Limbajul

1. Limba este un sistem complex de comunicare interumana, are rol principal elaborarea,
conservarea si transmiterea culturii de la societate catre membrii sai. Vorbirea este actul de
utilizare individuala si concreta a limbii in procesul comunicarii. Limbajul este functia psihica ce
consta in utilizarea limbii si a tuturor resurselor sale in procesul comunicarii.

Limba este obiect de studiu pentru lingvistica, iar limbajul indeplineste comunicarea
interumana, se bazeaza pe resursele din cardrul unei limbi, este obiect al psiholingvisticii si
forma ei de baza, vorbirea, este obiect al psihologiei. Functiile de baza ale limbajului sunt
urmatoarele: functia afectiva, functia persuasiva, functia reglatorie si autoreglatorie, functia
reprezentativa, functia dialectica si functia ludica.

Functia afectiva a limbajului se refera la exprimarea spontana a emotiilor si impulsurilor,

fiind reprezentate sub forma de intonatii, de modificari a timbrului, gesticulatie, mimica,
interjectie. În plus, pe langa mesajul principal, orice comunicare implica un continut afectiv,
atunci cand vrem sa influentam conduita cuiva, sa obtinem ceva.

Functia persuasiva a limbajului presupune influentarea sau modificarea comportamentului

celui aflat in discutie și constituie un important element de convingere.

Functia reglatorie rezulta din utilizarea limbajului intr-un context specific, actiunea
celorlalti sau actiunea proprie fiind planificata, controlata prin formule concise. Prin urmare,
caracterul evaluativ si imperativ rezulta din faptul ca limbajul adapteaza actiunea la
circumstante, modificand intensitatea eforturilor intr-un anumit ritm.

Functia reprezentativa redă obiectelor, relatiilor, formule verbale și categorii de semne.

Functia dialectica a limbajului intervine in construirea si analiza asociatiilor simbolice, cum

ar fi algebra si este posibila doar la sfarsitul stadiului operatiilor formale.

Functia ludica a limbajului isi face aparitia timpuriu in jocul copiilor, exprimand contributia
inconstienta asupra limbajului infantil si rolul elementelor jocurilor de cuvinte. Totodata, exista
si functiie secundare ale limbajului, cum ar fi: functia magica, functia estetica, functia de receptie
si functia adresativa.

Functiile esentiale ale limbajului sunt de doua tipuri, acestea fiind: functia comunicativa si
functia expresiva. Functia comunicativa este cea mai reprezentativa functie de transmitere a
informatiilor si pentru a se realiza este nevoie de un emitator si un receptor, care isi transmit unul
altuia un mesaj, printr-un canal de comunicare. Functia expresiva transmite atitudinea
individului catre interlocutor. Aceasta functie se remarca prin intonatie, accent, lungimea
frazelor, ritm si comunicare nonverbala.
 Exista anumite bariere care ingreuneaza comunicarea, acestea fiind: absenta feedback-ului,
diferenta de cultura, distorsiuni perceptive, probleme semantice, alegerea gresita a canalului,
lungimea canalelor. In plus, limbajul are mai multe forme, cum ar fi: limbajul pasiv, limbajul
activ (oral si scris, prin imbogatirea vocabularului), limbajul extern (limbaj destinat altei
persoane), limbajul intern (limbaj destinat sinelui), limbajul dialogat (comunicare intre receptor
si emitator), limbajul monologat (expunerea ideilor in fata cuiva), limbajul colocvial (sunt
implicate mai mult de 2 persoane), solocviul (se realizeaza in absenta unui public).

In comunicare este esentiala competenta socio-comunicationala, deoarece mesajul trebuie

sa fie bine inteles, limbajul fiind adecvat in functie de interlocutor. Contactul vizual este un
element important in comunicare, privirea directa fiind asociata cu sinceritatea, iar evitarea
privirii cu nesinceritatea. Primordiale sunt si normele spatiale, distanta normala de comunicare
dintre perosane fiind de 3-6 metri . Expresia faciala este foarte importanta si ea, reprezinta un
limbaj secundar si indeplineste o functie de sustinere a comunicarii. In plus, gesturile indivizior
indeplinesc anumite functii diferite: mesajul verbal este intarit prin gesturi de ilustrare, sunt
redate unele stari emotionale secventiale prin gesturi de adaptare, iar gesturile emblematice
marcheaza imagini memorabile, semnul V realizat cu degetul mare si aratorul semnificand
victorie.