FORMAREA IMAGINII DE SINE SI ROLUL EI N VIATA COTIDIANA

Psiholog Dorin PREOTEASA*

REZUMAT
Una din cele mai mari aventuri ale vietii noastre este cunoasterea de sine. Este o adevarata
tragedie faptul ca unii oameni si petrec ntreaga viata fara a avea o tinta precisa,
mpotmolindu-se n frustrari, pentru ca nu stiu nimic despre ei nsisi sau despre felul n
care ar trebui sa abordeze problemele, multe dintre acestea fiind create chiar de mediul n
care traiesc.
Fara ndoiala, imaginea personala are o putere att de mare nct impactul ei este
coplesitor asupra destinului ca fiinta umana, ea putnd influenta att reusita, ct si esecul.
Exista unii oameni care si accentueaza aspectele negative si nu reusesc niciodata sa se
mplineasca, sa-si puna n valoare calitatile de care dispun si sa-si foloseasca ntregul
potential uman.
Imaginea personala este reala, chiar daca nu o putem atinge, simti sau vedea. Esecul si
succesul sunt la fel de reale.
Imaginea personala este propria noastra parere despre ce fel de persoana suntem. Este
rezultatul experientelor trecute, reusitelor sau esecurilor, umilintelor sau triumfurilor si
poarta amprenta modului n care am fost tratati de ceilalti, mai ales n primii ani ai
copilariei. Aceasta imagine odata formata noi o socotim corecta. Dar ea poate fi falsa - si n
multe cazuri ea chiar este falsa - dar important este faptul ca noi ne comportam ca si cum ar
fi adevarat. Teoretic ea este adevarata.
Asta nseamna ca imaginea de sine, cea a unei fiinte pline de slabiciune, a unei victime,
careia i se ntmpla tot felul de lucruri este cea adevarata.
Viata noastra se desfasoara ca si cum imaginea ar fi adevarata. Dar, oare, este ? Imaginea
personala se poate schimba, este nevoia de o alta perspectiva.
Imaginea personala, putem spune, sta la temelia ntregii noastre personalitati. n raport
cu ea, experientele noastre tind sa se adevereasca si sa ntareasca propria imagine,
ducnd astfel la un cer vicios. Toate actiunile si sentimentele noastre sunt n concordanta
cu imaginea noastra personala. Ne vom comporta asa cum credem ca suntem. Pur si simplu
nu putem actiona astfel, indiferent de cta vointa am da dovada. Cel care se socoteste un
"ratat" va face n asa fel nct sa rateze, orict de mult s-ar stradui sa cunoasca
succesul si oricte sanse iar iesi n cale. Cel care se socoteste "ghinionist" va face n asa
fel nct sa demonstreze ca este ntr-adevar victima "ghinionului".
Un agent de vnzari care se socoteste un incapabil si va ncepe prezentarea cu atitudine
descurajata. Aproape ca-si va cere scuze, invitnd pur si simplu sa fie refuzat. El va trezi
nencrederea potentialului cumparator si astfel va avea "dovada" ca imaginea sa personala
este cea corecta, este un tip antipatic, net inferior si un ratat.
Liceana care se socoteste urta si neatragatoare va gasi o cale sa demonstreze ca imaginea
sa personala este corecta. Daca un baiat i spune ca este draguta, ea se va gndi la alunita
de pe fata. Daca i se va spune ca are ochi frumosi, automat si va zice n gnd ca are
nasul prea lung. Atitudinea sa defensiva i va alunga, n cele din urma, pe toti potentialii
admiratori, si astfel ea va avea confirmarea faptului ca felul n care se percepe, ca fiind

urta, reprezinta adevarul. Din cauza asa zisului " adevar obiectiv", o persoana si da
seama rareori ca problema consta n evaluarea de sine.
Ne dam seama ca imaginea de sine poate fi dusmanul sau prietenul nostru, depinde;
depinde daca se hraneste din esecurile din trecut pentru a ne submina n prezent, sau daca
se hraneste din succesele trecute pentru a ne da curaj sa traim n prezent si sa progresam.
Trebuie sa descoperim secretul convietuirii cu propria persoana si sa nu ne temem de nimic.
o imagine personala sanatoasa este cheia convietuirii cu sine. Daca ne percepem realist si ne
acordam respectul meritat, acumulnd succesele si sentimentele, pastrndu-ne
ncrederea n sine n ciuda esecurilor si iertndu-ne propriile greseli, ajungem ntradevar sa traim n armonie cu propria persoana. Trebuie sa practicam deprinderea de a ne
accepta asa cum suntem, n loc sa ne fortam sa devenim ceea ce nu suntem. Acceptarea
de sine ne da ncredere, n timp ce ncercarea de a tine pasul cu ceilalti duce la o stare
de tensiune permanenta.
Pentru ca omul sa fie adaptabil si eficient, el trebuie sa fie format ca atare de timpuriu si
ajutat sa-si mentina disponibilitatile pe care le are la cote nalte de functionare. ntr-o
lume a cautarilor si eforturilor spre mai bine, referirea la o personalitate cu adevarat
eficienta, nceteaza sa mai fie o problema de conjunctura efemera si perisabila, devenind,
dimpotriva, una de interes maximal.
IMAGINEA DE SINE NTRE OPINIE si ADEVAR
n viata de toate zilele, n relatiile interpersonale, fiecare dintre noi aspira la cunoasterea
de sine si de altul. Esalonat, fiecare individ ajunge sa-si formeze o imagine de sine
conturndu-si n acelasi timp si impresii si aprecieri despre ceilalti. Se elaboreaza, ncet si
sigur o adevarata busola a vietii care ne permite sa ne orientam mai mult sau mai putin
eficient n paienjenisul vietii cu urcusuri si coborsuri ca ntr-un adevarat spatiu mioritic.
Acest proces cuprinde sinteza a doua laturi: orice persoana abordeaza pe un altul pornind de
la sine, dupa cum reprezentarea despre altul face parte din procesul perceptiei de sine. Se
pare ca informatiile noastre privind formarea imaginii de sine si a modului de perceptie a
celorlalti, a semenilor - ceea ce s-a numit perceptie sociala - sunt destul de lacunare, nct
simtul comun prin adevaratele sale clisee a dominat adevarul obiectiv. n psihologia sociala
prin cliseu se ntelege o judecata simplificata care corespunde unei opinii modale (cu
frecventa mare) ntr-un grup, care deformeaza modul de gndire personal. n felul
acesta, acest cliseu-prejudecata provine dintr-o constiinta colectiva si este preluata de individ
de la grupul caruia i apartine si se exprima sub forma de reprezentari si aprecieri
personale(Ioan Radu).
Aceste opinii pot contine o parte de adevar, dar pot fi si n ntregime o eroare sau o iluzie.
Concluzia ar fi ca n cadrul simtului comun adevarul si eroarea sunt indistincte.
Se poate da ca exemplu faptul ca n realitate ntlnim destui oameni care admit ideea ca
inteligenta sau noninteligenta se poate nscrie n fizionomia unei persoane. Este adevarat
ca din observarea expresiei mimice se pot obtine o serie de informatii privind dispozitia
emotionala a persoanei respective: vigoare sau oboseala, asprime sau blndete sufleteasca,
dar nu putem obtine date despre inteligenta nsasi.
Deci simtul comun este gata sa stabileasca usor corelatii ntre aspectele fizice si cele psihice
pe baza unor coincidente mai mult sau mai putin ntmplatoare ntlnite n experienta
(Ioan Radu).
Dar aici mai apare si o alta problema, omul e dotat cu un adevarat mecanism prin care simte

nevoia de a introduce "ordine n mediul natural si n ambianta sociala. n felul acesta el

lipeste adevarate "etichete" peste fapte, evenimente si comportamente riscnd simplificari
grosolane pentru a se orienta n ambianta. n felul acesta, fiecare om plaseaza pe ceilalti
oameni n categorii mai mult sau mai putin sumare pentru a-si face ct de ct o idee
despre ceilalti. Astfel, mintea noastra "controleaza" realitatea printr-o reductie a complexitatii
si a diferentelor care o compun. Avantajul este acela ca n acest chip se obtin posibile
previziuni pentru anumite reactii si chiar un posibil control asupra lor.
Doi autori americani, (Cooley si Maed), au aratat ca imaginea de sine rezulta din
interiorizarea schemei unui semen al nostru, adica psihogenetic copilul percepe propriile
atribute mai nti la altul si dupa aceea le recunoaste la el nsusi. ntelegerea propriei
identitati este reflexul, (ecoul) reactiilor celorlalte persoane fata de el, constiinta de sine este
imaginea eului n oglinda sociala; deci, genetic are loc o constructie simultana a imaginii de
sine cu imaginea de altul. n principiu, individul se cunoaste pe sine din ncercarile vietii,
prin intermediul actelor sale de conduita, a prestatiilor personale, a relatiilor sale cu altii att
n mprejurari obisnuite, ct si n situatii limita. Este firesc ca n cadrul acestor prestatii
personale sa distingem o prima grupa de succese si esecuri care constituie prin dinamica lor
prima sursa de autocunoastere. Este firesc ca succesele ridica nivelul de autoapreciere, n
timp ce esecurile l coboara. Pe termen lung acest joc al celor doua tendinte va duce la o
stabilizare a imaginii de sine.
Apare apoi concomitent un al doilea factor: compararea cu altul si nscrierea individului n
contextul social. La acestea se adauga opinia grupului, adica imaginea sociala de sine. Toate
aceste elemente oferite de contextual social constituie matricea n care se cristalizeaza
imaginea de sine.
Aici am atins o problema extrem de importanta: socializarea, aceasta reprezinta cel mai
amplu si mai complex proces prin care indivizii devin nu doar fiinte sociale, ci si umane ca
atare. Socializarea se delimiteaza n doua etape: primara si secundara (Petru Ilut).
Socializarea primara are loc n copilarie si presupun achizitionarea unor cunostinte,
deprinderi, valori, atitudini si comportamente umane. n acest fel, se interiorizeaza lumea
sociala, se cristalizeaza versiunea subiectiva a realitatii obiective (socioumane).
n viata copilului, care se naste ntr-o structura sociala, apar primele persoane
semnificante: parintii. Daca acesta se naste ntr-o lume saraca, el absoarbe perspective
respectivelor paturi asupra lumii sociale, dar la care adauga particularitatile atasate de
parintii lui. n procesul necontenitei interactiuni dintre individul n crestere si ceilalti (n
speta cei semnificativi) are loc formarea eului, identitatii si imaginii de sine. De retinut ca un
copil nu poate alege persoanele semnificative, iar identificarea cu ele este automata, dupa
cum interiorizarea unei relatii anume este si ea inevitabila. Copilul nu realizeaza diversitatea
din jurul lui, de aceea si nchipuie ca mediul din jurul sau este "singura lume existenta si
imaginabila" (Petru Ilut)
Apare la un moment dat socializarea secundara, n cadrul caeia are loc o interiorizare a
normelor, cerintelor, a informatiilor, a valorilor promovate. si aici functioneaza persoane
semnificative, dar deosebirea e ca n acest caz individul are un anumit control asupra lor,
n sensul ca poate renunta la unele n favoarea altora, ca poate selecta din potentialul
relatiilor interpersonale pe acelea care i confirma stima de sine. n aceasta etapa are loc
trecerea de la gndirea concreta la gndirea abstracta, de la copilarie la adolescenta. n
concluzie, relatiile fata n fata, comunicarea verbala si nonverbala n grupurile,
comunitatile restrnse ramn n continuare de importanta vitala.
n perioada copilariei mici are loc un fenomen numit centrarea pe sine. Daca punem
ntrebarea:"cine fuge mai tare dintre baietii de aici ?" vom primi raspuns din partea tuturor

Eu". Interpretarea este urmatoarea: n absenta unor reper sau norme de comparatie
copilul se proiecteaza pe sine drept etalon implicit, ceea ce are ca efect o supraestimare, o
dilatare" a imaginii de sine. Ulterior, pe masura ce nainteaza n vrsta colectivul din
scoala ofera un termen de comparatie n activitatile comune. Ca urmare, autoaprecierea
copilului devine din ce n ce mai modesta, avnd loc o crestere a obiectivitatii. (Ioan Radu)
Un rol important n formarea imaginii de sine l joaca constiinta eficientei proprii. Aceasta
va determina la subiect o valoare motivationala deosebita, care la rndul ei va determina o
crestere apreciabila a nivelului de aspiratie, care la rndul lui va spori considerabil
perseverenta si investitia de efort pe termen mai lung. Problema care se pune n acest
moment este sa ntelegem cum la acelasi nivel aptitudinal performantele obtinute de
subiect sunt total diferite n functie de autoaprecierea eficientei proprii. Acest lucru poate sa
presupuna o evolutie n dublu sens: att ascendenta (din succes n succes) ct si
descendenta (din esec n esec). Un exemplu concret l constituie modul n care o
persoana sau alta rezista la actiunea factorilor de stres. Rezultatele sunt diferite; astfel, la o
persoana cu o constiinta a eficientei scazute (cum ar fi la anxiosi si depresivi) apare o
decompensare rapida la confruntarea cu un factor stresant, mergnd chiar pna la
diminuarea sistemului imunitar. La polul opus, o persoana care abordeaza cu ncredere
ncercarile vietii nu se expune la modificari fiziologice defavorabile. Astfel, imaginea de sine
nu este un simplu epifenomen, ci ea este nsotita de modificari pe toata scala sistemului
bio-psiho-social. Omul participa cu ntreaga lui fiinta la evenimentele vietii cotidiene (A.
Bandura).
Apare limpede ca vietile noastre nu reprezinta doar desfasurarea unui program natural
genetic dat de la nastere, ci conjunctia acestuia cu deciziile altora n legatura cu noi (n
copilarie) si mai apoi cu propriile alegeri ntre diverse alternative de moduri de viata.
Aceasta mpletire ntre factorii natural-ereditari si socializanti educative este nsa att
de fina si complexa, inextricabila, nct greu ne putem pronunta asupra ponderii unora sau
altora n edificarea aspectelor legate de auto-stima si auto-eficienta. Sigur nsa ca
optiunile de viata, ncrederea n posibilitatile proprii si n eficienta de sine sunt drastic
limitate social, att la nivel micro (mediul familial, profesie etc.) ct si la nivel macrosocial.
Se pare ca corelatia pozitiva ntre eficacitatea de sine si performanta se datoreaza chiar si
producerii unor anumite substante biochimice endogene care anihileaza oboseala si durerea
provocata de eforturi fizice prelungite n cazul activitatii unor sportive de performanta (A.
Bandura).
Psihosociologii se pare ca nu au studiat nca n profunzime conditiile concrete n care noi
cautam sa ne mbunatatim pe noi nsine, ce atributii sunt prioritare n acest efort si ce
surse de informatie folosim. Chiar iluziile pozitive despre noi nsine care nsa nu merg prea
departe de datele reale, pot crea functii adaptative si pot contribui la cresterea de sine. Se
ajunge la ideea mai veche a lui Adler a compensarii, potrivit careia persoanele care nu au
aptitudini sau nu reusesc ntr-un domeniu si focalizeaza potentialitatile n altul, unde
cred ca vor avea succes, unde se vor afirma. De exemplu o fata mai putin atragatoare se va
concentra asupra performantelor sale academice.
DETERMINANTELE SOCIALE ALE AUTOAPRECIERII
n mod concret, tnarul ca si adultul ia act de opiniile si aprecierile colectivului, n situatii
de grup, n activitati colective (munca scoala etc.), sau n relatiile zilnice cu ceilalti.
Sesizarea imaginii de sine n viziunea celorlalti este numita metaperceptie. nainte de a fi
nsusite, interiorizate, aprecierile colectivului devin vizibile n contactele interpersonale.
Dar fiecare adolescent sau tnar face parte simultan din mai multe grupuri care se
intersecteaza: familia, clasa de elevi, grupa de munca, formatia culturala, echipa sportiva,
anturajul prietenilor etc. n acest fel, unitatii imaginii de sine i se opune multiplicitatea
imaginilor sociale(parinti, profesori, colegi de scoala si de munca, sefi ierarhici, etc.).

Se poate face distinctie ntre imaginea sociala de sine, adica opinia, aprecierea grupului
cunoscuta de subiect si imaginea de sine, adica cum se vede subiectul pe el nsusi. Cele
doua reprezentari sunt genetic strns legate (I. Radu).
Imaginea pe care o promoveaza grupul si ponderea ei, depinde de stadiul de dezvoltare a
tnarului. Astfel, la adolescenti, reprezentarea de sine este mai labila si mai fragmentara,
fiind n permanenta confruntare cu opinia grupului. scolarul mai mare ntelege faptul ca
ceilalti l privesc n chipuri diferite. n consecinta, are loc un proces continuu de
decantare si formare, nct preluarea versiunii sociale este rezultatul unor aproximari
succesive, fiind ntotdeauna filtrata prin prisma autoperceptiei (I. Radu). Deci imaginea de
sine nu este un simplu ecou al aprecierii celorlalti.
S-au facut numeroase cercetari pe aceasta tema. Mentionam pe aceea prin care s-a cerut
subiectilor adolescenti sa raspunda prin "da" sau "nu", descriindu-se pe sine mai nti, asa
cum stie el ca l apreciaza tatal sau, mama sa, apoi o alta persoana matura semnificativa si,
n sfrsit, colegii: baieti si fete. Dupa aceea, urma sa completeze chestionarul descriinduse ct mai sincer potrivit versiunii intime a imaginii de sine. S-au pus apoi n paralel datele
si s-au determinat coeficientii de corelatie. Apar sensibil apropiate parerile parintilor, precum
si opiniile colegilor, baieti si fete, asa cum sunt sesizate de subiect ("r" este de ordinul 0, 80
si 0, 90).
ntre ele, cele doua categorii de imagini-ale parintilor si ale colegilor - asa cum sunt
percepute de subiect-se deosebesc destul de mult, valorile lui "r. " variind ntre 0, 53 si 0,
60. imaginea proprie de sine se situeaza ntre cele doua aprecieri, apropriindu-se, dupa
aceste date, mai mult de opinia parintilor de ct a colegilor, cei dinti aratndu-se
nclinati sa faca mai mult aprecieri pozitive.
Dincolo de cifre trebuie sa retinem urmatoarele aspecte: n primul rnd, distinctia dintre
faptul autentic si simplul conformism. n al doilea rnd trebuie acordata atentie actiunii
mecanismelor de proiectie si de aparare a eului. Astfel, un elev slab la nvatatura declara
reusita scolara o nonvaloare, un copil plapnd pune n prim-plan vigoarea fizica, un altul
mai putin cinstit atribuie onestitatii un loc minor; o fata frumoasa subapreciaza aceasta
calitate pentru ca o poseda, un copil inteligent aseaza aceasta nsusire pe la mijlocul scarii
ntruct o are, etc. (I. Radu).
Apare deci acest joc de compensari si de proiectii care actioneaza pe fondul modelului propus
de societate. Ancheta psihosociala surprinde anumite tendinte cu caracter statistic, n
spatele carora regasim un ghem complicat de interactiuni.
Imaginea de sine mai are calitatea de a se proiecta n viitor. Numai ca tinerii proveniti din
paturile sarace care traiesc experienta frustrarii vor fi mpiedicati sa-si proiecteze cu
ndrazneala sperantele. Preocupati de obtinerea mijloacelor de existenta traiesc ntr-o
perspectiva limitata a zilei de mine. ncrederea n sine se prezinta la cote foarte
modeste. Reducerea la scara vietii a imaginii de sine si a nivelului de aspiratie este o cucerire
a maturitatii.
n plus de toate acestea trebuie sa tinem cont ca fiecare persoana face n mod spontan
anticipatii, predictii, se angajeaza n abstractii si generalizari pe cont propriu, elaboreaza
"constructe" mentale bipolare: alb-negru, usor-greu, amical-ostil. Aceste constructe mentale
permit nu numai sa "etichetam" lucrurile, persoanele, elementele universului nostru dar sa
ncercam si predictii. Astfel subiectul evalueaza, clasifica persoanele cu care este
confruntat. Evantaiul de "etichete" se poate largi sau restrnge n functie si de experienta
de viata.
Oamenii tind sa faca o buna impresie celorlalti. Sunt cunoscute cteva gesturi caracteristice
(dupa R. Baron si D. Byrne).

conformismul, tendinta de a mpartasii opiniile si valorile celuilalt;

etalarea aptitudinilor si succeselor proprii, daca o asemenea cerere a fost adresata;
mimarea modestiei, mai ales cnd aceasta se asociaza cu performante, succese;
asocierea n fapt sau n relatari cu persoane de prestigiu;

Aceste gesturi reprezinta tehnici sociale verificate de a face impresie buna altora, iar
cunoasterea lor poate dezvalui mai usor disimularea acolo unde ea exista.
IMAGINEA PERSONALA - CHEIA PENTRU O VIAtA MAI BUNA
Studiile efectuate de diversi psihologi arata ca ntelegerea psihologiei sinelui poate
nsemna diferenta dintre reusita si esec, dintre dragoste si ura, dintre amaraciune si
fericire. Descoperirea adevaratului eu poate salva casniciile destramate, poate remodela o
cariera gresita si transforma victimele" esecului de personalitate". Indiferent ca ne dam
seama sau nu, absolut toti avem o imagine mentala a noastra. Poate fi una vaga sau prost
definita, dar constientul nostru o sesizeaza. S-ar putea uneori, chiar sa nu fie recunoscuta de
catre constient, dar ea exista pna n cele mai mici amanunte. Imaginea personala este
parerea noastra despre ce fel de persoana suntem. Ea a fost creata din propriile noastre
convingeri despre noi nsine. Dar majoritatea acestor convingeri despre noi nsine s-au
format n subconstient din experientele trecutului, din succese si esecuri, din umilinte, din
triumfuri si din felul cum au reactionat altii fata de noi, mai ales n prima copilarie.
Din toate acestea noi am construit mental un " sine "(sau o imagine de sine). De ndata ce
o idee sau o convingere despre noi intra n imagine, ea devine automat " adevarata" n
ceea ce ne priveste. Noi nu-i putem pune la ndoiala validitatea, ci actionam conform ei ca
si cum ar fi fost reala. Odata construita, toate actiunile noastre sentimentele si
comportamentul - chiar si capacitatile noastre - sunt ntotdeauna n concordanta cu
imaginea personala. Vom actiona "conform " persoanei pe care o concepem. Pur si simplu nu
putem actiona altfel, n ciuda tuturor eforturilor constiente si a vointei.
Imaginea personala este o " premisa", o baza pe care se construieste ntreaga
personalitate, comportamentul si chiar o parte din ntmplari. Din aceasta cauza,
experientele noastre par sa verifice si deci sa ntareasca imaginea noastra personala,
ajungndu-se la un cerc vicios din care cu greu se mai poate iesi. Astfel o tnara care are o
imagine de sine conform careia nimeni n-o place, se va trezi evitata la reuniuni. Ea pur si
simplu invita aceasta reactie de respingere. Expresia ei jalnica, maniera sa vesnic abatuta,
nerabdarea de a placea sau ostilitatea subconstienta fata de cei pe care anticipeaza ca o vor
jigni - toate acestea fac sa fie ndepartati cei pe care i-ar fi putut atrage. (Bobbe Sommer)
n concluzie, pentru "a trai" cu adevarat, adica pentru a gasi viata satisfacator de
rezonabila, este nevoie de o imagine personala adecvata si realista pe care s-o acceptam.
Trebuie sa ne acceptam singuri. Trebuie sa ne stimam. Nivelul stimei de sine afecteaza
puternic performantele n toate activitatile, o joasa stima de sine sporeste riscul
insucceselor, determinnd astfel o viziune si mai sumbra asupra propriei persoane.
Stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput si sinele ideal
(dorit), adica modul n care am vrea sa arate, sub multiple aspecte, persoana noastra.
Dupa unii autori distanta dintre sinele actual si cel dorit ne da masura pretuirii (stimei) de
sine. S-a constatat ca o diferenta mare ntre sinele actual (perceput) si sinele dorit conduce
la stari deprimante. Trebuie sa ne stimam, trebuie sa avem un eu n care sa avem
ncredere. Trebuie sa avem un eu de care sa nu ne fie rusine si pe care sa-l putem exprima
liber, creator, nencercnd sa-l ascundem. Trebuie sa avem un eu care sa corespunda
realitatii, pentru a functiona eficient n lumea reala. Trebuie sa ne cunoastem att punctele
tari ct si punctele slabe si sa fim onesti n ambele directii. Imaginea noastra personala

trebuie sa fie o aproximare rezonabila a noastra, nefiind nici mai mult dect ceea ce suntem,
nici mai putin.
Atunci cnd aceasta imagine este intacta si sigura, ne simtim bine. Cnd este amenintata,
ne simtim nelinistiti si nesiguri. Cnd este potrivita si ne simtim ntru totul mndri de ea,
capatam ncredere n sine. Ne simtim liberi sa fim noi nsine si sa ne exprimam ca atare.
Atunci functionam optim. Atunci cnd imaginea personala devine obiect de rusine, avem
tendinta s-o ascundem si sa n-o etalam. Exprimarea creatoare este blocata, devenim ostili si
greu de abordat.
Imaginea de sine si obiceiurile noastre au tendinta de a functiona mpreuna. Obiceiurile
trebuie socotite un fel de haine ale personalitatii noastre. Ele nu sunt accidentale sau
ntmplatoare. Le avem pentru ca n-i se potrivesc. Ele sunt n concordanta cu imaginea
de sine si cu tiparul ntregii noastre personalitati. Atunci cnd dezvoltam n mod constient
si deliberat obiceiuri noi, mai bune, imaginea personala are tendinta sa depaseasca vechile
obiceiuri construind noi tipare. (Bobbe Sommer)
Imaginea de sine stabileste limitele a cea ce poti si a ceea ce nu poti reusi. Ct de usor este
sa ne identificam cu dezamagirile si esecurile noastre. n loc sa ne spunem " N-am reusit sa
obtinem slujba pe care o voiam", noi tragem concluzia "Sunt un ratat". n loc sa gndim
"Relatia asta n-a mers", ne spunem "Nimeni nu ma vrea". Ca urmare a acestei autoetichetari
negative, suntem prinsi n spatele unui zid de frica, anxietate, sentiment de vinovatie, al
autocondamnarii si al urii de sine.
Se pare ca realizarea personala este un concept subiectiv. Pentru unii el nseamna bani si
bunuri personale. Pentru altii, el nseamna o viata de familie si relatii personale. Pentru altii,
el poate fi masurat n realizari sentimentale, intelectuale, trupesti sau spirituale. Oricare ar
fi e bine ca realizarile sa le masuram dupa propriile noastre standarde, si nu ale altora, ale
mamei, tatalui sau oricine altcineva. Suntem datori sa ne simtim bine asa cum suntem. Chiar
suntem datori sa ne concentram asupra calitatilor noastre asa cum sunt ele.
Trebuie sa avem grija ce le spunem copiilor. S-ar putea sa fie de acord cu vorbele noastre.
nainte de a spune unui copil ca e "prost", "nendemnatic", "rau", sau "o mare
dezamagire", este important ca un parinte sa-si puna ntrebarea "oare n acest fel doresc
eu sa se perceapa pe sine fetita sau baiatul meu ?".
Sistemul nostru de convingeri ncepe n copilarie, cu "reprosurile" pe care le primim din
partea parintilor. Aceste reprosuri sunt primii indicatori ai valorii noastre personale. Pe
masura ce crestem si ne dezvoltam, ne sunt aduse n fata alte oglinzi de catre membrii
familie, de catre colegi si profesori. Aceste reflectari ale imaginii noastre formeaza baza
imaginii de sine pe masura ce ne maturizam. Daca nsa constientizam toate acestea si le
privim cu un ochi critic, rareori rezistam unei analize atente.
Crend convingeri pozitive parintii si pot educa sanatos copii. Trebuie sa fim atenti cu
lucrurile pe care le spunem despre si n prezenta copiilor. Exemplu: "ai facut o greseala"
este o declaratie corectiva care ajuta copilul sa ramna pe drumul cel bun. Dar o afirmatie d
genul " esti o eroare a naturii", este un mesaj negativ pe care, din pacate, prea multi parinti
l transmit copiilor n mod deliberat sau nu. (Bobbe Sommer)
Suntem permanent bombardati din ziua n care ne - am nascut cu tot felul de sugestii
limitative. Daca profesorul se simte deprimat, daca-i considera prosti pe elevii sai, sau daca
metoda lui nu functioneaza, este posibil ca elevii sa-si dea seama de asta si sa le fie afectat
randamentul.
O imagine de sine pozitiva ne da posibilitatea de a stabili o stacheta mai nalta pentru

reusita n viata, ne poate transforma ntr-o persoana care rezolva problemele si nu care le
acumuleaza, ne poate controla stresul pentru ca acesta sa nu se transforme n disperare,
ne poate ajuta sa obtinem relaxarea necesara sanatatii fizice, ne sprijina n afirmarea
spiritului si a entuziasmului pentru viata, ne stimuleaza perseverenta chiar si n
mprejurari dificile, ne ajuta sa transformam un moment de criza ntr-o sansa si nu ntr-o
nfrngere, ne indica drumul de urmat spre o directie pozitiva.
Dupa cum spunea Maxwell Maltz scopul fiecaruia dintre noi este sa traiasca mai mult si mai
bine. indiferent care ar fi definitia fericirii ea nu poate fi traita dect n masura n care ti
traiesti cu adevarat viata. Sa-ti traiesti cu adevarat viata nseamna, ntre multe alte
lucruri, mai multe reusite, atingerea unor scopuri valoroase, mai multa dragoste primita si
daruita, mai multa sanatate si bucurie, mai multa fericire pentru noi si ceilalti. Nu trebuie sa
ne limitam viata, gndindu-ne ca nu merita sau ca n-o meritam.
ncheiem prin a spune ca " cele mai fascinante schimbari ale secolului XXI nu vor avea loc
datorita tehnologiei, ci datorita extinderii conceptului a ceea ce nseamna sa fi OM" (John
Naisbitt).

BIBLIOGRAFIE
1 Andrei Cosmovici, Luminita Iacob - Psihologia sociala - Editura Polirom Iasi 1998;
2 Ana Tucicov Bogdan - Psihologie generala si psihologie sociala - Editura didactica si
pedagogica Bucuresti 1973;
3 Adrian Neculau (coordonator) - Manual de psihologie sociala - Editura Polirom 2003;
4 Petru Ilut - Sinele si cunoasterea lui (Teme actuale de psihosociologie) -Editura Polirom
2001;
5 Mielu Zlate - Eul si personalitatea - Editura Trei 2004;

Ioan Radu, Petru Ilut, Liviu Matei - Curs de Psihologie Sociala - Editura Exe S. R. L.
1994;
7 Bobbe Sommer- Psihocibernetica 2000 -Editura Curtea Veche Bucuresti 2002;
8 Nicky Hayes - Sue Orrell - Introducere n Psihologie - Ed. BIC ALL - Timisoara - Ed.
A. III. - a