COMUNICAREANONVERBALA

1. Definitie: ' Oamenii cred cd doar cuvintele sunt capabilesd poarte un mesaj,cdnd, de fapt, orice gest,mimic6, stil vestimentar,culoare,miros, formd contribuie la creareadispoziliei in care omul primegtecuvintele. Sau chiar mai mult decdta creadispozilia, ele comunicdaproapetotul ca joc de simboluri in cazulpartenerilor cu acelagibackgroundcultural. Degi oamenii sunt educa{i sd prefere cuvintele pentru a comunica, in procesul comunicdrii interpersonale numai 7%odin mesaj este transmis prin comunicareverbala, in timp ce 93o/o este transmis nonverbal, din care 38o/oprin tonurile vocale (deci, paraverbal)si 55Yoprin limbajul corpului. De aceea, pentru un vorbitor de succesesteesentialsa inteleagaimportantape care o are comunicarea nonverbalain cadrul unui discurssi cum poate fi imbunatatitaaceasta componenta a persuasiunii. Comunicarea nonverbala este comunicarea care nu foloseste cuvinte si prin care se exprima sentimente, emotii, atitudini. Chiar si fara cuvinte, noi comunicamprin ceeace facem: modul cum stam sau cum umblam, cum ridicam din umeri sau facem un gest, cum ne imbracam, cum conducemo masina sau stamla birou, fiecaredin acestea avdndo semnificatiesi comunicdndo idee. Sensulacestuitip de comunicaredepindede context si de relatiile dintre indivizi. Comunicarea non verbalaestedeosebitde importantain plan social.De obicei afirmatiile verbalesunt influentate.de o seriede factori cum ar fi: teamade a nu jigni sausupara,dorinta de a incheia o afacere, presiuneasocialacareuneori ne determinasa spunemca suntemde acord cu cineva, chiar dacanu esteasaetc. Comunicarea nonverbala completeaza, intareste, nuanteaza sensulmesajelorverbale si, in anumite situatii, este chiar mai credibila dec6t comunicarea verbala. Limbajul non-verbal poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbal6. Mesajul neverbal este cel mai apropiat de realitateaemitentului gi este cel cdruia i se acorddde cbtre interlocutor atenfia ceamai mare. Astfel, de exemplu,constatim adesea c5, deqi interlocutorul sus{ine cd spuneadevirul, noi "sim[im" cd el minte. Comunicarea nonverbaldse realizeazdprin intermediul codurilor prezentalionale.Ele pot transmite mesajelegatede contextul prezent,deci sunt limitate la comunicareafald-n fafd sau la cea in care cel care comunici esteprezent. 2. Tipuri de comunicare nonverbala: Comunicareanonverbaldse realizeahd, prin intermediul cdtorva coduri, care diferd atAt din punctul vedere de al naturii unitdlilor ce le alcdtuiesc, cdt gi din punctul de vedereal canaluluide transmitere: comunicarea nonverbala senzoriala, deoarece pe ceeace transmitemgi receptionamcu sebazeaza ' ajutorul simturilor vantlui,auzului, mirosului, tactil si gustativ; de spa{iupentru a ' comunicareaproxemici, care are in vederemodul in care individul se servegte comunica; temporall, se referi modul in careindividul se servegte de timp pentru a comunica; ' comunicarea kinezici, se refer6la limbajul gestual gi postural qi, in genere,la migcdrilecorpului; ' comunicarea ' comunicareanonverbala estetica (pictura, muzica, dans, imagine, modd etc) care are loc prin intermediuldiferitelor forme de exprimareartisticasi comunicadiferite emotii artistice ; ' comunicareanonverbala bazata pe folosirea insemnelor (steaguri, insigne, uniforme, etc) si a simbolurilor specifice, ca de exemplu, cele legate de religie (cruce, altar, icoane, etc) sau statut social (gradelela ofiteri, titulatura, decoratiile,etc), sentimente etc. . Un loc aparteintre codurile nonverbale il ocupdtiicerea etc. Corpul uman este principalul transmilStor de coduri prezentaJionale. M. Argyle (The Psychologt of InterpersonalBehaviour, 1972)a propuso listd de zeceastfel de coduri, plecdndde la corpul uman: ,/ Mimica { Contactulcorporal ,/ Proximitatea r' Gestica sauproxemica r' Orientarea { Postura { Aspectul '/ Migcdrile ochilor gi contactul { Migcdrile capului vizual

'/ Aspectelenonverbaleale vorbirii: intonafia,accentuarea, tonul, volumul, ritmul. 3. Caracteristicilecomunicarii nonverbale: neintentionata - ne tradeaza emotiile sau atitudineachiar fara voia noastradeci ' estecel mai adesea trebuie sa fim constientica mesajelenonverbaleuneori potbontraziceceeace afirmam; Exemplu: cdndpretindemca suntematenti, ne putem tradardzdndfortat sauddnd afirmativ din cap la o ftazape carenu trebuia sa o aprobam. pe care trebuie sa le ' comunicareanonverbalaeste alcatuita dintr-un numar de coduri neomogene, deprindempentru a le putea inlelege gi a le folosi; acestecoduri sunt relativ simple, prin aceeacd presupunrelativ pufine unitdti din care sd alegem,la nivel paradigmatic,gi reguli foarte simple de combinarein sintigme. Ele sunt, de fapt, similare cu ceeaceipecialigtii numesc,,codurirestr6nse"; r caracterulsistematical codurilor nonverbaleestemai pu{in pregnant decatal codului lingvistic. Anumite coduri non verbale sunt universale, fiind intelese la fel in culturi diferite: ' Exemplu: exprimareabucuriei, surprizei,dezgustuluietc. r Unele coduri au insa sensuridiferite in culturi diferite. Exemplu: miscareacapului de la dreaptaspre st6ngasau invers in cultura noastraexprima negatia,la bulgari insa exprima o afirmatie. Necunoasterea specificului acelei culturi poate duce la con-fuziiin comunicare ' abilitatea de comunicare nonverbala creste odata cu v6rsta, cu experienta. De obicei, cei care comunicabine verbal stapdnesc in aceeasi masurasi codurile nonverbaleceeace-i face sd reuseascd mai bine in societate, construiesc relatii bune cu semeniilor si au un statutsocial mai bun ; ' mesajelenon verbale ne furnizeazainformatii despreproblemelepersonalesau despre raportarca la alti indivizi, desprecaream fi jenati sa discutam. ' prin mesajele non verbale pe care le receptionam,putem obtine informatii despre identitatea cultural4 personalitatea,atitudinile si stilul personal. Acestea ne 'Aorbesc,, despre credibilitatea individului si despregradul saude abordare. Exemple: - contactul vizual, distantala care ne plasam,expresiafetei, zambetele, atingerile arataca ne place sau nu ne place ; - gradul de implicare se manifesta prin viteza si volumul discursului, numarul de gesturi folosite, schimbarea expresieifetei ; - statutul social al persoaneicu care comunicam este evidentiat prin spatiul pe care il ocupa, prin expunerea unor obiectesauimbracamintecostisitoare, etc. r Mesajul nonverbalse poateconstitui intr-un instrumentajutator limbajului verbal - ca atunci cind in timpul vorbirii recurgem la gesturi pentru punctarea anumitor idei - sau, dimpotrivd, ?ntr-unul de subminaretotala a autoritatii cuvintului. acestuitip de limbaj vin din subtilitateasa. ' Putereasi eficacitatea Exemplu : Uneori nu e nevoie sa utilizam cuvintelepentru a intrerupeun vorbitor. vorbitor; il putem descurajamanifestindo nedumerirepoliticoasain expresiafetei si ilatin?nd capul in plan orizontal. Ca sa continue,nu ne trebuie decit sa apelamla un zimbet.sauun semnaprobatbr(clatinareacapului in plan vertical). ' Desi in. multe situatii comunicareanon verbala este mult mai ambiguadecdt cea verbala, este mai credibila cdnd semnalelesale sunt contradictorii fata de cele ale comunicarii verbale. Acest tip de comunicaredezvaluie multe aspecteemotionale,poate fi o sursade informare dar si de dezinformare. depindede modul in careacestinstrumentestecunoscutsi stapdnit. Te m e : Lua{i unul saumai multe dintre codurile comunicdriinonverbalegi incerca{isd producefiun < vocabular cu acestea.C6t de specific culturale sunt acestecoduri ?

LIMBAJUL CORPULUI Limbajul corpului contribuie la comunicareprih expresiafelei, migcareacorpului (gesturi),forma Sipozilia corpului, aspectul general Siprin comunicarea senzoriald. 1. EXPRESTAFETET. Fa{a este cea mai expresivdparte a corpului gi expresiaacesteiaconstituie un mijloc de exprimare inestimabil. in mod normal, ochii gipartea de jos a fetei iunt privite cel mai intens in timpul comunicirii. Se considerd,de exemplu, ci intr-o conversaliecu o femeie,ceeace exprimd ochii estemult mai important decdtceeace exprimd cuvintele. Comunicareaprin expresia felei include mimica (incruntarea,ridicarea sprdncenelor,incretirea nasului, fuguierea buzelor etc.), zAmbetul gi risul (prin caracteristici gi momentul folosirii) gi privirea (contactulvizual sauevitareaprivirii, expresiaprivirii, direc{iaprivirii etc.- oculezica). Mimica este ansamblul de modificdri ale fizionomiei, care exteriorizeazd anumite sentimentesau gdnduri: fruntea incruntati semnificd preocupare,mdnie, frustare; sprdncenele ridicate cu ochii deschigimirare, surprizd;nas increfit - nepldcere;ndrile mdrite - mdnie sau, in alt context, excitare senzuald; buze - nesiguranld,ezilare,ascunderea strdnse unor informalii etc. in diferite combina{ii,toate acestemigc[ri pot duce la o adevdratd,,gramaticil' a.expresieifaciale. in mod semnificativ, o astfel de gramaticdprlrupun" mai pufine varia{ii transculturale decdt majoritatea celorlalte coduri prezentafionale.pe de atta parte, cercetdtorii au demonstratcd mimica se mogtenegte genetic: grimasele parintesti se mostenescpe cale biologica. Atunci cand venim pe lume, ele sunt deja codificate in noi. Dincolo insd de mogtenirea biologicd, specificitateamimicii mai este datd gi de un anumit pattern cultural, transmis din generatiein generaliegi sedimentat in ceeace s-ar putea numi zestreaculturald gi spirituald a unui popor. Expresiainscrisacel mai durabil in genelenoastreestecea a starii de frica. O mostenim biologic in proportie de 75o/o.Inmai mica masura sunt determinatede gene grimaselesurprinderii (69%), aversiunii (66%), bucuriei (60%), tristetii (59%) si concentrarii(54%). Geneleinfluenteaza, de asemenea, si frecventacu careaparanumitemodificari ale fetei, prin urmare cat de vioaie este mimica noastra.Expresiile fetei sunt unele dintre datele esentiale datorita caroradiferentiemoamenii intre ei. TotodatS, prin mimici putem gestionaeficient saunu o anumit6 situafie de comunicare.Astfel, ?n timpul unui discurs, pentru a ajuta la castigareaincrederii publicului, mimica nu trebuie sa intre in contradictiecu cele spuse. in concluzie, cu ajutorul mimicii putem obline un reglaj fin al comunicarii deoarecesemnalelesint prea evidente pentru a le putea trece cu vederea: rosul din obraji, paloarea sau congestia, miscarile muschilor faciali, directia privirii, contactul vizual, miscarile capului, forma si trasaturilefetei. Se afirma, mai mult saumai putin argumentat, ca fizionomia unei persoane (forma fetei, a nasului si gurii) ne-arputea ajuta sa "citim" caracterulomului, deoarece se ia tot timpul in calcul aspectulstatic, innascutal fetei si nu expresiamomentana. Zflmbetul este un gest foarte complex, capabil si exprime o gamd largd de informafii, de la pl6cere, bucurie, satisfac{ie, la promisiune,cinism,jend (zdmbetulMona Lisei esterenumit ca semnifica{ie,dar gi ca ambiguitate).Interpetareasensuluiz6mbetului variazdinsi de la culturd la culturd (sau chiar subculturd), fiind strdnscorelatdcu presupunerile specificecare se fac in legaturdcu relatiile interumane in cadrul acelei culturi. Zambetul este un element care ajuta vorbitorul sa atraga bunavointapublicului, deoarecetransmite prietenie, apropieresi sigurantade sine. Din acestmotiv este recomandabilca in introducereadiscursului vorbitorul sa zambeasca. DimpotrivS, incruntareatransmiteconcentrare, atentiemaxima dar si incordaresi rigiditate. De aceeanu estebine ca vorbitorul sa steaincruntat, deoarece transmitecatre auditor o starede tensiunecare poate provoca o ruptura. La fel gi rictusul (schimonosirea fetei) induce ideeade nesiguranta. Publicul tinde sa creada ca cel care tine discursul nu spune adevarul sau nu cunoastetema despre care vorbeste,fiind indicat ca vorbitorii neexperimentati sa evite folosireasa.

Cercetdtoriiau identificat trei mari categoriide zdmbet: Zdmbetul Duchenne(numit astfel dupd cercetdtorulGuillaume Duchenne),estecel mai studiatz6mbet ' gi implicd migcare atAta mugchilordin jurul gurii, cdt gi a mugchilordin jurul ochilor. Se credecd acest tip de zdmbetse produce spontan,ca o reaclie involuntard la emoliile pure, necontrolate. De aceeamai este numit gi < zdmbetul autentic>. Antrenareamuqchilor din jurul ochilor pe durata acestui tip de zdmbetconstituiepentru unii proba autenticitifii sale. 'Zdmbetul Pan American este un zdmbet voluntar, oficial, studiat, ce implicd numai migcarea mugchilor din jurul gurii. Exprimi polite{ea formald. A mai fost denumit gi ( zdmbetulprofesional>, deoarece e tipic persoanelor caredesfb.goard activitifi de prestiri-servicii. Zdmbetul Zheng Dao, este cel mai rdspdndit zdmbetqi se credecd-qiare originea la populafiile din SE ' Asiei (Malaesia,Kuala Lampur). Este zdmbetulde < bun-venit >, al ospitalitefi. Este un zdmbetradiant gi sincer. Existi gi alte tipuri de zdmbet: z6mbetul voit, fabricat, chinuit - este o expresie realizatdilcu un anumit scop, dar care are un slab ' efect asuprapartenerului;inten{iade simulareestefoarte clard ; ' zdmbetuldulceag- buzele se intind qi se sub{iaz6,de aceeael pare nefiresc,exageratgi exprim6 mai mult decdtin realitate; ' a zdmbi pe sub musta{d- buzele sunt relativ tensionateqi rdmdn lipite ; tensiuneaafigatdpoate sd semnificefie o atenJie sporiti, fie stdp6nirea de sine ; proStesc rdsul grimasd esteo a zdmbetului;se aseamdnd cu reac{iala senzaliadeacreal6; ' z6mbetul depreciativ gurii jos; este zdmbetului umorului negru, al collurile pu{in sunt trase in ' blazatului,al ironicului, al < atotgtiutorului>> saual cvelui carese bucurdde necazulaltuia ; valorii parteneruluide ' zdmbetulrelaxat - esteexpresiaunei bucurii trite naiv ; exprimd recunoaqterea discutie; ' z6mbetulstrdmb- un coll al gurii estetras in jos, iar celdlalt in sus ; exprimi un conflict interior, c6nd dorinJade respingere intrd in conflict cu obligativitateacontactului; zdmbetul care exprimd"teamacollul buzelore tras spre lateral,iar gura e pu{in deschisd. ' La rdndul sdu, rAsul esteun act comunicativpi expresivspecific uman ce exprimi prin particularitdlile sale ceva din organizarea personalititii; el este insofit de o activitate mimicd, traducdndgi manifest6ndo stare emotionald stenicd provocatd de o situafie comicd, dar gi de o realizare care ii genereazd omului bucurie. Unii interpreteazdrdsul ca expresiea unui sentimentde superioritate,iarallii ca efect al observIrii unei degraddrisau regresiuni,ori ca regresiunespre o situafie infantild gi, uneori, chiar de ostilitate fa(I de obiectul (situalia,persoana) care l-a declanqat. De reguldrdsul indeplinegteo func{ie cathartic6, eliber6ndde tensiunile generatede contradicfii interne sau externe. Se face deosebirea dintre rdsul hedonic in care se exprimd stareageneraldde excitare,exuberan{igi pldceregi un rds provocatde pldcereacomicului gi mediat prin evaludri intelectuale.in mdnie, rdsul aparein contextul excesiveibune dispozilii, fiind determinatde comportamentulexagerat ludic, ca urnare a glumelor puerile, dar 9i cu nuantd de causticitate,jignire, agresivitate.Rdsul patologic esteacel accesde ris aberant,frrd motiv adecvatgi neasociatcu stdri afective corespunzdtoare. Existi mai multe categoriide ris: Privirea esteun factor important al limbajului nonverbal,ea fiind si modalitatea prin care se pastreaza legaturadintre vorbitor si auditor. Se spune cd ochii sunt "oglinda sufletului". Modul in care privim gi suntem privili are legdturacu nevoile noastrede aprobare,acceptare, increderegi prietenie. Chiar gi a privi saua nu privi pe cineva are un in{eles.Privind pe cineva confirmdm cd ii recunoaqtem prezenla,cd existii pentru noi; interceptarea privirii cuiva inseamnddorinta de a comunica.O privire direct6 poate insemna onestitategi intimitate, dar in anumite situaJii comunicd ameninfare.in general, o privire insistentd gi continud dercnjeazd,.

Realizarea contactuluiintermitent gi scurt al privirilor indici lipsa de prietenie.Migcareaochilor in sus exprimd incercareade a ne aminti ceva; in jos - triste{e,modestie,timiditate sau ascunderea unor emo{ii. Privirea intr-o parte sau neprivirea cuiva poate denota lipsa de interes,rdceala.Evitarea privirii inseamn6 1 ascunderea sentimentelor, lipsd de confort sauvinovd{ie. Oamenii care nu sunt siguri pe ei vor ocoli privirea interlocutorului in situalii in care se simt ameninfa{i,dar o vor cdutain situatii favorabile;existdchiar expresia"a te agdJa" cu privirea. Privirea constituie un mod "netactil" de a atinge pe cineva, de unde gi expresia "a mdngdia cu privirea". Pupilele dilatate indicd emo{ii puternice.Pupilele se ldrgesc,in general,la vedereaa ceva pldcut, fali de care avem o atitudind de sinceritate.Pupilele se micgoreazi ca manifestarea nesinceritilii, nepldcerii. Clipirea frecventddenotdanxietate. Privireajoacd multiple roluri in func{ionarea optimd a interacfiuniii comunicative: ' Indicare a rolului in comunicare:un subiect care vorbeqteprivegte mai putin interlocutorul decdtatunci cdnd ascultd(41% fald de 75%). Exprimare a feed-back-ului:in in cazul comportamentului de ascultare, contactulvizual este ' de 62-75%o;incaztil comportamentului de respingere, contactulvizlualestesub 40%. Separe cd femeile au un contactvizual superiorbdrba[ilor:,,gtiusd asculte". Informare a unei persoane cI poateinterveniin discufie (semnalde ,,tum taking"). ' ' Semnalarea naturii rela{iei instituite: dominare vs. Supunere(un subiect de rang inferior privegtemai mult cdnd ascultd,in vreme ce un subiectde rang superiornu privegtemai mult cdnd ascult6, ci cdnd vorbegte,deoarecevrea sd se asigure cd domind gi vizual, cd este ascultat. Toti aceqtiparametri dependen{ide statutul social, de rolul comunicafionaletc. sunt modela{i gi de norrne culturale (de ex., in timp ce arabii considerdcd a evita privirea esteun semn de impolitele, asiaticii resimt o privire insistenti ca agresivd,ameninfdtoare). Dintre trdsdturilepertinentepentru semnifica{iaprivirii, refinem orientarea (fata in fa[d, lateral6sau absenfaprivirii), intensitatea(de la privirea neutrS,inexpresivd,la privirea insistentd, care acrogeazd) qi durata. Normalitatea privirii este perturbatd in condilii patologice sau in cazul necunoagteriicodului (privirea neavAndaceleagisemnificaJiiin toate culturile). in cultura europeand, codul manierelor elegante impun contactul vizual constant(deoarece nu vd min{ifi interlocutorul, privili-l cdnd ii vorbili gi c6nd vi vorbegte). Contactul vizual permanentestedecisiv pentru castigarea bunavointei si a increderii. In cazul unui public numeros,pentru a creafiecaruiaimpresiaca esteprivit, ceamai simpla posibilitatepentru un vorbitor estede a se uita la public in forma literei Z, incepandcu ultimul loc din stangasalii si terminandcu primul loc din dreapta.

I I

CODURILE
Codurile sunt sistemelein care sunt organizatesemnele.Aceste sistemesunt guvernatede reguli la care consimt tofi membrii comunitdlii care utilizeazd acel cod. Aceasta inseamnd cd studiul codurilor accentueazd dimensiuneasociald a comunicdrii. Semnelecare constituie un cod pot fi, in egald mdsurd, cuvinte, indici, iconi sau sjmboluri. Regulile de utilizare aferentesemnelorsunt fie reguli de (buni) formare, fie reguli de desemnare.Regulile de formare permit construireasau recunoagterea secventelorcorecte de semne,iar regulile de desemnare asigurdcorespondenJa dintre semnegi semnifica{iilelor. Despre aproapetoate aspectele vie{ii noastresociale,care sunt conventionalesau guvernatede reguli generalacceptate de toti membrii societdlii,putem spunecd sunt,,codificate". In legdturd cu natura, caracteristicile gi func{iile codurilor de semne putem formula urmdtoarele observafii: exclusiv printr-un singur cod. Putem spune, de pildd, ci ' Nicio comunicareumand nu se rcalizeazd" participanfii la o conversa{ieinteracfioneazd (preponderent) verbal, insd nu avem dreptul sd susjinem ci mesajele emise gi recept'atesunt formate pe baza unui cod exclusiv lingvistic, de felul limbii romdne.Odatd cu rostireaunui cuvdnt sunt folosili automatgi unii indici paraverbali.Pe de altd parte, nu putem admite nici centrarea unei comunicdri(umane)pe un cod nonverbalpur. Chiar gi atunci c6nd mesajul emis este alcdtuit doar din indici sau iconi, apelul la registrul lingvistic este inevitabil, fie qi pentru a recunoaqte inten{iade comunicaresaupentru a atribui semnifica{iimesajului. Codurile sunt apanaje ale unor colectivitdli, nu ,,bunuri private" ale unor indivizi izolafi. Caracterul ' social gi public al codului esteo condilie sine qua non a comunicdrii.Doi indivizi pot comunicanumai dacd apartin aceleeagi comunitili gi se raporteazdla codul specific acesteicomunitdli. Dupd cum in sdnul unei societd(i putem distinge diverse grupuri sociale, tot aqa in alcdtuirea unui cod putem evidenfia mai multe subcoduri, in funcfie de zona geograficd,vdrst6, profesie, grad de instruc{ie, confesiune,modul de via{d adoptat etc. Totupi, particularitdlile subcodurilornu afecteazd unitatea de ansamblua codului din care fac parte. ' Toate codurile depind de un acordintre utilizatorii lor, referitor la un teritoriu cultural comun. Codurile gi cultura se intrepitrund intr-o manierddinamicd. Codurile sunt entitefi dinamice, aflateintr-o permanentdschimbare.Antrenafi de la nagteregi pdnd la ' moartein practicade comunicarea unei comunitdli, noi tindem sd ne raportim la cod ca la un fenomen imuabil gi independent de noi. Fiecaredintre noi se conformeazd la o ,,rutin[" a comunicdrii,incercdnd sd inve{e cdt mai bine semnificaJiilesemnelor gi regulile de utilizare a semnelor,ca gi cum aceste semnificalii gi reguli ar fi date o datd pentru totdeauna.Or, necontenitelegi variatele intrebuinl5ri ale semnelor fac ca semnificaJiilelor sd fie intr-o continud (pre) facere. in plus, degi nimeni nu poate aduce de unul singur schimbdri la nivelul intregului cod, acesta se modificd permanent, prin socializarea ,,abateriloroo de la normele de folosire a semnelor.Niciun cod de semnificarenu poate fi separat efectiv de practicile socialeale utilizatorilor sdi. a ftcut constatarea ' Codurile nu pot fi insugitepe deplin de niciun comunicator.TatianaSlama-Cazacu cd in realitatea comunicirii nu opereazdlimba in ansamblul sdu, ci diferite ,,sisteme lingvistice individualeoo, careiau nagtere in urma unui ,,processelectivde ?nvdfare", in cursul cdruia limba devine personal". un ,,bun S-ar putea spune cd fiecare persoandse angajeazd in procesul comunicirii cu o parte anumea codului - idiolectul -, ca sistem individual de semne(verbale sau nonverbale)rerultat dintr-o experienf5comunicationaldunic6. Particularitdtileidiolectelor ar explica existen{aunor grade diferite de performanti in actul emiterii, respectiv a unor grade diferite de competenlI in actul receptdrii.Cu cdt un individ are o experien{d comunicafionald mai vastd,cu at6t idiolectul lui va fi un instrument de comunicaremai eficient. El se va face infeles de un numdr mai mare de semeni gi va in{elege,la r6ndul lui, un num6r mai mare de semeni.Trebuie si faceminsi menfiuneacdposibilitatea comunicdrii nu esteasiguratdde specificitateaidiolectelor,ci de similaritdtile lor. Idiolectelenu sunt in

I I

fond dec6t rezultatele individuale ale insugirii aceluiaqicod. Dacd in sdnul unei comunitili nu apar frecvent dificultdfi majore de comunicarese poate conchidecd idiolectelepusein joc de comunicatori au suficientepuncte de convergenfi. Specialiqtii fac de reguld distinc{ia intre codurile comportamentale - cum ar fi codul juridic, codul manierelor, codul vestimentaretc. Si codurile de semnfficare. Caracterulsistematical acestoradin urmd este mult mai pregnant.Cele doud tipuri de coduri sunt de multe ori interdependente. De pildd, codul rutier este atdt un cod de comportament, cAt gi unul de semnificare;piesele lui Caragialefac o legdturdintre limbajul pe care?l folosescoamenii gi viata lor socialdetc. Prin urrnare,cele doud forme de comunicare (verbald, respectiv nonverbald) nu pot fi ?nv6{ategi practicate separat, ci numai tmpreund. Toate codurile poartd o semnifica{ie:unitdlile lor sunt semnecare se referd, prin diferite mijloace, la altceva decdt la ele inseqi. Regulile de desemnaresunt reguli de referire gi, ca atare, ele asigurd semantica aferenti codului. Altfel spus, regulile de desemnare ne-ar ingddui si punem in coresponden{d semnele din cod cu anumiteobiectedin afara codului Toate codurile pot fi transmiseprintr-un mijloc de comunicareqi / saucanaladecvat. Intre semnele care alcdtuiesc sistemul numit cod se stabilesc doud tipuri de relafii: relalii paradigmatice (sau de seleclie: x sau y) gi relafii sintagmatice(sau de combinare:x gi y gi z gi...). Aceste doud tipuri de relatii sunt deseori prezentateca un sistem de axe: axa orizontald este cea sintagmaticdiar axaverticaldesteceaparadigmaticd.
*.
tr t!..

t*i :'!n-"E

f
{-rr* slrr*as$rsficrfi=--*

l{ .

Paradigma reprezintd un set de unit[1i cu o aseminare generic5, dar cu trdsituri distinctive, care le diferen{iazd ulele de altele. in limbajul natural existd paradigme gramaticale, cum ar fi vqrbele sau substantivele. intr-un context dat, un membru al setului paradigmapout" n structuralinlocuit cu un altul. Semnele sunt ?n relatie paradigmaticd atunci cdnd alegereaunuia exclude alegereaaltuia. IJtilizarca preferenfialda unui semnificantin locul altuia contureazdinfelesul preferatal unui text. Sintagma reprezintd" o combinareordonat6de semnificanJi in interac{iunecare formeazdun tot cu in{eles in interiorul unui text - uneori, dupl Saussure, numit ulanf".Astfel de combindri sunt efecfuatein cadrul unor reguli gi conven{ii sintactice(explicite sau nu). in limbaj; o propozilie, de exemplu, este o sintagmd de cuvinte; aga sunt qi paragrafelesau capitolele. Totdeaunaexistd unitdli mai mari compusedin unitali mai mici, cu o relalie de interdependen{d intre ele (Saussure).Sintagmelepot con{ine alte sintagme. Sintagmele sunt deseori definite ca ,,secventiale"(gi din acest motiv, temporale - ca in vorbire sau muzicd), dar ele pot reprezentarelalii spaliale. Rela(ii sintagmaticespafialese gdsesc in desen,pictur[ gi fotografie. Multe sistemesemiotice- cum sunt teatrul, cinematografia, televiziune gi paginile web - includ sintagmeatdt spalialec6t gi temporale.
Existd doud tipuri de paradigme, care dau numele pentru doui tipuri de coduri: analogic qi digital. Codul digital este cel ale 'cirui unitdti (atdt semnificatul cdt gi semnificantul) sunt clar separate; codul analogic este cel care opereazA pe o scal6 continud. De pild6, un ceasdigital separdun minut de urmdtorul: la un moment dat estefie ,,gi cinci", fie ,,gi gase"minute. Un ceasanalogic presupuneo scaldcontinud,pe carenumai adlugdnd cifre putem citi ora,,digital".

Codurile digitale sunt mai ugor de infeles, deoarece unitiflle care le compun sunt mai ugor de distins. Codurile arbitrare,ca de pildi limbajul uman, sunt digitale, iar acest lucru le face mai ugor de numit sau de notat (vezi scrierea).Muzica este,in mod potenfial, un cod analogic, degi sistemul nostru de notare i-a conferit trisdturi distinctive (notele gi portativul), impundndu-i astfel caracteristicile unui cod digital. Cu toate acestea,dansul este analogic: opereazl,cu gesfuri, posturi, distante, care sunt, toate, coduri analogiceqi, prin aceasta, dificil de notat. Natura este,in general,compusddin el'emente analogice,de aceeae mai greu de inteles gi de clasificat, in absenfa unor distincfii digitale. Codul fotografic ridicd gi el problemespeciale,deoarece fotografiile par a fi, la fel Ca natura pe care o ,,copiaz6",compusedin scale analogice.Ciutarea in{elesului presupuneidentificareadiferenleloriemnificative gi deci impunerea de trdsdturi digitale asupra unei realitiili analogice. O metaford a modului in care ii impunem teutitagi un inteles este actiuneade a pune 60 de semnepe suprafalacadranuluiunui ceas.Astfel, perceperea realititii este,in sine, un procesde codificare ce implici crearea de paradigme gi sintagme. Perceperea gi in{elegerea realitdtii este specifici culturii din care facem parte, in aceeagi misurl in care gi limbajul ii estespecific. In acestsens,putem vorbi desprerealitateca fiind un constructsocial.

Codurile nu sunt doar sistemede organizare gi inlelegere a datelor; ele au gi func{ii sociale qi de comunicare. O modalitate de clasificare a acestor funcfii presupune sA distingem intre codurile reprezentalionale qi celeprezentationale. Codurile reprezentafionale sunt cele folosite pentru a produce texte, adici mesaje cu existente autonomd.Un text se referd la altcevadec6tla sine.El estecompusdin semneiconice sau simbolice.Codurile prezentationale sunt indiciale: ele nu se pot referi la ceva diferit de ele insegi sau de cel care le codificd. Ele indicd aspecte referitoarela comunicatorgi la situafiasocialda acestuia. De coduri prezentationale'se folosegtegi comunicareanonverbald,care implicd gestica, contactul colporal, proxemica, mimica, postura,migcdrile ochilor, ale capului, particularit6{ilevocii etc. Aceste coduri pot transmite doar mesaje legate de contextul prezent: aici qi acum. Prin urmare, ele sunt limitate la comunicareafald"in fald'sau la cea in care cel care comunicdeste prezent. Ele au doui func{ii: pe de o parte poartd o informa(ie indiciald desprevorbitor gi situalia sa din careascultdtoriipot afla cevadespreidentitatea, emo{iile, atitudinile, pozilia sociald $.a.m.d. ale acestuia. A doua func{ie este cea de managemental interacliunii. Codurile sunt folosite pentru a gestionatipul de relaJiepe care cel care comunicd doregtesd o stabileascd cu celilalt. Prin folosirea anumitor gesturi,posturi gi tonuri ale vocii, eu pot incerca sd ?mi domin colegii, sd fiu conciliant sau sA md'izolez fa[d de ei. Modelul lui Jakobsonne poateclarifica diferenfeledintre cele doud tipuri de coduri. Codurile reprezentalionale, ca limbajul sau fotografia, sunt cele care indeplinesc functia referenfiali. Codurile prezentafionale sunt eficiente ?n direc{ia conativ6 gi emotivd. Ambele tipuri de coduri performeazd functiiile esteticd gi faticd, iar func{ia metalingvisticd este rezewatd codurilor reprezentalionale. Codurile difuzirii de masi (engl. broadcasting)9i ale difuzirii limitate (engl. nanowcasting) Aceastddistinc{ieestedeterminatd, atdtde naturacodului in sine, cdt gi de tipul de relafie sociali cdreia ii servegte acestcod. Pe de altd parte,ele sunt sunt definite gi prin natura audien{ei.Astfel, codul broadcust esteunul impdrtdgitde cdtremembrii audienfeide mas6;el trebuie si ia in considerare eterogenitatea acesteia. Codul narrowcast estecel caretinte$tespreo audientdspecificd,definitd adesea tocmai de codurile pe care le foloseqte.Putem spune,de pildd, cd o simfonie folosegteun cod al difuzdrii limitate, pentru c6 ii atragepe iubitorii muzicii clasice,in weme ce o melodie pop este destinatd s6,atragd, o audien{[ de mas6,nedefiniid, folosind, in acestscop,un cod al difuzdrii de masd. Codurile difuz5rii de masdau o atractivitateimediat6gi nu cer o ,,educa!ie"deosebitd pentru a putea fi in{elese.Sunt orientate spre comunitate,frc6nd apel la ceeace oamenii au in comun gi tinz6nd s6-i lige de societatea lor. Codurile narrowcast sunt destinateunei audienfedefinite, limitate. Ele nu se bazeazd, pe o experienfd comund,impdrtdgit5,ci pe o experientdeducafionaldgi intelectualdcomund.Un eseude Kant sau o disculie specializatd intr-o sald de conferin{e sunt exemple ?n care apar coduri ale difuzdrii limitate. Ele sunt individualiste, excusiviste.Totodatd,pornescde la premisa ci existd diferente intre comunicatorgi audien{d. AudienJelese aqteaptd sd igi imbogdfeascd cunoqtin{ele in urma comunicdrii. Codurile difuzlrii limitate sunt elitiste sau, cel putJn, de naturd sd inducd diferen{ieri sociale. in ceea ce privegte arta, ele sunt elitiste gi 'valorizatecultural. in gtiintd, ele produc vocabularede specialitate pe care expe4ii le folosescca un indice al competentei lor. in weme ce codurile broadcast accentueazd similaritdfile dintre ,poi" (majoritatea), codurile narrowcastacc'enttrcazd,diferen{a dintre ,"noi" (cei carefolosesccodul), gi ,,ceila[i" (profanii, oamenii de rAnd).

Codurile pi apartenenfala comunitate Toate codurile se bazeazd" pe apartenen{a la o cemunitate,adici pe un acord intre utilizatorii lor in privin{a unittililor pe care le confin, a regulilor dupd care acesteunitd1i pot fi selectategi combinate, a semnifica{iilor deschisesprereceptorgi a func{iei socialesaude cofnunicarepe care o performeaz6. Acordul social inbaza ciruia funcfioneazd codurile se poate stabili prin trei mari modalit6{i:prin convenlie impliciti gi uz,prin acord explicit gi prin indicii aflatein interiorul textului. Cea mai importanti dintre acestemodalitdli este prima, respectiv conven{ia gi uzul. Prin acestea infelegem agteptdrilenescrise,nedeclarate,carederivd din experienteleimp[rtdgite de membrii unei culturi. Conven{iadd nagtereunor agteptbri:cd oamenii se vor imbrdca intr-un anumit fel, ci se vor comporca intr-un anumit fel, cd locuin{ele qf grddinile se vor conforma unui anumittipar local saunational etc. Convenfiaajutd la o decodareugoard,exprimd apartenenJa culturald, se bazeazd pe similaritateacu experienJa. De asemenea, conven{iapoate produce conformism, lipsd de originalitate,rezistenldla schimbare.Genul de acord pe care-l produce de obicei convenJianu este explicit, degi acest lucru se poate intdmpla c6teodatd(vezi, de plidd, ,,codulvestimentar"). Convenlionalizareaeste un proces cultural comun prin intermediul c5ruia codurile inovatoare qi neconventionale ajung sd fie adoptatede majoritateaoamenilor,devenindastfel conven{ionale. Transformarea unui cod anumeintr-unul al difuzdrii de masd implic6 o schimbare.Comunicarea precisdgi subtil6, specificd unei difuzdri limitate, nu mai esteposibild gi nici adecvatdintr-uncod al difuzdrii de masd,carepresupune mai degrabdcomunicareaunor injelesuri generalece permit o decodareaberant6, necesard adecvdrii la varietatea convenJiilor sau experienfelor culturale ale audienfei de mas[. S-ar putea spune cd procesul de conven{ionalizareimplicd o scbderea calitdlii, de vreme ce el inseamndapelareala ,,cel mai mic numitor comun". Pe de altA parte insI, codurile gi convenfiile constituie nucleul impdrtdgit al fiecdrei experienfe culturale.Ele ne abiliteazd, sd infelegemexistentanoastrdsociall qi sd ne gdsim un loc al nostru in cultura din care facem parte.Numai prin intermediul codurilor comunene putem simti gi exprima apartenenta la cultura noastr6.O culturd este un organism activ, dinamic, viu numai datoritd participdrii membrilor s6i la codurile comunicdrii. Codurile arbitrare (sau logice) Codurile arbitrare sunt definite simplu gi sunt ugor de infeles. Este vorba de codurile asupracdrora asupracdrora utilizatorii gi-au exprimat un acord explicit gi definit, coduri care presupuno relafie fixata gi impdrt5gitdintre semnificantigi semnifica(i.Ele sunt simbolice,denotative,impersonale gi statice.Matematica folosegteun cod perfect arbitrar saulogic. Nimeni dintre cei careau ?nv6{at codul nu poatesponecd nu estede acord asuprain{elesului expresiei,,3 x 5 : 15". inlelesul nu estenegociatintre cititor gi text, deoarece el este confinut in mesaj. Tot ceeace ai de fdcut este sd invefi codul. $tiin{a incearcdsd-gi comunice descoperirile prin intermediul unor coduri arbitrare, logice. Codul rutier, simbolurile chimice, insemnele militare sunt cdtevaexemplein acestsens. Codurile estetice Acestea sunt mai dificil de definit, fiind totodatd gi mai variate. Ele sunt afectatede contextul lor cultural, permiJando negociereconsiderabilda in(elesului sau chiar invitdnd la la aceast6 negociere;in felul acestase ajunge la decoddri aberante.Codurile esteticesunt expresive,cuprind lumea interioard subiectivd. Ele pot reprezertao sursdde pldceregi de in{elesprin ele insegi,de aceeastilul esteaici un conceptrelevant. Arta de masd qi folclorul sunt coduri estetice conven{ionale;la fel, vestimentalia gi arhitectura, designul automobilelor sau al mobilei etc. Ele sunt at6t coduri ale societdlii de masd, cit gi coduri ale societdfii tradi{ionale. Codurile esteticepot qi sd urmezeconvenliile, gi sEle spargd:arta inovatoarecontinein sine indicii sau sugestilegatede propria decodare. O operd de artd avangardistlva folosi mai frecvent coduri esteticecare ii sunt unice: audien{a va trebui sd g6seascd in insdgioperade artd cheilepentru decodarea acesteia.