Vointa

Vointa este un process psihic autonom si ireductibil, de reglaj superior, reprezentand

depasirea obtacolelor si atingerea scopurilor propuse constient. Aceasta rezulta atat din trairile
afective, deoarece ii da sustinere energetica, cat si din ratiune, decizia finala fiind luata prin
judecata, dar nu si executarea ei.

Produsele vointei apar pe o treapta a dezvoltarii sub 2 forme: acte intentionale si acte
voluntare. Actele intentionale au un scop constient propus (reprezinta anticiparea sub forma
verbal a rezultatului asteptat), un plan mental (fixeaza imaginea ce urmeaza a fi parcusa in plan
intern ), au o intentie (sarcinile sunt asumate pentru indeplinirea actiunii) si o decizie (executia
programului in plan real). Deoarece in actele voluntare intervin obtacole externe sau interne,
efortul voluntar este important pentru depasirea acestora. Prin lupta cu obtacolul, acest proces se
dezvolta, deoarece depasirea lui presupune un efort voluntar, precum: tensiune, consum de
resurese. Obstacolul este o component definitorie a vointei, pentru ca depasirea acestuia
inseamna mobilizarea de energie fizica, emotionala, intelectuala. Supraestimarea obtacolului
produce mobilizare in exces (oboseala), iar subaprecierea genereaza submobilizare, ineficiente
fiind ambele cazuri.

Efortul voluntar se specializeaza in raport cu anumite activitati, se automatizeaza prin

intrarea in functiune, este necesara o motivatie intrinseca pentru determinare. Totodata, efectul
voluntar nu este nelimitat, chiar daca este mare, marcand astfel, diferente intre indivizi.

Actul voluntar cuprinde patru faze: aparitia motivelor, lupta motivelor, decizia si executia.
Apariția motivelor reglajului voluntar este realizat prin conștientizarea unei necesități sau prin
sesizarea unui conflict. Simultan cu motivul se conturează scopul urmărit, fapt obținut prin
antrenarea afectivității, gândirii și a imaginației, iar pentru a se îndeplini în plan real este
important să apară intenția, conducând la imaginarea acțiunii. Lupta motivelor reprezinta faza a
doua, conflictele fiind de trei feluri: atractie-atracie, respingere-respindere, repingere-atractie,
alegerea facandu-se prin intermediul afectivitatii sau a gandirii.

Decizia poate veni dupa e deliberare de lunga durata sau rapid, depinde de fiecare persoana in
parte sau de context. Prin urmare, executia actiunii se refera la planul stocat in memoria de lunga
durata si reactivarea lui.

Puterea vointei reprezinta energia cu care individul este implicat in acțiune, capacitatea de a
suporta dificultatiile, opiniile contrare, pentru a-si mentine hotorarea. Opusul ei este voința slaba.

Perseverenta constă în mentinerea timp indelungat a efortului pentru realizării scopului

impus de individ sau de ceilalti. Opusul ei este incapatanarea, care presupune atingerea unui
obiectiv, atunci când este clar că împrejurarile nu oferă sansa la reusita.
 Promptitudinea deciziei reda rapiditatea cu care omul ia o decizie. Opusul ei este
nohotărârea, manifestandu-se ca oscilatii pe timp indelungat si nejustificat pentru amsnarea unor
decizii. Excesul de vointa poate fi si el un defect. Acesta implica pierderea unei mari cantitati de
energiei si indepartează subiectul de la alte aspecte necesare.

Independența exprimă autodeterminarea și se bazează pe simtul critic. Opusul ei este

sugestabilitatea si consta în adoptarea necritica a influențelor exterioare. Excesul de voința poate
fi si el un defect. Acesta implică pierderea unei mari cantităti de energiei si indepărteaza
subiectul de la alte aspecte importante.