Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
REFERAT SUPLIMENTAR
LA PSIHOLOGIA
PERSONALITATII
Inteligenta emotionala si creativitatea
a emoiilor celor din jur. n acest scop trei elemente sunt eseniale i ele nu reprezint o noutate pentru
nimeni :ascultarea activ, ceea ce nseamn mai mult dect a atepta rbdtor s ii vin rndul s spui
ceva, abilitatea de interpreta corect limbajul corpului i, nu n ultimul rnd, abilitatea de a distinge ntre
diferitele nuane ale emoiilor unei persoane. Doar utilizarea mpreun a acestor abiliti ne permit s
comunicm eficient la nivel emoional cu cei din jur, receptnd i transmind att latura raional, ct
i cea afectiv a unui mesaj.
Un aspect interesant l reprezint faptul c, spre deosebire de inteligena logicomatematica, cea care sufer modificri nesemnificative o data cu sfritul adolescenei,
inteligena emoional se poate dezvolta de-a lungul timpului, fr limita de vrsta, cu condiia sa
i fie acordat atenia si eforturile necesare.
Relaii mai bune cu cei din jur. Creativitatea ridicata. Capacitate mai bun de a te motiva
si a-i motiva pe cei cu care lucrezi. Capacitate mai buna de a conduce. Cinci motive pentru care
merit s ncercam sa dezvoltam inteligenta emoional.
Modalitatea prin care realizezi ca dozarea propriilor emoii este o aciune care are un rol
determinant in modul in care eti perceput de ceilali reprezint un factor cheie in cadrul inteligenei
emoionale. Persoanele care au un EQ ridicat tiu in general sa-i direcioneze foarte bine aciunile in
viat. Dincolo de faptul ci prioritizeaz i i fixeaz obiective realiste, n plus, au capacitatea de a
apela la raional atunci cnd sunt pui sa ia decizii- mai exact apeleaz la autocontrol.
Oamenii de tiina apreciaz c nainte de a gndi simim si ca aceasta ine de instinctul nostru
de conservare. Oricum, o data ce ncepi sa te temi pentru ceea ce simi ai ansa s fii deja pe drumul cel
bun. Capacitatea de a te retrage pentru un moment in expectativa pentru a analiza ceea ce simi te
determina s apelezi la autocontrol, prelund anumite abloane comportamentale pe care le-ai sesizat la
alii.
Un rol esenial n managementul emoiilor l joaca optimismul, abilitatea de a vedea
permanent jumtatea plin a paharului. Cu alte cuvinte, tiind cum s reacionezi pozitiv in momente
mai puin faste, depind obstacolele si adaptnd starea care te avantajeaz cel mai mult in acel
moment reprezint un management al emoiilor optim. i pentru ca succesul sa fie deplin, este necesar
o doza generoas de perseverent.
Conceptul de inteligenta, natura si functia ei si modurile de manifestare ale comportamentului
inteligent au determinat polemici si controverse aprinse intre oamenii de diferite specializari si
orientari. Directiile de definire prezentate se pot subscrie abordarii cognitive a inteligentei, care pune
accent pe abilitatile mentale: capacitatea de a rationa, planifica, rezolva probleme, de a gandi abstract.
Inteligenta, indiferent sub ce aspect este prezentata, reprezinta un atribut al personalitatii.
In timp, mai mare atentie s-a acordat inteligentei de tip cognitiv, academic; fiind implicata in rezolvarea
de probleme, a fost considerata predictor al eficientei in activitate. Observatiile, mai mult sau mai putin
empirice, asupra reusitei si succesului in viata au condus la concluzia ca inteligenta cognitiva nu le
explica intotdeauna si in intregime. Analizarea situatiilor in care se poate afla o persoana nu poate fi
abordata dintr-o singura perspectiva, pentru ca astfel s-ar limita sau s-ar impiedica realizarea unei
cunoasteri adecvate. Accentul, in cunoasterea omului si a realitatii sociale in care acesta se formeaza, se
dezvolta si actioneaza, a inceput sa se puna si pe aspecte de ordin afectiv.
Este gresit sa negam rolul afectivitati, a sentimentelor in stabilirea eficientei in relationare, cu atat mai
mult cu cat, interpretate in context cultural, aspectele de ordin afectiv au un rol pregnant adaptativ
pentru individ. In acest fel, opozitia emotie ratiune apare artificiala si inexacta. M. Zlate (2006)
considera ca procesele afective si cele cognitive, desi diferite prin specificitatea instrumentelor de
operare, prin modul de organizare a formelor psihice in cele doua registre (intelectual si emotional),
prin proportia in care se manifesta in activitatea individului, sunt intr-o stransa interactiune,
inseparabile.
In lucrarea Descartes Error: Emotion, Reason and Human Brain (1994), dr. Antonio
Damasio considera ca emotiile, sentimentele sunt mai mult decat indispensabile in luarea deciziilor
rationale, iar accesul la invatatura de tip emotional, conduce la alegeri atat in cariera, cat si in
viata personala. In viziunea autorului, emotiile sprijina rationalitatea, capacitatea emotionala ne
ghideaza in fiecare moment atunci cand trebuie sa luam decizii, ea lucrand mana in mana cu
rationalul.
Acceptarea existentei mai multor forme ale inteligente ne ajuta sa explicam situatii deosebite,
precum succesul in activitatea profesionala sau in viata sociala in conditiile unui potential intelectual
mediu sau modest. Initial, D. Wechsler, autor al unor teste standardizate pentru evaluarea inteligentei, a
remarcat ca adaptarea individului la mediul in care traieste se realizeaza atat prin elemente cognitive,
cat si prin cele non-cognitive, incluzand aici factori de ordin afectiv, motivational, social.
Desi abordarile psihometrice au stabilit corelatia dintre un inalt nivel mental si reusita scolara,
observatiile mai noi au condus la concluzia ca nivelul la care se situeaza inteligenta cognitiva,
academica, nu este in sine un indicator al nivelului adaptare, de dezvoltare si de reusita personala la
mediul caruia ii apartine un individ. In urma unui sondaj, Sternberg (1986) a ajuns la concluzia ca
abilitatile implicate in rezolvarea sarcinilor cotidiene sunt reprezentate intr-o masura mai mare
de capacitatea de a intelege si de a stabili relatii cu oamenii si mai putin de nivelul mental.
D. Goleman (2001), preluand punctul de vedere al lui P.N. Johnson-Laird si K. Oatley, ofera ca
exemplu situatia a 95% dintre fostii studenti la Harvard ai promotiilor anilor 1940. Analizati la varsta
matura sub aspectul salariului, a productivitatii, a statutului in domeniul lor de activitate, a relatiilor cu
familia si cu prietenii, s-a constatat ca nu cei care au avut cele mai bune rezultate la testele din facultate
au reusit cel mai bine in viata, ci colegii lor, cu rezultate mai scazute.
In acest sens, aparitia si dezvoltarea conceptelor de inteligenta emotionala si inteligenta sociala
sunt in masura sa ofere o perspectiva mai ampla si profunda asupra abilitatilor necesare
adaptarii.
I
Desi studiul inteligentei emotionale a inceput in anii 80, abia odata cu aparitia cartii lui D.
Goleman, in 1996, inteligenta emotionala a fost privita ca un element important al eficientei
personale.
Definitiile date de diversi autori celor doua concepte au variat de la includerea si presupunerea
implicita a unuia in cadrul celuilalt, pana la definirea lor separata, ca abilitati de sine statatoare, intre
care exista determinari specifice. Cercetarile intreprinse de-a lungul timpului au condus la concluzia ca
este nevoie de ambele inteligente pentru a inregistra succese in plan social.
Intr-un studiu privind predictorii inteligentei sociale si ai inteligentei emotionale am realizat o
inventariere a abordarilor si definitiilor pe care le-au primit in timp cele doua notiuni. Intrucat domeniul
lor de definire nu este bine precizat, au aparut si se manifesta in continuare confuzii, cu atat mai mult
cu cat s-au inregistrat abordari care definesc o forma de inteligenta prin competentele celeilalte forme.
Din aceste considerente apare ca fiind destul de dificil de identificat acei factori cu valenta
predictiva, in masura sa ofere o informatie sigura cu privire la existenta si nivelul inteligentei
emotionale.
Cu toate acestea, am putea lua in calcul factori de ordin neuro-biologic, precum si factori
psihologici:
A. Factorii neuro-biologici cuprind factori de ordin neurologic, dar si factori ce tin de starea de
sanatate
.
Goleman stabileste o relatie intre integritatea fizica si buna functionare a nucleului amigdalian
si inteligenta emotionala. Pe aceeasi line se inscriu si cercetarile lui LeDoux, care a evidentiat existenta
cailor neurale ale sentimentelor. Arhitectura creierului si traseele neurale acorda nucleului amigdalian
rolul de santinela emotionala (Goleman, 2001, p.33); el primeste informatii directe de la simturi si
pare sa determine o reactie inainte ca acestea sa fie inregistrate complet de catre neocortex. Unele
reactii emotionale pot sa apara chiar si fara o participare cognitiva constienta.
Explicatia stiintifica s-a bazat pe manifestarile inregistrate in cazul lipsei nucleului amigdalian:
dezinteres fata de oameni, incapacitatea stabilirii unor contacte umane desi se poate purta o conversatie,
nerecunoasterea celor din jur, incapacitatea de recunoastere a propriilor si de a simti emotii, aspecte
care afecteaza capacitatea de a actiona cu inteligenta emotionala si sociala in mediu.
In planul sanatatii psihice si fizice, disfunctiile care pot sa apara sunt in masura sa afecteze atat
capacitatea de a ne intelege pe noi insine, cat si de a-i intelege pe cei din jur, de a relationa cu ei.
Alexitimia este o tulburare care se refera la dificultatea de a descrie sentimentele proprii sau
ale altora la capacitatea mult diminuata de a discerne emotiile si de a le diferentia de senzatiile
somatice. Alexitimicii dispun de capacitatea de a simti, dar sunt incapabili sa constientizeze, sa exprime
si sa explice adecvat sentimentele pe care le au. Este evidenta, in cazul lor, lipsa acuta a capacitatii
fundamentale de a dovedi inteligenta emotionala si sociala, de constientizare de sine (Goleman, 2001,
p.71). Atunci cand intensitatea sentimentelor este mare si ii impresioneaza intratat incat sa simta ceva,
experienta ii blocheaza, fiind perceputa ca o amenintare. Confuzia in privinta sentimentelor pare sa
duca
la
reale
probleme
medicale,
facilitand
dezvoltarea
somatizarilor.
Trebuie facuta distinctia intre somatizare si boala psihosomatica, in cazul careia problemele
emotionale pot duce la complicatii reale de ordin medical. Disfunctiile de ordin somatic sunt cele care
induc modificari in starea de bine fizic, determinand disfunctionalitati la nivelul proceselor de adaptare,
de relationare, de acceptare a propriei situatii si a celorlalti, perturband capacitatea de manifestare
empatica, motivatia, toleranta la stres, optimismul, increderea si respectul de sine.
Tot in acesta categorie putem include retardul psihic, care determina o relationare fara o
fundamentare realista evidenta (Verza, 2000), dar si handicapurile motorii si cele determinate de
anularea functionalitatii simturilor, care impieteaza si restrang aria de manifestare emotionala si de
relationare.
Pentru a atinge o stare de echilibru in plan emotional este important sa se cunoasca si sa se
accepte sentimentele si rolul lor cu mintea si corpul. Starea emotionala a unei persoane determina un
anumit mod de interpretare a situatiilor. Astfel, o dispozitie emotionala pozitiva duce la o gandire
optimista si, implicit, la solutionarea intr-un grad ridicat a problemelor, spre deosebire de emotiile
negative care genereaza pesimism si limiteaza capacitatea de actiune si decizie. Emotiile negative,
starea de stres conduc la slabirea organismului. Educarea si dezvoltarea inteligentei emotionale
constituie una dintre caile de eliberare a corpului de toxinele emotionale.