VOINȚA

Voința este un proces psihic complex, prin intermediul căruia omul își mobilizează și-și
canalizează forțele și capacitățile fizice și spirituale în vederea învingerii obstacolelor care
apar pe traiectoria activității. Este o autoreglare conștientă deoarece în urma deliberărilor
alegem în cunoștință de cauză varianta de acțiune.

Efortul voluntar are două tendințe de manifestare:

a) de inițiere, susținere și finalizare a ceva;
b) de diminuare, de stopare, amânare a ceva (renunțarea la o activitate dacă se dovedește că
e imposibil de realizat, diminuarea sau stoparea unei trăiri afective).

Nu toate actele noastre sunt voluntare. Astfel există:

1. Acte reflexe (reflexe înnăscute și dobândite, de prinderile de a fi efectuate fără control conștient).
2. Acte voluntare - prin care se caracterizează activitatea voluntară. Presupune un scop conștient
stabilit, este precedată de un plan mintal, presupune intenția și decizia de a efectua activitatea,
presupune învingerea obstacolelor aflate în calea atingerii scopurilor. Este susținută de motivație și
afectivitate, asigură autoreglarea.

Etapele actului voluntar:

1. Articularea motivațională, prefigurarea intențiai sau impulsul. Impulsul poate fi interior
sau exterior. Conștientizarea impulsului și raportarea lui la un anumit obiect sunt urmate de
formularea scopului și direcționarea acțiunii în vederea realizării lui (ex. vreau…)
2. Analiza și lupta motivelor. Odată elaborate intră în raporturi de concordanță sau de opoziție,
ceea ce impune aprecierea avantajelor și a dezavantajelor alegerii unuia sau altuia.
3. Luarea hotărârii, realizată în urma deliberării, face posibilă elaborarea planului de acțiune.
Ea presupune alegerea unui motiv și respingerea sau amânarea celorlalte, stabilindu-se
ordinea realizării lor. Acum apare intenția de a acționa care include: motivul ales, scopul
urmărit, mijloacele de realizare, planul desfășurării acțiunii și posibile consecințe ale
acestuia.
4. Îndeplinirea planului sau faza execuției – este formată din operații concrete și uneori
operații automatizate. Pe parcursul execuției pot să apară obstacole și acțiunea să eșueze,
scopul nefiind realizat.
5. Faza de evaluare și de verificare a rezultatelor parțiale și transformarea loe în informație
inversă, pentru comanda și efectuarea operațiilor viitoare.

Calitățile voinței:
1. Perseverența – constă în menținerea timp îndelungat a efortului. Opusul este încăpățânarea
care presupune urmărirea unui scop chiar și atunci când este clar că împrejurările nu oferă
nici o șansă de reușită.
2. Fermitatea sau tăria voinței – este capacitatea de a suporta dificultățile pentru a menține
hotărârea luată. Opusul ei este slăbiciunea voinței care înseamnă imposibilitatea de a realiza
efortul voluntar cerut.
3. Independența și inițiativa – exprimă gradul de autodeterminare și originalitatea liniei
propria de conduit. Opusul ei este sugestibilitatea care constă în adoptarea necritică a
influențelor exterioare.
4. Autocontrolul – presupune conștientizarea, aprecierea și adecvarea permanentă a
tendințelor, motivelor și proceselor intelectuale, precum și a acțiunilor concrete anumitor
exigențe, principii, idealuri etc.
5. Promtitudinea deciziei – constă în rapiditatea cu care omul deliberează. Opusul ei este
nehotărârea sau tergiversarea care se manifestă ca oscilație îndelungată și nejustificată
între motive, scopuri, mijloace cu amânarea deciziei.

Calitățile voinței, integrate în structure mai complexe, devin trăsături de caracter, Dezvoltarea
voinței contribuie la dezvoltarea personalității, După tipul de activitate și de efort exersate,
voința se specializează fiind mai dezvoltată într-un domeniu decât altul.