în conformitate cu condițiile accelerate ale algelor care să ducă perturbare semnificativă nedorită
fizico-chimice specifice tipului și nu la perturbări nedorite în ceea ce a condițiilor altor elemente
duce la o alterare semnificativă a priveste bilanțul organismelor biologice și fizico-chimice de
condițiilor de transparență specifice prezente în corpurile de apă sau calitate a apei sau sedimentelor.
tipului. calitatea fizico-chimică a apelor Se poate produce o creștere
Inflorirea fitoplanctonului se sau sedimentului. moderată a frecvenței și
produce cu o frecvență și o Se poate produce o ușoară intensității înfloririi planctonice.
intensitate în conformitate cu creștere a frecvenței și intensității Se poate produce o înflorire
condițiiile fizico-chimice specifice
înfloririi planctonului specific persistentă în lunile de vară.
tipului.
tipului.
Compoziția taxonilor Sunt ușoare schimbări ale Compoziția taxei macrofitice și
corespunde în totalitate sau compoziției și abundenței taxei fitobentice diferă moderat față
aproape în totalitate condițiilor macrofitice și fitobentice de comunitatea specifică tipului
nemodificate. comparativ cu cumunitățile și este semnificativ mai rea decât
specifice tipului. Asemenea în cazul stării bune.
Nu sunt schimbări detectabile în schimbări nu indică o creștere
abundenta medie a macrofitelor accelerată a fitobentosului sau a Sunt evidente schimbările
și fitobentosului. formelor mai evoluate ale vieții moderate în abundența medie a
plantelor ducând la perturbări macrofitelor și fitobentosului.
nedorite asupra bilanțului
organismelor prezente în corpurile
de apă sau asupra calității din
punct de vedere fizico-chimic a
apelor.
127

Comunitatea fitobentică nu este Comunitatea fitobentică poate
afectată negativ de grupurile sau să interfereze și în anumite zone
învelișurile de bacterii prezente să fie înlocuită de grupurile sau
datorită activitățiii antropogene. învelișurile de bacterii prezente
ca rezultat al activităților
antropogene.
Element biologic de calitate — Nevertebrate bentice
Compoziția taxonilor și abundența Sunt schimbari usoare ale Compoziția și abundenta taxei
corespunde în totalitate sau compozitiei si abundentei taxei nevertebratelor difera moderat
aproape în totalitate condițiilor nevertebratelor comparativ cu fata de conditiile specifice
nemodificate. comunitatile specifice tipului. tipului.
Raportul dintre taxa sensibilă la Raportul între taxa sensibila la Grupurile taxonomice majore ale
perturbări și cea insensibilă nu perturbatii si cea insensibila arata comunitatii specifice tipului sunt
absente.
arată nici un semn de alterare față usoare semne de alterare fata de
Raportul între taxa sensibila si
de nivelurile nemodificate. nivelele specifice tipului. insensibila la modificare si
Nivelul diversității taxei Nivelul de diversitate a taxei nivelul de diversitate, sunt
nevertebratelor nu arată nici un nevertebratelor arata semne substantial mai scazute fata de
semn de alterare față de nivelurile usoare de alterare fata de nivelul specific tip si semnificativ
nemodificate. nivelurile specifice tipului. mai scazute decat pentru starea
buna.
Element biologic de calitate — Fauna piscicolă
Compoziția speciilor și abundența Sunt ușoare schimbări ale Compoziția și abundența
corespund în totalitate sau aproape compoziției și abundenței speciilor speciilor de pești difera moderat
în totalitate condițiilor față de comunitățile specifice față de comunitatile specifice tip
nemodificate. tipului care pot fi atribuite care pot fi atribuite impactului
impactului antropogenic asupra antropogenic asupra
Sunt prezente toate speciile elementelor de calitate fizico-
specifice tip, sensibile la perturbări. chimice și hidromorfologice. elementelor fizico-chimice sau
Structura vârstei comunităților de hidromorfologice de calitate.
Structura vârstei comunităților
pești arată un mic semn de de pești arată semne de Structura vârstei comunităților
perturbare antropogenică dar nu perturbare care pot fi atribuite de pești arată semne importante
indică o deficiență în reproducerea impactului antropogenic asupra de perturbare antropogenică în
sau dezvoltarea vreunei specii în elementelor de calitate fizico- măsura în care o proporție
particular. chimică și hidromorfologică, și în moderată a speciilor specifice
anumite circumstanțe sunt tipului sunt absente sau au o
indicatorul unei deficiențe în abundență foarte scazută.
reproducerea sau dezvoltarea
unor specii anume, în măsura în
care unele clase de vârstă lipsesc.
fizico–chimice corespund în pH-ul, capacitatea de neutralizare cu atingerea valorilor specificate
totalitate sau aproape în totalitate a acizilor, transparența și pentru elementele de calitate
condițiilor nemodificate. salinitatea nu ating nivele peste biologică.
Concentrațiile nutrienților rămân intervalul stabilit astfel încât să se
în intervalul normal pentru condiții asigure funcționarea ecosistemului
nemodificate. și atingerea valorilor menționate
mai sus pentru elementele
biologice de calitate.
Tabelul 4.2. Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună și moderată în lacuri – continuare
128

Nivelele de salinitate, pH-ul, Concentrația nutrienților nu
bilanțul de oxigen, capacitatea de depășeste nivelurile stabilite astfel
neutralizare a acidului și încât să asigure funcționarea
temperatura nu arată semne de ecosistemului și atingerea valorilor
modificări antropogene și rămân specificate pentru elementele
în intervalul normal pentru biologice de calitate.
condițiile nemodificate.
Element fizico-chimic de calitate — Poluanți sintetici specifici
Concentrațiile sunt aproape de Concentrațiile nu depășesc Condiţiile sunt în conformitate
zero sau cel puțin sub limita de standardele stabilite cu atingerea valorilor specificate
detectie pentru majoritatea pentru elementele biologice de
tehnicilor analitice în general calitate.
folosite.
Element fizico-chimic de calitate — Poluanți specifici nesintetici
Concentrațiile ramân în Concentrațiile nu depășesc Condiţiile sunt în conformitate
intervalul normal al condițiilor standardele stabilite cu atingerea valorilor specificate
nemodificate (nivelele istorice) pentru elemente biologice de
calitate.
Tabelul 4.2. Definiţii pentru starea ecologică foarte bună, bună și moderată în lacuri – continuare
Pe lângă parametrii ce caracterizează cantitatea şi dinamica curgerii apei şi sedimentelor (vezi

subcap. 1.1), pentru monitorizarea stării ecologice a lacurilor sunt relevanţi următorii parametri
hidrologici:
1. Timpul de curgere (călătorie) – reprezintă timpul în care o cantitate de apă se deplasează
dintr-un braţ al Dunării la un lac,
2. Timpul de rezidenţă al apei într-un lac, este timpul de reţinere al unei cantităţi de apă, de la
intrarea în lac până la evacuarea acesteia,
3. Adâncimea medie a apei şi variaţia sezonieră a acesteia,
4. Cantitatea de apă redată lacului din zonele de ţărm acoperite cu stuf, limitrofe lacului.
Timpul de curgere al apei, între braţele Dunării şi lacuri, depinde de distanţa dintre acestea şi de
viteza de curgere a apei. Cu cât distanţele sunt mai mari şi viteza apei mai scăzută, cu atât este favori-
zat procesul de depunere al sedimentelor. Cele mai vulnerabile zone, din acest punct de vedere,
sunt zonele amonte ale lacurilor, şi anume zona gurilor de descărcare a canalelor în lacuri. În zona
aval a lacurilor apa ajunge foarte limpede, lipsită de sedimente, care fie s-au depus în zona amonte a
lacului, fie au fost filtrate prin vegetaţia acvatică din zona limitrofă gurilor canalelor.
Lacurile aflate la distanţe mici faţă de braţele Dunării, sunt lacuri cu un grad ridicat de turbiditate,
comparative cu lacurile izolate, care sunt lacuri cu apă foarte limpede.
Timpul de rezidenţă poate varia considerabil în lacurile dintr-un complex.
Pentru lacurile din zona amonte a Deltei Dunării (ex. complexul acvatic Şontea-Fortuna), atât tim-
pul de curgere cât şi timpul de rezidenţă a apei în lac au valori reduse. În complexul Matiţa-Merhei
există lacuri izolate cu un timp de rezidenţă mare. Timpul de rezidenţă în lacurile mari din complexul
Roşu-Puiu este scăzut, dar creşte pentru lacurile mici, izolate.
Pe baza rezultatelor de modelare hidrologică, timpul de rezidenţă nu se modifică /nu depinde de
fluctuaţiile sezoniere ale nivelului apei (Oosterberg W. Et al, 2000).
Ţărmul lacurilor este de regulă acoperit cu stuf, astfel că este greu de determinat cantitatea de
apă redată lacurilor prin acest tip de ţărm.
129
Pentru tipurile de lacuri din Delta Dunării, parametrii hidrologici variază în limitele (Oosterberg
W. Et al, 2000):
– mărimea supafeţei lacului: 14 – 4530 ha;
– adâncimea apei: 1,6 – 3,8 m;
– amplitudine: 0,7 – 1,7 m;
– timp de curgere: 0,1 – 90 zile;
– timp de rezidenţă: 5 – > 300 zile;
– timp de rezidenţă cumulativ: 6 – > 300 zile.
Încadrarea stațiilor (lacurilor, canalelor), în clase de calitate se face în conformitate cu Ordinul
161/2006, privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a
corpurilor de apă (tabelul 4.3). Elemente şi standarde de calitate hidrologice, biologice, şi fizico-
chimice pentru stabilirea stării ecologice a apelor de suprafaţă, Anexa C a directivei.
Clasa de calitate
Nr. Indicatorul de calitate U/M
I II III IV V
C.1. Regim termic şi acidifiere
0
1 Temperatură C Nu se normează
2 pH 6,5 – 8,5
C.2. Regimul oxigenului
1 Oxigen dizolvat mgO2/L 9 7 5 4 <4
Saturaţia oxigenului dizolvat %
Epilimnion (ape stratificate) 90-110 70-90 50-70 30-50 < 30
2
Hipolimnion (ape stratificate) 90-70 70-50 50-30 30-10 < 10
Ape nestratificate 90-70 70-50 50-30 30-10 < 10
3 CBO5 mgO2/L 3 5 7 20 > 20
4 CCO-Mn mgO2/L 5 10 20 50 > 50
5 CCO-Cr mgO2/L 10 25 50 125 > 125
C.3. Nutrienţi
1 Amoniu (N-NH4+) mg N/L 0,4 0,8 1,2 3,2 > 3,2
2 Azotiţi (N-NO2) mg N/L 0,01 0,03 0,06 0,3 > 0,3
3 Azotaţi (N-NO3) mg N/L 1 3 5,6 11,2 > 11,2
4 Azot total (N) mg N/L 1,5 7 12 16 > 16
5 Ortofosfaţi solubili (P-PO43—) mg P/L 0,1 0,2 0.4 0,9 > 0,9
6 Fosfor total (P) mg P/L 0,15 0,4 0,75 1,2 > 1,2
7 Clorofilă „a” µg/L 25 50 100 250 > 250
C.4. Salinitate
1 Conductivitate µS/cm
2 Reziduu filtrabil uscat la 1050 C mg/L 500 750 1000 1300 > 1300
3 Cloruri (Cl—) mg/L 25 50 250 300 > 300
4 Sulfaţi (SO42+) mg/L 60 120 250 300 > 300
5 Calciu (Ca2+) mg/L 50 100 200 300 > 300
6 Magneziu (Mg2+) mg/L 12 50 100 200 > 200
7 Sodiu (Na+) mg/L 25 50 100 200 > 200
C.5. Poluanţi toxici specifici de origine naturală
1 Crom total (Cr3++Cr6+) µg/L 25 50 100 250 > 250
2 Cupru (Cu2+)5 µg/L 20 30 50 100 > 100
3 Zinc (Zn2+) µg/L 100 200 500 1000 > 1000
4 Arsen (As3+) µg/L 10 20 50 100 > 100
5 Bariu (Ba2+) µg/L 0,05 0,1 0,5 1 >1
Tabelul 4.3 Elemente şi standarde de calitate fizice și chimice în apă
130
Clasa de calitate
Nr. Indicatorul de calitate U/M
I II III IV V
C.5. Poluanţi toxici specifici de origine naturală
6 Seleniu (Se4+) µg/L 1 2 5 10 > 10
7 Cobalt (Co3+) µg/L 10 20 50 100 > 100
8 Plumb (Pb)6 µg/L 5 10 25 50 > 50
9 Cadmiu (Cd) µg/L 0,5 1 2 5 >5
10 Fier total (Fe2++Fe3+) µg/L 0,3 0,5 1,0 2 >2
11 Mercur (Hg)6 µg/L 0,1 0,3 0,5 1 >1
12 Mangan total (Mn2++ Mn7+) µg/L 0,05 0,1 0,3 1 >1
13 Nichel (Ni)5 µg/L 10 25 50 100 > 100
C.6. Alţi indicatori chimici relevanţi
1 Fenoli total (index fenolic) µg/L 1 5 20 50 > 50
2 Detergenţi anionici activi µg/L 100 200 300 500 > 500
3 AOX µg/L 10 50 100 250 > 250
Tabelul 4.3 Elemente şi standarde de calitate fizice și chimice în apă continuare
Parametrii fizico-chimici selectaţi au fost încadraţi în cele 5 clase de calitate, stabilindu-se starea
ecologică a corpurilor de apă analizate, respectiv stare ecologică Foarte bună - cod culoare albastru
(clasa I de calitate), stare ecologică Bună – cod culoare verde (clasa a II-a de calitate), stare ecologică
Moderată - cod culoare galben (clasa a III-a de calitate), stare ecologică Slabă – cod culoare
portocaliu (clasa a IV-a de calitate), stare ecologică Proastă – cod culoare roşu (clasa a V-a de
calitate).
Pentru apele de suprafaţă, activitatea de monitorizare este necesară deoarece există pericolul
neîndeplinirii obiectivelor ecologice datorită unor presiuni specifice – de ex. nutrienţi (eutrofizare)
şi poluare cu metale grele. Zonele protejate din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării trebuie incluse în
programe de monitoring operaţional, conform Directivei Cadru pentru Apă.
Directiva Cadru pentru Apă definește în Art.2 starea apelor de suprafață prin:
– starea ecologică
– starea chimică
Starea ecologică reprezintă structura şi funcţionarea ecosistemelor acvatice, fiind definită în
conformitate cu prevederile Anexei V a DCA., prin elementele de calitate biologice, elemente
hidromorfologice şi fizico-chimice generale cu funcţie de suport pentru cele biologice, precum şi
prin poluanţii specifici (sintetici şi nesintetici).
Conceptul promovat de Directiva Cadru pentru Apă are la bază o abordare nouă, integratoare
care diferă fundamental de abordările anterioare în domeniul calității apei în care elementele hidro-
morfologice nu erau considerate, iar preponderenţa revenea elementelor fizico-chimice. Cara-
cterizarea stării ecologice în conformitate cu cerinţele Directivei Cadru pentru Apă (transpuse în
legislația românească prin Legea 310/2004 care modifică și completează Legea Apelor 107/1996),
se bazează pe un sistem de clasificare în 5 clase/categorii de calitate:
1. starea foarte bună – atât valorile elementelor biologice cât şi cele ale elementelor
hidromorfologice şi fizico-chimice ale apelor de suprafaţă se caracterizează prin valori asociate
acelora din zonele nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore;
2. starea bună – atât valorile elementelor biologice cât şi cele ale elementelor fizico-chimice ge-
nerale se caracterizează prin abateri minore faţă de valorile caracteristice zonelor nealterate
(de referinţă) sau cu alterări antropice minore:
3. starea moderată – valorile elementelor biologice pentru apele de suprafaţă deviază moderat
de la valorile caracteristice zonelor nealterate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore;
4. starea slabă – există alterări majore ale elementelor biologice; comunităţile biologice
131
relevante diferă substanţial faţă de cele normale asociate condiţiilor nealterate zonele nealte-
rate (de referinţă) sau cu alterări antropice minore;
5. starea proastă - există alterări severe ale valorilor elementelor biologice, un număr mare de
comunităţi biologice relevante sunt absente faţă de cele prezente în zonele nealterate (de
referinţă) sau cu alterări antropice minore.
Se poate remarca faptul că elementele biologice sunt luate în considerare în definirea tuturor
celor cinci clase, având la bază principiul conform căruia elementele biologice sunt integratorul
tuturor tipurilor de presiuni. Elementele fizico-chimice se iau în considerare în caracterizarea stării
„foarte bună” şi „bună”, iar cele hidromorfologice numai în caracterizarea stării „foarte bună”, în
cazul celorlalte stări neexistând o definire specifică a acestora.
În cazul poluanţilor specifici sintetici, starea ecologică foarte bună este definită prin valori
apropiate de zero sau cel puțin sub limita de detecţie a celor mai avansate tehnici analitice folosite.
În cazul poluanţilor specifici nesintetici, starea ecologică foarte bună este definită prin concen-
traţii care rămân în intervalul asociat în mod normal cu valorile de fond.
Starea ecologică bună, atât pentru poluanţii specifici sintetici, cât şi pentru cei nesintetici este
definită prin concentraţii ce nu depăşesc valorile standardelor de calitate pentru mediu; pentru
poluanţii specifici nesintetici aplicarea acestor valori nu implică reducerea concentraţiilor de polu-
anţi sub nivelul fondului natural.
Directiva Cadru defineşte starea chimică bună a apelor de suprafaţă, ca fiind starea chimică atinsă
de un corp de apă la nivelul căruia concentraţiile de poluanţi nu depășesc standardele de calitate
pentru mediu, stabilite în anexa IX şi sub Art. 16 (7), precum şi sub alte acte legislative Comunitare ce
stabilesc astfel de standarde.
Standardele de calitate pentru mediu sunt definite drept concentraţiile de poluanţi ce nu trebuie
depăşite, pentru a se asigura o protecţie a sănătăţii umane şi a mediului.
Corpurile de apă care nu se conformează cu toate valorile standard de calitate pentru mediu se
consideră ca neîndeplinind obiectivul de stare chimică bună.
Prezentarea rezultatelor pentru categoriile de ape de suprafaţă, conform Directivei Cadru pentru
Apă se face prin ilustrarea situației ecologice codificat pe culori astfel:
4 clasa I, stare ecologică foarte bună – albastru
4 clasa a II-a, stare ecologică bună – verde
4 clasa a III-a, stare ecologică moderată – galben
4 clasa a IV- a,stare ecologică slabă – portocaliu
4 clasa a V- a stare ecologică proastă – roşu
Monitorizarea stării ecologice şi chimice a apelor de suprafaţă se face în conformitate cu Directiva
Cadru pentru Apă, anexa 5, punctul 1.3., în care se prevede faptul că monitoringul apelor de supra-
faţă va fi stabilit în acord cu cerinţele articolului 8. Reţeaua de monitoring este astfel structurată
încât să ofere o privire de ansamblu coerentă şi completă asupra situaţiei ecologice şi chimice din
fiecare bazin.
Indicatorii de calitate fizico-chimici au valori limită stabilite în Ordinul 161/2006 al Ministerului
Mediului şi Gospodăririi Apelor, privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii
stării ecologice a corpurilor de apă (tabelul 4.1). Elemente şi standarde de calitate biologice, chimice
şi fizico-chimice pentru stabilirea stării ecologice a corpurilor de apă, Anexa C, Elemente şi stan-
darde de calitate fizico-chimice pentru apă. Conform acestui Ordin, apele de suprafaţă se împart în 5
clase de calitate, în funcţie de valorile individuale ale concentraţiilor indicatorilor fizico-chimici de
calitate.
Se impune necesitatea găsirii unei metode adecvate de corelare a tuturor concentraţiilor indica-
torilor de calitate, care să dea o clasificare a calităţii apelor de suprafaţă.
Un astfel de indicator este indicele de calitate al apei, W.Q.I., un indicator adimensional, bazat pe
132
determinările fizico-chimie şi biologice.

Metoda de evaluare a indicelui de calitate al apei, W.Q.I., „Weighted Arithmetic Water Quality
Index Method”, este o metodă de clasificare a calităţii apelor de suprafaţă în funcţie de gradul de
puritate, integrând toţi indicatorii de calitate analizaţi.
W.Q.I. = (∑Qi* Wi) / ∑Wi (1)
unde:
Wi – greutatea specifică a fiecărui indicator
Qi – scala de evaluare a calităţii
Scala de evaluare a calităţii, (Qi), pentru fiecare indicator se calculează cu formula:
Qi = 100* [(Vi – Vo)/(Si – Vo)] (2)
unde:
Vi – valoarea determinată a concentraţiei pentru fiecare indicator selectat
Vo – valoarea ideală a concentraţiei pentru fiecare indicator selectat, în apă pură (care este
0 pentru toţi indicatorii, excepţie făcând pH-ul unde este 7 şi concentraţia oxigenului
dizolvat unde este 14,6)
Si – valoarea concentraţiei corespunzătoare fiecărui indicator selectat în conformitate cu
clasa a II-a de calitate din Ordinul 161/2006
Greutatea specifică, (Wi), pentru fiecare indicator de calitate al apei se calculează cu formula:
Wi = K / Si (3)
unde:
K – constantă de proporţionalitate
Si – valoarea concentraţiei corespunzătoare fiecărui indicator selectat în conformitate cu
clasa a II-a de calitate din Ordinul 161/2006
Constanta de proporţionalitate (K), se calculează cu ajutorul formulei:
K = 1 / ∑(1/ Si) (4)
În funcţie de valorile indicelui de calitate al apei, se încadrează fiecare apă de suprafaţă în 5 clase
de calitate: foarte bună, bună, moderată, slabă, proastă. (tabelul 4.4)
Tipul de calitate al apei Foarte bună Bună Moderată Slabă Proastă

Indicele de calitate al
25≤ 50≤ 75≤ 100≤ >100
apei (W.Q.I.)
Tabelul 4.4 Clasele de calitate a apelor de suprafaţă în funcţie de valorile Indicelui de Calitate al Apei
(Lumb, Sharma et al. 2011; Tyagi, Sharma et al. 2013)
Indicatorul de calitate al apei (W.Q.I.) oferă informaţii generale legate de calitatea apei în general,
nu şi de indicatorii individuali care depăşesc standardele de calitate.
Tabelul 4.5 prezintă avantajele şi dezavantajele indicatorului (W.Q.I.) Fiecare avantaj are şi un
dezavantaj corespunzător.
Metodele de evaluare ale calității apei utilizându-se indicatorii biologici (fitoplancton, macrofite,
zooplancton, macronevertebrate, pești) au fost sintetizate de Woodiwiss (1964), Nixon et al. (1996)
şi Knoben et al. (1995). Prima metodă folosită, devenită tradiţională este reprezentată de sistemul
saprobic care se concentrează pe prezenţa speciilor şi relaţiile acestora cu poluarea organică
(Kolkwitz & Marsson 1902, 1908, 1909), Liebmann (1962). Cunatificarea sistemului a fost realizată
de Pantle & Buck (1955), Zelinka şi Marvan (1961) fiind dezvoltată şi revizuită de un număr destul de
mare de autori europeni (printre alţii a se vedea Knoben et al. 1995).
133
Avantaje Dezavantaje
Măsoară în general calitatea apei Nu măsoară gradul de poluare al apei
Nu reflectă modificările concentraţiile
Este un singur număr care reflectă calitatea apei indicatorilor individuali
Adecvat pentru a furniza o informaţie generală Inadecvat pentru abordarea unor
asupra calităţii apei probleme tehnice
Este standardizat, deci pot fi comparate mai Nu ia în considerare efectele calităţii apei
multe zone geografice asupra fondului natural
Definirea WQI a fost făcută luând în considerare Este oarecum arbitrar şi nu are o bază
studiile mai multor experţi în calitatea apei ştiinţifică fermă
Tabelul 4.5 Avantajele şi dezavantajele indicelui de calitate al apei WQI
Modalităţi de evaluare a stării ecologice folosite frecvent pentru ecosistemele acvatice din
Rezervația Biosferei Delta Dunării sunt:
4 Indicele saprobic; utilizeză diferența în toleranță la poluare organică a diferitelor specii de
organisme acvatice. Toleranța este descrisă de diferiți parametri cum ar fi valorile
indicatoare (de la 1 la 5), ponderile (interval de toleranță) și abundența speciilor (Sladecek
1973);
∑(hi si)
S = –––––––
∑hi
unde: hi reprezintă abundenţa speciei i şi si reprezintă valoarea saprobică a taxonului i.
Valorile de toleranţă şi limitele claselor de calitate se găsesc în Normativul din 16/02/2006
privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a
corpurilor de apă, aprobat prin Ordinul 161/2006.
4 Indicii de diversitate; utilizează principiul conform căruia diversitatea speciilor descreşte
odată cu creşterea impactului negativ asupra mediului. Indicii de diversitate relaţionează
numărul de specii (taxoni) observate cu numărul de indivizi – abundenţa acestora. Anumiţi
indici de diversitate furnizează informaţii suplimentare calculând şi uniformitatea
distribuţiei numărului de indivizi dintr-un anumit taxon raportat la numărul total de indivizi
din probă. Motivul pentru care indicii de diversitate au o aplicabilitate largă în evaluarea
stării ecologice se datorează faptului că sunt simplu de calculat, se pot aplica pe toate tipurile
de corpuri de apă, pot fi folosiţi în analize comparative.
Cel mai des folosit indice de diversitate este Shannon-Weaver care se bazeză pe numărul de specii
şi pe abundenţele acestora, indicele de Echitabilitate se bazează pe distribuția (uniformitatea)
indivizilor dintr-o specie iar indicele Margalef se bazează pe bogăția taxonilor.
Formulele de calcul ale celor 3 indici de diversitate:
Margalef: d = (S-1)/Log (N)
unde:
S – numărul de specii din probă
N – reprezintă numărul de indivizi
Shannon-Wiener: H' = –SUM(Pi x ln (Pi)
unde:
Pi este proporţia speciei i
Echitabilitate (Pielou): J' = H'/H'max = H'/ log S
unde:
limita J' trebuie să fie cuprins între 0 și 1,
134
S – numărul de specii dintr-o probă (comunitate),

H' – indicele Shannon-Wiener
Revizuirea și evaluarea indicatorilor de diversitate a fost realizată printre alții și de Washington
(1984), Hellawell (1986) și Boyle et al. (1990). Scorurile și indicii biotici multimetrici; utilizează atât
indicele saprobic dar şi un indicator al diversității combinând în felul acesta toleranţa la poluare
(organică de cele mai multe ori) cu abundenţa taxonomică.
Densitatea numerică a fitoplanctonului se raportează în număr de indivizi / litru şi se evaluează în
conformitate cu Standard Operating Procedure for Phytoplankton Analysis – LG401/2007 http://
www. epa.gov/glnpo/monitoring/sop/chapter_4/LG401.pdf utilizându-se următoarea formulă:
Celule / mL = (N * TA) / (L * l * V * S)
unde:
N – nr. indivizi;
L – lungimea unei benzi a camerei de numărat (mm),
l – lăţimea unei benzi a camerei de numărat (mm),
V – volumul camerei (ml),
S – numărul de benzi analizate,
TA – suprafaţa totală a fundului camerei de numărare (mm2).
Zooplanctonul nu este menționat in Directiva Cadru pentru Apă deși este un component foarte
important al calității ecologice a lacurilor puțin adânci cum este cazul lacurilor din Delta Dunării.
Directiva nu exclude opțiunea de a adăuga variabile așa că Institutul Național de Cercetare–Dezvol-
tare Delta Dunării a monitorizat permanent și acest component important al lanțului trofic pentru
descrierea stării ecologice din ecosistemele acvatice ale Deltei Dunării.
Pentru caracterizarea structurală a zooplanctonului din punct de vedere cantitativ se calculează
densitatea numerică și biomasa:
Densitatea numerică pentru zooplancton se calculează după formula :
D (ex./l) = (C * V') / (V” * V”'),
unde:
C – nr. de organisme numărate
V' – volumul probei concentrate(ml)
V'' – volumul numărat(ml)
V''' – volumul de apă filtrat (l)
Biomasa zooplanctonului se calculează în substanţă umedă după tabele adaptate din literatura
de specialitate (tabelul 4.6). Astfel, numărul indivizilor fiecărei specii se înmulţeşte cu valoarea
Formula
Specie (taxon) Autor
W-greutate umedă, L-lungimea
2.73
Copepoda W = 0,055 L Klekowski & Shushkina (1966)
Diapanosoma sp. W = 0,092 L2.449 Pechen (1965)
Bosmina sp. W = 0,124 L2.181 Pechen (1965)
Daphnia sp. W = 0,052 L3.012 Pechen (1965)
Daphnia magna W = 0,0097 L2.753
Copepoda W-3 = (0,34 L-0.03) Sherbakov (1952)
Daphnia longispina W-3 = (0,46 L-0.12) Osmera (1966)
Moina sp. W-3 = (0,66 L-0.01)
Simocephalus vetulus W-3 = (0,65 L-0.04)
Ceriodaphnia sp. W-3 = (0,57 L-0.02)
Polyphemus pediculus W-3 = (0,44 L-0.02)
Tabelul 4.6 Date reprezentative privind relaţia dintre lungimea corpului (L în mm) şi greutate umedă (ww în mg), a câtorva
specii de crustacee publicate de diverşi autori (Edmondson 1971):
135
medie individuală corespunzătoare. În final se calculează prin însumare biomasa totală pe grupe
taxonomice şi apoi biomasa totală pe probă, raportându-se rezultatele în mg/unitatea de volum
substanță umedă (tabelul 4.7).
Luna de Greutatea medie

prelevare Specia Stadiul L (mm) W (mg)
substanță umedă
martie stadiu copepodit 0,5 – 0,8 0,021
iunie Eudiaptomus graciloides ad. 1,1 – 1,4 0,087
Macrocyclops fuscus 1,0 – 1,7 0,1248
Acanthocyclops sp. 0,9 – 1,5 0,0905
Thermocyclops oithonoides 0,7 – 0,9 0,0412
martie stadiu naupliu 0,1 – 0,4 0,007
septembrie Daphnia longispina 0,8 – 1,6 0,0900
aprilie, august Diaphanaosoma branchiurum ad. 0,6 0,0296
august Diaphanaosoma lacustris ad. 0,85 0,0617
Bosmina longirostris ad. 0,4 – 0,7 0,0195
iulie Camptocercus rectirostris ad. 0,5 – 0,9 0,0225
Graptoleberis testudinaria ad. 0,39 – 0,5 0,0315
Chydorus sphaericus ad. 0,3 – 0,4 0,0193
august Moina micrura ad. 0,8 – 0,9 0,0602
Polyphemus pediculus ad. 0,77 0,0485
Brachionus calyciflorus ad. 0,0035
Asplanchna priodonta ad. 0,70 – 1,0 0,0133
Tabelul 4.7 Greutatea medie a unor forme de zooplancton analizate în lacurile din Delta Dunării, exemple:
Zooplanctonul deasemenea se constituie drept înlocuitor într-o anumită măsură, pentru
influența unor comunități diferite de pești și aceasta va fi de mare folos în cazul în care din cauze
practice este imposibil să se obțină date adecvate despre speciile de pești.
Raporturile zooplancterilor s-au dovedit a fi mult mai folositoare decât măsurarea absolută a
comunităților de specii; două dintre aceste raporturi au fost utilizate și în analiza datelor (Moss et al,
2003).
Primul este raportul dintre numărul speciilor mari de Cladocere (Daphnia, Eurycercus, Simoce-
phalus, Sida, Diaphanosoma, Holopedium, Leptodora, Popyphemus) și numărul total al cladoceri-
lor (toate celelalte specii de cladocere determinate).
Al doilea este raportul dinte biomasa zooplanctonică și biomasa fitoplanctonică (în cazul nostru
Chl „a”). În lacuri cu stare ecologică foate bună este o proporție mai mare de cladocere mari care
găsesc refugii împotriva prădătorismului unor specii de pești, printre plantele acvatice. Acolo unde
nu există aceste plante (stare ecologică proastă) în lacuri, macro-zooplanctonul devine mult mai
puțin frecvent. Sunt oricum indicii că macro-zooplanctonul este mai puțin abundent în lunile mai
calde, cauza fiind probabil reîmprospătarea apelor cu puiet de pește.
Exemplarele speciilor de peşti capturate din mediul natural sunt încadrate taxonomic şi se folo-
sesc cele mai importante clasificări ecologice pentru evidenţierea ihtiocenozei.
Abundenţa relativă se face prin numărarea exemplarelor pe specii de peşti şi este exprimată în
Număr pe Unitate de Efort (NPUE), adică număr de indivizi în unitatea de efort utilizată (100 m² setcă
/noapte, 1 oră pescuit electric, volumul filtrat).
Biomasa relativă se face prin cântărirea individuală a exemplarelor speciilor de peşti şi este apoi
exprimată prin Captura pe Unitate de Efort de Pescuit (BPUE), adică număr grame în unitatea de
efort folosită (100 m² setcă/noapte, 1 oră pescuit electric, volumul filtrat).
Standardizarea CPUE (NPUE sau BPUE) se efectuează printr-un sistem de calcul, astfel încât să
poată fi comparate capturile făcute în diferite perioade de timp, și exprimate pentru un efort
136
standard de:
— 100 m² setcă/noapte pentru plasele monofilament sau multifilament de tip setci şi ave,
— 1 oră pescuit electric, asumând ipoteza că se eşantionează aceeaşi lungime de bazin în zona
malurilor sau se efectuează acelaşi număr de puncte de electrocutări pe unitate de timp (eşan-
tionaj multipunct pe un traseu acvatic),
— volumul de apă filtrat (m³) pentru năvod, trandadaie, traul, prostovol sau fileu ihtioplanctonic
şi bentonic.
Pentru undiţe, lansete, pripoane şi alte unelte de pescuit ce nu pot fi standardizate se înregis-
trează doar prezenţa speciei. Ulterior în analizele ecologice ale peştilor se folosesc diverşi indicatori
ecologici analitici (dominanţa, frecvenţa) şi sintetici (indicele de semnificaţie ecologică, indici de
biodiversitate, etc.).
Pentru adunarea într-un tot unitar a vieţii acvatice se foloseşte studiul ce întregeşte DCA conform
Moss et al. 2003 (tabelul 4.8), unde la peşti parametrii utilizaţi sunt compoziţia specifică, abunden-
ţa, biomasa relativă şi raportul pradă/prădător (dar situaţia nu este nici pe departe definitivată
necesitând îmbunătăţiri).
Parametri Fauna piscicolă:
comunităţi de specii tip „ştiucă–lin–caracudă–roşioară” în care
compoziţia aceste specii deţin o pondere ca biomasă >60 %
absenţă specii exotice
abundența pondere biomasă specii răpitoare indigene >40 % din total
specii sensibile la impact antropic lin, caracudă, ştiucă, țipar, ţigănuş comune și relativ comune în
structura comunităţii
Tabelul 4.8 Condiţiile de referinţă din lacuri în ceea ce priveşte fauna piscicolă.
137
BIBLIOGRAFIE
A.S.R.O. (Ed.), (2005). SR ISO 7150-1, Calitatea Apei. Determinarea continutului de amoniu. Partea1:
Metoda Spectrometrică manual București.
American Public Health Association (APHA), (1989). Standard methods for the examination of water
and wastewater.American Public Health Association, American Water Works Association, and
Water Pollution Control Federation. (17th ed.). Washington, DC.
Antipa, G., (1909). Fauna ichtiologică a României. Edit. Acad., Publicaţiunile Fondului Vasile
Adamachi, No XVI, Bucureşti, 294.
Bailey, R. C., Norris R. H., Reynoldson T. B., (2001). Taxonomic resolution of benthic
macroinvertebrate communities bioassessment, Journal of North American Benthological Society.
20, 280-286.
Biggs, E., (1977). Practicability of a Water Quality Index for Ontario Rivers. Policy planning and
Development Unit, Planning and Coordination Section. Water Resources Branch, 22.
Bondar, C., (1993). Hidrologia in studiul de caz al Deltei Dunarii. Danube Delta National Institute
Scientific Annals, 2, 285-289.
Bondar, C., (1994). Referitor la alimentarea și tranzitul apelor Dunării prin interiorul deltei. Danube
Delta National Institute Scientific Annals, 3(2), 259-261.
Bowman, M. F., Bayley R. C., (1997). Does taxonomic resolution affect the multivariate description
of the structure of freshwater benthic macroinvertebrate communities? Canadian Journal of
Fisheries and Aquatic Sciences, 54, 1802-1807.
Boyle, T. P., Smillie G. M., Anderson J. C., Besson D. R., (1990). A sensitivity analysis of nine diversity
and seven similarity indices. Journal Water Pollution Control Federation, 62, 794-762.
Brosnan, S., Brown P.J.P., Farmer M.A., Triemer R.E., (2005). Morphological separation of the
euglenoid genera. Trachelomonas and Strombomonas (Euglenophyta) based on lorica
development and posterior strip reduction. J. Phycol. 41, 590-605.
Cărăus, I., (2002). Algae of Romania –A distibutional checklist of actual algae. Intitutul Stiințific de
Cercetare Biologică, 7, 704.
Carpenter, S. R., Kitchell J.,(1996). The trophic cascade in lakes. Cambridge University Press 385.
CEN/TC 230 Water analysis, (2002). Water quality – Sampling of fish with gillnets
Chapman, D, (1996). Water quality assessments, a guide to the use of biota, sediments and water in
environmental monitoring. 2nd Edition. Chapman & Hall on behalf of UNEP, WHO and UNESCO,
London. 626.
Chorley, R.J., (1973). Introduction to fluvial processes. Edit. Richard J Chorley, Methuen & Co Ltd,
Great Britain, 211.
Cikrt, M, Tichy M, Blaha K, Bittnerova D., Havrdova J., Lepsi P., Sperlingova I., Nemecek R., Roth Z., Vit
M., (1992). The study of exposure to cadmium in the general population. II. Morbidity studies. Pol J
Occup Med Environ Health 5, 345-356.
Cioacă, E., Bondar C., Borcia C., (2009). Danube Delta Biosphere Reserve hydrographic network
morphological dynamics. Scientific Annals of the Danube Delta Institute, Ed. C.I.T.D.D. Tulcea, ISSN
1583-6932, 15: 137-148.
Cioacă, E., Bondar C., Borcia C., Mierlă M. (2010). Mathematical model of the Danube Delta
Hydrographical Network Morphological Dynamics. Scientific Annals of the Danube Delta Institute,
vol. 16 Ed. C.I.T.D.D. Tulcea, ISSN 1583-6932, 57-64.
138
Coops, H., Hanganu, J., Tudor, M, Oosterberg W., (1999). Classification of Danube Delta lakes based
on aquatic vegetation and turbidity. Hydrobiologia 415:187 – 191.
Edmonson W.T., (1971). Methods for Processing Samples and Developing Data. A Manual on
Methods for the Assessment of Secondary Productivity in Fresh Waters (IBP Handbook No.17)
edited by Edmonson W.T.& Winberg G.G., Blackwell SPublications Oxford and Edinburg 126 – 175.
European Communities, (2000). Directive 2000/60/EC of the European Parlament and the Council
of 23 October 2000 establishing a framework for Community action in the field of water policy.
Official Journal of the European Communities L327:1 – 72
Foden, J., Brazier D.P., Wells E., (2010). Water Framework Directive development of classification
tools for ecological assessment: Intertidal macrophyte. UK TAG Report for Marine Plants Task Team,
January 2010, Publ. UK TAG
Gâştescu, P., Basarab D., Ciupitu D., (2006), Principalele unități morfografice 76-84 IN: Gâştescu, P.,
Ştiucă R., (ed), Delta Dunării Rezervaţie a Biosferei, Edit. Dobrogea ISBN 978-973-1760-98-9.
Guiry, M.D., Guiry G.M., (2009). AlgaeBase. World-wide electronic publication, National University
of Ireland, Galway. http://www.algaebase.org; searched on 08 April 2009.
Hakansson, H., (2002). A compilation and evaluation of species in the general Stephanodiscus,
Cyclostephanos and Cyclotella with a new genus in the family Stephanodiscaceae. IN: Diatom
Research, vol. 17, no. 1, 1 – 139.
Hellawell, J. M. (1986). Biological indicators of freshwater pollution and environmental
management, Elsevier, London, 546.
Hindák, F., (1977). Studies on the chlorococcal algae. Clorophyceae I. IN: Biologicke Prace, vol. 4/III,
5–190.
Hindák, F., (1980). Studies on the chlorococcal algae. Clorophyceae II. IN: Biologicke Prace, vol.
6/XVI, 5-195.
Hindák, F., (1984). Studies on the chlorococcal algae. Chlorophyceae III. IN: Biologicke Prace, vol.
1/XXX, 308.
Hindák, F., (1988). Studies on the chlorococcal algae. Chlorophyceae IV. IN: Biologicke Prace, vol. 1–2
/ XXXIV, 264.
Ielenicz, M., (2004). Geomorfologie Ed.Universitară București ISBN 973-8499-48-8, 344.
Jantschi, L., (2004). Chimie Fizică. Analize Chimice şi Instrumentale. Ed. Academic Direct.64.
Ken'ichi S., (1992). A new transparent handy sampler for collecting water from lakes, rivers and seas.
Hydrobiologia, 232:149 – 156
Knoben, R. A. E., Ross C., Oirschot van M. C. M., (1995). Biological assessement methods for
watercourses, UN/ECE task force on monitoring and assessement, Lelystad, 3:1-86
Kohler, A., (1978). Methoden der Kartierung von Flora und Vegetation von Suswasserbiotopen.
Landschaft + Stadt 10 (2): 73 – 85
Kohler, A., Volrath, H., Beisl, E., (1971). Zur Verbreitung. Vergesellschaftung und Ökologie der
Gefäβmaktophyten im Flieβwassersystem Moosach (Müncher Ebene). Arch. Hydrobiol. 69, 3:
333–365
Krammer, K., Lange–Bertalot H., (1986). Bacillariophyceae – Naviculaceae. 2:1, 875.
Krammer, K., Lange–Bertalot H., (1988). Bacillariophyceae—Bacillariaceae, Epithemiaceae,
Surirellaceae. 2, 596.
139
Bibliografie
Krammer, K., Lange–Bertalot H., (1991a). Bacillariophyceae – Achnanthaceae, Navicula,

Gomphonema. 2:4, 437.
Krammer, K., Lange-Bertalot H., (1991b). Bacillariophyceae – Centrales, Fragilariaceae,
Eunotiaceae. 2:3, 576.
Laane, R.W., (1992). Background concentrations of natural compounds in rivers, seawater,
atmosphere and mussels, International workshop on background concentrations of natural
compounds, Haga. Report DGW – 92.033
Lange-Bertalot, H., Metzeltin D., Witkowski A., (1996). Hippodonta gen.nov; Umschreibung und
Begrundung einer neuen Gattung der Naviculaceae. IN: Iconographia Diatomologica, 4: 249-275.
Lenat, D. R., Resh V. H., (2001). Taxonomy and stream ecology. The benefits of genus- and species-
level identifications, Journal of North American Benthological Society, 20:287-298
Liebman, H., (1962). Handbuch der Frischwasser und Abwasserbiologie, Band I, R. Oldenburg,
Munich
Livingstone, D.R., (1989). Ecotoxicology: biological effects measurements on molluscs and their use
in impact assessment. Pollution of the North Sea: an assessment. Springer-Verlag.
Lumb, A., Sharma T. C., Bibeault J.F., (2011). A Review of Genesis and Evolution of Water Quality
Index (WQI) and Some Future Directions. Water Quality, Exposure and Health 3(1): 11-24.
Moss B., Stephen, D., Alvarez, C., Becares, E., Bund, W.V.D., Collings, S.E., Donk, E.V., Eyto, E.D.,
Feldmann, T., Fernández-Aláez, C., Fernández-Aláez, M., Franken, R.J.M., García-Criado, F., Gross,
E.M., Gyllström, M., Hansson, L.-A., Irvine, K., Järvalt, A., Jensen, J.-P., Jeppesen, E., Kairesalo, T.,
Kornijów, R., Krause, T., Künnap, H., Laas, A., Lill, E., Lorens, B., Luup, H., Rosa Miracle, M., Nõges, P.,
Nõges, T., Nykänen, M., Ott, I., Peczula, W., Peeters, E.T.H.M., Phillips, G., Romo, S., Russell, V.,
Salujõe, J., Scheffer, M., Siewertsen, K., Smal, H., Tesch, C., Timm, H., Tuvikene, L., Tonno, I., Virro, T.,
Vicente, E., & Wilson, D., (2003). The determination of ecological status in shallow lakes — a tested
system (ECOFRAME) for implementation of the European Water Framework Directive. Aquatic
Conservation: Marine and Freshwater Ecosystems, 13(6), 507-549.
Narbonne J.F., (1992). Use of biomarkers in assessment of contamination in marine ecosystems.
Fundamental approach and applications. FIR/ MEDPOL/ NICE 2.
Nascu, H., Jantschi L., (2006). Chimie analitică şi instrumentală. Cluj Napoca. ed Academic
Press&Academic Direct 320.
Năvodaru I, (2008). Estimarea stocurilor de peşti şi pescăriilor. Editura Dobrogea, Constanţa, ISBN
978-973-1839-47-9, 93 – 138.
Neniţescu C.D., (1963). Chimie Generală.I ed II, Editura Tehnică, Bucureşti, 311.
Nistreanu V., Diminescu M.A., (2006) - Determinarea indicatorilor chimici de poluare a apei. 7 pagini
(sursă: http://www.hydrop.pub.ro/DeterminareIndicatoriOD_CCO.pdf - accesată pe 31 august
2010).
Nistreanu, V., Diminescu M.A., Vuta L., Dumitran G., (2006). Chimia factorilor poluanţi
Nixon, S.C., Mainstone T., Iversen M., Kristensen P., Jeppensen E., Friberg N., Papathanassiou E.,
Jensen A., Pedersen F., (1996). “The harmonised monitoring and classification of ecological quality
of surface waters in the European Union”, WRc No. CO 4150, Medmenton
Nyberg, P., Degerman E, (1988). Standardised test-fishing with survey nets. Inform. Inst. Freshw.
Res., Drottningholm 1988 (7). (In Swedish with English summary), 18.
Nollet, L.M.L., (2007). Handbook of wtaer analysis. CRC Press, , New York. 770.
140
Oosterberg W., Staras M., Bogdan L., Buijse A.D., Constantinescu A., Coops H., Hanganu J., Ibelings
B.W., Menting G.A.M., Nãvodaru I., Török L., (2000). Ecological gradients in the Danube Delta;
present state and man-induced changes. RIZA the Netherlands, Danube Delta National Institute
Romania and Danube Delta Biosphere Reserve Authority Romania. RIZA rapport nr. 2000.015, ISBN
90-369-5309X, 169.
Pantle, E., Buck H., (1955). Die biologische Uberwachung der Gewasser und die Darstellung der
Ergebnisse. Gas und Wasserfach, 96(18):1-604.
Persson, J., Hansson H., Renberg I., (2006). The Stone Brusher, a new sampler for submerged
epilithic material in shallow streams and lakes. Hydrobiologia 560:385–392.
Pontin, R. M., (1978). A key to the freshwater planktonic and semi-planktonic Rotifera of the British
Isles. Freshwater Biological Association Ambleside 178.
Popescu, I., Cioacă E., Pan Q., Jonoski A., Hanganu J., (2015). Use of hydrodynamic models for the
management of the Danube Delta wetlands: the case study of Sontea-Fortuna ecosystem.
Environmental Science & Policy, Vol. 46. Edit. Elsevier B.V. /ISSN: 1574-9541,
www.elsevier.com/locate/envsci, pp. 48-56.
Resh, V. H., Jackson J. K., (1993). Rapid bioassessment aproaches to biomonitoring using benthic
macroinvertebrates, Chapman and Hall, New York, 195-233
Reynoldson, T. B., Wright J. F., (2000). The reference condition: problems and solutions. In RIVPACS
and similat techniques for assessing the biological quality of freshwater, Freshwater Biological
Association and Environmental Agency, Ambleside, Cumbria, UK.
Rudescu, L., (1960). Rotatoria. Fauna Republici Populare Romane, Trochelminthes, Bucureşti, 1253.
Savin, C. (1996). Dicţionar ştiinţific poliglot pentru domeniile: Hidrologie, gospodărirea apelor,
meteorologie, protecţia mediului şi alţi termeni necesari din discipline conexe, Editura Tipored.
Sârbu, A., (2003). Inventory of aquatic plants in the Danube Delta: a pilot study in Romania, Large
Rivers. 14: 205–216.
Sârbu, A., Smarandache D., Janauer G., Pascale G., (2005). Plante acvatice si palustre din sectorul
românesc al Dunării, București, Editura Universității din București.
Scheffer, M., (1998). Ecology of Shallow Lackes. Chapman & Hall, UK. ISBN 0 412 74920 3, 346
Short, F., Wyllie-Echeverria S., (1996). Natural and human-induced disturbances of macrophytes.
Environmental Conservation, 23: 17-27.
Sittie, P., Ziegler H., Ehrendorfer F., Bresinsky A., (1991). Strasburger Lehrbuch der Botanik. 33
Edition. G. Fischer Verlag, Stuttgart. 1030.
Sladecek, V., (1973). “System of water quality from the biological point of view”, Ergebnisse der
Limnologie, 7:1-128
Tyagi, S., Sharma B., Singh P., Dobhal R., (2013). Water Quality Assessment in Terms of Water Quality
Index. American Journal of Water Resources 1(3): 34-38.
Török, L., (2004). Methods used for diatoms’ studies in the Danube Delta. – Part I Scientific Annals of
the Danube Delta Institute Tulcea 2003-2004, 10:57-61
Török, L., (2006). Tehnici de monitoring şi evaluare a înfloririlor algale - PETARDA (Probleme de
Ecologie Teoretică şi Aplicată în România - Direcţii Actuale) nr.13, ISSN 1454-2870. Tulcea 24.
Török, L., (2009). The analysis of the information on algae and revised checklist from Danube Delta
Biosphere Reserve, Scientific Annals of the Danube Delta Institute Tulcea, 15: 47-66.
141
Bibliografie
Uherkovich, G. (1995). The green algal genera Scenedesmus (Chlorococcales, Chlorophyceae) with
special attention to taxa occurring in Hungary, pp. 1-234, Budapest.
Washington, H. G. (1984). “Diversity, biotic and similarity indices. A review with special relevance to
aquatic ecosistems”, Water Research, 18 (6):653-694
Wetzel, R. G., Likens G. E., (1991). Limnological analyses, Springer Verlag. New York 391.
Wilmanns, O., (1984). Okologische Pflanzensoziologie. 3rd Edition, UTB, Nr. 269, Quelle & Meyer,
Heidelberg, 372.
Woelkerling, W. J., Kowal R. R., Gough S. B., (1976). Sedgwick-Rafter cell counts: a procedural
analysis. Hydrobiologia, 48: 95-107.
Woodiwiss, F. S. (1964). The biological system of stream classification used by the Trent River Board.
ChemistryIndustry, 11:443-447
Wright, J. F., (1995). Development and use of a system for predicting the macroinvertebrate fauna in
flowing waters, Australian Journal of Ecology, 20:181-197
Wright, J. F., J. H. Blackburn, R. J. M. Gunn, M. T. Furse, P. D. Armitage, J. M. Winder, K. L. Symes,
(1996). Macroinvertebrate frequency data for RIVPACS III sites in Great Britain and their use in
conservation evaluation. Aquatic Conservation of Marine and Freshwater Ecosistems, 6:141-167.
Zelinka, M., P. Marvan (1961). Zur Prazisierung der biologischen Kassification der Reinheit
fliessender Gewasser. Archive fur Hydrobiologie 57: 389-407
****, (2000). Directiva 2000/60/EC a Parlamentului şi Consiliului European care stabileşte un cadru
de acţiune pentru ţările din Uniunea Europeană în domeniul politicii apei, Jurnalul Oficial al
Comunităţii Europene
****, (2002). SonTek, FlowTracker Handheld ADV-Technical Documentation, Operation Manual,.
****, (2006a). EN ISO 15196:2006 Calitatea apei – Ghid de prelevare şi prelucrare a exuviilor
pupelor de Chionomidae (Ordinul Diptera) pentru evaluarea ecologică
****, (2005). SR EN ISO 17294-2, 2005. Calitatea apei. Aplicarea spectrometriei de masă cu plasmă
cuplată inductiv. Partea 2. Determinarea a 62 de elemente. Bucuresti.
****, (2001a). SR EN ISO 8467/ 2001. Calitatea apei. Determinarea indicelui de permanganat.
****, (1996b). SR ISO 10260, martie 1996 – Calitatea apei. Masurarea parametrilor biochimici.
Determinarea spectrometrică a conţinutului de clorofila “a”.
****, (2001). SR ISO 6439/ 2001, Determinarea indicelui de fenol. Metoda spectrometrică cu 4-
aminoantipirină.
****, (2003). SR EN 903/ 2003, Calitatea apei. Determinarea agenţilor de suprafaţă anionici prin
măsurarea indicelui de albastru de metilen MBAS.
****, (2006c). Ordinul nr. 161 din 16 februarie 2006 al ministrului mediului şi gospodăririi apelor
pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii
stării ecologice a corpurilor de apă. IN: Monitorul Oficial al României – Partea I, an 174 (XVIII), nr. 51,
Bucuresti.
****(2012a). EN 16150:2012 Calitatea apei – Ghid pentru prelevarea macronevertebratelor
bentonice din apele curgătoare de mică adâncime proporţional cu supafeţele de acoperire ale
habitatelor
****(2012b). EN ISO 10870:2012 Calitatea apei – Linii directoare pentru selecţia metodelor şi
dispozitivelor de eşantionare pentru macronevertebratele bentonice din apele dulci.
142
GLOSAR
Cromatografie de gaze – metodă de analiză instrumentală de separare pentru compuşii organici

care pot fi volatilizaţi fără descompunere sau rearanjare chimică. Este un proces de trecere a unei
faze mobile peste o faza staţionară. Constituenţii unui amestec sunt separați datorită partiţiei dife-
rite între faza mobilă şi staţionară, şi mai ales, pe baza timpului de retenţie.
Cuvă VIS – recipient transparent în care se introduce proba, proba martor sau proba etalon pentru a
fi măsurate.
Curbă de etalonare – reprezentarea grafică în care se trasează dependenţa între concentraţia
probei și aria picului. Factorul de etalonare (f), este inversul pantei curbei de etalonare și se calcu-
lează prin metoda celor mai mici pătrate sau prin regresie liniară.
Încercare – operaţiune tehnică de determinare a uneia sau a mai multor caracteristici ale unui
produs, proces sau serviciu dat, în conformitate cu o procedură specificată.
Prelevare – acţiune ce constă în luarea unei probe reprezentative dintr-o masă de apă de suprafaţă
în scopul examinarii diverselor caracteristici definite.
Probă – parte ideal reprezentativă, prelevată dintr–o masă definită, intermitent sau continuu,
pentru a examina diverse caracteristici.
Probă medie – probă obţinută prin amestecarea în proporţii corespunzătoare (intermitentă sau
continuă) a cel puţin două probe sau părţi de probe, de la care se poate obţine valoarea medie a
caracteristicii studiate.
Probă punctuală (localizată, instantanee) – probă discretă, prelevată dintr-o masă de apă în mod
aleatoriu (în timp sau spaţiu).
Punct de prelevare – poziţie precisă într-un amplasament de prelevare de unde sunt prelevate
probele.
Prelevare aleatorie – metodă prin care posibilitatea de obţinere a unor valori diferite de concen-
traţii pentru un indicator de calitate este definită prin legea de probabilitate a indicatorului în
discuţie.
Prelevare sistematică – metodă de prelevare, cel mai des aplicată, care nu are caracter aleatoriu şi
prin care probele sunt prelevate la intervale regulate de timp, stabilite anterior.
Referinţă (proba martor) – soluţie preparată în același mod ca proba, dar nu conţine compusul ce
trebuie analizat; spectrul probei martor este considerat spectru de referinţă în raport cu care se
trasează spectrul probei.
Soluţie de analizat – soluţie a probei de analizat, preparată astfel încât compusul ce trebuie să fie
determinat să poată fi măsurat.
Soluţie etalon (proba etalon) – soluţie de concentraţie cunoscută a compusului ce trebuie analizat;
spectrul său se compară cu cel al probei pentru a realiza o analiză cantitativă.
Spectrometrie de absorbţie moleculară – metodă de analiză instrumentală bazată pe măsurarea
radiaţiei electromagnetice absorbite de moleculele produsului care se analizează.
Spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv – metodă de măsurare a ionilor produşi de o
sursă de radio frecvenţă, cuplată inductiv cu plasmă.
Turbiditate – reducerea gradului de transparenţă al unei mase de lichid datorită prezenţei materiei
nedizolvate.
Zonă de prelevare – suprafaţa unei mase de apă din care sunt prelevate probele.
143

Cap 4 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap 4 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTITUTUL NAŢIONAL DE

Modul de citare a lucrării: Autorul/Autorii de capitol, 2015. Titlul

Grafică și editare imagini: Gabriel G. Lupu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Această lucrare este rezultatul unei colaborări a membrilor colectivelor de

Editura Centrul de Informare Tehnologică Delta Dunării

Editor: Iuliana-Mihaela TUDOR

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării - Tulcea

Metode de monitorizare a elementelor

Directiva Cadru pentru Apă reprezintă una dintre componentele importante

Suntem recunoscători pentru revizuirea textului și pentru furnizarea de

Localizarea stațiilor de prelevare a probelor pentru determinarea parametrilor fizico-chimici și biologici

Complex Somova-Parcheș: 1. L. Rotund, 2. L. Somova, 3. can. alim. Somova-Parcheș, 4. L. Parcheș, 5. L.

Stare foarte bună Stare bună Stare moderată

Stare foarte bună Stare bună Stare moderată

Element biologic de calitate — Nevertebrate bentice

Stare foarte bună Stare bună Stare moderată

Valorile elementelor Temperatura, bilanțul de oxigen, Condiţiile sunt în conformitate

Element fizico-chimic de calitate — Poluanți sintetici specifici

Stare foarte bună Stare bună Stare moderată

Stare foarte bună Stare bună Stare moderată

Stare foarte bună Stare bună Stare moderată

Pe lângă parametrii ce caracterizează cantitatea şi dinamica curgerii apei şi sedimentelor (vezi

Tabelul 4.3 Elemente şi standarde de calitate fizice și chimice în apă

determinările fizico-chimie şi biologice.

Tipul de calitate al apei Foarte bună Bună Moderată Slabă Proastă

Tabelul 4.5 Avantajele şi dezavantajele indicelui de calitate al apei WQI

S – numărul de specii dintr-o probă (comunitate),

Luna de Greutatea medie

Krammer, K., Lange–Bertalot H., (1991a). Bacillariophyceae – Achnanthaceae, Navicula,

Cromatografie de gaze – metodă de analiză instrumentală de separare pentru compuşii organici

S-ar putea să vă placă și