Vointa este un proces psihic complex de reglaj superior, realizat prin mijloace verbale şi

constând în acţiuni de mobilizare şi concentrare a energiei psihonervoase în vederea biruirii

obstacolelor şi atingerii scopurilor conştient stabilite.
Caracteristica esenţială şi specifică a voinţei o constituie efortul voluntar; prin el se deosebeşte
vpinţa de celălalte procese psihice.
Efortul voluntar este concentrarea şi mobilizarea resurselor fizice, intelectuale şi emoţionale prin
intermediul mecanismelor verbale.
Obstacolul este confruntarea între posibilităţile omului şi condiţiile obiective ale unei activităţi.
Obstacolul poate fi interior (spre ex lipsa deprinderilor...) sau exterior (lipsa de resurse sau de
timp, etc)
De regulă, efortul voluntar se modelează după creşterea sau descreşterea obstacolului. În funcţie
de mărimea, dimensiunea obstacolului, depunem mai mult sau mai puţin efort voluntar.
De asemenea, trebuie precizat faptul că efortul voluntar se află în strânsă legătură cu celălalte
procese psihice, în special cu gândirea şi cu imaginaţia. Adică, înainte de a fi realizate,
concretizate acţiunile voluntare, ele sunt gândite şi proiectate imaginativ.
Trebuie menţionat faptul că voinţa constituie una dintre condiţiile subiective cele mai importante
pentru reuşită, pentru obţinerea unor performanţe ridicate într-o anumită activitate sau într-un
anumit demers. Ea-voinţa-asigură şi orientează energia necesară realizării scopului.
Acţiunile voluntare sunt de două feluri:
-mai simple şi de scurtă durată (de ex. Când căutăm o definiţie in dicţionar-obstacolele sunt
minime)
-mai complexe şi de lungă durată (când apar multe piedici de depăşit sau când omul nu este
„iniţiat”, pregătit pt a le face faţă).
În cadrul acestor acţiuni voluntare-cele complexe şi de lungă durată-putem detecta câteva faze,
ETAPE ale acţiunilor voluntare şi anume:
1.actualizarea unor motive, care generează anumite scopuri şi orientarea preliminară spre ele—în
această etapă se construieşte şi planul mental al rezolvării acţiunilor.
2.lupta motivelor—în viaţă noi avem mai multe motive spre a acţiona şi mai multe scopuri, de
aceea este nevoie să deliberăm în vederea alegerii unui motiv şi a scopului corespunzator; din
mai multe variante, realizăm o selecţie, ceea ce ne conduce spre etapa următoare.
3.luarea hotărârii—alegerea unui motiv şi a unui scop şi „inhibarea!” sau amânarea celorlalte.
Este un moment greu şi important în acelasi timp. Persoanele cu voinţă puternică decid rapid în
timp ce indivizii cu voinţă slbă oscilează mai mult timp între variantele pe care le are de luat în
calcul.
4.executarea hotărârii—constă în realizarea efectiva!!! A planului şi atingerea reală a scopului
5.ultima etapă, verificarea rezultatului obţinut şi formulare de concluzii pt activităţile viitoare
Calităţile sau atributele voinţei:
Se cunoaşte faptul că dezvoltarea voinţei se realizează prin intermediul unor exerciţii speciale
sau prin intermediul executării a nenumărate acte voluntare pe parcursul vieţii.
Printre calităţile voinţei se numără
-puterea voinţei care este reprezentată de intensitatea prin care subiectul îşi urmăreşte scopul, în
ciuda confruntării cu varii obstacole.
-perseverenţa—presupune realizarea efortului voluntar o perioadă îndelungată de timp chiar în
condiţii „vitrege” privind scopul stabilit.
Trebuie spus//amintit că perseverenţa este dată şi de valoarea scopului, dar şi de încrederea în
forţele proprii.
-independenţa voinţei—este tendinţa constantă de a lua hotărâri pe baza chibzuinţei proprii;
aceasta presupune existenţa unei atitudini critice la individ.
-promptitudinea deciziei—rapiditatea cu care se deliberează într-o situaţie complexă şi urgentă şi
adoptarea hotărârii celei mai potrivite, adecvate. Are la bază curajul, încrederea în sine şi fortele
proprii, profunzimea şi rapiditatea gândirii. Opusul său îl constituie tergiversarea (oscilaţia pe
termen lung între mai multe motive şi idei, scopuri, mijloace)

! voinţa se elaborează odată cu perrsonalitatea