Tema N.

11 Afectivitatea

 1. Definirea și specificul proceselor afecticve.

Procese afective- procese psihice, care reflectă relațiile dintre subiect și obiect sub formă de
trăiri,uneori atitudinale.

Afectivitatea este o vibrație concomitent organică,psihică și comportamentală, ea este tensiunea

întregului organism cu efecte de atracție sau respingere sau rezonanța lumii în subiect și vibrația
subiectului în lumea sa.

În procesele afective subiectul se subordonează relației, lui însuși,fiind-că el este cel, ce dă o anumită
valoare sau semnificație emoțională obiectului reflectat. Sunt declanșate prin fapte cognitive (vederea
unui film, citirea unei cărți,reamintirea unei întâmplări),dar ceea ce contează nu sunt potențele și
organizarea cognitivă a persoanei, ci organizarea motivațională,raportul obiectului(perceput,gândit sau
imaginat)cu necesitățile,cu gradul lor de satisfacere.

Procesele afective au propriul lor specific, diferit de celelalte fenomene psihice,dar sunt într-o strânsă
relație de interacțiune și independență cu ele.Sunt considerate ca fiind componența
bazală,infrastructurală a psihicului,dar și nota lui definitorie,deoarece, prin afectivitate omul se
deosebește de inteligența artificială.

 2. Proprietățile proceselor afective:

I. Polaritatea proceselor afective- constă în tendința acestora de a fi mai mult în jurul polului
pozitiv,fie în jurul celui negativ.Apare ca urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii trebuințelor
sau aspirațiilor.
II. Intensitatea proceselor afective- indică tăria,forța,profunzimea de care dispune la un
moment dat trăirea afectivă.
III. Durata proceselor afective- constă în întinderea, persistența în timp a acestora, indiferent
dacă cel ce la provocat este sau nu prezent.
IV. Mobilitatea proceselor afective-exprimă fie trecerea rapidăîn interiorul aceleiași trăiri
emoționale de la o fază la alta,fie trecerea de la o stare afectivă-la alta.
V. Expresivitatea- constă în capacitatea acestora de a se exterioriza,de a putea fi
văzute,citite,simțite.

 3. Funcțiile afectivității:

I. Funcția reflectorie- reflectă relația dintre subiect și obiect.

Trările afective reflectă relația integrată și subordonată situațiilor și împrejurărilor de viață,extrem de

concrete și diferențiate între ele. Fiecare om își reflectă propriile sale situații și împrejurări de viață așa cum
le-a trăit,le trăește sau ar doro să le trăiască.

II. Funcția adaptativ-reglatorie.

Componența afectivă a personalității, în condiții diferite îndeplinește rolul de organizator sau

dezorganizator al conduitei umane. Funcția esențială a proceselor afective este aceea de a pune
organismul în acord cu situația,deci de a adapta și de a regla conduita umană.
 Tema N.11 Afectivitatea

 4. Formele de manifestare ale trăirilor afective:

I. Procese afective primare- au un caracter elementar, spontan,slab organizate, tind să scape
controlul conștient,rațional( lanivel de obiect). Aici se includ:
a) tonul afectiv al proceselor cognitive (reacții emoționale-senzație,
reprezentare,amintire,gând)
b) trăirile afective de proveniență organică (cauzate de buna sau proasta funcționare a
organelor interne)
c) afectele – forme afective simple,primitive,puternice,intense,violente,descutră
durată(groază,frică,spaimă)
II. Procesele afective complexe- beneficiază de un grad mai înalt de conștientizare și
intelectualizare( la nivel de activitate). Cuprind:
a) emoțiile curente- forme afective de scurtă durată,intense,provicate de însușirile
separate ale obiectelor,desfășurate calm sau agitat, cu o orientare bine determinată.
b) emoțiile superioare- presupun evaluări,acordări de semnificații valorice activităților
desfășurate.
c) dispozițiile afective- stări difize,cu intensitate variabilă și durabilitate relativă.
III. Procese afective superioare- se caracterizează printr-o mare restructurare la nivel de
personalitate.
a) sentimentele- trăiri afective intense, de lungă durată,relativ stabile,specific
umane,condiționate social-istoric. Iau forma unor atitudini avective care se
păstrează multă vreme,uneori,toată viața. Sunt generalizări ale emoțiilor.
b) pasiunile- sentimente cu o orientare,intensitate,grad de stabilitate și generalitate
foarte mare, antrenând întreaga personalitate.

 5. Expresiile emoționale
Manifestarea proceselor afective în afară se realizează prin intermediul unor semne exterioare
care poartă denumirea de expresii emoționale.Cele mai cunoscute expresii emoționale sun:
 mimica- modificări expresive la care participă elementele mobile ale feții (ridicarea
sprincenelor,mișcările buzelor)
 pantomimica- reacțiila care participă tot corpul(ținuta,mesrul,gesturile)
 modificările de natură vegetativă- (amplificarea sau diminuarea ritmului respirației,hiper
sau hipotonus muscular,vasodilatație,soldate cu înroșire,transpirație,lacrimi,gol în stomac)
 schimbarea vocii- (timbrul vocii,intonația,ritmul vorbirii)
Rolul expresiilor emoționale:
o rol de comunicare(citind expresiile emoționale pe chipul elevilor săi,profesorul își
poate da seama,dacă aceștea au înțeles sau nu)
o rol de influențare a conduitei altora în vederea săvârșirii unor acte(o persoană
poate plânge p-u a obține ceva)
o rol de autoreglare (în vederea adaătării mai bune la situații cu care ne confruntăm)
o rol de contagiere(de a se transmite și a se trezi reacții similare și la alte persoane)
o rol de accentuare sau de diminuare a însăși stării afective (plângând, ne putem
elibera afectiv su invers)