 1.

Atenția- este o modalitate deosebita de organizare a activitatii psihice, care se exprima in

orientarea si concentrarea activitatii psihice asupra obiectelor si fenomenelor ce ne inconjoara.

Atentia asigura o functie de selectie: printre stimulii care influențează organismul, unii beneficieaza de
un tratament prioritar, altii sunt partial sau total ignorati. Este o conditie a reflectarii constiente eficiente,
un proces psihic, un factor activ al investigarii mediului inconjurator, cu efecte favorabile asupra activitatii
de cunoastere.

 2. Stările atenției:

I. Starea de veghe- opusă celei de somn. Se caracterizează prin faptul, că scoarța cerebrală
este activată difuz, iar omul realizează o observare generală sau o așteptare pasivă.
II. Starea de vigilență- presupune studierea minuțioasă general a mediului, așteptare și
căutare a ceva încă nedefinit. Nu are o orientare anume.

Stări patologice: hipertrofia și trofia (atenția nu se poate menține și nici constitui).

 3. Structura atenției.

Structura atentiei este dubla: fiziologica si psihica. Componenta fiziologica precede ontogenetic pe cea
psihica si ea este reprezentata de reflexul neconditionat de orientare. Componenta psihica se dezvolta
treptat in ontogeneza si este reprezentata de functia de planificare-anticipare a constiintei, de formularea
obiectivelor si scopurilor.

 4. Cum se caracterizează reflexul necondiționat de orientare.

Reflexul necondiționat de orientare este determinat de noutatea stimulilor, de modificări neașteptate în

ambianță sau în starea proprie a organismului.

- direcționează canalele senzoriale și a conștiinței către noul stimul;

- modifică ritmul alfa și creșterea general a activismului scoarței cerebrale.

 5. Ce este reflexul de orientare focalizat.

Constă într-o creștere a nivelului activismului analizatorului, căruia I se adresează direct stimulul
respective, cu scăderea sensibilității p-u restul stimulilor.

 6. Ce este reflexul condiționat de orientare.

Reflexul necondiționat de orientare poate lua și o formă condiționată, el constând în acest caz în:

- crearea unei stări de așteptare în raport cu un anumit obiect- stimul, pe baza acțiunii anterioare a
unui semnal, sau
- crearea anticipată a unei stări pregătitoare de acțiune motorize pe baza unei semnalizări
corespunzătoare- starea de start.

 7. Cum se caracterizează componența fiziologică a atenției.

Componenta fiziologica precede ontogenetic pe cea psihica si ea este reprezentata de reflexul

neconditionat de orientare.
  8. Cum se caracterizează componența psihică a atenției.

Componenta psihica se dezvolta treptat in ontogeneza si este reprezentata de functia de planificare-

anticipare a constiintei, de formularea obiectivelor si scopurilor.

 9. Funcțiile atenției:

o 1.10 Funcția de explorare în câmpului perceptiv extern

 Finalitatea- detecția stimulului- țintă;
o Funcția de explorare și scanare aconținutului memoriei de lungă durată
 Finalitatea- detecția stimulului- țintă;
o 3.12 Funcția de accentuare a contrastelor
 Finalitatea- focalizarea activității optime asupra obiectului sau ideii date;
o 4.13 Funcția de filtrare- selecție
 Finalitatea- centrarea activității optime doar pe elementele și secvențele specific ale activității și
ignorarea situațională a celor nespecifice, exterioare;
o 5.14 Funcția de orientare- direcționare
 Finalitatea- crearea unor seturi( montaje interne) adecvate desfășurării proceselor și acțiunilor
solicitate;
o 6.15 Funcția de potențare
 Finalitatea- reactivare,intensificare; regenerarea succesivă a efortului neuropsihic necesar pe toată
durata activității;
o 7.16 Funcția de avertizare și de alertare.
 Finalitatea- moment de accentuare a vigilenței, prudenței și raționalizării în situații imprevizibile
sau critice.

 17. Însușirile atenției:

1) Volumul atenției;
2) Concentrarea atenției;
3) Stabilitatea atenției;
4) Mobilitatea atenției;
5) Distributivitatea atenției.

 18. Stabilitatea atenției: exprima durata in decursul careia atentia se poate mentine aproximativ la
acelasi nivel de concentrare. Important este și menținerea acestui nivel atâta timp cât este necesar.

 19. Mobilitatea atenției: consta in posibilitatea de a transfera concentrarea atentiei de la o

secventa la alta a activitatii sau de la un element la altul in cadrul unei situatii etc. Ea este ceruta de
caracterul serial si multisecvential al activitatii si de sarcinile speciale de explorare si orientare.


  20. Distributivitatea atenției: se refera la posibilitatea atentiei de a se conecta si de a sustine
desfasurarea simultana a doua sau mai multor activitati.

 21. Formele atenției:

a) atenția involuntară;
b) atenția voluntară;
c) atenția postvoluntară.

 22. Atenția involuntară- este forma elementara si primara de orientare-sustinere a activitatii. Ea

se declanseaza spontan, neintentionat si fara vreun efort special din partea subiectului, realizandu-
se pe baza reflexului de orientare.

Durata mentinerii atentiei involuntare asupra unui stimul, daca acesta ramane neschimbat, este relativ
redusa, cateva minute, variind si in functie de particularitatile psihoindividuale. Perpetuarea actiunii
aceluiasi stimul duce treptat la slabirea atentiei pentru el, ca urmare a fenomenului de obisnuire
(habituare). Atentia involuntara este dominanta la varsta prescolara.

 23. Atenția voluntară- consta in orientarea selectiva si focalizarea intenționată a constiintei

asupra unui obiect, a unei sarcini sau activitati si in mentinerea acestei focalizari cat timp este
necesar pentru finalizare sau pentru atingerea scopului propus.

Ea se dezvolta treptat in ontogeneza, pe masura elaborarii si consolidarii mecanismelor autoreglarii

voluntare, respectiv, a vointei. Atenția voluntară se realizeaza cu efort si consum energetic, ceea ce face ca
solicitarea in timp indelungat sa duca la epuizare nervoasa. Dar mentinerea ei indelungata este necesara
atat in activitatea de invatare, cat si in cea de munca.

 24. Atenția postvoluntară- constă în menținerea focalizării conștiinței asupra unui obiect, sarcini
sau activități cu diminuarea efortului voluntar inițial sub pragul de conștientizare.

Pe langa consolidare-automatizare, trecerea de la atentia voluntara la cea postvoluntara este

conditionata si de motivatie: activitatile intrinsec motivate se sprijina cel mai mult pe atentia
postvoluntara.