Sunteți pe pagina 1din 2

13. Specificul psihologic al voinei. Structura actului voluntar. Vointa face parte din categoria mecanismelor psihice reglatorii.

Vointa reprezinta procesul reglatoriu de mobilizare prin intermediul limbajului, a energiei psihonervoase pentru depasirea obstacolelor si indeplinirea scopurilor propuse. Vointa implica 2 coordonate: putere de impulsiune ea reprezinta capacitatea individului de a initia, de a se determina si de a actiona; si putere de inhibitie ea reprezinta capacitatea de a amana, de a frana si de a inhiba tendintele spre actiune. Vointa este un proces psihic specific uman; se raporteaza la sistemul de personalitate al individului. Indeplineste functiile de autoreglare si autodeterminare, cu rol important in autorealizarea personalitatii. Efortul voluntar reprezinta unitatea de baza a vointei. Nivelul voluntar se subordoneaza din punct de vedere structural (mental) constiintei, iar din punct de vedere instrumental (actional) se conecteaza la subsistemul motivational. In realizarea unei activitati, in functie de natura sarcinilor, efortul voluntar se poate concentra mai mult in plan intelectual sau in plan fizic. De obicei individual desfasoara activitati in care sunt implicate atat componenta fizica cat si cea cognitiva. Vointa reprezinta o conditie subiectiva, esentiala pt obtinerea succesului. Sindromul burn-out = process care implica o evolutie negativa a comportamentului si atitudinilor ca raspuns la solicitarile muncii. Se caracterizeaza prin: epuizare emotionala, depersonalizare, sentimente de nerealizare, nemultumire si insatisfactie fata de sine si fata de rezultatele obtinute. Reprezinta un fenomen care apare intr-un context profesional la persoanele care nu au avut tulburari psihopatologice (au avut performante si o capacitate de adaptare emotionala adecvata pentru o anumita perioada, pentru activitatile solicitante, dar nu reusesc sa revina la starea anterioara decat prin consiliere sau programe terapeutice). Structura actului voluntar Sunt 5 etape: 1) actualizarea unor motive si proiectarea pe baza lor a unui scop 2) analiza si lupta motivelor (compararea si evaluarea alternativelor) 3) deliberarea hotararii ( examenul solutiilor disponibile, inventarierea argumentelor pro si contra in functie de sistemul de valori de care ele dispun, ezitarile si pendularile intre diversele alternative) 4) executia hotararii (traducerea in fapt a actului respectiv si realizarea obiectivelor propuse) 5) evaluarea rezultatelor (feed-back) 1. La baza aciunii voluntare st ntotdeauna o incitare, o tensiune, o stare de necesitate, care se individualizeaz n forma motivului. Motivul este supus analizei i evalurii prin raportare la context, la condiiile obiective externe. 2. Lupta motivelor are uneori caracter dramatic, subiectul aflndu-se uneori ntr-o dilem, pentru a crei depire trebuie s consume o mare cantitate de energie neuropsihic, efortul voluntar putnd atinge punctul su maxim tocmai n acest faz. Se ntlnesc cazuri cnd persoana devine permanent cuprins i rvit de o continu lupt a motivelor (a frmntrilor, dorinelor, grijilor), ceea ce-i reduce considerabil capacitatea de relaionare cu lumea (aa se ntml n cazul nevrozelor, al depresiilor).

3. n mod normal, analiza i lupta motivelor nu se poate prelungi la infinit i nu se poate ncheia ntr-o stare de disipare energetic lipsit de orientare. Pentru a se nscrie n direcia de aciune a legii autoreglrii optime, aceast faz trebuie s se coreleze i s fie controlat retroactiv printr-un proces de deliberare i formulare i adoptare a unei hotrri. 4. Odat hotrrea luat, urmeaz faza final a actului voluntar, cea de execuie, prin care se ajunge la atingerea propriu-zis a scopului. Aceasta const n transformarea hotrrii n aciune. 5. Pe lng cele patru faze desprinse i descrise de psihologia clasic mai sus sintetizate, psihologia contemporan, de inspiraie cibernetic introduce o a cincea faz, evaluativ corectoare optimizatoare. Ea se realizeaz n dou forme: secvenial i global. Vointa are la baza o serie de insusiri precum: puterea vointei exprima capacitatea mecanismelor de autoreglare de a mobiliza si concentra energia neuropsihica pentru atingerea scopurilor; perseverenta mentinerea efortului voluntar la un nivel optim atata timp cat e necesar pentru atingerea scopului; consecventa capacitatea de a lua decizii bazandu-se pe convingeri si pe capacitatea personala; fermitatea o persoana ferma isi impune autoritatea pentru a castiga respectul celorlalti; si independenta capacitatea unei persoane de a-si organiza viata pe baza hotararilor, deciziilor si scopurilor proprii.