COMUNICARE ȘI LIMBAJ

prof. psih. Coroiu Lioara

Comunicarea este un schimb de informații.

Schema comunicării:

Cu cât repertoriile emițătorului și receptorului au o zonă mai amplă de intersecție, cu atât

calitatea comunicării este mai bună. Schema comunicării include și feedback-ul, cu rol reglator
continuu.

Cercetătorul american Mehrabian a demonstrat că interlocutorii sunt impresionați de

cuvintele folosite în proporție de 7%, de intonație în proporție de 38%, șide comunicarea nonverbală
în proporție de 55%.

Comunicarea verbalăreprezintă acea formă a comunicării în care informaţia este transmisă

prin intermediul cuvântului, într-o formă codificată.

Comunicarea nonverbalăeste folosită pentru a exprima atitudini, stări psihice, pentru

precizarea si nuanţarea ideilor transmise.

Funcțiile comunicării nonverbale:

- repetarea şi întărirea mesajului verbal;

- înlocuirea, substituirea exprimării verbale, a unei stări de spirit;
- completarea şi precizarea relaţiei cu interlocutorul (atracţie, indiferenţă, respingere);
- accentuarea, sublinierea unor elemente din mesaj;
- acceptarea, ajustarea şi disponibilitatea pentru dialog;
- contrazicerea evidentă sau subtilă în cazul divergenţelor de opinie.
 Cel mai semnificativ indicator al limbajului nonverbal este contactul vizual (reglează dinamica
dialogului, este o sursă permanentă de feedback, permite exprimarea emoției într-o manieră
involuntară prin dilatarea pupilei).

Un alt indicator important al comunicării nonverbale este spațiul personal. În spațiul european și
nord american, distanța optimă pentru conversație este de cca. 1,5 m, iar la arabi această distanță
este mult mai mică. Prietenii apropiați stau cam la 0,5 m, cei ocazionali de la 1 m la 1,5 m, la
întâlnirile publice oamenii preferă un spațiu personal de cca. 4 m.

Expresia facială (mimica) – reprezintă totalitatea modificărilor expresive la care participă

elementele mobile ale feţei, prin intermediul cărora sunt exteriorizate emoţii diverse; elementele
cele mai expresive de la nivelul feţei sunt: ochii, sprâncenele, gura.

Limbajul trupului (postura, gestica) – poate comunica atitudinea unei persoane.

Vestimentaţia – este purtătoare deinformaţii pentru interlocutor.

Atingerea – reprezintă o modalitate de a comunica prin contact fizic, regulile fiind stabilite, de
multe ori neconvenţional, de către fiecare societate în parte.

Comunicarea paraverbală: este reprezentată de modul concret în care vorbim (forţa sau volumul,
ritmul şifluenţa, înălţimea sau tonalitatea vocii, modul de articulare a cuvintelor). Elementele
paraverbaleînsoţesc limbajul, permiţândnuanţarea, întărirea, sublinierea ideilor, a cuvintelor.

Limba este un sistem complex de semne, simboluri și reguli gramaticale. Limba este instrumentul
de bază al comunicării interumane.

Limbajul este activitatea de comunicare interumană prin intermediul limbii. Limbajul este
instrumentul cel mai important al gândirii și al conștiinței.

Formele limbajului:

- Limbajul extern: limbaj oral (dialogul, monologul) și limbaj scris;

- Limbajul intern este forma cea mai evoluată a limbajului care se dobândește prin
interiorizarea limbajului oral. Se desfășoară într-un plan intern ca vorbire cu sine și ca mijloc
de elaborare a ideilor, judecăților, raționamentelor, ca modalitate de anticipare, conducere și
coordonare a acțiunilor voluntare. Limbajul intern constituie instrumentul de lucru al
gândirii, structura internă a gândirii are un caracter propozițional, sunt construcții logice,
raționale, succesiuni de judecăți și raționamente realizate prin intermediul cuvântului.