UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

10 CONCEPTE DIN DOMENIUL PSIHOLOGIEI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: STUDENT:

LECT. UNIV. DR. RODICA-GABRIELA ENCAHE MANOLE LAURENȚIU-ALEXANDRU
 CUPRINS

1. CHEMAREA VIDULUI
2. ADHD
3. PERCEPȚIA
4. IMAGINAȚIA
5. AGRESIVITATEA DRAGĂ
6. PROCRASTINAREA
7. MANIPULAREA
8. ANXIETATEA
9. ATAȘAMENTUL
10. IREALITATEA
 Chemarea Vidului

1
Definiție:
"Chemarea Vidului" sau în franceză (l’appel du vide) este un fenomen psihologic și
filosofic care descrie impulsul involuntar de a se angaja în comportamente autodistructive sau
periculoase.

Caracteristici:
Se manifestă prin gânduri intense și necontrolate de a acționa în mod negativ, cum ar fi
săritul de pe înălțimi înalte sau direcționarea vehiculului spre obiecte fixe.
Este adesea asociat cu conștientizarea fragilității vieții și a absenței sensului într-un
univers vast.

Asocieri:
Experimentat de cei care se confruntă cu stres intens, anxietate sau depresie.
Reflectă o luptă internă între dorința de a supraviețui și atracția inexplicabilă către pericol.
Context Filosofic:
Încorporează elemente ale existențialismului și ale psihologiei, explorând contradicțiile
umane și complexitatea mentală.
Exemple:
Gândul de a sări de pe o stâncă înaltă, chiar dacă nu există niciun motiv concret pentru a o
face.
Tendința de a simți dorința de a conduce mașina spre un obstacol, chiar în absența
pericolelor imediate.

1
https://www.livescience.com/what-is-call-of-the-void
 ADHD
-Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate-

• 2
Definiție:
o Este o tulburare neurobiologică a dezvoltării, afectând atenția, autocontrolul și
funcțiile executive ale creierului.
• Caracteristici ale ADHD:
o Hiperactivitate: Comportament excesiv de activ, dificultate în statul liniștit,
impulsivitate și nevoie constantă de mișcare.
o Deficit de Atenție: Dificultăți în menținerea atenției asupra sarcinilor, organizarea
activităților și gestionarea timpului.
• Subtipuri:
o Predominant Hiperactiv-Impulsiv: Caracterizat prin hiperactivitate și
impulsivitate accentuate.
o Predominant Neatenție: Caracterizat prin dificultăți semnificative în menținerea
atenției și organizare.
• Impactul Social și Academic:
o Pot apărea dificultăți în relațiile sociale, în performanța școlară și în realizarea
sarcinilor cotidiene.
• Diagnostic și Evaluare:
o Se bazează pe criterii specifice stabilite în manualele de diagnostic, cum ar fi DSM-
5, și necesită evaluarea atentă a istoricului comportamental al individului.
• Tratament:
o Terapia Comportamentală: Abordare care se concentrează pe dezvoltarea
abilităților de autocontrol și pe gestionarea comportamentelor.
o Medicația: Anumite medicamente, cum ar fi stimulantele, pot fi prescrise pentru a
îmbunătăți atenția și autocontrolul.
• Perspectivă de-a lungul vieții:
o ADHD poate persista în adolescență și în viața adultă, dar gestionarea și tratamentul
adecvat pot îmbunătăți calitatea vieții individului.

2
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/adhd-ce-este-si-cum-il-recunoastem-corect
 Percepția

• 3
Definiție:
• Este procesul prin care organismele interpretează și înțeleg informațiile primite prin
intermediul simțurilor lor.
• Componente ale Percepției:
• Senzoriale: Implică captarea informațiilor prin intermediul simțurilor, cum ar fi văzul,
auzul, mirosul, gustul și atingerea.
• Cognitive: Includ procesele mentale superioare, cum ar fi interpretarea, recunoașterea și
înțelegerea informațiilor primite.
• Percepție Vizuală:
• Implică interpretarea informațiilor luminoase captate de ochi, formând imagini și
recunoscând obiecte și forme.
• Percepție Auditivă:
• Procesarea sunetelor pentru a identifica și a înțelege mesaje, tonalități și ritmuri.
• Percepție Tactilă:
• Implică simțul atingerii, permițând individului să perceapă texturi, temperaturi și presiuni.
• Percepție Gustativă și Olfactivă:
• Se referă la capacitatea de a simți și distinge aromele și gusturile.
• Organizarea Perceptuală:
• Gestalt: Teoria care susține că oamenii au tendința de a organiza elementele senzoriale în
structuri și forme mai mari, cu sens și coerență.
• Percepția Profunzimii: Capacitatea de a estima distanța și adâncimea obiectelor.
• Iluzii Perceptive:
• Fenomene care distorsionează sau interpretează incorect informațiile senzoriale,
evidențiind rolul interpretării cognitive în percepție.
• Percepție Socială:
• Modul în care oamenii percep și interpretează informațiile sociale, cum ar fi expresiile
faciale, limbajul non-verbal și intențiile celorlalți.

3
https://cabinetpsihologbucuresti.ro/perceptia
 Imaginația

4
• Definiție:
• Este capacitatea mentală de a crea sau de a reproduce experiențe mentale, imagini, idei sau
scenarii care nu sunt prezente în mod direct în realitate.
• Rolul Imaginației:
• Creativitate: Imaginația este esențială pentru procesele creative, contribuind la generarea
de idei noi, inovatoare și la rezolvarea de probleme.
• Tipuri de Imaginație:
• Imaginație Vizuală: Capacitatea de a crea sau de a vizualiza imagini mentale.
• Imaginație Auditivă: Capacitatea de a imagina sunete sau de a reproduce în minte sunetele.
• Rolul În Copilărie:
• Joc Imaginar: Copiii utilizează imaginația în jocurile lor, creând lumi fantastice și
personaje imaginare.
• Legătura cu Cogniția:
• Imaginația este strâns legată de procesele cognitive, inclusiv memoria, înțelegerea și
gândirea abstractă.
• Utilizarea în Artă și Literatură:
• Imaginația este o componentă esențială în creația artistică și literară, unde artiștii și
scriitorii își extrag inspirația și își exprimă ideile.
• Imaginația Constructivă și Distructivă:
• Constructivă: Contribuie la dezvoltarea abilităților creative și constructive.
• Distructivă: Poate duce la anxietate sau preocupări neîntemeiate, fiind o formă de
imaginație negativă.
• Imaginația în Vise:
• În timpul somnului, imaginația joacă un rol important în generarea de vise și experiențe
onirice.
• Imaginație și Empatie:
• Poate contribui la dezvoltarea empatiei, permițând oamenilor să-și pună în locul altora și
să-și imagineze perspective diferite.

4
https://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/IMAGINATIA23.php
 Agresivitatea drăguță
(cute aggression)

5
• Definiție:
• Este un fenomen psihologic caracterizat de exprimarea unor comportamente aparent
agresive într-un context perceput ca adorabil sau drăguț.
• Expresii Fizice:
• Strângerea puternică: Persoanele pot simți impulsul de a strânge sau de a apăsa ferm
obiecte adorabile, cum ar fi animalele de pluș.
• Comentarii Paradoxale:
• Sarcasm jucăuș: Utilizarea unor comentarii aparent agresive, dar spuse cu intenții jucăușe
și iubitoare.
• Gesturi Jucăușe:
• Zgârierea ușoară sau sărutul cu intensitate: Posibilitatea de a avea gesturi fizice care par
agresive, dar sunt motivate de afecțiune.
• Expresii Verbale Energetice:
• Ton Energetic: Utilizarea unui ton energic sau chiar a unui limbaj puțin agresiv în
contexte amuzante sau pline de afecțiune.
• Excitație Ridicată:
• Agresivitatea drăguță este adesea asociată cu un nivel ridicat de excitație și fericire, fiind o
reacție la stimuli considerați adorabili.
• Rolul în Relații Sociale:
• Poate contribui la consolidarea legăturilor sociale și la îmbunătățirea interacțiunilor
sociale prin adăugarea unui element de joc și jucăuș în comunicare.
• Diferența Față de Agresivitatea Negativă:
• Este important să subliniem că agresivitatea drăguță este non-răuvoitoare și este
experimentată în contexte pozitive, spre deosebire de agresivitatea negativă.
• Aspectul Psihologic:
• Fenomenul poate fi explorat în contextul psihologiei și al relațiilor umane pentru a
înțelege modurile în care oamenii exprimă și interpretează afecțiunea și jucăușeria.

5
https://www.akc.org/expert-advice/lifestyle/what-is-cute-aggression/
 Procrastinarea

6
• Procrastinarea:
• Este comportamentul de a amâna sau de a întârzia începerea sau finalizarea unei sarcini,
chiar dacă se conștientizează că aceasta are importanță.
• Motivații ale Procrastinării:
• Evitarea Disconfortului: Persoanele pot amâna sarcinile pentru a evita sentimentele de
plictiseală, stres sau anxietate asociate cu acestea.
• Percepția Timpului Disponibil: Uneori, procrastinatorii pot subestima timpul necesar
pentru a finaliza o sarcină și cred că încă au suficient timp.
• Consecințe ale Procrastinării:
• Stres: Amânarea sarcinilor poate duce la creșterea nivelului de stres și anxietate înaintea
termenului limită.
• Redusă Eficiență: Poate afecta performanța și calitatea muncii, deoarece sarcinile sunt
adesea finalizate în grabă.
• Factori Psihologici:
• Frâna Psihologică: Persoanele pot întâmpina dificultăți în pornirea activităților din cauza
unei bariere psihologice, chiar dacă sarcina în sine nu este dificilă.
• Tipuri de Procrastinare:
• Procrastinarea Cronica: O abordare generalizată și repetată de a amâna multiple sarcini.
• Procrastinarea Situațională: Amânarea specifică a unei sarcini sau a unui tip de sarcină.
• Combaterea Procrastinării:
• Stabilirea Priorităților: Identificarea sarcinilor de bază și stabilirea de priorități poate ajuta
la gestionarea timpului eficient.
• Împărțirea în Etape Mici: Transformarea unei sarcini mari în etape mai mici poate face
aceasta mai accesibilă și mai ușor de gestionat.
• Relația cu Perfecționismul:
• Procrastinatorii pot adesea fi perfecționiști, amânând sarcinile din teama de a nu le realiza
în mod perfect.

6
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/procrastinarea-definitie-cauze-si-cum-o-invingem
 Manipularea

7
• Manipularea:
• Este o strategie sau tactica utilizată pentru a influența sau controla comportamentul,
gândirea sau emoțiile altor persoane într-un mod care să servească intereselor persoanei
care manipulează.
• Tehnici Comune de Manipulare:
• Mințirea sau Ascunderea Informațiilor: Furnizarea de informații false sau reținerea de
informații pentru a crea o percepție înșelătoare.
• Jocul pe Emoții: Exploatarea sentimentelor altora, cum ar fi frica, vinovăția sau
compasiunea, pentru a obține ceva în schimb.
• Jucarea pe Ego: Refolosirea punctelor slabe ale unei persoane pentru a obține cooperare
sau control.
• Manipularea Contextului: Prezentarea selectivă sau distorsionarea informațiilor pentru a
influența percepția.
• Scopurile Manipulării:
• Obținerea Puterii sau Controlului: Manipulatorii pot căuta să obțină avantaje personale, să
controleze deciziile sau să își atingă obiectivele.
• Evitarea Consecințelor Negative: Manipulatorii pot încerca să evite responsabilitatea sau
consecințele negative ale acțiunilor lor.
• Manipularea în Relații Personale:
• Abuz Emoțional: Manipularea poate fi utilizată în relații pentru a controla și suprima
partenerii prin intermediul abuzului emoțional.
• Jocuri de Putere: Utilizarea manipulării în contextul relațional pentru a câștiga avantaje
sau pentru a obține control.
• Manipularea în Mediul Profesional:
• Manipularea în Echipe: În mediul de lucru, manipularea poate apărea în eforturile de a
influența deciziile sau reacțiile colegilor sau superiorilor.
• Recunoașterea Manipulării:
• Este important să fim conștienți de semnalele de avertizare ale manipulării, cum ar fi
schimbările bruste în comportament, utilizarea constantă a minciunilor sau solicitarea
constantă de favoruri fără reciprocitate.

7
https://asociatia.luthelo.ro/manipularea-mentala-de-tip-gaslighting/
 Anxietatea

• Anxietate:
• Este o reacție normală la stres sau la o situație percepută ca amenințătoare, dar
devine o problemă atunci când este excesivă, persistentă și interferează cu viața de
zi cu zi.
• Simptome ale Anxietății:
• Tensiune și Agitație: Stare de neliniște sau sentimentul că ceva rău se va întâmpla.
• Hipervigilență: Atenție crescută sau senzație de așteptare a unui pericol iminent.
• Reacții Fizice: Cum ar fi palpitații, transpirație excesivă, tremur, dureri de stomac
sau senzația de sufocare.
• Gânduri Obsesive: Preocupări persistente și temeri exagerate cu privire la
evenimente viitoare.
• Tipuri de Tulburări de Anxietate:
• Tulburare de Panică: Episoade neașteptate de frică intensă, însoțite de simptome
fizice severe.
• Tulburare de Ansamblu Socială: Anxietate legată de interacțiunile sociale și
teama de judecată.
• Tulburare Obsesiv-Compulsivă (TOC): Gânduri obsesive și comportamente
repetitive pentru a face față acestora.
• Cauze ale Anxietății:
• Factori Genetici: Predispoziția genetică poate contribui la dezvoltarea tulburărilor
de anxietate.
• Traume și Stres: Evenimente traumtice sau stresante pot declanșa sau contribui la
anxietate.
• Tratament:
• Terapie Cognitiv-Comportamentală (TCC): Abordare terapeutică eficientă care
explorează și schimbă gândurile și comportamentele legate de anxietate.
• Medicație: Anumite medicamente, cum ar fi anxioliticele sau antidepresivele, pot fi
prescrise pentru a gestiona simptomele.
• Tehnici de Gestionare a Anxietății:
 • Respirație Profundă: Tehnicile de respirație controlată pot ajuta la reducerea
stresului și a anxietății.
• Meditația și Relaxarea: Practicile care încurajează relaxarea mentală și fizică.
• Impactul Social și Cotidian:
• Anxietatea poate afecta relațiile sociale, performanța la locul de muncă și calitatea
vieții în general.
• Perspectivă Psihologică:
• Anxietatea este studiată în psihologie pentru a înțelege mecanismele, cauzele și
tratamentele posibile, precum și pentru a dezvolta strategii de prevenire.8

8
https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/anxietatea
 Atașamentul

• 9
Definiție:
• Este legătura emoțională și afectivă stabilită între indivizi, de obicei între copii și
îngrijitori, care oferă suport emoțional și securitate.
• Tipuri de Atașament:
• Atașament Securizant: Copiii cu atașament securizant dezvoltă încredere în
disponibilitatea și sprijinul părintelui.
• Atașament Evitant: Copiii pot arăta o lipsă de căutare a confortului de la părinți și pot
părea detașați.
• Atașament Ambivalent/Rezistent: Copiii pot avea dificultăți în a se consola și pot fi
ambivalenți în relația cu părinții.
• Teoria Atașamentului:
• Dezvoltată de John Bowlby și Mary Ainsworth, teoria atașamentului explorează modul în
care relațiile timpurii influențează dezvoltarea emoțională și socială.
• Importanța Atașamentului în Copilărie:
• Atașamentul sănătos în copilărie este asociat cu dezvoltarea abilităților sociale și
emoționale, precum și cu formarea relațiilor sănătoase în viitor.
• Rolul Părinților în Dezvoltarea Atașamentului:
• Părinții joacă un rol esențial în stabilirea atașamentului prin furnizarea de sprijin
emoțional, siguranță și răspunsuri consistente la nevoile copilului.
• Transferarea Atașamentului la Relațiile Adulților:
• Atașamentul în copilărie poate influența calitatea relațiilor adulților, contribuind la
modelele de atașament în relațiile romantice sau sociale.
• Atașamentul În Relațiile de Cuplu:
• Adulții pot dezvolta modele de atașament care afectează modul în care se angajează în
relațiile romantice și cum gestionează separările sau conflictele.
• Perspectivă Psihologică:
• Atașamentul este explorat în cadrul psihologiei pentru a înțelege influența sa asupra
dezvoltării individuale și a relațiilor umane.

9
https://www.psihipedi.ro/parenting/atasamentul-si-teoria-atasamentului-partea-i
 Irealitatea

10
• Irealitatea:
• Este starea de a nu părea real sau autentică, manifestându-se în diverse moduri, inclusiv
din punct de vedere emoțional, perceptual sau cognitiv.
• Aspecte ale Irealității:
• Perceptuală: Modificări ale percepției asupra realității, cum ar fi distorsionarea obiectelor
sau senzația de stranietate în mediul înconjurător.
• Emoțională: Deconectare sau distanțare emoțională, adesea asociată cu senzația de a trăi
într-un vis sau de a nu putea conecta autentic cu propriile emoții.
• Cognitivă: Confuzie sau nebulozitate mentală, cu dificultăți în concentrare sau senzația că
gândurile sunt separate de realitate.
• Subtipuri Specifice:
• Derealizare: Perceperea mediului înconjurător ca nereal sau străin, chiar dacă este, de
fapt, real.
• Depersonalizare: Simțul deconectării sau separării de propriul corp sau de propria
identitate.
• Cauze ale Irealității:
• Tulburări Psihologice: Anumite tulburări, cum ar fi cele de anxietate, depresie sau stres
post-traumatic, pot fi asociate cu experiențe de irealitate.
• Consum de Substanțe: Unele substanțe psihotrope sau stupefiante pot induce stări de
irealitate.
• Durată și Intensitate:
• Irealitatea poate fi o experiență temporară sau persistentă, cu grade variate de intensitate.
• Evaluare și Tratament:
• Este important să fie evaluată în contextul istoricului medical și psihologic al unei
persoane pentru a identifica cauzele potențiale și pentru a furniza tratament adecvat, dacă
este necesar.
• Perspectivă Psihologică:
• Irealitatea este explorată în domeniul psihologiei pentru a înțelege legăturile sale cu
tulburările mintale și pentru a dezvolta strategii de evaluare și intervenție.

10
https://library.usmf.md/sites/default/files/2018-10/54.pdf
 Bibliografie

• https://www.livescience.com/what-is-call-of-the-void
• https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/adhd-ce-este-si-cum-il-recunoastem-
corect
• https://cabinetpsihologbucuresti.ro/perceptia
• https://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/IMAGINATIA23.php
• https://www.akc.org/expert-advice/lifestyle/what-is-cute-aggression/
• https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/procrastinarea-definitie-cauze-si-
cum-o-invingem
• https://asociatia.luthelo.ro/manipularea-mentala-de-tip-gaslighting/
• https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/anxietatea
• https://www.psihipedi.ro/parenting/atasamentul-si-teoria-atasamentului-partea-i
• https://library.usmf.md/sites/default/files/2018-10/54.pdf