ASOCIATIA PROFEDU

Program de formare:  “ STRATEGII DE DEZVOLTARE A

INTELIGENȚEI EMOȚIONALE”

Cursant: IOSIF LUMINITA

Școala: CJRAE CONSTANTA
 1. IMPORTANTA INTELIGENTEI EMOTIONALE
Inteligența emoțională reprezintă capacitatea de a înțelege și gestiona atât
propriile emoții, cât și pe ale celorlalți. Conceptul este din este în ce mai des
folosit, iar unii specialiști consideră că oamenii ce dau dovadă de inteligență
emoțională au abilitatea de a-și adapta gândirea și comportamentul în funcție de
context sau pentru a atinge anumite obiective.

Ce este inteligența emoțională

Conceptul de inteligență emoțională (EI), denumit uneori coeficient emoțional

(EQ), a apărut în anii ’60, însă a devenit cunoscut trei decenii mai târziu,
datorită lui Daniel Goleman. Acesta a fost unul dintre promotorii conceptului de
inteligență emoțională și autorul a numeroase cărți pe această temă.

Coeficientul emoțional (EQ) este diferit de coeficientul de inteligență (IQ), care

măsoară inteligența umană în sensul abilităților mentale cognitive în mod
general, pe baza unor teste standardizate, raportate la vârsta cronologică.

Dacă IQ-ul este facil de măsurat, majoritatea oamenilor situându-se în jurul

valorii de 100, în ceea ce privește inteligența emoțională nu există o scară
valorică și nici teste standardizate. Cu toate acestea, unele companii au conceput
și au integrat propriile lor teste de inteligență emoțională în procesul de recrutare
a angajaților, din convingerea că persoanele care vor demonstra un nivel înalt de
inteligență emoțională vor fi angajați sau lideri mai buni.

Cele cinci componente ale inteligenței emoționale

Autocunoașterea

Presupune conștientizarea propriilor sentimente și emoții – persoanele care au o

inteligență emoțională ridicată au, de asemenea, și un nivel mare al cunoașterii
de sine. Acestea înțeleg cum emoțiile afectează atât viețile lor, cât și pe ale
celorlalți. Aceste persoane nu permit emoțiilor să preia controlul.

Autostăpânirea

Persoanele care au capacitatea să își stăpânească gândurile și impulsurile nu vor

lua decizii pripite, pentru că anticipează consecințele unei acțiuni înainte de a o
lansa. Acest aspect poate fi de folos în multe situații din viață.

Motivație

Persoanele care au inteligență emoțională ridicată găsesc motivația de a face

anumite acțiuni, de a munci pentru obiectivele lor și sunt productive. Au planuri
pe termen lung și se gândesc la modul în care acțiunile lor vor contribui la
îndeplinirea acestora.

Empatie

Persoanele inteligente din punct de vedere emoțional sunt mai puțin egoiste și
simt empatie pentru ceilalți și pentru problemele lor. Sunt buni ascultători, au
capacitatea de a cugeta bine și pot înțelege nevoile celorlalți. Persoanele
inteligente emoțional sunt considerate prieteni loiali.

Abilități sociale

Unei persoane cu inteligență emoțională ridicată îi este mai ușor să colaboreze și

să lucreze în echipă; poate fi un lider bun datorită abilităților de comunicare și
de gestionare a relațiilor.

Cum recunoaștem o persoană cu inteligență emoțională

 Este privită ca fiind persoană empatică de către ceilalți;

 Are capacitatea de a rezolva problemele și de a găsi soluții;

 Nu se teme să fie vulnerabilă și să spună ceea ce simte;

 Este capabilă să stabilească limite și nu se teme să zică „nu”;

 Poate relaționa cu ceilalți oameni în diferite contexte;

 Este capabilă să treacă peste evenimentele negative;

 Poate accepta critici constructive fără a-și găsi scuze sau a-i blama pe
ceilalți;

 Este un ascultător foarte bun;

 Nu-i este teamă să-și recunoască greșelile și să-și ceară scuze;

 Se automotivează;

 Înțelege acțiunile și comportamentele celorlalți.

 O persoană care nu dă dovadă de inteligență emoțională:

 Are probleme legate de asumare a responsabilității;

 Nu gestionează bine criticile;

  Nu poate trece peste greșelile din trecut;

 Se simte neînțeleasă;

 Întâmpină dificultăți în menținerea relațiilor;

 Nu înțelege emoțiile celorlalți.

Inteligența emoțională nu trebuie să fie confundată cu alte trăsături pozitive de

personalitate – cum ar fi optimismul, capacitatea de a crea veselie pentru alții și
pentru sine, calmul sau o bună capacitate de motivare. Astfel de calități sunt
importante, însă nu au legătură cu inteligența emoțională.

O persoană cu o inteligență emoțională ridicată este conștientă de propriile

sentimente și stări emoționale, chiar și atunci când acestea sunt negative. Așa că
este capabilă să le identifice și să le gestioneze. În plus, înțelege sentimentele pe
care ceilalți le experimentează, ceea ce face ca persoana respectivă să fie un
prieten, părinte, lider sau partener mai bun. Aceste abilități pot fi perfecționate
în timp.

Inteligența emoțională la copii

Inteligența emoțională are aceleași elemente definitorii și în ceea ce privește

copiii. Pe măsură ce aceștia cresc, trec prin anumite stadii de dezvoltare ale
inteligenței emoționale:

 Dezvoltarea conștientizării emoționale, mai întâi a propriilor sentimente,

apoi a sentimentelor celorlalți;

 Recunoașterea, identificarea și percepția emoțiilor – vor învăța să

înțeleagă expresiile faciale, limbajul corporal, tonul vocii, atât la ei, cât și
la ceilalți;

 Descrierea sentimentelor și denumirea emoțiilor – vor învăța cum să

folosească cuvintele pentru a transmite ceea ce simt;

 Empatizarea cu ceilalți – dezvoltarea sentimentului de grija pentru ceilalți;

 Controlul și gestionarea emoțiilor – vor învăța cum să-și stăpânească

emoțiile în momentul în care trebuie să acționeze, atunci când au
sentimente;

 Înțelegerea legăturilor dintre emoții și comportamente.

Cum poate fi exemplificată inteligența emoțională la copii

  Își exprimă emoțiile în moduri vizibile: de exemplu, copiii extrovertiți
sunt mai vocali, iar cei introvertiți pot cânta, desena sau chiar scrie despre
modul în care se simt;

 Pe măsură ce se dezvoltă, îi vor asculta pe ceilalți în mod mai activ și vor

răspunde în moduri adecvate din punct de vedere emoțional;

 Își autoreglează sentimentele – vor începe, în mod treptat, să proceseze

emoțiile prin care trec.

În consecință, un copil care are inteligență emoțională se va dezvolta mai

armonios din punct de vedere psihic și comportamental. Părinții sunt cei care îi
pot ajuta în acest sens. Discuțiile despre emoții și sentimente îi vor ajuta pe copii
să le recunoască și să vorbească despre ele.

În plus, inteligența emoțională îi ajută pe copii să se înțeleagă pe ei și pe ceilalți,

să comunice și să își gestioneze sentimentele, indiferent de natura acestora.
Aceste achiziții îi vor ajuta pe tot parcursul vieții să dezvolte și să mențină
relații, atât la nivel personal, cât și profesional. Există diferite jocuri și exerciții
prin care copiii își pot dezvolta inteligența emoțională.

Cum ne influențează inteligența emoțională la locul de muncă

Unii specialiști afirmă că EQ – coeficientul de inteligență emoțională este chiar

mai important decât IQ – coeficientul de inteligență generală, mai ales în
anumite situații specifice cu care ne confruntăm în viață. Un exemplu ar putea fi
interviul de angajare. O persoană cu o inteligență emoțională mai mare își va
gestiona mai bine emoțiile, va fi mai automotivată, va accepta feedback-ul
negativ și se va înțelege mai bine cu colegii sau cu clienții.

De asemenea, inteligența emoțională are implicații în toate aspectele vieții, de la

familie, pană la prieteni sau carieră. Deși părerile specialiștilor sunt împărțite
(unele studii au găsit o legătură între inteligența emoțională și performanța la
locul de muncă, în timp ce altele nu au găsit nicio corelație),  putem spune că un
angajat care va da dovadă de inteligență emoțională va avea șanse mai mari să
aibă o performanță mai bună la locul de muncă.

Persoanele care au abilitatea de a accepta criticile constructive, capacitatea de a

se gândi la consecințele unei decizii înainte să acționeze, pot gestiona situațiile
stresante, pot rezolva problemele complexe și pot coopera cu ceilalți, sunt acelea
care se remarcă la locul de muncă.
Astfel, inteligența emoțională este o componentă a succesului și pe plan
profesional.

Importanța inteligenței emoționale în leadership

Inteligența emoțională se dovedește a fi crucială mai ales pentru funcțiile înalte

de la locul de muncă. Putem spune că un manager are nevoie de un grad mare de
inteligență emoțională, pentru că în activitatea curentă este nevoit să gestioneze
situații stresante și să găsească soluții fără a-i învinovăți pe ceilalți de probleme
ori eșecuri.

Astfel, liderii care au inteligență emoțională pot gestiona un conflict în așa fel
încât angajații să fie motivați și, de asemenea, pot stimula crearea unui mediu
care îi încurajează pe ceilalți să aibă performanțe ridicate.

Și performanța este uneori legată de empatie, iar liderii cu inteligență emoțională

au capacitatea de a vedea ce îi face fericiți pe angajații lor. Încurajarea unui
mediu relaxant poate îmbunătăți semnificativ productivitatea.

Unii oameni se nasc cu inteligență emoțională, iar alții o pot dobândi.

Capacitatea de a ne autocunoaște și de a înțelege emoțiile poate avea un impact
pozitiv asupra relațiilor din viața noastră și ne poate ajuta să reușim în fiecare
domeniu al vieții.

Cum ne putem îmbunătăți inteligența emoțională

Unii oameni se nasc deja echipați cu inteligență emoțională, dar ea poate fi și

dobândită ori îmbunătățită pe parcursul vieții prin antrenament.

Îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți

Aceasta este o modalitate de a dobândi inteligență emoțională. Nu ne este ușor

tuturor să fim empatici, însă putem face un efort pentru a ne pune în locul
celorlalți. Astfel îi vom putea înțelege mai ușor și vom ști cum să reacționăm în
anumite situații.

Controlarea și gestionarea emoțiilor

De fiecare dată când sunteți supărat sau stresat, încercați să vă mențineți calmul
și căutați motivele (cauzele reale) din spatele emoțiilor negative pe care le
simțiți. Învățați cum să le controlați, pentru a nu fi copleșiți de ele. De asemenea,
încercați să îmbunătățiți modul în care gestionați situațiile dificile.

Asumarea responsabilității
Asumați-vă responsabilitatea pentru acțiunile și comportamentul dumneavoastră
și acceptați critica constructivă, fără a da vina pe ceilalți sau a găsi scuze pentru
propriile fapte ori cuvinte. Atunci când dăm vina pe alții pentru felul în care ne
simțim, de fapt îi lăsăm să ne controleze emoțiile. Este important să știm că doar
noi putem decide asupra modului în care răspundem la comportamentele și
situațiile generate de alții.

Etichetarea sentimentelor

De obicei, nu ne este ușor să vorbim despre sentimentele noastre, însă putem

încerca, treptat, să denumim exact ceea ce simțim, fie că este vorba de un
sentiment de frică, de frustrare, anxietate sau dezamăgire.

Conștientizarea modului în care emoțiile ne influențează raționamentul

Odată ce știți exact ceea ce simțiți, vă puteți gândi la modul cum vă influențează
aceste emoții gândurile și comportamentele. Pentru a lua decizii mai bune, este
necesar să recunoașteți modul în care emoțiile vă afectează raționamentul.

Transformarea emoțiilor negative în emoții pozitive

Fiecare emoție pe care o simțim are puterea de a ne influența, fie într-un mod
pozitiv, fie într-unul negativ, în funcție de modul în care ne raportăm la realitate.
Odată ce identificați ceea ce simțiți, veți decide în mod autentic dacă emoția va
fi considerată „amic” sau „dușman”. Furia poate ajuta în anumite momente,
când vreți să vă apărați un principiu, însă vă poate influența negativ atunci când
aveți o discuție cu un coleg la locul de muncă. Așadar, dacă observați că
sentimentele negative împiedică îndeplinirea obiectivelor, puteți învață să vă
reglați emoțiile. Meditația, yoga sau o plimbare în aer liber sunt bune modalități
de a face acest lucru.

Observarea sentimentelor celorlalți

Înțelegerea modului în care simt ceilalți oameni este unul dintre elementele
cheie pentru creșterea gradului de inteligență emoțională. Acordând atenție
emoțiilor pe care ceilalți le simt, putem înțelege mai bine cum percepția și
comportamentul acestor persoane pot fi influențate.

Limitarea timpului petrecut în fața ecranelor și îmbunătățirea abilităților sociale

Pe măsură ce petrecem tot mai mult timp în fața ecranelor, fie de la telefon,
laptop, tabletă sau televizor, relațiile personale au de suferit, iar abilitatea de a
înțelege emoțiile celorlalți scade. Din când în când este indicat să luați o pauză
de câteva zile de la tehnologie pentru a interacționa mai mult cu ceilalți, în viața
reală.
Țineți un jurnal

Pentru a vă îmbunătăți inteligența emoțională, este recomandat să analizați la

rece, critic situațiile la care sunteți expus în fiecare zi și să evaluați
îmbunătățirile pe care le puteți face, învățând din propriile greșeli sau din cele
ale altora. Întotdeauna putem face ceva pentru a ne crește gradul de inteligență
emoțională. Dacă doriți să îmbunătățiți relațiile cu ceilalți, să aveți mai multă
încredere în propriile forțe sau să vă cunoașteți mai bine, psihoterapia
individuală va fi, fără îndoială, o alegere pe care o veți face cu ușurință.

Concluzii

Inteligența emoțională este o componentă a psihicului uman care influențează

toate aspectele vieții – de la partea personală la cea profesională și ne ajută să
atingem mai ușor obiectivele pe care ni le-am propus, să fim parteneri, prieteni
sau angajați mai buni.
 2. DESCRIETI O ACTIVITATE PENTRU RECUNOASTEREA SI EXPRIMAREA
EMOTIILOR

Jocul 1.
„Să creăm cartonașe cu emoții”
Pentru a crea aceste cartonașe aveți nevoie de:
 coli de carton sau hârtie mai groasă
 reviste
 lipici
 foarfecă
 lista de emoții (teamă, bucurie, iubire, supărare, dezgust, furie, rușine,
mirare; se mai pot adăuga: nerăbdător, crud, curios, obosit,precum și orice
altă emoție sau sentiment care vă vine în minte)
 și multă voie bună.
Începem prin a căuta cu copilul din dotare imagini cu persoane care exprimă
diferite emoții. La fiecare emoție îl rugăm să ne explice acea emoție, să o descrie
sau să dea un exemplu când s-a simțit el în acest fel. Tăiați aceste imagini și
lipiți-le pe carton sau pe colile de hărtie.

O altă metodă de a crea aceste cartonașe este prin realizarea de poze, cu copilul
singur sau împreună cu voi, părinții, părintele, exprimând diferite emoții. După
imprimarea acestor fotografii se lipesc pe carton, se pot țipla și folosi mult timp.
Aceste cartonașe se pot folosi la diferite jocuri individuale, de societate, de grup.
Acest joc încurajează copilul să recunoască diferitele emoții, să le descrie și să le
imite.
Jocul 2.
„Dă Mai Departe Emoția!”, ” Ridică Emoția!”, „Atinge Emoția!”

Acest joc se poate juca în 2, 3, 4 sau cu o clasă întreagă.

Pentru realizarea jocului, aveți nevoie de cartonașe cu emoții. Aceste cartonase
se pot cumpăra, printa sau se pot crea. Sfatul meu este să le creați împreuna cu
copilul, exact ca în jocul anterior.
În continuare vă veți așeza în cerc,  veți lua fiecare cartonaș și îl veți da
persoanei din dreapta voastră. Spuneți „zâmbește!” atunci când dați mai departe
cartonașul care exprimă bucurie. Jucătorii pasează fiecare carte și exprimă
emoția reprezentată pe ea, după ce a fost verbalizată de cel care o dă mai
departe.
După terminarea rundei veți pune pe jos, în mijlocul cercului, 3 cărți cu fața în
sus. Un jucător desemnat va zice ” mânile sus!”. Toți jucătorii își vor ridica
mâinile. După aceea va spune „atinge emoția…x…!” și toți jucătorii trebuie să
încerce să atingă acel cartonaș. Faceți acelaș lucru cu toate cărțile. Puteți
desemna câte un  coordonator de joc pentru fiecare tură de emoții.
La final, toți participanții vor trage un cartonaș cu o emoție. Conducătorul de joc
va striga  „ridică-te…nervos!”. Persoana care are în mână cartonașul cu această
emoție se va ridica nervos. Și așa mai departe până când fiecare va prezenta
cartonașul său.

Jocul 3.
„Imaginează-ți cum arată frica ta…„

Pentru acest joc, copilul trebuie să deseneze un lucru / obiect / persoană / animal

de care îi este frică. Atunci când desenează, copilul se poate gândi la ceva ce îi
provoacă frică în general sau la ceva ce îi provoacă frică în acel moment
particular, dacă este cazul.
Dacă este posibil, copilul poate să facă o listă cu lucrurile de care îi este frică.
De asemenea, poți ruga copilul, sau îl poți ajuta, să creeze o poezie (nu este
nevoie de rimă). Dacă cel mic întâmpină dificultăți, sugerează copilului că
poezia poate să conțină frazele:
„Îmi este frică atunci când…” sau „Îmi este frică de…..” C repetate și diferit
completate.
Un lucru pe care îl mai poți face legat de această activitate, este să îi ceri
copilului să realizeze un desen care să-l înfățișeze pe el atunci când îi este frică.
Apoi, poate realiza un alt desen care să întruchipeze un final fericit ( cineva /
ceva care îl ajută să învingă frica).
În plus, puteți puteți realiza o scenetă cu replici între voi și lucrurile de care
vă este frică.
Acest joc-exercițiu se poate realiza pe diferite emoții, atât pozitive cât și
negative. Acest exercițiu încurajează copilul să-și înfrunte emoțiile în loc să le
nege și să le evite. De asemenea, exercițiul ajută la găsirea unor noi soluții de a
gestiona sentimentele de frică, rușine, supărare.

Jocul 4.
Cum merge un om fericit?

Întrebă-l pe copil dacă vrea să încerce feluri cât mai diferite de a merge. Mai
întâi, spune-i să se plimbe prin cameră așa cum face el de obicei, timp de un
minut. Apoi, spune-i să schimbe felul de a merge și să se plimbe ca un om foarte
grăbit. Spune-i să fie atent cât de ușor sau de greu îi vine să meargă atunci când
simulează că are o anumită stare de spirit.
Lasă-l să se plimbe ca un om grăbit cam un minut, după care spune-i să schimbe
tipul de mers, și de data asta să meargă ca un om foarte nervos. Lasă-l să se
plimbe ca un om foarte nervos încă un minut. Propune-i apoi să schimbe mersul,
și să se plimbe ca un om foarte supărat. După ce se plimbă un minut ca un copil
supărat, invită-l să se plimbe ca un om temător.
Rând pe rând, invită-l să experimenteze timp de câte un minut mersul unui
om nesigur, al unul copil plictisit, al unui copil curios, al unuia încrezător, apoi
mersul unui copil vesel, al unui copil optimist, al unui copil fericit și apoi mersul
unui om mândru de sine.
Este important să păstrezi ordinea în care îi prezinți emoţiile: mai întâi pe cele
negative şi apoi pe cele pozitive. În cazul în care copilul experimentează
emoţiile negative la început, se și eliberează de ele. De asemenea, faptul că la
sfârșit trăiește emoții pozitive îl va face să rămână cu o stare de spirit bună.
După ce copilul a încercat toate tipurile de mers, întreabă-l cum i-a fost cel mai
uşor să meargă şi ce tip de mers nu i-a plăcut deloc.
Observând felul în care participă copilul tău la joc, îţi poţi da seama mai multe
despre viața lui emoțională. Dacă micuțul are dificultăţi să meargă ca un om care
are o stare de spirit bună, este posibil ca și în viața de zi cu zi să trăiască prea
puțin din acea emoție (unor copii le vine foarte greu să meargă ca nişte oameni
fericiţi; în acel moment se opresc şi ies din joc). Dacă copilul refuză să meargă
ca un om care are o stare negativă (furie, tristeţe etc.), este posibil ca el să se
simtă copleşit de acea stare şi să se teamă să o experimenteze, pentru ca emoţia
să nu pună stăpânire pe el.
Prin acest joc, copilul învaţă şi faptul că el poate să aibă acces la o stare de spirit
pozitivă, dacă doreşte acest lucru. Pentru un copil care este în majoritatea
timpului trist, doar faptul de a simula starea de veselie şi încredere în sine îl
poate face să se simtă mai bine.
Având în vedere că jocul se termină într-o notă optimistă și că îl face pe copil să
se simtă bine, el este foarte potrivit și în momentele în care observi că micuțul
tău este plicitist sau supărat.
Acest joc îi ajută pe copii să experimenteze diferite emoții și să învețe să își
controleze propriile trăiri.
 3. DESCRIETI O ACTIVITATE PENTRU AUTOREGLARE
EMOTIONALA

Autoreglarea este abilitatea de a ne controla nu numai comportamentul dar și

emoțiile. Teoretic, cu cât avem un autocontrol mai bun cu atât putem să ne
ducem mai bine la îndeplinire scopurile. Cu ajutorul unei autoreglări bune am
putea mânca mai sănătos, am putea dormi mai mult și mai bine și nu ne-am
pierde complet mințile când lucrurile nu merg în direcția în care am vrea noi.

Când este vorba de copii, experții consideră că aceia care își exercită cel mai
bine autocontrolul se descurcă mai bine în mediul academic, își însușesc
gândirea critică, iau decizii mai sănătoase și beneficiile se întind din copilărie pe
parcursul întregii vieți.

În calitate de părinte probabil că ai observat deja că cei mici n-au aproape nicio
iotă din ceea ce numim autoreglare (bun venit crizelor de nervi!) iar copiii mai
mari au resurse limitate și ei în acest sens (pot să mă abțin până explodez!). Deși
este o abilitate care se câștigă pe măsură ce creștem, ar trebui să o lăsăm total în
seama naturii sau este ceva ce-am putea face și noi acasă pentru a ne ajuta copiii
să dezvolte și să-și întărească această aptitudine importantă? Studii foarte
interesante vorbesc despre faptul că auto-reglarea poate fi învățată. Partea cea
mai bună este că poate fi învățată prin joc. Iată cum:

1-2-3 La perete STAI!

Se desenează o linie de Start la o distanță semnificativă față de perete. Un

jucător se așează cu fața la perete și restul în spatele liniei de start. Cel care stă
cu fața la perete spune „1-2-3 La perete STAI!“ – timp în care ceilalți trebuie să
avanseze către perete – și se întoarce brusc pentru a-i surprinde pe cei ce
avansează spre perete în mișcare. Cei surprinși în mișcare, avansând spre perete
sunt retrimiși în spatele liniei de Start. Câștigă cel care ajunge primul la perete
fără a fi văzut de cel ce numără și tot acesta va lua acum celui din urmă locul la
perete.

După ce jucați câteva runde în stilul clasic propune-le o schimbare: jucatorii vor
sta pe loc când cel care „se pune“ numără și se vor deplasa când zice „stai“.
Deci se inversează regulile.

Cum îi ajută această simplă schimbare pe copii să învețe autoreglarea? Are

legătură cu faptul că vechile reguli, care între timp au devenit obișnuință,
trebuiesc acum schimbate, inversate. Deci cei mici trebuie să se controleze, să se
gândească și să exerseze schimbarea unui comportament implementat. Deși la
suprafață poate părea simplu, în profunzime acestea sunt schimbări serioase.
Dans – STOP
Puneți muzică și încurajați copiii să danseze. Voi stați pe margine și din când în
când strigați „Stop!“, moment în care copiii trebuie să înghețe, să rămână
nemișcați în poziția în care se află în acel moment al dansului. După un timp,
schimbați rolurile.

Un alt mod de a educa autoreglarea este prin încurajarea independenței. Astfel,

voi aveți ocazia să faceți o pauză, iar copiii se pot bucura de faptul că ei dețin
acum controlul. Toată lumea câștigă!