Tema N 12.

Voința

 1. Voința ca modalitate superioară de autoreglaj verbal.

Voința este un proces psihic complex de reglaj superior, realizat prin mijloace verbale.
Constă în acțiuni de mobilizare și concentrare a energiei psihonervoase în scopul depășirii
obstacolelor și atingerii scopurilor stabilite.

Reglajul voluntar se manifestă și ca inițiere și susținere a activit. și ca frână,ca

diminuare,ca amânare.Aici este necesar efortul voluntar.

Efortul voluntar constă în mobilizarea resurselor fizice, intelectuale și emoționale

prin intermediul mecanismelor verbale. Ef.voluntar este trăit ca o stare de tensiune,de
încordare internă, de mobilizare a tuturor resurselor în vederea depășirii obstacolului
(confruntare între posibilitățile omului și condițiile obiective ale acestei activități). Efortul
voluntar se modulează după creșterea și descreșterea obstacolului. Atunci, când obstacolul
este subapreciat,efortul voluntar nu este sufucient și există riscul nedepășirii lui. Și invers,
când obstacolul este supraapreciat- se ajunge la un grad înalt de încordare volunară, care
le fapt, duce la succes,dar cu un grad mare de consum de energie
psihonervoasă,oboseală,satisfacții îndoielnice.

Reglarea voluntară a activit. se face în strânsă legatură cu toate procesele psihice, mai
cu seamă,cu gândirea, imaginația, percepția,memoria,atenția. Reglajul asupra proceselor
afective se face în 2 direcții:

- În concentrarea energiei afective;

- În rezolvarea unor conflicte emoționale.

În structura activităților complexe nu lipseste reglajul de ansamblu ,care se manifestă, ca

alegere a deprinderilor,înlăturarea lor,corectarea.

 2. Fazele actului voluntar:

I. Actualizarea unor motive, care generează anumite scopuri și orientarea
preliminară spre ele.
- reglajul voluntar este la început și se manifestă ca orientare făcută pe baza legăturii
dintre motiv și scop;
- intenția de a realiza acest scop,formulată verbal;
- construirea planului mental de rezolvare a acțiunii.
II. Lupta motivelor. Apar mai multe motive și mai multe scopuri. Reglajul voluntar
se manifestă, cu precădere, ca deliberare în vederea alegerii.
III. Luarea hotărârii, care reprezintă urmarea unei decizii.Aceasta înseamnă
alegerea unui motiv și școp și amânarea celorlalte. Lupta motivelor necesită un
efort voluntar și implică și trăsături de personalitate, cum ar fi: nivelul de
 Tema N 12. Voința

aspirație,particularitățile temperamentale,dorința de a avea succes și teama de

eșec, sistem de valori.
IV. Executarea hotățârii luate,care înseamnă realizarea planului și atingerea
scopului. Aici omul folosește mijloace materiale și
mentale:cunoștințe,deprinderi,priceperi.
V. Verificarea rezultatului obținut și formularea unor concluzii.

 3. Calitățile voinței: pe parcursul vieții se dobândesc anumite calități

de voință, care caracterizează capacitatea de efort voluntar a unui om.
a) Puterea voinței- se exprimă în intensitatea efortului prin care
persoana,confruntându-se cu obstacollele importante,își urmărește scopul.Aici o
mare importanță i se atribuie valorii scopului urmărit.
o Opusul- slăbiciunea vioinței- imposibilitatea de a realiza efortul voluntar
cerut.

b) Perseverența presupune realizarea efortului voluntar o perioadă îndelungată de

timp. Este susținută atît de valoarea scopului, cât și de încrederea în forțele proprii.
o Opusul- încăpăținarea , care se manifestă,ca urmărire a unui scop,când
este clar, că circumstanțele nu oferă nici un șans de reușită.
c) Independenta vointei – capacitatea persoanei de a initia si de a lua decizii pe cont
propriu, fara a fi nevoie sa apeleze sau sa astepte sprijin sau suport din exterior.

o Opusul- sugestibilitate,care este dirijarea/influiențarea voinței cuiva.

d) Promtitudinea deciziei- înseamnă că în clipa în care aţi luat hotărârea, să acţionaţi în
conformitate cu ea, fără cea mai mică întârziere.
o Opusul- nehotărârea ,care înseamnă lipsă de hotărâre, șovăială,ezitare.

 4. Problema educării și autoeducării voinței.

Educarea vointei trebuie sa puna accentul pe aceste aspecte: intarirea motivatiei (care
se poate face prin acordarea unor recompense sau pedepse - care la inceput vor intari
motivatia extrinseca), sublinierea importantei scopului, incurajarea copilului. Vointa nu se
poate dezvolta prin discursuri tinute de catre parinti sau profesori despre importanta
vointei. Vointa se dezvolta numai prin atragerea copilului in diferite actiuni care
necesita efort voluntar.