Tema 1

CHESTIONARUL – ca formă de cercetare în științele socio-umane

1. Ce este un chestionar de cercetare științifică?

2. Clasificarea chestionarelor.
3. Structura chestionarelor
4. Tehnici de structurare a chestionarelor
5. Formularea întrebărilor

 sondaj de opinie publică, anchetă sociologică sau de o cercetare de teren, chestionarul este cea mai
folosită tehnică în științele socio-umane.
 cele mai utilizate sunt chestionarele cu întrebări închise (precodificate):
 chestionarele de tip oficial concepute ca instrumente de colecționare a informațiilor (ex.
chestionarele instituțiilor de stat completate la înscrierea la un concurs de admitere, la
angajare, la notariat). Aceste informații au valoare documentară pentru cercetătorul vieții
sociale;
 necesitatea cercetării sociale au dus la recoltarea răspunsurilor pe baza unor chestionare,
tehnică folosită inițial de etnografi și perfecționată ulterior de sociologi și psihologi;
 cerințele practicii medicale și psihologice au făcut recurs la diferite tehnici individuale de
interogare.
În toate cele trei direcții menționate s-a realizat perfecționarea tehnicii chestionarului pentru
culegerea de informații, chestionarul reprezentând astăzi una din metodele de bază în
investigarea fenomenelor sociale.

Definiții

1. Psihologul francez P. Pichot (1968): „Chestionarele sunt teste compuse dintr-un număr mai
mare sau mai mic de întrebări prezentate în scris subiecților și se referă la opiniile,
preferințele, sentimentele, interesele și comportamentele lor în circumstanțe precise”
2. E. Babbie (1975/1992): „O metodă de colectare a datelor prin (1) întrebările puse persoanelor
sau (2) prin întrebarea acestora dacă sunt de acord sau în dezacord cu enunțurile care
prezintă diferite puncte de vedere”
3. Zamfir și Vlăsceanu (Dicționar de sociologie, 1993): „Chestionarul de cercetare reprezintă o
tehnică și, corespunzător, un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de
întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin
administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea
persoanelor anchetate răspunsuri care urmează a fi înregistrate în scris”.
Întrebările sau imaginile cuprinse în chestionar au funcția de stimuli declanșatori de comportamente
verbale sau non-verbale.
Autoadministrarea prezintă riscul neînțelegerii întrebărilor și imposibilitatea obținerii unor informații
suplimentare, în timp ce înregistrarea răspunsurilor de către operatorii de anchetă surprinde și
comportamentul non-verbal. Autoadministrarea se recomandă numai de la un anumit nivel de cultură
și vârstă în sus.

1
 Fig. 1 – Factorii care influențează răspunsurile la un chestionar (după Stroscheim, 1965)

Pentru ordonarea logică a întrebărilor se ia drept criteriu timpul sau gradul de abstractizare.

Clasificarea chestionarelor se face după:

I. Conținutul informațiilor
1. Chestionarele de date factuale, de tip administrativ, referitoare la fapte obiective,
susceptibile de a fi observate și verificate și de alte persoane (ex. vârstă, sex, locul
nașterii, starea civilă, studii, naționalitate, religie.).
Întrebările factuale se pot grupa în:
 întrebări de cunoștințe care vizează nivelul de cunoaștere
 întrebări de clasificare sau de identificare
2. Chestionarele de opinie se referă la datele de ordin imposibil de observat direct. Cu
ajutorul acestora se studiază atitudinile, motivația și interesele).

Cele două tipuri de chestionare se bazează pe calitatea informațiilor, iar următoarele pe cantitate.

3. Chestionarele speciale, cu o singură temă, aplicate mai mult în studierea

comportamentului electoral sau a comportamentului electoral.
4. Chestionarele omnibus cu mai multe teme, fiind și cele mai des întâlnite.

II. După forma întrebărilor

1. Chestionare cu întrebări închise (sau precodificate) nu permit decât alegerea
răspunsurilor dinainte fixate în chestionare, gradul de libertate al subiectului fiind redus.
2. Chestionare cu întrebări deschise (libere) lasă persoanelor anchetate libertatea unei
exprimări individualizate a răspunsurilor, dar apar variații în forma și lungimea
răspunsurilor, îngreunând astfel codificarea.
Testarea cunoștințelor se recomandă a fi făcută prin întrebări deschise.
3. Chestionare cu întrebări închise și deschise

III. După modul de aplicare:

1. Chestionare autoadministrate
2
  Chestionare poștale
 Chestionare publicate în ziare și reviste
 Chestionare ca anexe la diferite mărfuri vândute
 Chestionarele autoadministrate colectiv
2. Chestionare administrate de către operatorii de anchetă reprezintă modalitatea cel mai
des utilizată de culegere a informațiilor în anchete și sondaje.

Structura chestionarele
În structura chestionarele, după funcția lor, pot fi puse în evidență:
1. Întrebări introductive, de contact au rolul de a încălzi atmosfera și de a da subiectului încredere
în anchetator și în el însuși.
2. Întrebări de trecere sau tampon au scopul de a marca în structura chestionarului apariția unei noi
grupe de întrebări referitoare la o altă problemă.
3. Întrebări filtru opresc trecere unei categorii de subiecți la întrebările succesive, reprezentând în
același timp un control al calității răspunsurilor.
4. Întrebări bifurcate – separă opiniile „pro” sau „contra” ale subiecților, dar nu îi opresc pe aceștia
de a urma succesiunea întrebărilor și nici nu califică răspunsurile date.
5. Întrebări „de ce?” au funcția de a provoca explicații în raport cu diferitele opinii exprimate.
6. Întrebări de control nu aduc informații noi, ci verifică fidelitatea și consistența opiniei exprimate.
7. Întrebări de clasificare sau de identificare servesc la analiza răspunsurilor din chestionar.

Tehnici de structurare a chestionarului

1. Tehnica pâlniei (funneling) presupune trecerea de la general la particular.

2. Tehnica pâlniei răsturnate (reversed funneling).

- Lungimea chestionarului
- Designul chestionarelor (punerea în pagină)

Bibliografie:

Septimiu Chelcea, (2001), Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative, Editura
Economică, București