INTRODUCERE

Termenul de INTELIGENŢĂ provine de la latinescul INTELLIGERE, care

înseamnă a relaţiona, a organiza sau de la INTERLEGERE, care presupune stabilirea
de relaţii între oameni.
Chiar terminologia sugerează faptul că inteligenţa depăşeşte gândirea care se
limitează la stabilirea relaţiilor dintre însuşirile esenţiale ale obiectivelor şi
fenomenelor şi nu a relaţiilor între oameni. Cât de complexă este această latură a
personalităţii reiese din modul ei de abordare în istoria filozofiei şi psihologiei.
Părerile faţă de inteligenţă au oscilat de la acceptarea şi sublinierea rolului ei în
cunoaştere, până la diminuarea semnificaţiei ei sau chiar până la eliminarea ei din
existenţa umană.
Noţiunea de inteligenţă emoţională a fost popularizată de D. Goleman, în
volumul cu acelaşi titlu. Autorul afirmă că inteligenţa emoţională este la fel de
puternică, uneori de două ori mai puternică decât coeficientul de inteligenţă.
Inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare
eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie,
educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de
conflicte inter şi intra-personale.

TIPOLOGIA INTELIGENŢEI EMOŢIONALE

Howard Gardner este părintele modelului Inteligenţelor Multiple (Multiple

Intelligences). În accepţiunea lui, avem de a face cu şapte inteligenţe. Unii cercetători
vorbesc de “module ale minţii”, alţii despre o “societate a minţii”, în cazul acesta
fiind vorba despre “inteligenţe multiple”. Acestea sunt reprezentate în tabelul de mai
jos, cu explicaţiile date de către teoretician fiecăreia dintre inteligenţele identificate:
Inteligenţa vizual-spaţială, abilitatea de a percepe vizual ceea ce ne înconjoară.
Acest tip de inteligenţă este cel mai des folosit în activităţi ca: construit, citit, scris,
pictat, echilibru, interpretarea unor imagini.
Inteligenţa verbal-lingvistică, abilitatea de a folosi cuvintele şi de a vorbi.
Acest tip de inteligenţă este cel mai des folosit în activităţi ca: ascultarea, vorbitul,
scrisul, jocul de cuvinte, explicarea unor concepte.
Inteligenţa logic-matematică, abilitatea de a folosi raţiunea, logica şi numerele.
Acest tip de inteligenţă este cel mai des folosit în activităţi ca: rezolvarea unor
probleme, lucrul cu anumite concepte abstracte, calcule matematice.
Inteligenţa kinestetică, abilitatea de a-ţi controla mişcările corpului şi de
îndemânare în lucrul cu diferite obiecte. Acest tip de inteligenţă este cel mai des
folosit în activităţi ca: dansul, sportul, limbajul trupului, teatru, mima.
Inteligenţa muzicală, abilitatea de a produce şi de a aprecia muzica. Acest tip
de inteligenţă este cel mai des folosit în activităţi ca: fluieratul, cântatul, folosirea de
instrumente muzicale, compunerea de melodii.
Inteligenţa interpersonală, abilitatea de a-i înţelege şi de a relaţiona cu ceilalţi.
Acest tip de inteligenţă este folosit cel mai des în activităţi ca: ascultare, folosirea
empatiei, consiliere, lucrul in echipă, observarea stărilor sufleteşti.
1
 Inteligenţa intrapersonală, abilitatea de auto-reflecţie şi de conştientizare a
propriului eu. Acest tip de inteligenţă este folosit cel mai des în activităţi ca:
cunoaşterea propriilor puteri şi slăbiciuni, auto- evaluarea, descoperirea sinelui.
Autorul spune că deşi aceste inteligenţe nu sunt neapărat dependente una de
alta, rareori ele sunt folosite independent. Orice persoană normală are un anumit
coeficient din fiecare dintre aceste inteligenţe, în schimb modalităţile în care acestea
variază sau se combină sunt la fel de diferite precum chipurile sau personalităţile
indivizilor.

COMPONENTELE INTELIGENŢEI EMOŢIONALE

Vorbind despre componentele inteligentei emotionale, Daniel Goleman

distinge cinci capacitati definitorii:
1. Capacitatea de a identifica si monitoriza propriile stari emotionale , precum
si de a intelege legaturile dintre emotii, ganduri si actiune- acesta fiind primul pas in
obtinerea controlului asupra emoiilor.
2. Managementul starilor emotionale- controlul asupra lor sau abilitatea de a
calma emotiile negative (manie, resentiment, indignare, furie, irascibilitate, tristete,
suparare, disperare, nervozitate, anxietate) si de a inlocui emotiile indezirabile cu
altele acceptabile- aceasta confera persoanei capacitatea de a se reechilibra mai usor
si de a face fata situatiilor dificile ale vietii.
3. Abilitatea de a canaliza starile emotionale spre implinirea unui scop
anume/reusita in viata (motivatia interioara)- presupune si autocontrolul emotional
pentru amanarea recompensei.
4. Capacitatea de a empatiza, de a arata sensibilitate fata de sentimentele
altora si de a influenta emotiile semenilor.
5. Capacitatea de a se implica in relatii interpersonale satisfacatoare, de a
gestiona emotiile proprii cat si pe ale celuilalt si de a se implica in actiuni care
favorizeaza schimbul de emotii pozitive.
Un nivel de inteligenta emotionala ridicat confera persoanei o doza de
optimism , stapanire de sine, capacitate de a empatiza cu celalalt, de a fi asertiv,
aptitudini sociale (cpacitatea de a colabora si coopera cu membrii unei echipe,
managementul conflictului, comunicare, influenta sociala) precum si un echilibru
dinamic permanent in relatia de cuplu.
Tehnicile de crestere a nivelului inteligentei emotionale sunt in stransa legatura
cu competentele descrise de Goleman si urmeaza traseul celor cinci nivele:
1. Primul nivel este acela al evaluarii acuratetei cu care o persoana stie sa
identifice emotiile si felul cum acestea se manifesta atat la propria persoana, cat si la
cei din jur. Se are in vedere capacitatea de introspectie si auto-observare cat si de
observare a altora.
2. Constientizarea legaturii dintre starea emotionala a unei persoane si
gandurile generate de acea stare, a faptului ca dispozitia emotionala determina felul
sau mai bine zis “ochelarii” cu care o persoana priveste lucrurile care i se intampla.
Emotiile pozitive duc la instalarea unei dispozitii emotionale pozitive si la o gandire
2
optimista, inclusiv la generarea unei perspective mai largi asupra vietii si la
formularea mai multor solutii de rezolvare a unei probleme, respectiv emotiile
negativ duc la instalarea unei vederi pesimiste asupra prezentului si viitorului si in
finla poate chiar la instalarea depresiei.
3. Reglarea emotiilor –presupune in primul rand trairea lor autentica (asa cum
simtim si nu asa cum am fost invatati sa gandim) si constientizarea senzatiilor
corporale asociate acestora (senzatia de sufocare, cresterea ritmului cardiac, inrosirea
fetei, senzatie de gol in stomac etc) urmata de asumarea responsabilitatii acestor
trairi, deschiderea spre acceptarea emotiilor placute si neplacute, precum si a
realitatii situatiei in care te afli in prezent pentru a nu fi influentat de ceea ce ai simtit
in situatii asemanatoare din trecut.
4. Dezvoltarea capacitatii de empatie. Exista indivizi care sunt nativ empatici
fara a fi depus vreodata vreun efort in sensul acesta, ii recunoastem in acele persoane
a caror privire si cuvinte par ca ne merg la suflet punand balsam pe rana atunci cand
le impartasim ceva. De obicei acestea au beneficiat in copilarie de proximitatea unor
persoane la fel de empatice de la care au invatat comportamentul empatic prin
imitatie. Din nefericire, nu toata lumea a avut parte de asemenea experiente benefice
in copilarie si altii nu stiu cum sa empatizeze cu cei din jur. Acest neajuns poate fi
insa corectat prin exercitii de stimulare si crestere a capacitatii empatice. Empatia se
poate manifesta atat la nivel cognitiv (parafrazarea pe un ton neutru, necritic a ceea
ce spune interlocutorul pentru a vedea daca am inteles ceea ce gandeste), cat si la
nivel afectiv (presupune intelegerea simtirilor celuilalt pe baza a ceea ce afirma.)
5. Cresterea nivelului de adaptabilitate sociala, conditie esentiala a succesului
in plan personal si profesional: dezvoltarea abilitatilor de comunicare prin tehnica
jocului de rol; invatarea comportamentului asertiv; tehnici de stapanire a stresului
(metode de relaxare, valoarea exercitilor fizice si a imaginatiei bine calauzite);
rezolvarea corecta a conflictelor in grup prin modelul “win-win” (toata lumea
castiga) prin negocierea unui compromis.

CONCLUZIE

Revenind la normalitate, cheia deciziilor sănătoase este să fim în acord cu

sentimentele noastre, adică să devenim constienţi de ele şi să le respectăm. Atunci
când în interior « vocea » ne spune că ceva nu este în regulă, este bine să fim
inţelepţi şi să evităm situaţia neplăcută. Înţelepciunea emoţională adunată din
experienţă ne va indica visceral dacă trebuie să fugim de ceva, sau dacă este o ocazie
şi nu trebuie să o ratăm.
Managerii buni au isteţime analitică. Liderii au ceva mai mult decât atât: ei au
ceea ce se cheama inteligenţă emoţională. Am încercat să identific de ce inteligenţa
emoţională este considerată, poate, cea mai importantă competenţă de bază ce
determină succesul unei organizaţii. Am văzut că inteligenţa emoţională este
abilitatea de a încuraja oamenii, de a îi face să lucreze împreuna şi de a îi motiva să
dea tot ce au mai bun pentru realizarea unui anumit scop. Am văzut ca inteligenţa
emoţională este puterea de a acţiona sub presiune, încrederea de a construi relaţii
3
fructuoase, curajul de a lua decizii şi viziunea de a crea viitorul, că este într-o foarte
strânsă legătură cu leadershipul şi creativitatea.

BIBLIOGRAFIE:

1. Daniel Goleman, Richard Boyatzis, Annie McKee, “Inteligenţa emoţională în

leadership”, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2005;
2. Daniel Goleman, “Inteligenţa emoţională”, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2005;
3. Howard Gardner, “Multiple intelligence”, Harward University, 1993;