 1. Psihanaliza.

Noțiune în psihanaliză

Termenul de psihanaliză a început să fie întrebuința în martie 1896 și a ajuns să însemne,concomitent, o metodă
de investigație,o teorie,o doctrină de interpretare a psihicului uman, chiar o știință al cărei obiect este psihicul
inconștient,care a adus contribuții importante în diferite domenii ale științei. Creatorul psihanalizei- S.Freud. Vasile
Pavelcu l-a numit pe Freud,” Cristofor Columb al inconștientului”, deși a fost des hulit,dezavuat în timp ce opera lui
era ecivalentă cu „una din cele mai adânci rătăciri ale umanității”

Freud declară deschis ,ca psihoanaliza este creația lui,dar premise ei le putem identifica în activit.unor medici
dinaintea lui Freud: J.M.Charcot vorbește d-e tulbur. de comportament,psihanaliză esterică; Pierre Janet-
subconștient prin dezagregarea psihologică. Un adevărat procursor al psihanalizei a fost J.Breuer(1841-1925)-
filosof,medic. El identifică într-un caz o influență traumatizantă a amintirii emoționale anterioare. Cazul este
prezentat în lucrarea comună a lui Freud și Breuer „Studii despre isterie”. Breuer a aplicat la început metoda
cathartică- met. de psihoterapie,care are drept efect o descărcare a efectelor patogene,care stăteau la baza
tulburărilor psihice.

În “Începuturile psihoanalizei „ prezentate de Freud, se scrie ,ca în 1902,la Viena,la domiciliul lui Freud se adunau
se adunau medici,care discutau probl.de psihan.:Adler,Ferenczi,Rank. E.Bleuler,psihiatru elvțian și asistentul lui-Jung
erau interesanți de cercetările lui Fd. În 1908 Jung îl însoțește pe Fd la laII-lea Congres de psihanaliza din America.

În curând apar neînțelegeri și Fd îi exclude din cadrul psihanal.: adler(1911),Jung(1913). Ei renunță la sexualitateca
cel mai important în psihanal. I-au rămas credincioși: K.Abraham-Germania,E.Jones-Anglia,W.Reich- Austria. În
Paris,în 1923 s-a constituit Sociatatea psihanalitică.

 2. Psihanaliza ca sistem

Psihanaliza- metodă terapeutică sau de investigație,practică terapeutică ori știință de sine stătătoare,utilizată xca
o terapie corelatăcu analiza psihologică în scopul descoperirii motivelor inconștiente ale diverselor tulburări sau
comportamente specifice și totodată,p-u înlăturare cauzelor care l-au provocat princonștientizare. Comform opticii
lui Fd,pulsiunile inconștiente reprezintă factorul principal și determinant al vieții. După Fd se succed 2 topici (locuri
ale raționalizării):

1. Sistemul: inconștientul,preconștientul și conștientul.

2. Personalitatea și incumbă Sinele(Id), Eul(Ego), Supraeul(Superego)

 3. Sigmund Freud-creatorul psihanalizei

Sigmund Freud s-a născut într-o familie de evrei din Freiberg, Moravia.Sigmund a fost primul
născut din cei nouă copii ai familiei, dar mai avea și alți frați (vitregi) din căsătoriile precedente ale tatălui
său. Cu toate că familia sa nu era o familie înstărită și trăiau într-un apartament mic și aglomerat, părinții
săi au făcut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiții. Freud a fost un copil precoce
din punct de vedere intelectual și deosebit de silitor. A fost primul din clasă, iar la terminarea școlii avea nu
numai cunoștințe temeinice de greacă, latină, germană și ebraică, ci învățase și franceza și engleza. Viața
de familie se organiza în funcție de programul său de studio.
Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de studii a
început să lucreze în laboratorul de fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von Brücke, fiind în special
preocupat de funcțiunea Sistemului Nervos Central. Dorind să câștige experiență practică, începe să
lucreze ca medic în spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie.
În 1885 obține un post de docent în neuropatologie la Universitatea din Viena și petrece 19
săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos, condusă de Jean Martin Charcot.
 Charcot trata anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să
studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie.

În 1882 o cunoaște pe Martha Bernays cu care se căsătorește în 1986. Au avut 5 copii.

În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale și
nervoase. Începe să utilizeze metoda cathartică,alături de Breuer. Împreună public lucrarea “Mecanisme
psihice ale fenomenelor isterice” șI apoi- Studii asupra isteriei(1895)
În 1896- întrebuințează în premieră cuvântul psihanaliză;
 1914- război,greutăți financiare;
 1920- moare fiica sa Shofie;
 1923- prima operație de cancer la maxilar;
Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a petrecut ultimul
an al vieții sale. Casa din Londra, care a aparținut familiei până la moartea din 1982 a fiicei cele mai mici a
lui Freud, Anna Freud, a fost ulterior transformată în muzeu.
 4. Aspecte ale psihoanalizei lui Freud
Alături de Breuer,în 1895 publică lucrarea Studii asupra isteriei ,care pune baza tratamentului și teoriei
analiticep pe care le dezvoltă apoi în lucrările calsice:
- Interpretatrea viselor,1899;
- Despre vis,1901;
- Psihopatologia vieții cotidiene,1901;
- Trei eseuri asupra sexualității,1905.
Fd a atribuit originea nevrozelor,apărărilor de natură psihologică,mai ales sub forma refulărilor,contra
manifestărilor pulsiunilor sexual,tratamentul psihanalitic,intenționând să aducă în conștiință
refulatu,descifrat prin vise,asociații libere,acte ratate. Teoria sa vizează:
a) Determinizmul sexual al conduitelor;
b) Inconștientul;
c) Structura dinamică a aparatului psihic conștient din cele 3 instanțe ale ansamblului pulsiunilor
instinctive și inconștiente la om,ale eului și supraeului.
Din cauza constângerilor de tot felul-impuse sau autoimpuse-pulsiunile sunt cenzurate de conștiință și
impuse în afara acesteia în zonele inconștiente- refulate. Astfel,el distinge 2 zone:
a) Inconștientul propriu-zis,ce conțineinstinctele moștenite,legate mai ales de viața biologic;
b) Preconștientul,care include fenomenele recente,care aspiră să treacă pragul conștiinței:
vise,inspirații.
Conștiința nu primește orice, ca urmare apare: inhibarea, blocarea,refularea,sublimarea într-o
tendință,pornire superioară. De aici, principiul fundamental al psihol.: orice proces psihic este strict
determinat de motive inconștiente,ce se propulsează sub forma unor forțe emoționale- propensiuni spre
plăceri ,din care-libidoul este una și cea mai puternică. Fd consideră,că totul gravitează în jurul
instinctului sexual-similar foamei,setei,poftei de a absorbi.
În opinia lui Fd ,visele sunt simptomele nevrozelor,moduri de manifestare a tendințelor refulate și
inconștiente.
În concluzie, bazele psihologiei lui Fd ,în esență ale analizei sunt:
I. Psihanalistul explică viața prioritar prin instinct,acestea fiind primordiale(sexul).
II. Complexul lui Oedip constă în atracția și repulsia sexual a copilului față de părinți.
III. Personalitatea este dirijată de Id(sine),Ego(eu), Superego(supraeu)
 IV. În viața omului adult apar structure repetitive formate în copilărie,correlate cu speranța vindecării
nevrozelor.

Valorile constructive ale psihol.lui Fd:

a) Determinizmul strict al fenomenelor și proceselor psihice;
b) Motivația inconștientă,care determină acțiuni și atitudini;
c) Atitudinile,comportamentul în ansamblul său sunt consecințe ale forțelor emoționale.

Izvoarele psihoanalizei:
a. Nietzsche,cel căruia I se atribuie referiri decisive la inconștient,înainte ca Fd să se fi ocupat
de aceasta;
b. Impactul cu filozofia lui Schopenhauer a avut loc,relative târziu,dar pesimismul său trebuie
să fi avut ecou în felul de a gândi al lui fd;
c. Eduard van Hartmann(1898-1917)se pare,că a avut un rol mai mare în nașterea
psihanalizei.Acesta publicase încă în 1869 Filozofia inconștientului,chiar dacă sfera acestuia
era mai largă.
Toate acestea ar putea reprezenta premisele psihanalizei lui Fd prin care vor explica nu doar nevrozele,ci
întreaga viață psihică a omuluiîn virtutea conflictului dintre conștiință și pulsiunile instinctuale.

 5. Alfred Adler- (1870-1937)

Vienez,medic oftalmolog.după ce îl cunoaște pe Fd,i-a parte la reuniunile organizate acasă la
acesta(1902) asupra etiologiei nevrozelor. S-a născut la Viena, într-o familie modestă de evrei,a fost un
copil rahitic,al doilea în familie. S-a căsătorit cu Raisa Epstein,admiratoarea revoluționarilor ruși(Troțki),au
avut 4 copii.
După respingerea viziunii sexuale exagerate a lui Fd (1911)înființează Sociatatea de psihologie
individual,fiind preocupat,la început de proble de medicină socială. În 1907 publică lucrarea “Studii asupra
inferiorității organelor”,în cadrul căreia se relevă, că indivizii afectați organic,manifestă o
supracompensație și vor depăși aptitudinile medii.
În 1911 se desparte de Fd și elaborează propria concepție, psihologia individuală.
În general,Adler consideră,că nu doar tendințele sexuale populează inconștientul,ci și alte componente
precum:frica,mânia,amorul propriu,instinctul gregar care gravitează și se grupează în jurul eului.
Conceptele-chee ale psihologiei individuale ale lui Adler sunt:
I. Sentimentul de inferioritate și compensarea,care se dezv.din copilărie și are 3 cauze: dificiența unui
organ,hipertutelarea,regetul părinților;
II. Tendința spre superioritate- legea fundamentală a vieții omenești;
III. Stilul de viață-se ficsează la vârsta de 4-5 ani.
IV. Eul creativ- fiecare omn are șansa de ași elabora propriul stil de viață,de a fi stăpânul propriei sorți.
V. Interesul social- se dezvoltă în familie,în mediul social.
VI. Finalizmul fictiv- tendința omului de ași atinge scopurile de viață.
VII. Ordinea nașterii copiilor- factorul principal,care determină montajele stilului de viață:
o I-mil copil-rege detronat,autoizolare,însușește strategii de supraviețuire pe cont propriu;
o Al II-lea copil- ambițios,rebel,comparat cu I-mul;
o Ultimul- primește dragostea tuturor,nivel motivațional ridicat;
o Unicul copil- buricul pământului,dependent emoțional,egocentrist, cu probleme de
relaționare
 După Adler, personalitatea este un produs al mediului și mai pușin al eredității.
În concluzie: Adler este creatorul psihologiei indiviaduale a cărei idee este: tendința inconștientă spre
superioritate. Această tendință este însoțită de trăirea propriei inferiorități și de nevoia de a o conpensa.
Sentimentul de inferioritate declanșează mecanismul compensării și supracompensării.

De aceea,rivalitățile,contextul social dobândesc în concepția sa o importanță deosebită,aidoma relațiilor

interpersonale.Sentimentul de inferioritate,nevoia de securitatedeopotrivă agresivitatea reprezintă
motoarele dezvoltării și evoluției.
 6. Karl Gustav Jung(1875-1961)
Carl Gustav Jung n. 26 iulie 1875, Elveția.A fost medic, psiholog și psihiatru elvețian,
fondatorul psihologiei analitice.
A făcut studii de medicină generală și psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicină
din Zürich. Este cu precădere interesat de psihoterapia clinică și, concomitent, de cercetarea experimentală
și teoretică. Între 1907 și 1912 colaborează intens cu Freud, acesta având o influență decisivă asupra lui
Jung. Este atras in special de cercetările acestuia legate de isterie și de vise.
Ruptura cu Freud duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitică, axat pe
reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentală a omului și pe un ansamblu de concepte noi, deduse
din experiența clinică.
A respins ,ca și Adler,extensiunea nejustificată a libidoului. Faptul,că anumite acte ca absorbția
hranei,mâncatul în sine,sunt și pot fi correlate cu plăcerea,nu justifică sntimentul plăcerii ,mai mult,el nu
constitue o rațiune p-u al raporta neapărat la libidou. Instinctual sexual este o dorință,niciodată
singură,nutrită de o anumită persoană,căreia I se subordonează și alte plăceri și trebuințe. Manifestările
sale au următoarele direcții:
I. Conservarea; II. Reproducerea
El respinge refularea, ca principiu unic de explicare a inconștientului. Acesta ar avea 2 nivele:
a) Personal; b) Colectiv
Inconștientul conține forțe psihice care sunt identice la toți indivizii:imaginile,simbolurile și sentimentele
ancenstrale sunt cunoscute sub numele de arhetipuri. Iată unele din ele:
I. Persona- masca,care îl reprezintă așa cum vrea el să apară.
II. Umbra-element opus al virtuților individului,compus din refulări.
III. Anima-animus- reflectă bisexualitatea constituțională a embrionului; anima-cuprinde tendințe
feminine ce-l caracterizează pe bărbat și invers.
IV. Sinele- considerat cel mai important arhetip,incluzînd toate aspectele inconștientului,confer unitate
și stabilitate întregii personalități.
V. Bunica și bătrânul înțelept- funcționează primul la femeile,care consider ființele din preajma lor
copii,tiranizându-le.
În lucrarea sa “Tipuri psihologice”,expune pe larg principalelefuncții ale psihicului. Tot aici,distinge 2
tipuri de personalitate,care nu a fost întâlnită nici la Fd,nici la Adler:
1. Introvertul- orientat spre starea internă a sufletului;
2. Extravertul- orientat spre exterior.
Marele merit al lui Jung este, că a subliniat relativitateta învățării: să știi să te mulțumești cu puțin,să
înveți să apreciezi parțialul șI să-țI continui munca.