VOINȚA

Definire și caracteristici
Def: Voința este procesul psihic reglator care constă în mobilizarea și
canalizarea energiei psihonervoase în vederea depășirii obstacolelor și pentru
atingerea scopurilor propuse.
Efortul voluntar nu se confundă însă cu efortul fizic, existând persoane cu
o forță fizică mare, dar care nu au voința necesară nici pentru a trece peste
obstacole mici, după cum există persoane cu o forță fizică redusă, dar cu o voință
puternică. Intensitatea efortului voluntar trebuie să fie modelată în funcție de
dimensiunea obstacolului.
Voința interacționează cu toate procesele psihice:
 cu percepțiile, în cazul intervenției voinței survine observația;
 cu gândirea, aceasta intervenind pe parcursul actelor voluntare mai
complexe, evaluând motivele și participând la luarea unei decizii;
 cu memoria, deoarece prin intervenția voinței memoria devine memorie
voluntară;
 cu imaginația, la fel aceasta devenind imaginație voluntară. De
asemenea, scopurile activității sunt proiectate imaginativ;
 cu limbajul, deoarece voința este declanșată și susținută prin
mecanisme verbale.
Etapele actelor voluntare complexe
În actele voluntare simple, imediat după conștientizarea unor nevoi se trece
la realizarea efectivă a acțiunii. În actele voluntare mai complexe se succed mai
multe etape:
 actualizarea unor motive, conștientizarea unor necesități și orientarea
înspre anumite scopuri;
 dacă există motive contradictorii (satisfacerea unora dintre ele implică
renunțarea la celelalte) apare etapa numită „lupta motivelor”. Această
etapă poate fi uneori încărcată de dramatism. Psihologii spun că trebuie
să alegem îndeplinirea acelor trebuințe ce au o importanță mai mare
pentru dezvoltarea viitoare a individului, chiar dacă nu oferă satisfacții
pe moment;
 urmează deliberarea (cântărirea motivelor) și adoptarea unei decizii;
 realizarea unui plan de acțiune (chiar mental);
 punerea în aplicare a planului, realizarea efectivă a acțiunii;
 uneori, verificarea rezultatelor obținute.

Calitățile voinței
 Tăria voinței constă în intensitatea efortului voluntar cu care individul își
urmărește scopurile. Opusul acestei trăsături este slăbiciunea voinței,
imposibilitatea realizării efortului voluntar necesar pentru depășirea acelui
obstacol.
Perseverența reprezintă capacitatea de menținere a efortului voluntar o
perioadă mai îndelungată, chiar la confruntarea cu obstacolele noi. Opusul
perseverenței este încăpățânarea, adică urmărirea unui scop atunci când evidențele
arată că realizarea acțiunii ar fi imposibilă.
Independența voinței - tendința constantă de a lua hotărâri bazate pe
propria judecată (nu se identifică cu lipsa de receptivitate față de alte opinii).
Opusul ei este sugestibilitatea, adică adoptarea necritică a influențelor exterioare.
Promptitudinea adoptării deciziilor reprezintă rapiditatea cu care individul
deliberează într-o situație urgentă și complexă. Opusul ei este nehotărârea, adică
oscilarea îndelungată între mai multe obiective sau scopuri.