Comunicarea

Comunicarea verbal
verbalăă
şi
şi comunicarea
comunicarea
nonverbală.
nonverbală.

Zorilă Angela
 Comunicarea verbală
•  Comunicarea reprezintă un sistem de transmitere a unor
mesaje care pot fi procese mentare (confuzii, gînduri,
decizii, interioare) sau expresii fizice (sunete şi gesturi).

• Conform definiţiei din Marele Dicţionar Psihologic,

comunicarea verbală şi nonverbală este un ansamblu de
relaţii care se stabilesc între aspectele verbale ale
comunicării umane, aspectele non verbale şi variabilele
psihologice şi sociale implicate în procesul comunicaţional.

• Formele de comunicare apar şi se dezvoltă odata cu mijlocul

principal de comunicare între oameni, care este limba sau
limbajul, în care sînt două forme de întrebuinţare: orală şi
scrisă.
Comunicare verbală
orală scrisă
 Comunicarea verbală-orală
Trăsături şi condiţii de eficienţă...
• Claritate-conţinutul de comunicat uşor de urmărit;
- vocabularul corespunzător temei şi auditoriului;
- pronunţarea corectă şi completă a cuvintelor;
• Acurateţe-vocabular bogat necesar pentru a exprima sensurile
dorite;
• Empatie –deschiderea către toţi interlocutorii;
-înţelegerea atitudinilor cu amabilitate şi prietenie;
• Atitudinea –se vor evita mişcările bruşte,poziţiile prea
încordatesau prea relaxante,scăpările de sub control a vocii;
• Contactul vizual-este absolut necesar în timpul comunicării;
contactul direct vizual arată creatibilitate şi dispoziţie în
timpul comunicării
Comunicarea trebuie să fie sinceră;
Comunicare verbală-orală
Trăsături şi condiţii de eficienţă...

Înfaţişarea-interesul pe care ţi-l acorzi

-ţinuta,vestimentaţia-adecvate cu locul ţi felul discuţiei;

Postura- controlul poziţieicorpului,minilor,picioarelor,spatelui;

Vocea-volumul vocii în funvţie de sală,distanţa pînă la

interlocutori;

Viteza de vorbire-adecvată interlocutorilor şi situaţiei-prea

mare indică urgenţă,prea înceată se perde interesul
ascultătorilor;

Pauzele de vorbire-înaintea transmiterii unei idei importante;

 Comunicare verbală-scrisă
Prin comunicare scrisă se întelege: scrisoare, conţinutul unei scrisori,
schimb de scrisori între două sau mai multe persoane, raport sau
legătura între fapte, lucrări, fenomene şi situaţii.

Comunicarea scrisă este procedeul de comunicare între oameni prin

scrisori, inştiinţări sau comunicări scrise. Prin comunicare scrisă se
mai înţelege totalitatea comunicărilor scrise care intervin în
activitatea unei persoane juridice cu privire la relaţiile şi interesele
ei.
Limbajul verbal este unul dintre sistemele simbolice utilizat de om
pentru comunicare, specific speciei.Limbajul verbal foloseşte
cuvintele drept simboluri de comunicare.

Limbajul verbal reprezintă mult mai mult decât un mijloc de

comunicare. El reprezintă elementul de bază în ordonarea
experienţei, folosind adecvat limbajul verbal copilul poate să
transmită necesităţile lui biologice, să atragă atenţia, să controleze
comportamentul lui şi al celorlalţi.
Comunicare verbală- scrisă
Comunicarea verbală-scrisă reprezintă un act de
corespondenţă denumit:
• Ofertă,
• Adresă,
• Cerere,
• Telegramă,
• Reclamaţie,
• Proces verbal,
• Afiş comercial etc.

• Prin comunicarea verbală orală-scrisă profesorul şi elevul pot

să-şi transmită reciproc întregul conţinut psihic al
personalităţii lor: ceea ce percep,ce îşi imaginează, ce simt,
ce doresc.” (F.Turcu, A. Filimon, 1999, p.132)”
 Comunicare nonverbală
În cadrul comunicării nonverbale informaţia este codificată şi transmisă
printr-o serie de semne legate direct de postură, mişcare, gesturi, mimică,
înfăţişarea partenerilor.
Datorită complexităţii sale şi a diversităţii posibilităţi de realizare,
comunicarea nonverbală este astăzi obiectul unei susţinute serii de
cercetări, menite să-i aprofundeze mecanismele şi funcţiile.
Dimensiunea nonverbală a comportamentului este puternic implicată în:
 construirea condiţiilor interacţiunii (privirea, orientarea corpului,
poziţia şi distanţa dintre parteneri sunt esenţiale în începerea, susţinerea
şi oprirea unei comunicări);
 structurarea interacţiunii;
 influenţarea conţinutului interacţiunii;
 cunoaşterea partenerului, stabilirea mutualităţii şi facilitarea cognitivă

Cel mai important lucru este sa auzi ceea ce nu se spune

Peter F.Drucker
 Comunicarea nonverbală
O. Pânişoară, 2003, p. 43) enumeră următoarele
funcţii ale comunicării nonverbale:
• Comunicarea nonverbală are menirea de a o accentua pe cea
verbală;
• Comunicarea nonverbală poate să completeze mesajul transmis
pe cale verbală;
• Comunicarea nonverbală poate, în mod deliberat, să contrazică
anumite aspecte ale comunicării verbale;
• Comunicarea nonverbală regularizează fluxul comunicaţional şi
ponderează dinamica proprie comunicării verbalizate;
• Comunicarea nonverbală repetă sau reactualizează înţelesul
comunicării verbale, dând astfel posibilitatea receptorului să
identifice, în timp real, un îndemn aflat în spatele unei
afirmaţii;
• Elemente ale comunicării nonverbale pot să substituie aspecte
ale comunicării verbale.
 Vorbim cu ajutorul organelor
vocale, dar comunicăm cu întregul
nostru corp şi nu numai.
Comunicative sunt şi
îmbrăcămintea, relaţiile pe care
le stabilim (democratice, de
autoritate, indiferente), spaţiul
pe care îl ocupăm şi distanţele la
care ne plasăm faţă de partener.

ŞOITU L (1996). Comunicare şi

educaţie. Iaşi: Editura Spiru
Haret.
 • mers vioi/sprinten, cu ţinută dreaptă - încredere.
• poziţie în picioare, mâinile în şolduri - hotărâre, chiar agresivitate.
• poziţie în şezut, picioare încrucişate,mişcare de balansare a piciorului -
plictiseală.
• braţele încrucişate la piept - apărare.
• mers cu mâinile în buzunar, umerii aplecaţi – deprimare , descurajare.
• mâinile sprijinind obrazul - evaluare, gândire.
• mâinile atingând/ frecând nasul - respingere, îndoială, minciună.
• mâinile frecând ochiul- îndoială, neîncredere.
• mâinile împreunate la spate - enervare, frustrare, teamă.
• capul sprijinit pe mână, pleoape căzute - plictiseală.
• mâini frecate - anticipare.
• poziţia şezut, mâinile împreunate la ceafă, picioarele încrucişate- încredere,
superioritate.
• palmele deschise - sinceritate, atitudine deschisă.
• ciupire a nasului, ochi întredeschişi - evaluare negativă.
• bătăi ale degetelor - nerăbdare.
• mâna prin păr - lipsa încrederii de sine, nesiguranţă.
• capul drept, trunchiul aplecat înainte - interes.
• frământarea bărbiei - încercarea de a lua o decizie.
• privirea în jos, faţa întoarsă - neîncredere.
• unghii roase - nesiguranţă, nervozitate.
• jocul cu urechea - indecizie.
 Comunicare nonverbală
Avantaje ale comunicării Dezavantaje ale comunicării
nonverbale: nonverbale:
- cel mai important avantaj se
referă la expresivitate.De -nu poate fi utilizată în procesele
exemplu, intonaţia si înalţimea de comunicare a unor conţinuturi
vocii poate sa sugereze mesaje complexe fără să fie utilizată şi
diferite ale aceluiaşi cuvânt comunicarea verbală.
.G.Bernard Shaw spunea că există
1000 de feluri de a spune da şi
100 de feluri de a spune nu. -în condiţiile excesului de
- mijloacele extralingvistice de gesticulaţie, mesajul poate fi
expresivitate-gesturile, mimica, alterat, reacţia fiind de
postura- însoţesc formele respingere sau negare a
comunicării verbale, antrenând conţinutului transmis.
întraga personalitate.
-facilitează comunicarea, o
completează cu o componentă
afectivă , persuasivă sau ludică.
-dispune de spontaneitate şi mare
viteză de comunicare.
-nu se poate imagina nici un fel de
comunicare eficientă în absenţa
unor componente extraverbale.
 Comunicare verbală
Avantaje ale comunicării verbale:
Se poate realiza în diferite
moduri: în limbaj oral(monolog,
dialog,..), în limbaj scris, în
limbajul intern.
-permite transmiterea unui
conţinut complex, sistemul de
informaţii transmis şi receptat
poate fi logic structurat,
sistematizat, exprimat într-un
limbaj elevat, etc.
-pune în evidenţă capacitatea de
gândire şi creativitatea umană
-limbajul intern, vorbirea cu sine
şi pentru sine, prezintă un
maximum de economicitate, uzând
de prescurtări, condensări,
substituind cuvintele cu imagini,
viteza de lucru fiind de sute de
ori mai mare decât a vorbirii.
Dezavantaje ale comunicării
verbale:
-este lipsită de expresivitate,
dacă nu apelează la mijloace
paraverbale şi nonverbale.
-transmite mai greu o anumită
stare afectivă( supărare. bucurie,
etc), cuvintele nu sunt
întotdeauna suficiente.
-viteza de transmitere si mai ales
de receptare a mesajului este mai
mică, uneori se poate mai uşor şi
mai rapid exprima printr-un simplu
gest.
Concluzie: Toate formele de
comunicare sunt importante
şi se condiţionează reciproc.
Pentru o comunicare
eficientă şi completă sunt
necesare atât mijloace de
comunicare verbale cât şi
nonverbale.
Bibliografie
1. DINU, M. (1997). Comunicarea. Bucureşti: Editura Ştiinţifică
2. DUMITRIU GH. (1998). Comunicare şi învăţare. Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică
3. CUCOŞ, C. (1998). Psihopedagogie –pentru examenele de defini
tivate şi grade didactice. Curs elaborat în tehnologia
învăţământului la distanţă. Iaşi: Editura Polirom.
4. STOICA, C. (2004). Conflictul interpersonal. Iași: Editura Polirom.
5. ŞOITU L (1996). Comunicare şi educaţie. Iaşi: EdituraSpiru Haret.
6. ŞOITU, L. (2001). Pedagogia comunicării.Iaşi: Editura Institutului
European.
7. BARNA, A., Pedagogie. Curs de pedagogie. Galaţi: Logos, 2000.
8. ANGHEL, P., Stiluri şi metode de comunicare. Bucureşti: Ed.
Aramis, 2003.
9. PĂNIŞOARĂ, O., Comunicarea eficientă: Metode de interacţiune
educaţională. Iaşi: Polirom, 2003.