Formele 

limbajului

După criteriul orientării extern-intern a comunicării, putem vorbi despre limbajul extern şi

limbajul intern.

Limbajul extern

Limbajul extern se adresează celor din jur fie pe cale orală, fie în scris.

Limbajul oral

Limbajul oral (sau vorbirea propriu-zisă) este adresativ şi contextual, implică prezenţa a cel

puţin unei persoane căreia i se adresează mesajul.

Canalul de comunicare este auditiv şi se poate realiza faţă în faţă sau prin mijloacele audio-

video.

Comunicarea verbală are un grad ridicat de libertate, nu este supusă unor costrângeri,
norme şi reguli foarte riguroase. Ceea ce contează este ca mesajul să ajungă la destinatar.

Dialogul

Dialogul este forma cea mai frecventă de realizare a limbajului oral. Dialogul ia forma
schimbului de replici în care fiecare interlocutor aşteaptă ca cealălalt să-şi încheie mesajul.

Monologul

Monologul sau discursul verbal public este o formă de comunicare

verbală unidirecţionată, dar care valorifică feed-back-ul auditoriului. Monologul este mai
riguros, trebuie să ţină seama de unele convenţii ale adresării în public, iar mijloacele de
expresivitate trebuie să fie corect utilizate şi subordonate conţinutului comunicării.

Limbajul scris

Limbajul scris este inseparabil legat de citit. Scris-cititul constituie deprinderi

intelectuale complexe care se însuşesc şi se perfecţionează la începutul şcolarităţii

Limbajul intern
Limbajul intern este forma cea mai evoluată a limbajului care se dobândeşte
prin interiorizarea limbajului oral.

Se desfăşoară într-un plan intern ca vorbire în sine şi ca mijloc de elaborare a ideilor,

judecăţilor, raţionamentelor, ca modalitate de anticipare, conducere şi coordonare a
acţiunilor voluntare.

Dacă limbajul oral are un caracter desfăşurat în care succesiunea cuvintelor, propoziţiilor,
frazelor asigură cursivitatea şi înţelegerea, în limbajul intern viteza de derulare este foarte
rapidă, este un limbaj comprimat, condensat şi focalizat pe acţiuni, pe idei, pe înţelesuri.

Limbajul intern constituie instrumentul de lucru al gândirii; structura internă a gândirii are

un caracter propoziţional, sunt construcţii logice, raţionale, succesiuni de judecăţi şi
raţionamente realizate prin intermediul cuvântului.