Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dialogul este cea mai frecventă formă de realizare a limbajului oral în cadrul
careia când luând cuvântul, alternativ, schimbăm tot felul de păreri cu una sau
mai multe persoane. Conversația se întreține prin:
- conținutul ei
- varíate mijloace de expresivitate cum ar fi: intonația, accentul, timbrul
- mijloace de expresivitate nonverbală: mímica, gestica, pantomímica.
Monologul este atunci când o persoană se adresează unui auditor tăcut (în cazul
lecţiilor, conferinţelor sau al discursurilor). Este o formă de comunicare verbală
unidirectionată, dar care valorifică feedback-ul auditoriului. Monologul este mai
riguros, trebuie să țină seama de unele convenții ale adresarii în public, iar
mijloacele de expresivitate trebuie sa fie corect utilizate și subordonate
conținutului comunicării.
Monologul pune probleme mai grele vorbitorului, pentru că acesta nu poate
controla în orice moment dacă auditorul a înţeles exact ceea ce i s-a comunicat.
El se ajută observând reacţiile mimice, atenţia celor cărora li se adresează.
Discursul se supune unor reguli de concizie, claritate, cursivitate si expresivitate
care se învață și se perfectionează în cariera în timp.
Dați exemple de meserii în care discursul are o importanță deosebită.
A DOUA PARTE
Care credeți că este forma limbajului pe care voi ați insusit-
o încă din clasa
întai ?(Raspuns -cel exprimat prin cuvinte scrise)
Limbajul scris este inseparabil legat de citit. Scris-cititul sunt deprinderi
intelectuale complexe care se însușesc și se perfectionează la începutul
școlarității. Utilizarea limbajului scris impune reguli mult mai stricte decât
limbajul oral. Regulile și normele gramaticale sunt imperative, utilizarea lor
incorectă putând altera sensul și semnificația mesajului scris. În scris, nu ne
putem permite libertățile dialogului, nici măcar ale monologului, iar mijloacele 6
2. Limbajul interior este o continuă comentare a situaţiilor ce se ivesc, a
intenţiilor şi a mijloacelor ce pot fi utilizate în atingerea scopului urmărit. El se
dezvoltă prin interiorizarea treptată a dialogurilor şi controverselor exterioare
desfăşurate în realitate. Evoluţia limbajului interior este lentă, el ajungând la
maturitate abia o dată cu vârsta adolescenţei. Limbajul interior este mai rapid
decât cel exterior: multe propoziţii sunt eliptice (omiterea din vorbire sau din
scris a unor elemente care se subînțeleg sau care nu sunt absolut necesare
pentru înțelesul comunicării), comprimate, înlocuite cu simple titluri, simboluri
verbale. De aceea, uneori, trecerea de la vorbirea interioară la explicitarea ei
exterioară e dificilă, mai ales dacă analiza conceptuală n-a fost destul de
aprofundată. Nu vi s-a intamplat niciodata sa aveți o idee interesantă și atunci
când vreți să o verbalizați, să vi se pară greu?
Limbajul interior se desfasoară într-un plan intern, ca vorbire cu sine și ca
mijloc de elaborare a ideilor, judecăților, raționamentelor, ca modalitate de
anticipare, conducere și coordonare a acțiunilor voluntare.
Exerciții de comunicare